Tag Archive | recenzie carte

Broaste – Mo Yan

Broaste - Mo YanDisponibil la: Humanitas 

Colectia: Raftul Denisei

Traducere: Florentina Visan

Numar pagini: 392

 

Sinopsis:

Premiul Nobel pentru literatura 2012

„Cu un realism halucinant, Mo Yan imbina folclorul, istoria si contemporaneitatea.“ (Motivatia juriului Nobel)

Cinci scrisori ample, trimise unui scriitor japonez prieten de catre naratorul romanului, autorul dramatic cu pseudonimul Mormoloc, spun povestea vietii fabuloasei matusi a acestuia, doctor ginecolog de tara. Pe fundalul intamplarilor dramatice din perioada anilor ’60, cand in China era aplicata brutal politica de control al natalitatii, avorturile si sterilizarile tulbura profund lumea satului, atinsa in cel mai conservator aspect al culturii traditionale confucianiste. Naratiunea principala care are in centru personalitatea deopotriva fascinanta si infricosatoare a matusii, talentata doctorita Wan-Inima, se ramifica intr-o serie de intamplari adiacente care alcatuiesc istoria familiilor din tinutul Gaomi, urmarind consecintele tragice ale acestei politici dure si degringolada valorilor in timpul reformelor si deschiderii din anii ’90. Criza constiintei pe care o traiesc intelectualii trecuti prin experienta Revolutiei Culturale are in cazul doctoritei Wan-Inima o intensitate speciala, cu manifestari dramatice ale memoriei si remuscarii.

Parerea mea:

Probabil toata lumea a auzit de politica din China referitoare la dreptul fiecarui cuplu de a avea un singur copil. Daca in prezent, lucrurile sunt intr-o oarecare masura mai flexibile, unele familii alegand sa plateasca o amenda in cazul in care incalca regula, in trecut lucrurile stateau cu totul diferit.

In Broaste, autorul ne poarta cu mai bine de 50 de ani in trecut, in perioada in care aceasta directiva privind controlul populatiei se afla abia la…CONTINUAREA AICI.

Aproape casatoriti – Jane Costello

Aproape casatoriti - Jane CostelloDisponibil la: Litera 

Colectia: Lady

Traducerea: Simona Toroscai si Oana Cristea

Numar pagini: 460

*

Sinopsis:

Care este cel mai rau lucru care i se poate intampla in ziua nuntii unei mirese dragute si iubitoare? Parasita de logodnic in fata altarului, Zoe Moore se simte incapabila sa faca fata umilintei si privirilor compatimitoare ale prietenilor si familiei si se hotaraste sa se mute pentru o vreme in America. Odata ajunsa acolo, tanara devine bona copiilor unui vaduv nesuferit, dificil, dar extrem de atragator si de sexy. In timp ce le castiga pas cu pas inima copiilor, Zoe se simte din ce in ce mai frustrata de atitudinea tatalui lor, Ryan, pe care il considera un nemernic insensibil, dar de care se simte atrasa in mod inevitabil. Slava Domnului ca exista micul grup de bone englezoaice, devenite repede prietenele ei, care sa-i tempereze disperarea crescanda! Dar oare vor fi ele in stare sa o salveze pe Zoe atunci cand descopera ca trecutul nu este chiar atat de usor de uitat?

Parerea mea:

Cartea aceasta contine probabil toate cliseele posibile care iti vin in minte atunci cand citesti descrierea: o tanara dezamagita in dragoste care devine bona copiilor unui tip incredibil de nesuferit si de sexy in acelasi timp. Stii cu siguranta la ce sa te astepti in momentul in care o iei de pe raft, privesti coperta roz si citesti textul de pe spate. Dar lucrul la care nu cred ca te astepti atunci cand o deschizi este sa fie chiar atat de amuzanta pe cat se dovedeste a fi. Mi s-a parut ca reuseste sa intreaca toate asteptarile, pentru ca am…CONTINUAREA AICI.

