Posted in Cat Hellisen

When the Sea is Rising Red – Cat Hellisen

 

When the Sea is Rising Red

Cat Hellisen

Numar pagini: 296

 

 Sinopsis:

After seventeen-year-old Felicita’s dearest friend, Ilven, kills herself to escape an arranged marriage, Felicita chooses freedom over privilege. She fakes her own death and leaves her sheltered life as one of Pelimburg’s magical elite behind. Living in the slums, scrubbing dishes for a living, she falls for charismatic Dash while also becoming fascinated with vampire Jannik. Then something shocking washes up on the beach: Ilven’s death has called out of the sea a dangerous, wild magic. Felicita must decide whether her loyalties lie with the family she abandoned . . . or with those who would twist this dark power to destroy Pelimburg’s caste system, and the whole city along with it.

Parerea mea:

In ciuda faptului ca sinopsisul cartii sugereaza intrucatva cadrul in care se desfasoara actiunea, recunosc ca am fost luata prin surprindere de cat de bine este descrisa atmosfera si de rapiditatea cu care esti absorbit in lumea descrisa de romanul lui Cat Hellisen. Autoarea prezinta o lume magica, deviata din realitatea secolelor trecute, in care societatea era impartita intre nobili si saraci, in care femeile erau „monede de schimb” in aliantele formate prin casatoriile aranjate, in care libertatea era de cele mai multe ori un termen abstract. Diferentele principale fata de realitate constau doar in prezenta magiei si in existenta fiintelor supranaturale. Dar si acestea au un aer extrem de veridic, nimic nu pare exagerat, nimic nu sugereaza ca de fapt lucrurile nu ar fi putut sta exact asa cum sunt povestite. Vampirii, fantomele, unicornii sau vrajitoarele isi gasesc locul in mod firesc, prezenta lor nu este exagerat subliniata, magia lor este una temperata si nu epateaza. In ciuda faptului ca o parte a intrigii si o serie de momente tensionate sunt direct legate de partea aceasta magica a romanului, povestea este in egala masura o expunere a emotiilor umane, a luptelor interioare, a curajului, a deciziilor dificile sau a asumarii raspunderii pentru greselile facute.  Mi-a placut mult stilul acesta, este ca si cum ai citi o combinatie surprinzatoare dintre un roman de tipul „Mandrie si prejudecata” si unul apartinand genului paranormal romance sau fantasy.

Felicita Pelim face parte dintr-una dintre casele fondatoare ale orasului Pelimburg.  La fel ca in cazul tuturor fetelor nascute in aceste familii conducatoare ale orasului, soarta ei este decisa de familia sa: va avea parte de o casatorie aranjata, care va spori bunastarea casei din care face parte. Dar chiar in ziua in care i se transmite aceasta decizie, afla ca cea mai buna prietena a ei s-a sinucis tocmai pentru a scapa de un destin identic. In cateva zile, Felicita isi ia soarta in propriile maini. Isi insceneaza moartea si fuge de acasa in necunoscut. De aici incep aspectele fascinante ale cartii. Diferentele dintre modul de viata pe care l-a experimentat eroina pana atunci si cel pe care il descopera pe strazile Pelimburgului sunt extreme, iar autoarea reuseste sa le ilustreze perfect. Felicita paseste intr-o lume total diferita, cu toate ca aceasta s-a aflat mereu la distanta de doar cateva strazi de ea. Reusesti sa simti spaima protagonistei in fata tuturor pericolelor din jur, fie ca este vorba de o gasca de vagabonzi, de faptul ca este singura si lipsita de orice mod de a se descurca sau de primejdia de a fi recunsocuta de cineva si trimisa inapoi la familia ei. Reuseste totusi sa fie salvata si adoptata de un grup de tineri, carora le ascunde adevarata identitate.  Celebritatea bandei in care a intrat o pune la adapost de majoritatea primejdiilor care o pandeau. Singura amenintare ramane un membru al unei controversate familii de vampiri, care o recunoaste si ii face o propunere cu iz de santaj pentru a-i pastra secretul.  Cu timpul, Felicita este prinsa intre o poveste complicata de iubire si ura cu seful bandei, Dash si sentimentele incurcate pe care le are pentru vampirul Jannik. Dar pana sa reuseasca sa isi clarifice problemele sentimentale, Felicita se trezeste in fata unor amenintari care planeaza asupra intregului oras si mai ales asupra propriei familii. Si trebuie sa aleaga pe cine sacrifica si pe cine salveaza.

