Publicat în Megan Crewe

Mai las-o moale cu fantomele / Fantomele ne stiu toate secretele – Megan Crewe

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Adrian Deliu

Numar pagini: 352

 

Sinopsis:

Singurii prieteni ai lui Cass McKenna, o fata de saisprezece ani, sunt cateva fantome: a surorii ei si a catorva fosti colegi de scoala. Fantomele nu sunt deloc complicate si poti avea incredere in ele. Mai mult decat atat, ele pot afla secretele compromitatoare ale celor din jur… iar lui Cass ii place sa stie totul despre colegii ei ingamfati. Insa cand Tim, vicepresedintele consiliului de elevi, descopera secretul lui Cass – acela ca poate sa comunice cu fantomele – situatia tinde sa se schimbe. El ii cere sprijinul ca sa intre in legatura cu mama lui, moarta de curand, iar ea, dupa indelungi ezitari, sfarseste prin a fi de acord. Pe masura ce-l cunoaste mai bine pe Tim, Cass are surpriza sa constate ca acesta nu este un baiat atat de rau precum crezuse ea pana atunci si ca, intr-adevar, avea mare nevoie de ajutorul ei. Sa fie aceasta cea mai buna ocazie sa se imprieteneasca din nou cu cei vii… ?

Parerea mea:

Aveam extrem de multe asteptari de la cartea aceasta! Mi se parea ca are un subiect foarte original, ce putea fi exploatat in atat de multe modalitati captivante incat ar fi imposibil sa nu fii pe deplin multumit in momentul in care ajungi la ultima pagina a cartii. Din pacate, am fost destul de dezamagita de modul in care autoarea a exploatat ideea aceea minunata de la care a pornit.

Cassie este o adolescenta ce ar putea fi catalogata drept un elev ce nu reuseste sa se integreze. Majoritatea colegilor de la scoala o evita pentru ca le stie cele mai murdare secrete si nu ezita sa ii puna fata in fata cu adevarurile pe care acestia ar prefera sa le ocoleasca. Modul prin care Cassie reuseste sa afle totul despre oamenii din scoala este apelarea la ajutorul prietenilor ei fantome. Fantome pe care a inceput sa le vada in urma cu 4 ani, cand a murit sora ei mai mare, Paige, care de atunci continua sa locuiasca impreuna cu ea. Intriga povestii incepe sa se dezvolte in momentul in care unul dintre cei mai populari colegi, Tim, ii cere ajutorul pentru a-si contacta mama si Cass decide sa il ajute.

Din pacate, de aici urmeaza doar o serie de evenimente care nu reusesc sa creeze atmosfera pe care o asteptam in momentul in care am inceput cartea. Principalele fire ale romanului sunt: salvarea lui Tim din depresia in care se adanceste periculos de mult, indeplinirea planurilor de razbunare impotriva fostei prietene care a tradat-o cu ani in urma si din cauza careia a devenit un fel de paria scolii, rezolvarea problemelor cu mama ei.

Mi s-a parut ca autoarea a creat un personaj principal aproape enervant. Cassie este plina de ura si resentimente fata de absolut toti cei din jurul ei, fie ca are sau nu un motiv intemeiat. Iar majoritatea actiunilor ei sunt conduse de aceste sentimente, din care rezulta si mare parte din problemele pe care le are. Incercarea de imprietenire cu Tim se impiedica mereu in respingerea instinctiva a protagonistei fata de oameni. Ura pentru fosta ei cea mai buna prietena dureaza de ani intregi si a impiedicat-o sa isi construiasca o adolescenta frumoasa. Resentimentele fata de mama sa au ridicat un zid pe care refuza sa il darame. Iar pe sora sa nu a iertat-o nici acum pentru niste lucruri lipsite de importanta si care sunt usor de inteles daca te gandesti la varsta pe care Paige o avea inainte sa moara. Nu spun ca personajele mentionate nu ar fi actionat gresit si ca neincrederea lui Cassie in oameni nu ar fi intrucatva justificata. Dar atitudinea protagonistei este cea care a amplificat fiecare aspect negativ si aceasta este perceputa extrem de usor din fiecare gand, cuvant sau gest al sau.

Bile albe:

– Mi-a placut mult de Paige, este usor sa te atasezi de ea, mai ales ca imbina intuitia si grija pentru sora ei cu o naivitate adorabila oferita de amintirile de scurta durata. De fapt, toate fantomele au fost portretizate frumos, fiind modelate dupa o schita comuna, dar avand fiecare o personalitate distincta.

Bile negre:

– Cred ca faptul ca nu mi-a placut nici personajul principal, nici felul in care se desfasoara actiunea sunt de ajuns pentru a nu mai scrie nimic altceva la aceasta categorie. Nu pot sa spun ca nu mi-a placut deloc sa citesc acest roman, dar imi imaginam in permanenta alte moduri in care ar fi putut evolua povestea.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Divergent (Divergent, vol. 1) – Veronica Roth

Revelatii (Sange Albastru, vol. 3) – Mellisa de la Cruz

Reclame