Publicat în Ally Carter

Pe cuvant de spioana (seria Fetele Gallagher, volumul 2) – Ally Carter

Seria Fetele Gallagher, volumul 2

Disponibil la : Leda Books

Traducerea: Laura Bocancios

Numar pagini: 224

 

Sinopsis:

Dupa ce a trebuit sa renunte la primul ei prieten, Josh, tot ce-si doreste acum Cammie este un semestru linistit. Dar asta e mai usor de spus decat de facut cand esti eleva la cea mai buna scoala din lume… pentru spioane: Colegiul Gallagher pentru Tinere Exceptionale.

 Dupa ce este invinuita pentru o bresa in securitate care pune in primejdie statutul ultra-secret al scolii, Cammie si prietenele ei afla ca scoala lor urmeaza sa gazduiasca o serie de musafiri misteriosi – nume de cod: Blackthorne. Si, in curand, fetele se strecoara prin pereti si coridoare secrete, conteaza microfoane si dispozitive de urmarire si iau amprente pentru a afla adevarul despre Blackthorne si pentru a o disculpa pe Cammie. Si chiar daca au incredere in talentele lor de spioane, de data asta tintele sunt mai dificile (si mai sexy!), iar miza pentru inima lui Cammie — si iubita ei scoala — mai mare ca niciodata.

Parerea mea:

Nu vi se pare mereu ca acele serii pentru care dezvolti o adevarata pasiune au parca volume din ce in ce mai scurte? Nu stiu daca este din cauza ca am asteptat cu nerabdare volumul doi din seria Fetele Gallagher, dar am avut impresia ca am terminat cartea Pe cuvant de spioana in mult prea putin timp. Totusi, sincera sa fiu, mi se pare ca din anumite puncte de vedere, acest volum a fost ceva mai slabut decat fata de primul. Daca in timp ce citeam prima carte am avut mereu un zambet larg pe fata si nu ma puteam abtine sa nu chicotesc din cand in cand, in volumul Pe cuvant de spioana momentele amuzante sunt ceva mai rare. Iar gradul de suspans este si el mai scazut, desi actiunea se pastreaza destul de antrenanta pe parcursul intregului roman.

Partea interesanta este ca spre final deveneam din ce in ce mai speriata. Vedeam cum numarul de pagini se micsoreaza, pareau sa mai fie mai putin de 10 pagini si eu nu aveam nici cea mai vaga idee despre ce se intampla si care este explicatia situatiilor ce se desfasurau. Deci din acest punct de vedere, autoarea nu se dezminte nici de data aceasta. Am aflat adevarul odata cu protagonista, am simtit exact aceleasi temeri ca si ea, am simtit nesiguranta crescanda, am avut aceleasi banuieli ca ea, banuieli care s-au dovedit a fi pana la urma cum nu se poate mai false.

Personajele sunt la fel de bine definite ca in primul volum. Autoarea ofera unicitate fiecareia dintre prietenele si colegele lui Cam, chiar daca asta inseamna ca in anumite momente, drumurile acestora se despart pentru un timp. In plus, personajele aflate in plan secund beneficiaza de acelasi tratament. Desi unele dintre ele nu sunt descrise decat prin cateva cuvinte, actiunile acestora te ajuta sa iti faci un portret indeajuns de clar si mai mult, te fac curios si dornic sa le cunosti mai bine.

Bile albe:

– Mi-a placut ca evolutia personajelor este naturala, nu simti ca autoarea ar fi incercat sa forteze povestea. Cammie se gandeste in continuare la Josh, nu sare in bratele primului baiat pe care il intalneste, desi intre ea si acesta exista fara indoiala o atractie. Macey recupereaza treptat anii petrecuti in scolile normale pentru a ajunge la nivelul la care sunt fetele de varsta ei si nu ajunge ca prin minune in aceeasi clasa cu restul prietenelor sale. Toate intamplarile au un ritm potrivit, fara sa se lungeasca prea mult dar si fara sa iti lase impresia ca viata personajelor se deruleaza pe fast-forward.

Bile negre:

– Am senzatia ca cineva a rupt cateva pagini de la finalul cartii mele. Stiu ca nu s-a intamplat asa ceva, (revista era sigilata si numarul meu de pagini corespunde cu cel mentionat pe site-ul editurii :D) insa pentru cateva secunde chiar mi-a trecut asta prin minte. Cartea se incheie intr-un mod destul de ciudat, fara sa ofere toate explicatiile necesare. In momentul in care am vazut ca intr-adevar am citit ultimele randuri, m-am intors cu doua pagini in urma pentru a revedea textul, gandindu-ma ca poate am ratat eu ceva. Asadar, daca cineva a inteles care este exact adevarul despre Blackthorne – „copilul vitreg despre care nimeni nu vorbeste”, ce s-a intamplat cu tatal eroinei, daca primul Cod Negru a avut intr-adevar legatura cu actiunile lui Cammie si care este explicatia pentru camerele prea ordonate, sa imi spuna si mie..

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Daca ti-as spune ca te iubesc, ar trebui sa te omor (seria Fetele Gallagher, volumul 1) – Ally Carter

Disparuti (seria Disparuti, volumul 1) – Michael Grant