Finalul nu este un happy-end clasic. Romanul se incheie oarecum intr-o nota optimista, dar pastreaza melancolia si gravitatea evenimentelor incheiate, nu sterge sacrificiile, vinovatia si regretul momentelor anterioare, nu ofera o nota falsa de veselie sau o rezolvare miraculoasa sau fortata. Am apreciat modul in care se schimba tonul autoarei pe final. Este ca o readucere la realitate, ai senzatia ca tocmai ai terminat de ascultat povestea cuiva si abia acum realizezi ca ti-ai tinut respiratia pe tot parcursul istorisirii.

Bile albe:

– Modul in care este scris romanul este genial! O combinatie de expresii argotice, accente british, limbaj „pirate” si vocabular pretios, pagini ce debordeaza de umor si fraze care iti taie respiratia. Sunt extrem de incantata ca am avut ocazia sa citesc romanul in limba engleza, deoarece sunt sigura ca odata cu traducerea se poate pierde o parte din savoarea povestii. Cu siguranta ca daca aceasta carte va fi vreodata tradusa in limba romana, traducatorii vor avea nevoie de o magie pentru a putea reda perfect farmecul textului.

Bile negre: 

– Nu imi vine in minte absolut nici un lucru care sa nu imi fi placut la When the Sea is Rising Red.  Mi-a placut totul, de la modul ingenios in care scriitoarea a combinat stilul fantasy cu inspiratia oferita de povestile secolelor trecute si cadrul in care se desfasoara actiunea, pana la portretele impecabile ale personajelor, modul in care acestea evolueaza pe parcursul cartii si pana la limbajul folosit. Poate singura dezamagire ar fi legata de faptul ca este o poveste ce se incadreaza perfect intr-un singur volum si nu ar putea exista o continuare care sa se ridice la acelasi nivel.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Crossed (seria Legaminte, volumul 2) – Ally Condie

Camera blestemata (seria Jocul Lupoaicelor, volumul 1) – Mireille Calmel

Posted in Uncategorized

Leapsa #3

Am primit de la Sayuki o leapsa foarte draguta, careia ii multumesc mult! Deci, fara prea multa introducere,  trec direct la raspunsuri:

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

In mod normal folosesc semne de carte. Care au din pacate un mare talent sa dispara, asa ca de multe ori ma trezesc fara nici un semn prin preajma. Asa ca daca am prin geanta vreo hartie sau ceva ce ar putea fi util, il folosesc. Sau folosesc supracoperta, daca am o carte din aceea la momentul respectiv. Sau……indoi pagina, shame on me!

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?

Daaaa! When the sea is rising red – Cat Hellisen. Care va fi recenzata in cateva zile si care va face si obiectul primului meu concurs de pe acest blog, intrucat am primit doua exemplare de la cineva care isi doreste sa isi pastreze anonimatul. Mai multe detalii, in curand 🙂

3. Citiţi în baie?

Nu.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?

😀 Sunt curioasa daca o sa raspunda cineva “Nu” la aceasta intrebare. Bineinteles ca m-am gandit. Subiectul e secret deocamdata. Cam ca la dorinte. Daca o spui, exista sansa sa nu se mai implineasca.

5. Care este cartea preferată?

Nuuu, chiar nu am cum sa aleg! Fiecare carte pe care o citesc aduce ceva nou, imi spune o poveste noua, imi prezinta o viziune noua asupra vietii si a lumii, imi duce imaginatia intr-un loc nou. Deci cum as putea sa aleg? Sunt foarte foarte multe romane pe care le-am adorat, dar cu siguranta nu as putea sa mentionez unul singur.

6. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Mm..cand eram mai mica am citit de cateva ori Lumea Disparuta  si seria Harry Potter si cred ca atat. Acum mi se pare ca sunt mult prea multe carti noi pe care inca nu le-am citit ca sa mai am timp si sa recitesc vreuna.

7. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

Probabil ca nu mi-ar veni in minte nici o intrebare originala. Cele mai mari curiozitati sunt legate de modul in care au ajuns sa scrie o anumita carte, ce i-a influentat, ce ii inspira, etc. Si probabil le-as multumi ca mi-au infrumusetat viata prin povestile lor.

8. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Sigur, dar nu prea am cu cine. Sunt doar vreo 3 persoane cu care mi se intampla sa citesc aceleasi carti si cum ma vad doar de cateva ori pe an cu ele, de obicei avem alte lucruri de recuperat si doar ocazional reusim sa atingem si subiectul acesta. Oricum, de cand am blogul, ma “descarc” aici si din fericire, de multe ori aflu si parerile altora despre cartile pe care le citesc.

9. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Titlul si coperta sunt bineinteles primele lucruri care imi atrag atentia. Decizia de a cumpara sau nu o iau de obicei in functie de descrierea de pe spatele cartii. Sau din cand in cand ma influenteaza cate o recenzie citita pe vreun blog sa cate o recomandare facuta de cineva.

10. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Din romanele autorilor romani as recomanda una dintre cartile care expun modul de viata al romanilor din deceniile trecute. Sa zicem Morometii de Marin Preda sau Descult de Zaharia Stancu. Mi se pare ca nu suntem invatati sa percepem trecutul ca pe un fapt real, nu intelegem ca istoria inseamna exact modul de viata si experientele bunicilor, strabunicilor sau ale oamenilor care au trait inainte si avem uneori senzatia ca viata a fost mereu exact asa cum o traim noi acum si ca tot ceea ce citim in manuale sunt doar fabulatii. O astfel de carte te face sa te gandesti la cat de diferita ar fi fost viata ta si cat de diferit ai fi fost tu insuti daca te-ai fi nascut intr-o alta perioada. 

11. Care este locul preferat pentru lectură?

Nu am unul. Sunt la fel de prinsa intre paginile unei carti atat intr-un metrou aglomerat, cat si acasa, pe canapea.

12. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

In mod ciudat, desi daca citesc intr-un loc aglomerat reusesc sa nu mai aud deloc galagia din jur, acasa nu reusesc sa ignor sunetele. Asta inseamna ca ma deranjeaza si televizorul si muzica si prefer sa citesc in liniste.

13. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Da. La inceput a fost mai ciudat, dar dupa prima carte nu am mai avut nici o problema cu asta, fie ca citesc pe calculator, fie ca citesc pe telefon.

14. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Nu cred ca am mai imprumutat vreo carte in ultimii ani. Pana cand am terminat liceul am mai imprumutat de la biblioteca si mai rar de la cate o colega.

15. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

Bineinteles ca leapsa trebuia sa se incheie cu cea mai grea intrebare 🙂 O carte pentru mine este ceva la fel de obisnuit si de necesar cum este respiratul sau mancatul. Nu stiu sa traiesc fara acestea, la fel cum nu stiu cum se poate trai fara sa citesti.

Pentru ca am vazut ca multe bloguri pe care le urmaresc au primit si ele aceasta leapsa, o dau mai departe oricui isi doreste sa o completeze.

Posted in Ally Condie

Raspantii (seria Legaminte, volumul 2) – Ally Condie

Raspantii (Crossed) – Seria Legaminte, Volumul 2

Ally Condie

Disponibil la: Litera

Numar pagini: 320 

 

Sinopsis:

 

In cautarea unui viitor care s-ar putea sa nu existe si obligata sa decida alaturi de cine vrea sa traiasca, Cassia calatoreste in Provinciile Exterioare, pe urmele lui Ky – rapit de catre Societate si trimis la moarte sigura –, doar ca sa descopere ca el a evadat, lasand insa mai multe indicii.
Cautarea aceasta o face sa puna la indoiala tot ce are mai scump chiar atunci cand descopera sclipirile unei alte vieti dincolo de granita. Dar cand Cassia este aproape sigura de viitorul ei alaturi de Ky, o invitatie de a se alatura revoltei, o tradare neasteptata si o vizita-surpriza din partea lui Xander – care ar putea detine cheia Rebeliunii si a inimii Cassiei – schimba din nou cursul jocului.
La marginea Societatii, acolo unde raspantiile ingreuneaza drumul, nimic nu este asa cum te-ai astepta sa fie. 
„Cea mai tare serie pentru adolescenți dupa Jocurile foamei.” Entertainment Weekly

Parerea mea:

Din anumite puncte de vedere, volumul 2 al seriei Legaminte poate fi considerat in acelasi timp mai intens, dar si mai putin spectaculos decat primul. Nu stiu ce parere au alti cititori ai acestei serii, dar mie stilul acesta temperat, lin si parca deloc grabit al autoarei mi-a placut mult.