Am supravietuit lagarului mortii – Eva Mozes Kor & Lisa Rojany Buccieri

Am supravietuit lagarului mortii - Eva Mozes Kor & Lisa Rojany BuccieriDisponibil la: Meteor Press 

Colectia: Istorie

Traducerea: Mihai Dan Pavelescu

Numar pagini: 128

*

Sinopsis:

Cartea „Am supravietuit lagarului mortii” este o rememorare a copilariei distruse de regimul nazist. Este descrisa Romania din timpul razboiului, viata evreilor inainte de inasprirea conditiilor si trimiterea acestora in lagare de concentrare, chinurile la care au fost supusi gemenii lui Mengele, cum au fost numite mai tarziu aceste victime, lupta continua pentru supravietuire pana in momentul in care au fost eliberate, in 1945.

 „A fi in Auschwitz era ca si cum ai fi intr-un accident de masina in fiecare zi. Atat de des se intamplau lucruri groaznice”

„Le-am dat sangele nostru, corpul nostru, demnitatea noastra si, în schimb, ne lasau sa traim inca o zi. Nu imi amintesc nici macar un singur geaman care sa nu fi cooperat.”

Parerea mea:

Poate ca una dintre cele mai cunoscute nume asociate cu Holocaustul si Auschwitz este cel al doctorului Josef Mengele. Se spune despre el ca spre deosebire de unii ofiteri germani din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, Mengele isi indeplinea sarcinile cu pasiune, ca adora sa imparta miile de victime aduse zilnic in lagarul de la Auschwitz in cele doua grupuri: al celor care urmau sa moara in aceeasi zi si respectiv al celor care mai primeau inca o zi, o saptamana sau o luna de teroare. Dar mai presus de toate este cunoscut pentru experimentele infioratoare pe care le facea, in special pe gemeni.

Atunci cand am citit Am fost medic la Auschwitz, scrisa de doctorul roman Nyiszli Miklos, am ramas cu senzatia ca unele parti au fost parca special excluse sau mentionate doar in treacat. Poate ca implicarea persoanala a autorului in tabara aceasta a asupritorilor, desi fortata, a fost cea care a facut ca anumite aspecte sa fie ignorate. Am fost curioasa deci sa descopar povestea si dintr-un alt unghi, de data aceasta exact din perspectiva uneia dintre victimele directe ale doctorului Mengele. Eva Mozes Kor si sora sa geamana au reprezentat exact „pacientii” de care era interesat Mengele. Nascute in Romania, la varsta de 10 ani, cele doua surori gemene si familia lor au ajuns intr-unul dintre cele mai infioratoare lagare ale mortii din timpul Holocaustului: Auschwitz – Birkenau. In ciuda faptului ca dintr-un anumit punct de vedere cartea nu mi-a atins asteptarile – si voi explica imediat de ce, mi-a oferit totusi anumite surprize pe care nu le banuiam.

Desi victima directa a lui Josef Mengele, autoarea nu ofera totusi o perspectiva foarte larga. Citind, am realizat ca asteptarile mele erau totusi nerealiste din acest punct de vedere. Pentru ca Eva Mozes nu avea acces decat la o mica parte de informatii iar acestea erau legate fie de experimentele la care a participat personal, fie de cele la care a fost martora. Iar ceea ce vedea era de cele mai multe ori insuficient: vedea injectii, dar nu stia ce contin, ce efecte au, ce motivatii se ascund in spatele lor. Vedea cadavre, boli induse si suferinta, dar nu si motivele pentru care fusesera cauzate. Vedea pastile, droguri, operatii, insa nu si intentiile care stateau la baza. Si exact motivatiile, asteptarile si modul de gandire al doctorului Mengele ma face extrem de curioasa. Mi-as dori sa stiu ce anume incerca sa obtina, ce il interesa, daca isi dorea sa afle ce se afla in spatele anumitor caracteristici fizice sau daca incerca sa obtina ceva nemaivazut pana atunci, etc. Asa ca treptat, pe masura ce parcurgeam cartea, am realizat ca memoriile oricarei victime ale Holocaustului nu pot sa ofere aceste laturi ale povestii, din simplul fapt ca nu ar fi avut acces la ele. In plus, cred ca eu caut ceva ce nu am cum sa gasesc. Pe net se gasesc destule detalii privind motivatiile doctorului Mengele. Insa tind sa caut mai mult pentru ca pur si simplu nu reusesc sa accept nebunia acestuia, nu pot intelege modul in care un om se poate transforma intr-un astfel de monstru, capabil de cele mai oribile crime.

