Tag Archive | recenzie carte

Am supravietuit lagarului mortii – Eva Mozes Kor & Lisa Rojany Buccieri

Am supravietuit lagarului mortii - Eva Mozes Kor & Lisa Rojany BuccieriDisponibil la: Meteor Press 

Colectia: Istorie

Traducerea: Mihai Dan Pavelescu

Numar pagini: 128

*

Sinopsis:

Cartea „Am supravietuit lagarului mortii” este o rememorare a copilariei distruse de regimul nazist. Este descrisa Romania din timpul razboiului, viata evreilor inainte de inasprirea conditiilor si trimiterea acestora in lagare de concentrare, chinurile la care au fost supusi gemenii lui Mengele, cum au fost numite mai tarziu aceste victime, lupta continua pentru supravietuire pana in momentul in care au fost eliberate, in 1945.

 „A fi in Auschwitz era ca si cum ai fi intr-un accident de masina in fiecare zi. Atat de des se intamplau lucruri groaznice”

„Le-am dat sangele nostru, corpul nostru, demnitatea noastra si, în schimb, ne lasau sa traim inca o zi. Nu imi amintesc nici macar un singur geaman care sa nu fi cooperat.”

Parerea mea:

Poate ca una dintre cele mai cunoscute nume asociate cu Holocaustul si Auschwitz este cel al doctorului Josef Mengele. Se spune despre el ca spre deosebire de unii ofiteri germani din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, Mengele isi indeplinea sarcinile cu pasiune, ca adora sa imparta miile de victime aduse zilnic in lagarul de la Auschwitz in cele doua grupuri: al celor care urmau sa moara in aceeasi zi si respectiv al celor care mai primeau inca o zi, o saptamana sau o luna de teroare. Dar mai presus de toate este cunoscut pentru experimentele infioratoare pe care le facea, in special pe gemeni.

Atunci cand am citit Am fost medic la Auschwitz, scrisa de doctorul roman Nyiszli Miklos, am ramas cu senzatia ca unele parti au fost parca special excluse sau mentionate doar in treacat. Poate ca implicarea persoanala a autorului in tabara aceasta a asupritorilor, desi fortata, a fost cea care a facut ca anumite aspecte sa fie ignorate. Am fost curioasa deci sa descopar povestea si dintr-un alt unghi, de data aceasta exact din perspectiva uneia dintre victimele directe ale doctorului Mengele. Eva Mozes Kor si sora sa geamana au reprezentat exact „pacientii” de care era interesat Mengele. Nascute in Romania, la varsta de 10 ani, cele doua surori gemene si familia lor au ajuns intr-unul dintre cele mai infioratoare lagare ale mortii din timpul Holocaustului: Auschwitz – Birkenau. In ciuda faptului ca dintr-un anumit punct de vedere cartea nu mi-a atins asteptarile – si voi explica imediat de ce, mi-a oferit totusi anumite surprize pe care nu le banuiam.

Desi victima directa a lui Josef Mengele, autoarea nu ofera totusi o perspectiva foarte larga. Citind, am realizat ca asteptarile mele erau totusi nerealiste din acest punct de vedere. Pentru ca Eva Mozes nu avea acces decat la o mica parte de informatii iar acestea erau legate fie de experimentele la care a participat personal, fie de cele la care a fost martora. Iar ceea ce vedea era de cele mai multe ori insuficient: vedea injectii, dar nu stia ce contin, ce efecte au, ce motivatii se ascund in spatele lor. Vedea cadavre, boli induse si suferinta, dar nu si motivele pentru care fusesera cauzate. Vedea pastile, droguri, operatii, insa nu si intentiile care stateau la baza. Si exact motivatiile, asteptarile si modul de gandire al doctorului Mengele ma face extrem de curioasa. Mi-as dori sa stiu ce anume incerca sa obtina, ce il interesa, daca isi dorea sa afle ce se afla in spatele anumitor caracteristici fizice sau daca incerca sa obtina ceva nemaivazut pana atunci, etc. Asa ca treptat, pe masura ce parcurgeam cartea, am realizat ca memoriile oricarei victime ale Holocaustului nu pot sa ofere aceste laturi ale povestii, din simplul fapt ca nu ar fi avut acces la ele. In plus, cred ca eu caut ceva ce nu am cum sa gasesc. Pe net se gasesc destule detalii privind motivatiile doctorului Mengele. Insa tind sa caut mai mult pentru ca pur si simplu nu reusesc sa accept nebunia acestuia, nu pot intelege modul in care un om se poate transforma intr-un astfel de monstru, capabil de cele mai oribile crime.

