Tag Archive | recenzie carte

Micul Chagall – Renata Carageani

Micul Chagall - Renata CarageaniMicul Chagall – Renata Carageani

Disponibil la: Editura ALL

Colectia: Strada Fictiunii Contemporan – Literatura Politista

Numar pagini: 216

 

 

Sinopsis:

Grigore Kader este un comisar atipic, si asta nu doar pentru ca e mulatru. Iar cand unui comisar atipic i se repartizeaza un caz straniu evenimentele nu pot fi decat incitante. Un baiat arestat pentru crima reuseste sa-l convinga ca nu a fost el autorul, iar comisarul Kader si inspectorii lui pornesc in cautarea ucigasei.

Lucrurile sunt cat se poate de clare, portretul-robot este alcatuit si motivul crimei e deja bine cunoscut: furtul unei schite a lui Chagall. Si totusi, atunci cand toate femeile din cercul de cunostinte al victimei corespund portretului-robot, iar obiectul furat are o valoare derizorie, anchetatorii sunt pusi la grea incercare.

Parerea mea:

Desi de cele mai multe ori cand incep o carte scrisa de un autor roman contemporan am emotii, nestiind daca imi va placea sau nu, in cazul romanelor politiste lucrurile stau diferit. Lecturile de acest gen de pana acum mi-au creat un sentiment de siguranta si sunt convinsa inca de la inceput ca voi avea parte de o carte care nu ma va dezamagi. Despre autoarea romanului Micul Chagall stiam doar ca a scris Nono, roman despre care auzisem ca a fost primit foarte bine de public, insa cum nu l-am parcurs pe acesta, nu aveam idee la ce sa ma astept. Acum insa, dupa ce am terminat Micul Chagall, nu imi doresc decat sa citesc cat mai repede orice scriere a autoarei. Aproape ca nu am idee cand au zburat orele in timp ce lecturam romanul. Am senzatia ca l-am parcurs intr-o clipa, tinandu-mi respiratia sau ca nu am citit de fapt o carte, ci am… CONTINUAREA AICI.

Sarutul din umbra (seria Meredith Gentry, volumul 1) – Laurell K. Hamilton

Sarutul din umbra (seria Meredith Gentry, volumul 1) - Laurell K. HamiltonDisponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Carmen Ion

Numar pagini: 672

 

Sinopsis:

 „O serie noua de romane intens erotice, in care se amesteca supranaturalul si intriga politista…” –Publishers Weekly

Pasiti intr-o lume incitanta, senzuala, deopotriva amenintatoare si frumoasa, plina de placeri lumesti si magie fascinanta, in care abunda pasiunile mistuitoare ale fiintelor nemuritoare venerate candva drept zei sau demoni.

Printesa Meredith NicEssus fuge de la Curtea Zanelor Unseelie, lasandu-si in urma familia si trecutul.

Sub pseudonimul Meredith Gentry, ea lucreaza in Los Angeles ca detectiv particular specializat in crime supranaturale. Dar pe urmele sale se afla asasinul reginei, trimis sa o aduca inapoi, cu sau fara voia ei. Dintr-odata, Meredith se trezeste in postura de pion in planurile puse la cale de malefica sa matusa.

Misiunea ei: sa se bucure constant de compania celor mai frumosi barbati nemuritori din lume.

Recompensa: coroana si sansa de a supravietui.

Pedeapsa pentru esec: moartea.

Parerea mea:

Pe Laurell K. Hamilton am descoperit-o acum cativa ani, prin seria Anita Blake, Vampire Hunter, din care au fost traduse si la noi trei volume. Pe vremea aceea, obsesia pentru vampiri tocmai isi lua avant iar cartile fantasy de acest gen incepeau sa fie traduse si in Romania intr-un ritm tot mai accelerat. Tin minte ca printre nenumaratele versiuni de vampiri pe care le prezentau autorii, care de care mai iesiti din tipare si mai diferiti de modelul clasic, Laurell K. Hamilton mi s-a parut ca se apropie cel mai mult de vampirii unei autoare recunoscuta in primul rand pentru acest gen de lectura: Anne Rice. Personal, o consider pe aceasta maestra incontestabila a cartilor cu vampiri, iar faptul ca Laurell K. Hamilton este urmatoarea in topul preferintelor mele atunci cand vine… CONTINUAREA AICI.

Hotul de carti – Markus Zusak

Hotul de carti - Markus ZusakDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Adelina Maria Vasiliu

Numar pagini: 568

 

 

Sinopsis:

Este anul 1939. Germania nazista. Tara isi tine rasuflarea. Moartea nu a avut niciodata mai mult de lucru, si va deveni chiar mai ocupata. 