Insa, asa cum spuneam, cartea mi-a rezervat totusi anumite surprize. A explicat intr-o oarecare masura o nelamurire mai veche: de ce evreii din Europa, aflati sub amenintarea Germaniei naziste si persecutati tot mai tare de la o zi la alta nu au plecat. De ce, in ciuda faptului ca au avut sansa, nu s-au salvat, nu au fugit, nu au parasit o lume care le lua totul si le oferea numai durere si groaza. Si am inteles ca privind trecutul, stiind intreaga poveste, pentru noi este usor sa punem astfel de intrebari, sa nu intelegem de ce nu au plecat. Dar la momentul respectiv, oricat de mult ar fi degenerat lucrurile, speranta si… simtul realitatii pur si simplu nu i-au lasat pe oameni sa fuga. Sau cand au vrut sa o faca, era deja prea tarziu. Dar pana la un punct, majoritatea evreilor considerau ca era imposibil ca lucrurile sa se inrautateasca mai tare sau sa dureze prea mult. Si… evident ca asa considerau! Cum sa isi inchipuie ce avea sa urmeze, cum sa isi imagineze ca in secolul 20 asa ceva ar fi posibil, ca o lume intreaga va asista tacuta la milioane de crime infioratoare? Cu atat mai mult cu cat religia lor nu era un lucru care sa ii defineasca, din punctul lor de vedere. Erau germani, polonezi, romani, si asa mai departe. Erau medici, elevi, bunici, mame, profesori, gospodari, vanzatori, tarani, etc. Daca i-ai fi intrebat „Cine esti tu?”, nu ti-ar fi raspuns „Sunt evreu”, ci probabil ti-ar fi oferit cu totul alte raspunsuri, ar fi vazut alte atribute ca fiind categoric mai importante. Sa fie deci persecutati pentru un astfel de lucru nu avea cum sa li se para ceva ce va dura, mai ales ca pana de curand nu fusese ceva semnificativ, nu asta le definise rolul in societate si viata in general.

Un alt aspect care m-a uimit in timpul lecturii a fost viata de dupa razboi, de dupa Auschwitz, de dupa Holocaust. Cred ca tot timpul am crezut ca dupa ce totul s-a incheiat, evreii supravietuitori si-au reluat vietile de dinainte de razboi, s-au intors la normalitate. Desigur, nu imi imaginam ca vor uita, ca le va fi usor, ca pierderile si durerea nu vor fi fost enorme. Insa in niciun caz nu mi-as fi putut inchipui faptul ca zeci de ani dupa aceea multi evrei au continuat sa fie marginalizati si oprimati, ca desi razboiul s-a sfarsit, antisemitismul era inca in floare. Societatea, lumea intreaga, nu doar ca nu a facut nimic pentru ei in timp ce nazistii ii masacrau, dar nici macar dupa aceea nu le-a facut viata mai usoara, nu le-a oferit sansa de a trai normal. Anii de manipulare dintre cele doua razboaie mondiale, indoctrinarea atat de indelungata si intoleranta extrema au facut ca pentru multi evrei, iadul sa nu se sfarseasca odata cu Holocaustul, ci sa continue ani la rand dupa aceea. Evident ca nu la acelasi nivel, insa asta nu este deloc o scuza care sa te faca sa privesti rasa umana cu mai multa indulgenta.