Insa, asa cum spuneam, cartea mi-a rezervat totusi anumite surprize. A explicat intr-o oarecare masura o nelamurire mai veche: de ce evreii din Europa, aflati sub amenintarea Germaniei naziste si persecutati tot mai tare de la o zi la alta nu au plecat. De ce, in ciuda faptului ca au avut sansa, nu s-au salvat, nu au fugit, nu au parasit o lume care le lua totul si le oferea numai durere si groaza. Si am inteles ca privind trecutul, stiind intreaga poveste, pentru noi este usor sa punem astfel de intrebari, sa nu intelegem de ce nu au plecat. Dar la momentul respectiv, oricat de mult ar fi degenerat lucrurile, speranta si… simtul realitatii pur si simplu nu i-au lasat pe oameni sa fuga. Sau cand au vrut sa o faca, era deja prea tarziu. Dar pana la un punct, majoritatea evreilor considerau ca era imposibil ca lucrurile sa se inrautateasca mai tare sau sa dureze prea mult. Si… evident ca asa considerau! Cum sa isi inchipuie ce avea sa urmeze, cum sa isi imagineze ca in secolul 20 asa ceva ar fi posibil, ca o lume intreaga va asista tacuta la milioane de crime infioratoare? Cu atat mai mult cu cat religia lor nu era un lucru care sa ii defineasca, din punctul lor de vedere. Erau germani, polonezi, romani, si asa mai departe. Erau medici, elevi, bunici, mame, profesori, gospodari, vanzatori, tarani, etc. Daca i-ai fi intrebat „Cine esti tu?”, nu ti-ar fi raspuns „Sunt evreu”, ci probabil ti-ar fi oferit cu totul alte raspunsuri, ar fi vazut alte atribute ca fiind categoric mai importante. Sa fie deci persecutati pentru un astfel de lucru nu avea cum sa li se para ceva ce va dura, mai ales ca pana de curand nu fusese ceva semnificativ, nu asta le definise rolul in societate si viata in general.

Un alt aspect care m-a uimit in timpul lecturii a fost viata de dupa razboi, de dupa Auschwitz, de dupa Holocaust. Cred ca tot timpul am crezut ca dupa ce totul s-a incheiat, evreii supravietuitori si-au reluat vietile de dinainte de razboi, s-au intors la normalitate. Desigur, nu imi imaginam ca vor uita, ca le va fi usor, ca pierderile si durerea nu vor fi fost enorme. Insa in niciun caz nu mi-as fi putut inchipui faptul ca zeci de ani dupa aceea multi evrei au continuat sa fie marginalizati si oprimati, ca desi razboiul s-a sfarsit, antisemitismul era inca in floare. Societatea, lumea intreaga, nu doar ca nu a facut nimic pentru ei in timp ce nazistii ii masacrau, dar nici macar dupa aceea nu le-a facut viata mai usoara, nu le-a oferit sansa de a trai normal. Anii de manipulare dintre cele doua razboaie mondiale, indoctrinarea atat de indelungata si intoleranta extrema au facut ca pentru multi evrei, iadul sa nu se sfarseasca odata cu Holocaustul, ci sa continue ani la rand dupa aceea. Evident ca nu la acelasi nivel, insa asta nu este deloc o scuza care sa te faca sa privesti rasa umana cu mai multa indulgenta.

