Publicat în S.J. Watson

Inainte sa adorm – S.J. Watson

Disponibil la: Editura Trei

Colectia: Fiction Connection

Traducerea: Laurentiu Dulman

Numar pagini: 440

 

Sinopsis:

Ne definim prin amintirile noastre. Dar daca ne-am trezi brusc fara ele? Daca am uita dintr-odata cum ne cheama, cine suntem, de unde venim, pe cine iubim.

Are 47 de ani si e scriitoare. Se trezeste in fiecare dimineata nestiind unde se afla. O forma rara de amnezie o impiedica sa retina informatii mai mult de 24 de ore. Crede ca are cu 20 de ani putin, ca este singura si ca are intreaga viata inainte. Dar descopera ca locuieste cu sotul ei, Ben si ca majoritatea deciziilor importante din viata sa au fost deja luate. Doctorul ei o sfatuieste sa tina un jurnal care o ajuta sa-si recompuna amintirile de la o zi la alta. Dar intr-o zi deschide jurnalul si citeste: „Sa nu ai niciodata incredere in Ben”.

Oare ce tip de accident a adus-o in aceasta stare? In cine sa aiba incredere? De ce ar minti-o Ben? O cheama Christine. Jurnalul vietii ei se numeste Inainte sa adorm. Ai intrat deja in viata ei. 

Parerea mea:

Daca as fi inceput sa scriu recenzia in timp ce inca citeam romanul Inainte sa adorm, probabil as fi mentionat faptul ca este mai putin interesant decat ma asteptam. Auzisem o multime de pareri pozitive referitoare la aceasta carte si pana la un anumit punct, nu reuseam sa inteleg baza acestora. Intr-adevar, romanul ilustreaza foarte bine starea innebunitoare in care se trezeste zi de zi protagonista, haosul din mintea ei si suspiciunile crescande vis-a-vis de cei din jurul ei, dar starea de suspans creata parca nu atingea nivelul asteptat. Ei bine, totul se schimba in mod fulgerator undeva spre finalul romanului, iar pana la ultima pagina stai cu sufletul la gura. Din momentul in care adevarul este aproape dezvaluit, adevar pe care il afli in acelasi timp cu eroina, pur si simplu nu iti vine sa crezi cum s-a schimbat totul, ce implicatii are ceea ce ai aflat asupra intregii povesti pe care ai parcurs-o si cat de adanca este de fapt nebunia unuia dintre personaje.

Recunosc ca in anumite momente, povestea ajunsese sa ma plictiseasca putin, in ciuda indiciilor, a banuielilor si a actiunilor suspecte inserate pe ici pe colo de catre autor. Incercam sa imi dau seama care poate fi dezavaluirea de la final si presupuneam ca oricare ar fi, cu siguranta nu este posibil sa fie una cu adevarat surprinzatoare (total gresit! 🙂 ). In plus, aveam impresia ca totul se desfasoara cu incetinitorul, ca nu voi mai ajunge niciodata la partea interesanta. Ritmul este destul de lent, indiciile sunt introduse pe rand, la intervale destul de mari, iar povestea se tese gradat. Odata cu protagonista, cititorul este si el este provocat sa desprinda adevarul din plasa de minciuni, sa extraga dovezile reale de cele false si sa distinga amintirile de imaginatie.

Partea buna este ca ideea de baza a romanului este indeajuns de interesanta incat sa iti provoace curiozitatea. Este imposibil sa nu incerci sa iti imaginezi cum ar fi de fapt sa traiesti o astfel de viata. Cum ar fi sa te trezesti zi de zi crezand ca esti altcineva, ca traiesti in alt loc, impreuna cu alti oameni, ca ai o viata diferita fata de cea pe care o descoperi. Ca esti total dependent de un om care iti poate spune adevarul sau dimpotriva, poate experimenta diferite minciuni. Cum ar fi ca in acest moment sa ti se spuna ca tot ceea ce stii tu este eronat si ca de fapt povestea ta este cu totul alta. Iar fiecare lucru din jurul tau sa confirme ceea ce afli, in ciuda faptului ca intreaga ta fiinta sustine altceva.

Cred ca in ciuda finalului de-a dreptul socant, ce compenseaza din plin alte aspecte, amintirea pasajelor mai putin interesante micsoreaza intr-o oarecare masura impresia pe care mi-a lasat-o cartea lui S.J. Watson. Povestea este intr-adevar fascinanta si adopta un subiect nou, mai putin utilizat in romanele publicate in ultimii ani, asa ca va reprezenta cu siguranta o lectura captivanta pentru oricine. Totusi, va recomand sa va inarmati cu rabdare, mai ales daca v-ati obisnuit cu romane alerte, in care ai parte de momente tensionate si de rasturnari de situatie la fiecare cateva pagini.

Bile albe:

– Autorul a reusit sa nu ofere o poveste repetitiva, in ciuda faptului ca pentru Christine, fiecare zi incepe si se desfasoara aproape la fel. Modul in care descrie viata eroinei este indeajuns de captivant, iar inceputul fiecarei zile aduce totusi cate un aspect nou, in ciuda faptului ca diferentele intre zile nu sunt foarte mari.

Bile negre:

– In ciuda faptului ca protagonista are anumite suspiciuni cu privire la Ben, sotul ei, mi s-a parut ca acestea nu au fost subliniate indeajuns. Intr-adevar, Christine trece zilnic, de mai multe ori pe zi chiar, prin acelasi ciclu de incredere urmata de neincredere, iar singura ei baza este jurnalul pe care il pastreaza. Asadar, emotiile sale nu pot avea o intensitate foarte profunda, dar mi-ar fi placut ca tensiunea sa fie prezenta intr-o masura mai mare si pe parcursul povestii, nu numai in ultimele capitole.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Nefertiti. Cartea mortilor – Nick Drake

Si daca e adevarat…- Marc Levy