Publicat în Robert Galbraith

Viermele de matase (seria Cormoran Strike, volumul 2) – Robert Galbraith

Viermele de matase - Robert GalbraithDisponibil la: Editura TREI 

Colectia: Fiction Connection

Traducerea: Ciprian Siulea

Numar pagini: 640

*

Sinopsis:

Cand scriitorul Owen Quine dispare, sotia lui apeleaza la detectivul particular Cormoran Strike. La inceput, femeia crede ca sotul ei a plecat pentru ca a vrut pur si simplu sa fie singur cateva zile – asa cum a mai facut inainte – si ii cere lui Strike sa-l gaseasca si sa-l aduca acasa.

Dar, pe masura ce ancheta lui Strike inainteaza, devine limpede ca disparitia lui Quine implica mai multe decat si-ar fi imaginat sotia lui. Scriitorul tocmai a finalizat un manuscris in care face cate un portret necrutator aproape fiecarei persoane pe care o cunoaste. Daca romanul ar fi publicat, ar distruge vieti – asadar, sunt multi care ar vrea sa-l reduca la tacere pe Quine.

Iar cand scriitorul este gasit ucis cu brutalitate in imprejurari stranii, pentru Strike devine o cursa contracronometru sa inteleaga ce l-a impins pe ucigasul nemilos sa comita acea crima atroce…

Oferind o poveste ce se citeste pe nerasuflate, cu rasturnari de situatie la tot pasul, Viermele de matase este al doilea roman din mult apreciata serie care ii are drept protagonisti pe detectivul Cormoran Strike si pe tanara si curajoasa lui asistenta, Robin Ellacott.

Robert Galbraith este pseudonimul lui J.K. Rowling.

Parerea mea:

Mi-a placut mult primul volum al seriei Cormoran Strike insa fara sa ma fascineze neaparat asa cum reusesc unele carti sa o faca. Am admirat mai degraba modul in care autoarea si-a construit personajele, pe care le-am iubit cu adevarat, relatiile dintre ele, cadrul si suspansul, mi-am dorit sa citesc si urmatoarele romane din serie, insa nu m-am simtit dependenta de poveste, nu mi-am dorit ca in secunda urmatoare sa pun deja mana pe o continuare. Prin urmare, nu m-am asteptat atunci cand am inceput Viermele de matase sa stau treaza pana dimineata pentru a o termina, asa cum s-a intamplat.

Poate ca acest lucru se datoreaza faptului ca de data aceasta, misterul pe care detectivul Cormoran Strike il are de descifrat are loc in lumea editoriala, lume pe care, cu siguranta, oricare cititor inrait o va gasi fascinanta. Sau poate ca, pur si simplu mi-a fost mai dor decat credeam de cele doua personaje indragite, Cormoran si Robin.

Autoarea nu se dezminte nici de aceasta data si construieste personaje – principale si secundare – la fel de fascinante si credibile ca si in primul volum. Pline de realism, incarcate de defecte, conduse de pasiuni arzatoare, ascunzand secrete vechi, personajele din Viermele de matase te impresioneaza tocmai prin asemanarea fascinanta cu oamenii pe care ii intalnesti zi de zi. Iar cei doi protagonisti ajung parca sa iti fie si mai dragi, cu atat mai mult cu cat in acest volum patrunzi tot mai adanc in viata personala a acestora, le cunosti mai indeaproape motivatiile, dezamagirile si visele.

Suspansul se creeaza treptat, autoarea avand grija sa intercaleze fire secundare care iti distrag atentia de la cel principal dar care, in acelasi timp, ofera o imagine mai completa a vietii personajelor, a modului in care decurge fiecare zi pentru acestia, a felului in care incearca sa faca fata tuturor incercarilor si sa jongleze cu dificultatile care le apar in drum. Desi numarul de personaje este destul de mare, nu ai nicio problema in a le retine inca de la inceput pe fiecare si in a le intelege tot mai bine caracterele pe masura ce dai paginile.