Desi ma asteptam intr-o oarecare masura la altceva, volumul Am supravietuit lagarului mortii mi-a oferit mult mai mult decat banuiam atunci cand l-am inceput, in ciuda numarului scurt de pagini. Cred ca ar trebui sa se afle pe lista de lecturi a oricarui cititor curios sa inteleaga mai bine reactiile evreilor din perioada Holocaustului, modul in care s-a instaurat persecutia evreilor, modul in care lumea nu doar ca a permis astfel de monstruozitati sa aiba loc dar a mai si dat adesea o mana de ajutor.

Vandalii – Alexandru Ioan Despina

Vandalii - Alexandru Ioan DespinaVandalii – Alexandru Ioan Despina

Disponibil la: Herg Benet

Colectia: Radical din 7

Numar pagini: 208

*

Sinopsis:

„Desi avea o capatana mica si turtita, a carei capacitate craniana nu depasea o mie de centimetri cubi (ceea ce-l situa intre primii hominizi ce parasisera savanele africane si talibanii ascunsi prin pesterile din Tora Bora), pe plan profesional lui Iulica ii mergea destul de bine. Fie ca vindea jumatati de blugi prin obor, fie ca o punea de-o alba-neagra la coltul strazii, se gaseau zilnic oameni care sa-i cada in plasa. Insa si mai multi ii cadeau in plasa sotiei ramasa singura acasa.”

“Viata in cartier nu a fost niciodata mai amuzanta de atat. Citeste si razi!” – Cristina Nemerovschi

Parerea mea:

Volumul lui Alexandru Ioan Despina ne introduce intr-un univers pe care probabil putini dintre noi il cunoastem, in ciuda faptului ca, inevitabil, ne lovim de franturi din acesta in fiecare zi. Ajungem asadar intr-un…CONTINUAREA AICI.

Fetita care se juca de-a Dumnezeu – Dan Lungu

Fetita care se juca de-a Dumnezeu - Dan LunguFetita care se juca de-a Dumnezeu – Dan Lungu

Disponibil la: Polirom 

Colectia: Literatura romana

Numar pagini: 360

*

Sinopsis:

Un roman surprinzator, emotionant si plin de umor care exploreaza, prin ochii inocenti ai Raditei si cei ai mamei sale, un fenomen ce a marcat profund Romania postcomunista: emigratia temporara.

Pentru a-si scoate familia din impas financiar, Letitia hotaraste sa plece la munca in strainatate pentru citeva luni. Prin intermediul unei cunostinte ajunge la Roma, in Italia, unde face menaj si ingrijeste de batrina familiei Bosse, Nona. Intimplator, intilneste o fosta colega de liceu, Laura, o veterana a locurilor de munca precare, fire puternica, spontana si onesta, care ii deapana povestea ei de emigranta. Acasa, au ramas cele doua fetite: Radita – sensibila, introvertita – in grija bunicilor si Malina in cea a sotului Letitiei, Vali. Aflata la inceput de scoala si puternic atasata de mama sa, Radita sufera in urma despartirii asa cum numai copiii pot sa o faca, cu tot corpul si toata imaginatia. Cele citeva luni preconizate se tot lungesc, planurile de viitor sufera mereu schimbari, iar efectele secundare ale plecarii se dovedesc imprevizibile.

Ne aflam in fata unui roman tulburator, in care sint imbinate subtil o varietate de teme: copilaria, inocenta, instrainarea, confruntarea mentalitatilor, relatiile de cuplu sau reconfigurarea identitatii. Totul intr-o constructie plina de tensiune si cu un limbaj proaspat, efervescent.

Parerea mea:

Nu stiu daca exista vreun alt fenomen social despre care sa poti spune cu certitudine ca este cunoscut direct sau indirect de catre toti locuitorii unei tari, indiferent de conditia lor, de studii, varsta sau mediul din care provin. Emigratia a devenit un factor atat de influent al societatii noastre incat mi-e greu sa cred ca mai… CONTINUAREA AICI.