Liesel Meminger si fratele ei mai mic sunt dusi de catre mama lor sa locuiasca cu o familie sociala in afara orasului München. Tatal lui Liesel a fost dus departe sub soapta unui singur cuvant nefamiliar – Kommunist, iar Liesel vede in ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul calatoriei, Moartea ii face o vizita baietelului si o observa pe Liesel. Va fi prima dintre multe intalniri apropiate. Langa mormantul fratelui ei, viata lui Liesel se schimba atunci cand ea ridica un singur obiect, ascuns partial in zapada. Este Manualul Groparului, lasat acolo din greseala, si este prima ei carte furata. Astfel incepe o poveste despre dragostea de carti si de cuvinte, pe masura ce Liesel invata sa citeasca cu ajutorul tatalui ei adoptiv, care canta la acordeon. In curand, va fura carti de la incendierile de carti organizate de nazisti, din biblioteca sotiei primarului, si de oriunde le mai putea gasi. Hotul de carti este o poveste despre puterea cuvintelor de a creea lumi. 

Cu o scriitura superb maiestrita si arzand cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a daruit una dintre cele mai durabile povesti ale timpurilor noastre.

Parerea mea:

Nu m-am indragostit de povestea aceasta pentru ca naratorul ei este insasi Moartea. Nu pot sa spun nici ca am indragit-o datorita stilului original, intrerupt de titluri detaliate ale urmatoarelor pagini, nici pentru metaforele uimitoare ce reuseau cumva sa nu para deloc fortate sau nepotrivite. Poate ca nici datorita personajelor care iti intra treptat in suflet, pana cand ajungi sa le percepi ca pe niste oameni reali. Nu, nu din aceste motive mi-a placut Hotul de carti, desi cu siguranta au contribuit si ele la farmecul volumului. Insa principalul motiv pentru care am iubit aceasta carte este faptul ca te „teleporteaza” pur si simplu in mijlocul actiunii. Nu ca alte romane, facandu-te sa pasesti pe urmele protagonistilor si sa ii privesti de la distanta, ci furandu-ti identitatea si facandu-te una cu personajele. Nu continuu, pentru ca in majoritatea timpului, ramai constient de rolul tau de cititor care descopera in cartea din brate vietile personajelor. Insa exista cateva momente in care tu devii acele personaje, clipe in care in mintea si in sufletul tau nu se mai gaseste absolut nimic altceva in afara de emotiile preluate din Hotul de carti.

De-a lungul timpului, dai mereu peste povesti care te impresioneaza, care te fac sa plangi, sa razi si sa traiesti alaturi de personaje. Insa Hotul de carti te face pentru cateva minute sa fii tu acele personaje. Sa simti tot ce simt ele: frica, rusinea, durerea, speranta sau dimpotriva, lipsa ei, care este un sentiment la fel de puternic. Si nu le simti la un nivel normal, laolalta cu cine stie cate alte senzatii si emotii. Ci ca pe singurele sentimente de care esti in stare. Te cuprind cu totul, nelasand loc pentru nici o alta emotie, pana cand intreaga ta fiinta este formata numai din acele sentimente si prin venele tale curge fie vina, fie speranta, fie teama, regretul, durerea sau iubirea si absolut nimic altceva. Nu sunt multe momentele in care volumul reuseste sa faca asta; poate doua sau trei in toata cartea. Insa sunt de ajuns pentru ca Hotul de carti sa intre in acea categorie de lecturi speciale din mintea ta, de care iti vei aminti mereu ca le-ai trait, si nu ca le-ai citit pur si simplu.

O sa observati poate ca daca cititi mai multe recenzii pe blogurile de la noi, actiunea nu va va fi dezvaluita prea mult. In afara de ceea ce stim deja din descrierea editurii, in recenziile pe care le-am citit, rar am mai gasit vreun indiciu-doua cu privire la ceea ce se petrece in viata lui Liesel. Si cred ca asta se intampla datorita faptului ca nu au loc evenimente iesite din comun. Viata protagonistei este una obisnuita pentru acele vremuri de restriste. Detaliile mai neobisnuite din viata sa nu sunt nici ele socante. Cu totii avem amintiri ale unor clipe in care destinul ne-a uimit, asa ca experientele mai surprinzatoare pe care le parcurge eroina par exact genul acesta de intamplari: interesante, da, dar nu spectaculoase. Din punct de vedere al scenariului, Hotul de carti nu este altceva decat o poveste despre razboi. As fi fost tentata sa spun „o poveste frumoasa despre razboi” insa… exista oare povesti frumoase din timpul razboiului? Cu siguranta exista oameni frumosi, alegeri generoase dictate cel mai adesea de cate un impuls de moment, secunde in care curajul nebun sfideaza viitoarele consecinte. Insa povestile din perioada razboiului sunt oricum, numai frumoase nu. Pentru ca orice gest bun, orice decizie indrazneata, orice actiune lipsita de egoism sta sub umbra razboiului, a suferintei, a mortii, pierderii, a experientelor traumatizante si a amintirilor intunecate, ce vor bantui mereu viata supravietuitorilor.

Viata este de cele mai multe ori o lupta. Insa in vremuri de razboi, ea devine mai crunta si mai deznadajduita in acelasi timp. Povestea din Hotul de carti este mai reala decat multe altele, in ciuda faptului ca personajele nu au existat cu adevarat. Insa au existat oameni cu povesti asemanatoare, au existat grupuri de evrei persecutati ce paseau spre tortura si moarte exact pe acele drumuri descrise in carte, au existat germani care infruntau teama si constiinta unui posibil destin infiorator pentru a adaposti un fugar, existau copii ce se straduiau sa isi traiasca asa zisa copilarie in ciuda fricii, a oamenilor dragi pierduti, a saraciei, foamei si mortii ce ii inconjura, au existat persoane care riscau totul pentru a ajuta un necunoscut.