Surprizele se tin lant si cu fiecare nou capitol, noi si noi scenarii se nasc si se desfac in mintea ta. Iar ceea ce parea a fi o strategie stupida de auto-promovare al unui artist nebun se transforma intr-un joc macabru, al carui papusar se dovedeste a fi unul de-a dreptul diabolic.

Imi place mult faptul ca, desi Cormoran si Robin sunt amandoi inteligenti si abili, nu ai nicio secunda senzatia ca sunt construiti pe modelul acela al detectivului genial care rezolva totul pornind de la un indiciu aproape invizibil. Dimpotriva, le esti martor la nenumarate incercari esuate, le simti frustrarea atunci cand anumite urme duc intr-o fundatura, le vezi fiecare esec si observi cum anumite dezamagiri par a-i bloca si a-i descuraja mai degraba de a-i motiva sa mearga tot inainte. Un alt aspect interesant este faptul ca orgoliul nu ii opreste din a cere ajutor celor din jur atunci cand usile li se inchid in fata si tocmai acest sprijin din exterior este unul dintre cei mai importanti factori ce duc la rezolvarea cazului.

Daca sunteti asadar in cautarea unui roman politist inteligent construit, cu personaje credibile, cu lupte interioare fascinante si cu un fir narativ incalcit si provocator, Viermele de matase este exact ceea ce va trebuie.

Multumesc mult Editurii Trei pentru ca mi-a oferit sansa de a parcurge acest volum captivant.

Bile albe:

– Modul in are autoarea intercaleaza elemente din viata personala a protagonistilor cu cele din viata lor profesioanala, oferindu-ti o poveste complexa, pe care cu greu o poti lasa din mana.

Bile negre:

– Desi impecabil realizat, secretul pe care il aflam la final mi s-a parut totusi destul de des intalnit in povestile mystery care se desfasoara in lumea editoriala si in ciuda faptului ca romanul nu m-a dezamagit nicio clipa, am ramas totusi cu senzatia ca as fi asteptat poate ca identitatea criminalului sa fie una diferita.

Reclame
Publicat în J.K. Rowling, Robert Galbraith

Chemarea cucului (seria Cormoran Strike, volumul 1) – Robert Galbraith

Chemarea cucului - Robert GalbraithDisponibil la: Editura TREI

Colectia: Fiction Connection

Traducerea: Constantin Dumitru-Palcus

Numar pagini: 616

 

Sinopsis:

Atunci cand un topmodel celebru isi gaseste moartea cazand de la un balcon acoperit de zapada din Mayfair, se presupune ca fata labila emotional s-a sinucis. Cu toate astea, fratele ei refuza sa creada concluzia politiei si ii cere detectivului particular Cormoran Strike sa se ocupe de caz.

Strike este un veteran de razboi – cu traume atat fizice, cat si psihice -, a carui viata e un dezastru. Desi ii ofera o siguranta financiara, ancheta are pretul ei: cu cat Strike patrunde mai adanc in lumea complexa a tinerei fete, cu atat lucrurile devin mai sumbre si pericolele nu intarzie sa apara.

Captivant, cu o scriitura eleganta, impregnat de atmosfera londoneza – de la strazile tacute din Mayfair si puburile dosnice din East End, la agitatia din Soho -, Chemarea cucului este o carte remarcabila.

Aducandu-l in scena pe Cormoran Strike, acesta este primul roman politist al scriitoarei J.K. Rowling, scris sub pseudonimul Robert Gilbraith si care s-a bucurat de o primire entuziasta.

Robert Galbraith este pseudonimul lui J.K. Rowling.

Parerea mea:

Despre noul roman al lui J.K. Rowling auzisem doar ca este unul politist, extrem de bine scris si ca s-a bucurat de mult mai multa apreciere decat Moarte subita. Insa nu ma asteptam sa aiba niste personaje principale de care sa ma atasez atat de mult. Mai ales ca protagonistii sunt oameni obisnuiti, cu calitati si defecte. Nu vorbim despre o carte fantasy sau una in care actiunea sa creeze un prilej pentru aparitia unor eroi, ci avem de-a face doar cu situatii normale, din viata de zi cu zi, chiar daca este vorba despre viata unui detectiv particular, care prin jobul sau are de-a face cu tot felul de cazuri neobisnuite.

