Disponibil la: Editura Trei
Colectia: Fiction Connection
Traducere: Vasile Zincenco
Nr. de pagini: 232
Sinopsis:
“Ce-o sa-ti spun nu e usor de inteles, e imposibil de admis, dar daca ai vrea sa-mi asculti povestea…”
Ce sa crezi despre o femeie care-ti alege dulapul din baie ca sa-si petreaca zilele in el? Care se mira ca o poti vedea? Care apare si dispare brusc si pretinde ca este in coma profunda la celalalt capat al orasului? Pe ea trebuie să o duci la psihiatru, sau pe tine? Sau, dimpotriva, trebuie sa te lasi in voia acestei aventuri extravagante?
Si daca este adevarat?… Daca e adevarat ca Arthur este singura persoana care poate imparti secretul lui Lauren, o poate contempla pe aceea pe care nu o vede nimeni, poate vorbi cu aceea pe care n-o aude nimeni?… O poveste tandra, o aventura plina de umor si neprevazut.
Marc Levy, fiul unui editor de lucrari de arta, se afla in fruntea unui cabinet de arhitectura cand a scris acest prim roman ce a suscitat un interes mondial chiar inainte de aparitia sa în Franta, în 2000. Si daca e adevarat?… a fost tradus in peste douazeci de tari, iar celebrul producator si realizator american Steven Spielberg a cumparat cu 2.000.000 de dolari dreptul de a-l ecraniza. De atunci, Marc Levy a mai publicat doua best-seller-uri: Unde esti? (2001) şi Sapte zile pentru o veşnicie (2002). Cele trei romane s-au vandut pana acum în mai mult de 3.000.000 de exemplare.
Parerea mea:
„Si daca e adevarat…” este o poveste sensibila, incarcata de ganduri si momente profunde, cu o idee extrem de originala la baza si istorisita parca pe un ton cald, o poveste surprinzatoare, dar pe care o simti atat de aproape incat te face parca sa exclami „Cum de nu mi-a trecut si mie prin minte o astfel de idee?”
Cartea pare compusa dintr-o doza de fantasy, una de dragoste, destule pasaje cu o incarcatura usor filozofica si cateva fragmente de actiune ce te incarca cu emotii si nerabdare. Romanul te provoaca sa iti imaginezi cum ai reactiona tu daca intr-o zi ai intalni o fiinta pe care tu, dintre toti oamenii de pe pamant, ai fi singurul care o poate vedea, auzi si simti. Cat timp ar dura pana sa crezi cu adevarat ce ti se intampla, cat timp ar dura pana sa te hotarasti daca o vei ajuta, cum ai reusi sa nu pari nebun in ochii celorlati si in ce mod ai hotari sa sfidezi soarta pentru a pastra acel suflet alaturi de tine?
Pe masura ce se desfasoara lucrurile, Arthur se indragosteste de Lauren, iar sentimentul este reciproc. Interesant este faptul ca Arthur alege sa o ajute pe aceasta inca dinainte de aparitia unor sentimente intre ei, Lauren parand a fi exact sclipirea de care are el nevoie in viata sa, destul de echilibrata pana atunci. Protagonistul isi risca intreaga viata in lupta contra destinului, uita de tot ce a construit pana atunci, punand la cale un plan ce ii va salva iubirea.
Inca de la inceput exista momente in care autorul alege o exprimare pretioasa, in care asaza sfaturi simple ce indeamna la pretuirea vietii si a fiecarui moment frumos, sfaturi pe care de cele mai multe ori le uitam, coplesiti de nemultumiri sau de ideea ca putem vedea maine lumea, putem lupta maine pentru ceea ce ne dorim, ii putem iubi maine pe cei dragi, ne putem indeplini maine visele, putem incepe sa traim cu adevarat maine. Iar uneori maine nu mai exista.
Finalul cartii este deschis, incheindu-se exact cu frazele spuse in clipa in care personajele s-au cunoscut, iar tonul senin al autorului te face sa te gandesti ca probabil viitorul este intr-adevar stralucitor pentru cei doi protagonisti.
Bile albe:
– Inceputul romanului, momentele in care Lauren si Arthur se intalnesc si cele in care incep sa se acomodeze unul cu altul sunt povestite intr-un mod extrem de amuzant, dialogurile dintre ei sunt pline de ironii fine, iar reactiile lui Arthur sau incercarile lui Lauren de a-si coordona gesturile sau deplasarile sunt incarcate de umor.
– Capitolele care descriu copilaria lui Arthur alaturi de mama acestuia sunt emotionante si incarcate de un sens aparte. Modul in care Lili si-a crescut fiul este aproape magic si reprezinta poate cel mai potrivit mod de a transforma un baietel intr-un adult echilibrat, al carui caracter se apropie de perfectiune in toate privintele. Revenirea la casa in care a crescut personajul, descoperirea secretelor ascunse pana atunci si scufundarea in amintiri sunt descrise perfect de catre autor, reusesti sa vezi in minte scenele si sa intelegi legaturile ce se creeaza intre acestea.
Bile negre:
– Singurele parti mai nerealiste mi s-au parut cele in care Paul se lasa convins atat de usor sa rapeasca trupul lui Lauren alaturi de prietenul sau – in ciuda faptului ca nu ii crede acestuia povestea si modul lipsit de obstacole in care furtul se desfasoara.
– Nu am inteles de ce Arthur alege sa nu ii spuna mamei lui Lauren adevarul, oricat de incredibil ar parea si sa ii ceara acesteia ajutorul in loc sa se gandeasca direct la rapirea trupului. Chiar daca nu ar fi fost poate 100% convinsa de veridicitatea povestii, cred ca aceasta ar fi reprezentat totusi un motiv indeajuns de intemeiat pentru a renunta la ideea eutanasiei. Dar probabil povestea ar fi devenit astfel prea simpla si s-ar fi pierdut scenele de actiune ce apar odata cu rapirea trupului din spital si transportarea acestuia la casa lui Arthur.
Alte recenzii care te-ar putea interesa:
Nefertiti. Cartea mortilor – Nick Drake Caderea (Cele noua vieti ale lui Chloe King, cartea 1) – Liz Braswell |