Posted in Maryjanice Davidson

Nici moarta, nici maritata (seria Betsy, Regina Vampirilor, volumul 1) – Maryjanice Davidson

Disponibil la: Nemira

Colectia: Glossy Books

Traducere: Ines Hristea

Numar pagini: 384

 

Sinopsis:

Betsy Taylor, fost fotomodel, actualmente secretara, in varsta de 30 de ani, are parte de o saptamana cam… speciala.

Mai intai isi pierde slujba, apoi moare intr-un accident de masina, doar ca, intr-un final, sa se trezeasca la morga, imbracata cu un costum roz si incaltata cu pantofii cei ieftini ai mamei sale vitrege. In ciuda eforturilor sale disperate, pur si simplu nu poate sa moara intru totul, ci se trezeste in fiecare noapte, chinuita de o sete fantastica – setea de sange, o dieta cu adevarat insuportabila.

Si cum intotdeauna e loc de mai rau, noii sai prieteni o iau drept regina amintita in profetiile din vechime si vor sa o arunce in lupta cu cel mai de temut vampir din ultimii 500 de ani. Desi nu-i pasa catusi de putin de soarta neamului de vampiri, exista o arma care o convinge sa li se alature: pantofii de firma.

Parerea mea:

Desi evit de obicei colectiile „chick lit” datorita catorva achizitii dezamagitoare, auzisem de ceva timp de seria „The Undead Series – Betsy” si imi propusesem sa imi cumpar la un moment dat volumele aparute in romana. Adica „Nici moarta, nici maritata” si „Nici moarta, nici angajata”. Deocamdata am citit abia primul dintre aceste doua volume si pot spune ca a fost cea mai amuzanta lectura din ultimul timp. Intr-adevar, multe romane fantasy (si nu numai) au zeci de pasaje nostime, dar „Nici moarta, nici maritata” este o lectura incarcata de umor de la primele randuri si pana la ultimele. Aproape fiecare situatie prin care trece protagonista are un aer ilar, iar modul in care aceasta isi prezinta viziunea asupra noii sale vieti este incantator. De la prima pagina a cartii te trezesti cu un zambet larg pe fata si il pastrezi cu siguranta pana cand termini volumul.

Betsy are o viata obisnuita pana in momentul in care moare, lovita de o masina si se trezeste vampir. Odata ce se convinge ca nu are cum sa se sinucida in noua forma, isi viziteaza rudele si prietenii si apoi incearca sa isi reia viata normala de pana atunci, acceptand schimbarile survenite. Ceea ce afla mai tarziu, cand ajunge sa fie prinsa intre doua grupuri de vampiri iar cei dragi sunt in pericol din cauza ei este faptul ca in cazul ei nu se aplica majoritatea regulilor vampirilor, este imuna la toate armele care ii pot distruge pe restul, are cateva calitati unice si se presupune ca ar fi viitoarea regina ce ii va uni si ii va conduce pe vampiri. Existenta acesteia a fost prezisa de secole, iar toate semnele demonstreaza ca Betsy este cea care ii va salva pe vampiri, desi ea refuza cu indarjire sa isi asume un astfel de rol.

In ciuda faptului ca romanul este unul usor satiric, povestea este foarte bine legata, incarcata cu doza potrivita de actiune, emotii, tradari sau scene hot, iar spre final se prefigureaza si o poveste de iubire, poveste ce va fi probabil mai bine conturata in volumul urmator.

Bile albe:

– Spre deosebire de alte romane in care umorul pare cumva fortat, ca si cum autorul ar fi prelucrat anumite scene sau replici astfel incat sa fie cat mai amuzante pentru public, in „Nici moarta, nici maritata” istorisirea curge natural, fiecare fraza este plasata la momentul potrivit, nu ai nici o secunda senzatia ca povestea ar fi necesitat vreun efort deosebit pentru a fi astfel prezentata.

– Personajele sunt extrem de bine construite, fara nici o nuanta caricaturala, prezentate intr-un mod obiectiv, fara a li se minimiza defectele sau slabiciunile, ceea ce le face foarte credibile, oferind o nuanta serioasa si povestii, in ciuda faptului ca aceasta nu are ca scop obtinerea senzatiei de realism.

Bile negre:

– Singura dezamagire pe care am avut-o a fost reprezentata chiar de o parte a subiectului ce declanseaza momentele de suspans dinspre finalul cartii. Unul dintre cele mai simpatice personaje se dovedeste a fi de fapt un tradator, inselandu-i increderea nu doar protagonistei, pe care oricum nu o cunoaste de prea mult timp, ci si celor care ii erau ca o familie de ani intregi.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Nici moarta, nici angajata (Betsy, Regina Vampirilor, vol. 2) – Maryjanice Davidson

Regina damnatilor (Cronicile Vampirilor – vol. 3) – Anne Rice

Posted in Heather Davis

Nu plange sub clar de luna – Heather Davis

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducere: Carmen Botosaru

Numar pagini: 304

 

Sinopsis:

Lumina lunii iti poate schimba radical viata. Si totul incepe atat de simplu… Tu. El. Luna. Te-ai ars! De acord, poate ca in ultima vreme Shelby a facut cateva greseli in relatiile cu baietii (dar de unde sa stie ca Wes „imprumutase” acel Porsche?). Insa mama ei vitrega reactioneaza de-a dreptul exagerat cand o prinde seara — dupa ora la care ar fi trebuit sa fie in casa — sarutandu-se cu un coleg de liceu. Urmarea? Toate planurile de vara ale fetei sunt anulate, iar ea se vede nevoita sa-si faca bagajele si sa plece intr-o tabara de reeducare. Adio rochie de bal! Adio bocanci de mers in drumetii!

