Publicat în Aimee Carter

The Goddess Test (seria Goddess Test, volumul 1) – Aimee Carter

Disponibil la: Leda Books

(in curand)

Colectia: Fantasy Leda

Numar pagini: 293

 

Sinopsis:

Toate fetele care au trecut prin incercarea asta nu au avut sorti de izbanda.
Acum este randul lui Kate.

Kate si mama ei au fost intotdeauna foarte apropiate – acum insa aceasta este pe moarte. Iar ultima sa dorinta este sa se mute inapoi in casa in care a copliarit. Asa incat Kate va trebui sa mearga la o noua scoala, sa se adapteze la o viata fara nimeni apropiat din familie in jur si sa se obisnuiasca cu gandul ca mama ei s-ar putea sa nu supravietuiasca toamnei.

Dar Kate il intalneste pe Henry. Brunet.  Misterios. Fascinant.  Acesta pretinde ca ar fi Hades, zeul imparatiei subpamantene  – iar daca ea va accepta targul pe care i-l propune, el o va tine pe mama ei in viata, timp in care Kate va trebui sa treaca prin sapte incercari. Kate este convinsa ca Henry este nebun – dar in clipa in care il vede readucand o fata la viata totul este pus sub semnul intrebarii. Acum salavarea mamei ei pare o idee posibila, chiar daca nebuneasca. Daca va reusi, va deveni viitoarea mireasa a lui Henry … si zeita. Daca da gres…

“O reinterpretare originala a miturilor grecesti adauga stralucire acestei povesti romantice.”  – Cassandra Clare, autoarea seriilor Instrumente mortale si Dispozitive infernale.

Parerea mea:

Seria Goddess Test imi atrasese atentia de ceva timp, deoarece parea a fi o poveste fantasy care iese din zona deja arhicunoscuta a vampirilor, varcolacilor si a altor creaturi similare. Apoi, am zarit pe undeva o informatie conform careia romanele lui Aimee Carter ar fi pentru publicul foarte tanar, mai mult pentru copii decat young adult, iar entuziasmul meu s-a mai diminuat. Regret acum ca nu am verificat informatia, deoarece a fost in totalitate falsa si din aceasta cauza am citit cu intarziere aceasta carte grozava. Am inceput romanul cu aceleasi indoieli, gandindu-ma ca probabil nu o sa imi placa foarte mult, dar la scurt timp dupa aceea eram total cucerita.

Cartea este foarte reusita, imbinand cu succes miturile zeilor olimpieni cu o poveste de dragoste moderna, iar grija pentru detalii a autoarei se observa cu usurinta. Ideea zeilor antici ce traiesc in prezent atata timp cat cineva crede inca in ei nu este noua (Neil Gaiman – Zei Americani, Marie Phillips – Zeii pusi pe rele, etc), dar ramane totusi destul de originala si neexploatata prea mult. Asa ca este imposibil sa nu iti trezeasca curiozitatea si sa nu fi tentat sa citesti seria lui Aimee Carter.

Cred ca este pentru prima data cand mi se pare ca sinopsisul unei carti nu spune aproape nimic din poveste. Intr-adevar, nici nu induce in eroare in vreun fel, dar nu sugereaza nici pe departe povestea uimitoare pe care o vei descoperi intre paginile cartii. Lucrurile decurg asa cum sunt prezentate in descriere in primul sfert al romanului, dar in continuare ai parte de emotii noi la fiecare cateva pagini. Chiar si dupa ce afli care sunt testele pe care va trebui sa le treaca protagonista, tot nu ai cum sa banuiesti in ce anume vor consta, care sunt momentele decisive. The Goddess Test te va duce cu siguranta cu gandul la povestile cu printese din copilarie. Au existat momente in care mi-am amintit diferite aspecte din Frumoasa si Bestia, din Cenusareasa sau din alte povesti, aspecte pe care le-am regasit partial in acest roman. Este ca si cum cartea s-ar fi nascut din toate povestile copilariei, din miturile grecesti si din trasaturile genului fantasy si ar fi luat ce este mai bun din fiecare, pentru ca rezultatul sa fie cu adevarat impecabil. Personajele au o imagine extrem de realista, cu parti bune si rele, sunt echilibrate si nu actioneaza deloc exagerat. Cred ca acesta este unul dintre secretele cartii: totul se desfasoara intr-un mod realist, in ciuda faptului ca povestea este una fantasy. Nimic nu pare deplasat, nu exista nici un pasaj care sa ti se para neplauzibil, nici un gest care sa nu para normal, firesc.