In ciuda intamplarilor dramatice, a aerului sumbru, a atmosferei apasatoare ce umbreste micile incercari de fericire, romanul nu este unul trist. Il citesti cu placere, iubind personajele tot mai mult, cu fiecare pagina parcursa, zambind adesea. Insa intr-adevar, il citesti cu inima stransa, pentru ca esti constient de la inceput ca astfel de povesti nu au niciodata happy end-ul clasic. Poate ca ultimele pagini aduc o victorie: tabloul unor supravietuitori care dupa decenii, au reusit sa isi construiasca o viata linistita in ciuda fantomelor care ii bantuiau din anii razboiului. Insa o astfel de victorie nu are cum sa fie altfel decat amaruie, pastrand urmele lacrimilor din acea perioada neagra.

Multumesc Libris – librarie online, pentru sansa de a citi aceasta carte. Daca doriti sa o cititi (si credeti-ma, e o lectura pe care o s-o iubiti!), o gasiti pe rafturile de carti online in romana sau, daca preferati, in colectia de carti in engleza.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Nume de cod: Verity – Elizabeth Wein

Jurnalul Zlatei – Zlata Filipovic

Minunea – R.J. Palacio

Minunea - R.J. PalacioDisponibil la: Editura ARTHUR, Grupul Editorial ART

Colectia: Carti cu talc

Traducerea: Iulia Arsintescu

Numar pagini: 336

 

Sinopsis:

„Nu va voi descrie cum arat. Indiferent ce grozavie v-ati imagina, probabil ca este mai rau.“

August Pullman este un baiat de zece ani care a avut ghinionul de a se naste cu o teribila diformitate faciala. Pentru a-l proteja de privirile si vorbele rautacioase ale oamenilor, parintii sai il educa acasa, dar intr-o zi hotarasc ca a venit vremea ca Auggie sa mearga la scoala.

Minunea este o poveste emotionanta despre curaj si bunatate, despre integrare si acceptare, scrisa cu sensibilitate si umor.

„Nu judeca dupa aparente” pare sa fie ideea de la care porneste R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectura este data de replica vulpitei din Micul print: „Nu poti vedea bine decat cu inima. Esentialul e invizibil pentru ochi.”

Parerea mea:

Auzisem numai pareri bune despre romanul acesta cu mult inainte sa fie tradus si la noi, insa cumva, cred ca nu aveam asteptari foarte ridicate. Imi imaginam ca va fi probabil induiosator, frumos si trist in acelasi timp (de aceea mi l-am si dorit doar) insa nu ma gandeam ca va reprezenta genul de lectura care sa ma tina treaza pana spre dimineata. Dar a facut-o, intrecand orice credeam ca voi gasi in aceasta poveste.

Din sinopsis, aflam ca protagonistul, August Pullman este un baiat de 10 ani nascut cu o diformitate faciala. Si chiar in primele randuri, August ne… CONTINUAREA AICI.

Cu cat merg mai repede, cu atat sunt mai mica – Kjersti Annesdatter Skomsvold

Cu cat merg mai repede, cu atat sunt mai mica - Kjersti Annesdatter SkomsvoldDisponibil la: Editura ALL 

Colectia: Strada Fictiunii Bestseller

Traducerea: Ivona Berceanu

Numar pagini: 120

 

Sinopsis:

Mathea Martinsen a fugit de oameni toata viata, dar acum nu isi mai doreste decat sa se stie ca a trait. Asa ca isi pune rochia de mireasa si iese in lume. Insa nu e chiar atat de usor sa ii faci pe ceilalti sa bage de seama ca existi. Uneori, cu cat mergi mai repede, cu atat esti mai neinsemnat.

Profund si miscator, romanul tragicomic al lui Kjersti Skomsvold spune o poveste de iubire originala si captivanta, fermecand cititorul cu gratia stranie a sentimentalismului nordic.

„O poveste de iubire cum nu se poate mai frumoasa.“ – Der Spiegel

„Un debut literar exceptional!“ – NRK

„Romanul lui Skomsvold este delicat, profund, comic si ingrijorator de euforic.“ –  Irish Times

Parerea mea:

Primul lucru care mi-a atras atentia atunci cand am auzit despre romanul scris de Kjersti Annesdatter Skomsvold a fost titlul, care mi s-a parut unul dintre cele mai dragute titluri de care am dat in ultima vreme. In plus, autoarea este norvegiana, ceea ce m-a facut si mai curioasa intrucat pana acum, din operele autorilor nordici citisem aproape numai romane politiste.

In cartea Cu cat merg mai repede, cu atat sunt mai mica, atentia este centrata in jurul Matheei Martinsen, o batrana de aproape o suta de ani care, dupa moartea… CONTINUAREA AICI.