Dar Tabara Semilunii devine un loc interesant cand in cale ii apare fermecatorul Austin Bridges al III-lea, fiul unei vedete rock. Tanarul ascunde insa un teribil secret, pe care i-l dezvaluie noii sale prietene: este varcolac! Shelby stie limpede ca nu ar trebui sa se incurce cu un baiat care i-ar complica viata, dar nu poate intoarce spatele unui tip aflat la greu, mai ales cand acesta arata atat de bine! De aici nu mai este decat un pas pana la o poveste de iubire, din care nu lipseste magia clarului de luna…

Parerea mea:

Desi este un roman de aproximativ 300 de pagini, “Nu plange sub clar de luna” mi s-a parut doar o povestioara draguta. Mi-a facut placere sa o citesc, dar nu am dezvoltat vreo pasiune nebuna pentru ea, nu m-a impresionat in mod deosebit. Cartea are un fir narativ destul de banal, cu o intriga usurica, iar momentele de suspans lipsesc aproape in totalitate: Shelby este o adolescenta bogata care nu se intelege cu mama vitrega, din cauza careia ajuge intr-o tabara de reeducare. Aici se apropie de un baiat misterios ce se dovedeste a fi varcolac si care este in pericol de a-si arata adevarata natura in fata tuturor peste doar cateva zile, in momentul in care va fi luna plina. Motivul transformarii iminente este faptul ca medicamentul care il ajuta sa isi pastreze forma umana i-a fost confiscat de catre directorul taberei. Iar Shelby se simte obligata sa il ajute sa evite situatia, in ciuda faptului ca asta ar insemna un nou sir de probleme cu parintii si un transfer din tabara in care se afla acum intr-una militara.

Momentele de tensiune se simt vag in momentul in care Shelby intentioneaza sa fure serul lui Austin din biroul directorului si de asemenea, atunci cand protagonistii raman blocati in padure, in afara taberei. Finalul este intr-o oarecare masura previzibil si ca in orice alta povestioara, totul e bine cand se termina cu bine. Majoritatea personajelor sunt placute, dar nu am remarcat nici unul notabil, de care sa te atasezi cu usurinta. Avantajul cartii este reprezentat de stilul foarte natural al autoarei si tendinta catre o exprimare destul de amuzanta per ansamblu, ceea ce duce la o parcurgere rapida a textului si la o impresie destul de placuta in momentul in care inchizi cartea.

Bile albe:

– Spre deosebire de majoritatea romanelor fantasy in care personajul masculin inzestrat cu capacitati supranaturale este un fel de print pe cal alb, capabil si dispus in orice moment sa isi salveze aleasa, in „Nu plange sub clar de luna” protagonistul ramane un baiat normal de la inceput pana la sfarsit, fara sclipiri de geniu, fara puteri uluitoare, fara acte de eroism scandalos de ingenioase. Austin este un adolescent ce nu se remarca decat printr-un caracter corect si placut, talent la desen si ceva abilitati de orientare in padure. Si evident, prin gena nefericita de varcolac, dar exceptand-o pe aceasta, il putem vedea doar ca pe un baiat dragut, dar obisnuit.

– Mi s-a parut interesant modul de expunere a lucrurilor, din punctul de vedere al protagonistei si faptul ca stilul autoarei s-a mulat perfect pe caracterul unei fete de 16 ani. Totul, pornind de la sentimentele sugerate, mod de vorbire, expresii folosite, etc si pana la modul oarecum superficial de gandire si de percepere a situatiilor sau lipsa oricaror idei mai profunde, te face sa te gandesti ca intr-adevar citesti o poveste scrisa de o adolescenta obisnuita.

Bile negre:

– Am perceput unele fragmente ca fiind oarecum grabite, ca si cum autoarea ar fi preluat niste idei bunicele, retete testate si le-ar fi introdus in carte doar pentru ca dadeau frumos, dar fara a le trata suficient de bine.

– Am asteptat si am cautat pe parcursul cartii un moment in care situatia sa devina de-a dreptul interesanta, in care povestea sa inceapa sa fie fascinanta sau personajele sa fie prezentate intr-un mod irezistibil. Ceea ce bineinteles, nu s-a intamplat. Fata de personaje nu dezvolti nimic mai mult decat o simpatie usoara, firul narativ nu se intensifica suficient, iar povestea ramane la un grad destul de scazut de originalitate.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Caderea (Cele noua vieti ale lui Chloe King, cartea 1) – Liz Braswell

Camera blestemata (Jocul Lupoaicelor, vol. 1) – Mireille Calmel