Romanul descrie o cautare multipla, continua, al carui scop se modifica pe parcurs. In prima parte a cartii Ky si Cassia incearca sa se gaseasca unul pe celalalt, la un moment dat fiind doar la cativa pasi distanta. Intre timp, fiecare dintre ei trece printr-o serie de pericole, castiga prieteni sau pierd ceva sau pe cineva drag. Din momentul regasirii, incepe o cautare a unui loc in care sa isi poata infaptui destinul asa cum isi doresc ei si nu cum doresc cei din jur. Surpriza vine din faptul ca au viziuni diferite asupra viitorului, iar in ultima parte a romanului exista o tensiune constanta datorata acestei nesigurante. Pe tot parcursul cartii exista o multime de elemente care se aduna rand pe rand in jurul relatiei dintre cei doi protagonisti, pentru ca la un moment dat suspansul sa fie la limite maxime. Dar ceea ce este diferit in aceasta serie fata de majoritatea romanelor distopice este faptul ca tensiunea este in special una interna, determinata de sentimentele personajelor, de reactiile acestora, de gandurile si deciziile lor. Nu lipsesc nici primejdiile si amenintarile din exterior, dar cumva, percepi mai clar si mai intens aspectele ce tin de partea spirituala si morala a personajelor si de relatiile dintre acestea.

In acest volum reusesti sa cunosti mai bine personajele principale, Cassia si Ky. Firul narativ trece de la unul la celalalt, prezentand puctul de vedere al fiecaruia. Iar expunerea intamplarilor prin care trec este incarcata de detalii personale, de prezentari amanuntite ale modului in care cei doi percep lumea si viata. Autoarea urmareste atent atat modul in care evolueaza relatia dintre ei, dar mai ales felul in care fiecare dintre cei doi se schimba si incepe sa vada lucrurile intr-un mod diferit. Portretele lor devin din ce in ce mai bine conturate, dar raman inca parti incarcate de mister. Cred ca cel mai important aspect al romanului consta exact in veracitatea protagonistilor. Practic, este exact ca si cum ai pune tu pe foaie viata ta. Cu toate nesigurantele, cu schimbari de atitudine, cu frici sau entuziasm, cu dezamagiri, emotii, furie, neintelegere, acceptare sau dezamagire. Nici unul dintre eroi nu este perfect, dar tocmai realismul lor te face sa iti doresti cu atat mai mult sa nu fie doar personaje dintr-o carte.

Bile albe:

– Mi-au placut toate personajele nou introduse, l-am regretat pe Vick, am admirat maturitatea lui Eli si puterea lui Hunter si am ramas intrigata de intuitia lui Indie si de modul in care reuseste sa ramana o prezenta misterioasa in ciuda faptului ca iti castiga increderea. Iar Xander aduce una dintre cele mai mari surprize, cu toate ca nu apare de fapt decat la inceputul romanului.

Bile negre:

– In finalul romanului, Cassia, Ky si Indie ajung in sfarsit la cei care ii pot proteja impotriva Societatii si le pot oferi alegerile pe care le doresc. Dar la o prima privire, acestia procedeaza exact in acelasi mod ca si Societatea: hotarasc direct rolul fiecaruia, le ofera ceea ce „stiu” ei ca au nevoie, ii indreapta spre zonele unde banuiesc ca s-ar incadra cel mai bine. Si in mod ciudat, nici unul dintre protagonisti nu are nimic de reprosat acestui sistem, desi este unul mult prea asemanator cu cel de care au fugit.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Legaminte (seria Legaminte, volumul 1) – Ally Condie

Hotii de frumusete – Pascal Bruckner