Desi ma asteptam intr-o oarecare masura la altceva, volumul Am supravietuit lagarului mortii mi-a oferit mult mai mult decat banuiam atunci cand l-am inceput, in ciuda numarului scurt de pagini. Cred ca ar trebui sa se afle pe lista de lecturi a oricarui cititor curios sa inteleaga mai bine reactiile evreilor din perioada Holocaustului, modul in care s-a instaurat persecutia evreilor, modul in care lumea nu doar ca a permis astfel de monstruozitati sa aiba loc dar a mai si dat adesea o mana de ajutor.

Vandalii – Alexandru Ioan Despina

Vandalii - Alexandru Ioan DespinaVandalii – Alexandru Ioan Despina

Disponibil la: Herg Benet

Colectia: Radical din 7

Numar pagini: 208

*

Sinopsis:

„Desi avea o capatana mica si turtita, a carei capacitate craniana nu depasea o mie de centimetri cubi (ceea ce-l situa intre primii hominizi ce parasisera savanele africane si talibanii ascunsi prin pesterile din Tora Bora), pe plan profesional lui Iulica ii mergea destul de bine. Fie ca vindea jumatati de blugi prin obor, fie ca o punea de-o alba-neagra la coltul strazii, se gaseau zilnic oameni care sa-i cada in plasa. Insa si mai multi ii cadeau in plasa sotiei ramasa singura acasa.”

“Viata in cartier nu a fost niciodata mai amuzanta de atat. Citeste si razi!” – Cristina Nemerovschi

Parerea mea:

Volumul lui Alexandru Ioan Despina ne introduce intr-un univers pe care probabil putini dintre noi il cunoastem, in ciuda faptului ca, inevitabil, ne lovim de franturi din acesta in fiecare zi. Ajungem asadar intr-un…CONTINUAREA AICI.

Fetita care se juca de-a Dumnezeu – Dan Lungu

Fetita care se juca de-a Dumnezeu - Dan LunguFetita care se juca de-a Dumnezeu – Dan Lungu

Disponibil la: Polirom 

Colectia: Literatura romana

Numar pagini: 360

*

Sinopsis:

Un roman surprinzator, emotionant si plin de umor care exploreaza, prin ochii inocenti ai Raditei si cei ai mamei sale, un fenomen ce a marcat profund Romania postcomunista: emigratia temporara.

Pentru a-si scoate familia din impas financiar, Letitia hotaraste sa plece la munca in strainatate pentru citeva luni. Prin intermediul unei cunostinte ajunge la Roma, in Italia, unde face menaj si ingrijeste de batrina familiei Bosse, Nona. Intimplator, intilneste o fosta colega de liceu, Laura, o veterana a locurilor de munca precare, fire puternica, spontana si onesta, care ii deapana povestea ei de emigranta. Acasa, au ramas cele doua fetite: Radita – sensibila, introvertita – in grija bunicilor si Malina in cea a sotului Letitiei, Vali. Aflata la inceput de scoala si puternic atasata de mama sa, Radita sufera in urma despartirii asa cum numai copiii pot sa o faca, cu tot corpul si toata imaginatia. Cele citeva luni preconizate se tot lungesc, planurile de viitor sufera mereu schimbari, iar efectele secundare ale plecarii se dovedesc imprevizibile.

Ne aflam in fata unui roman tulburator, in care sint imbinate subtil o varietate de teme: copilaria, inocenta, instrainarea, confruntarea mentalitatilor, relatiile de cuplu sau reconfigurarea identitatii. Totul intr-o constructie plina de tensiune si cu un limbaj proaspat, efervescent.

Parerea mea:

Nu stiu daca exista vreun alt fenomen social despre care sa poti spune cu certitudine ca este cunoscut direct sau indirect de catre toti locuitorii unei tari, indiferent de conditia lor, de studii, varsta sau mediul din care provin. Emigratia a devenit un factor atat de influent al societatii noastre incat mi-e greu sa cred ca mai… CONTINUAREA AICI.