Gandindu-ma acum la portretele protagonistilor, imi dau seama ca e greu sa gasesti trasatura care ii face atat de speciali, pentru ca nu par sa aiba ceva iesit din comun. Insa cred ca atat Cormoran cat si Robin au acea scanteie care ii deosebeste de restul oamenilor, care ii face sa aiba alta atitudine in fata vietii. Cormoran este un luptator atat de obisnuit cu loviturile vietii incat nici nu isi da seama cat de mult curaj este necesar pentru a te ridica de fiecare data ca sa o iei de la inceput. Infrunta totul cu o naturalete uimitoare, ca si cum toate incercarile prin care trece sunt cel mai firesc lucru si cedeaza atat de rar incat te face sa te rusinezi de toate momentele in care te plangi de probleme lipsite de semnificatie. Iar Robin, odata ce se trezeste intamplator chiar pe calea ce duce direct spre un vis tainuit ani intregi, lupta din rasputeri sa ramana pe ea, chiar daca cei din jurul ei nu fac decat sa o descurajeze. Mai mult, Robin ajunge sa exceleze in ceea ce face si sa fie nu doar un sprijin, ci o surpriza continua pentru Cormoran, de-a lungul anchetei. Iar ceea ce se naste intre ei este o relatie de prietenie atat de frumoasa incat nu ai cum sa nu fii de-a dreptul fermecat.

Ancheta nu se desfasoara deloc intr-un ritm rapid, ci are exact ritmul pe care il au probabil investigatiile in viata reala: uneori exasperant de lent, intampinand nenumarate dificultati, alteori accelerandu-se brusc, luand avant dupa vreo declaratie neasteptata sau dupa vreun indiciu ce trecuse neobservat initial. Interesant a fost ca desi eram (evident!) curioasa cu privire la adevarul din spatele cazului Lula Landry, nu m-a deranjat absolut deloc faptul ca autoarea nu s-a grabit cu desfasurarea anchetei si nici ca uneori lasa senzatia ca nu aceasta ar fi in centrul atentiei. Pentru ca nu este! Desigur, cazul este construit intr-o maniera perfecta si adesea surprinzatoare, cu o multime de piste, cu nenumarati suspecti, cu tot felul de rasturnari de situatii, insa am o impresie foarte pregnanta ca de fapt, Cormoran si Robin sunt povestea din spatele povestii. Oricum, am adorat atat de mult protagonistii incat as fi devorat cu placere mii de pagini despre cele mai neinsemnate intamplari din viata lor, fara sa simt nevoia sa mai citesc si detalii despre celelalte fire ale romanului.

Nu stiu daca finalul m-a surprins cu adevarat sau nu. Imaginea Lulei se transforma parca de la o pagina la alta, portretul ei aparand mereu in lumini noi. Este aproape ca si cum pe parcursul vietii, Lula ar fi oferit versiuni diferite ale propriei fiinte fiecarei persoane pe care a cunoscut-o si cu care a interactionat. Acest aspect m-a facut deci sa suspectez pe rand aproape fiecare personaj secundar si sa am pe parcursul lecturii cele mai variate teorii cu privire la sfarsitul ei. Astfel, cred ca am banuit la un moment dat si o versiune nu foarte indepartata de adevar.

Povestea este impecabil realizata. Incercand sa ma gandesc la ce sa trec la plusuri si la minusuri imi dau seama ca e imposibil: as trece toata actiunea la plusuri si chiar nu a existat nici un aspect care sa ma nemultumeasca. Este uimitor modul in care este tratat fiecare aspect, fiecare intamplare, cu atat de multa atentie pentru detalii, insa fara sa plictiseasca vreo secunda. Iar redescoperirea talentului autoarei de a realiza personaje atat de impresionante m-a facut si sa imi reamintesc si faptul ca personajul meu preferat (all time!) este tot unul creat de ea 🙂

Multumesc mult editurii TREI pentru sansa de a citi acest roman incredibil!