Ultimele capitole te lasa fara cuvinte! Iti dai seama ca ai avut totul in fata ta dar nu ai reusit sa vezi adevarul. Incepi sa intelegi fiecare aspect pe care in momentul in care l-ai citit nu l-ai priceput sau ti s-a parut ca fusese lasat in aer, descoperi motivatiile fiecarui personaj, observi cum se leaga toate verigile intre ele, dar in acelasi timp, ti se nasc in minte zeci de intrebari: cum a fost posibil, ce se intampla de fapt, ce a fost adevarat si ce a fost minciuna, cat din ceea ce a trait Kate a fost planificat dinainte de a se naste..Din fericire, The Goddess Test nu este una dintre cartile care sa te lase sa arzi de nerabdare pana la urmatorul volum. Se incheie intr-un mod frumos, ce promite o continuare la fel de interesanta, dar nu te face sa innebunesti de nerabdare. Te determina sa iti doresti sa afli modul in care va evolua acum povestea lui Kate, in noua ipostaza, sa descoperi mai multe despre personajele secundare si esti intrigat de aventurile prin care ar putea fi nevoita protagonista sa treaca din nou, dar in acelasi timp, ai o senzatie de bine pe care parca ai vrea sa o prelungesti cat de cat. Recomand cartea oricui. Indiferent de genul preferat, cred ca nimeni nu ar putea spune ca nu i-a facut placere aceasta lectura. Este o imbinare desavarsita de trasaturi din mai multe genuri si ofera o perspectiva noua asupra uneia dintre cele mai cunoscute mituri.

Bile albe:

– In The Goddess test, povestea de dragoste nu este deloc obisnuita. Ambii protagonisti sunt intr-o oarecare masura constransi sa isi petreaca timpul impreuna, iar relatia care se dezvolta intre ei este mai mult de prietenie decat de iubire. Cel putin pana spre final. Mi-a placut ca autoarea nu a fortat nota si nu a folosit tema iubirii la prima vedere si ca astfel, motivele ce stau in spatele alegerilor lui Kate sunt mult mai profunde si mai veridice.

Bile negre:

– Singurul lucru care nu mi-a placut deloc a fost modul in care prietenii eroinei, Ava si James reactioneaza la povestea pe care le-o spune Kate la inceputul cartii. O accepta cu prea mare usurinta, fac presupuneri si lanseaza teorii si discutii in contradictoriu in baza unui subiect incredibil, fara sa para prea afectati de faptul ca toata povestea pare o adevarata nebunie. Spre finalul romanului primim totusi explicatia, dar cred ca ar fi fost mai potrivita o reactie diferita.

– Nimic nu te pregateste pentru dezvaluirile din final, iar odata ce le citesti, realizezi cat de multe amanunte ti-au scapat pe parcursul cartii. Pe de-o parte, este un punct forte faptul ca povestea te captiveaza destul de tare incat iti ratacesti orice gand legat de punerea cap la cap a indiciilor pe care le primesti. Dar pe de alta parte, cred ca valoarea povestii se diminueaza usor tocmai din cauza aceasta. Pierzi unele sensuri de-a lungul povestii, descoperi abia la sfarsit cate lucruri importante ai ratat si trebuie sa te intorci in cateva momente cheie pentru a le reciti si pentru a le privi de data aceasta in modul potrivit.

Update:

Mai jos gasiti si trailerul cartii:

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

When the Sea is Rising Red – Cat Hellisen

Povestile Bardului Beedle – J.K. Rowling

Reclame