Mica enciclopedie a Marelui Razboi (1914–1918) – Doru Dumitrescu, Mihai Manea, Mirela Popescu

MICA_ENCICLOPEDIE_A_MARELUI_RAZBOIDisponibil la: Corint

Colectia: Corint Educational

Data aparitie: 2014

Numar pagini: 208

 

Sinopsis:

In acest an, cand comemoram un secol de la inceperea Primului Razboi Mondial, prof. dr. Doru Dumitrescu, prof. Mihai Manea si prof. Mirela Popescu, apreciate cadre didactice din Bucuresti, s-au incumetat sa vina in fata cititorilor cu o premiera editoriala, o lucrare documentata, care cuprinde in paginile sale elementele fundamentale ale uneimici enciclopedii de istorie.

Autorii si-au propus sa ofere profesorilor si elevilor, dar si publicului iubitor de istorie o lucrare in care se regasesc momentele esentiale ale Primului Razboi Mondial, principalele personalitati politice, militare si diplomatice, marile batalii, armele utilizate, viata din spatele frontului, tratatele si conventiile incheiate.

Lucrarea cuprinde o bibliografie selectiva si imagini sugestive, care contribuie fara indoiala la o mai buna intelegere a istoriei primei mari conflagratii mondiale.

„Primul Razboi Mondial a fost consecinta unor calcule gresite. Liderii europeni au actionat ca o «generatie de somnambuli», care, in acea vara linistita din 1914, s-a izbit dintr-odata de stancile unui destin tragic.” — Edmond Taylor, The Fall of the Dynasties: The Collapse of the Old Order, 1905–1922

Parerea mea:

Nu am avut noroc de profesori de istorie care sa stie cum sa le trezeasca elevilor interesul pentru materia le care o predau, asa ca timp de ani intregi, istoria a ramas in mintea mea drept o materie plictisitoare, plina de siruri de date si aliante fara sens.

A fost nevoie sa treaca ani buni pana ce gradul de curiozitate sa imi creasca brusc si sa ma trezesc cu… CONTINUAREA AICI.

Astazi mai bine nu m-as fi intalnit cu mine insami – Herta Muller

Astazi mai bine nu m-as fi intalnit cu mine insami - Herta MullerDisponibil la: Humanitas

Colectia: Seria de autor Herta Muller

Traducerea: Corina Bernic

Numar pagini: 236

*

 

Sinopsis:

„Premiul Nobel pentru literatura ii este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul ei concentrat si proza plina de sinceritate universul celor deposedati.“ (Motivatia juriului Nobel 2009)

„M-au chemat. Joi la zece fix.“ O tanara fara nume, intr-un oras din Romania, o intalnire obligatorie si temuta cu Securitatea regimului lui Nicolae Ceausescu. Pe drum, in tramvaiul care o duce la interogatoriu, prin mintea protagonistei se perinda imagini si figuri din viata ei: copilaria intr-un oras de provincie si dorinta aproape erotica pe care o manifesta pentru tatal ei, prima casatorie cu un barbat care „nu ma putea lovi si se dispretuia pentru asta“, cumplitele povesti despre deportare spuse de bunic. Apoi tanara prietena Lilli, ucisa de o santinela la granita cu Ungaria cand incerca sa fuga din tara; si Paul, zilele si noptile lui petrecute mult prea adesea in alcool, dar si clipele de fericire traite impreuna cu el. Totul tine de amintire si se impleteste cu prezentul, cu interogatoriile si cu jignirile, cu spaima cotidiana si cu stratagemele prin care gandirea incearca statornic sa evite prabusirea.

Parerea mea:

Ati avut vreodata de facut un drum lung cu tramvaiul, dintr-un capat al orasului? Un drum care sa va ofere timp sa observati fiecare detaliu legat de ceilalti calatori, fiecare gest, fiecare expresie, sa le ascultati dialogurile si replicile taioase aruncate la o frana brusca? Si in acelasi timp, sa va ofere si ocazia sa alunecati dintr-o amintire in alta, uneori fara ca acestea sa aiba o legatura clara, sa faceti salturi din… CONTINUAREA AICI.