Posted in Uncategorized

Leapsa #3

Am primit de la Sayuki o leapsa foarte draguta, careia ii multumesc mult! Deci, fara prea multa introducere,  trec direct la raspunsuri:

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

In mod normal folosesc semne de carte. Care au din pacate un mare talent sa dispara, asa ca de multe ori ma trezesc fara nici un semn prin preajma. Asa ca daca am prin geanta vreo hartie sau ceva ce ar putea fi util, il folosesc. Sau folosesc supracoperta, daca am o carte din aceea la momentul respectiv. Sau……indoi pagina, shame on me!

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?

Daaaa! When the sea is rising red – Cat Hellisen. Care va fi recenzata in cateva zile si care va face si obiectul primului meu concurs de pe acest blog, intrucat am primit doua exemplare de la cineva care isi doreste sa isi pastreze anonimatul. Mai multe detalii, in curand 🙂

3. Citiţi în baie?

Nu.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?

😀 Sunt curioasa daca o sa raspunda cineva “Nu” la aceasta intrebare. Bineinteles ca m-am gandit. Subiectul e secret deocamdata. Cam ca la dorinte. Daca o spui, exista sansa sa nu se mai implineasca.

5. Care este cartea preferată?

Nuuu, chiar nu am cum sa aleg! Fiecare carte pe care o citesc aduce ceva nou, imi spune o poveste noua, imi prezinta o viziune noua asupra vietii si a lumii, imi duce imaginatia intr-un loc nou. Deci cum as putea sa aleg? Sunt foarte foarte multe romane pe care le-am adorat, dar cu siguranta nu as putea sa mentionez unul singur.

6. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Mm..cand eram mai mica am citit de cateva ori Lumea Disparuta  si seria Harry Potter si cred ca atat. Acum mi se pare ca sunt mult prea multe carti noi pe care inca nu le-am citit ca sa mai am timp si sa recitesc vreuna.

7. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

Probabil ca nu mi-ar veni in minte nici o intrebare originala. Cele mai mari curiozitati sunt legate de modul in care au ajuns sa scrie o anumita carte, ce i-a influentat, ce ii inspira, etc. Si probabil le-as multumi ca mi-au infrumusetat viata prin povestile lor.

8. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Sigur, dar nu prea am cu cine. Sunt doar vreo 3 persoane cu care mi se intampla sa citesc aceleasi carti si cum ma vad doar de cateva ori pe an cu ele, de obicei avem alte lucruri de recuperat si doar ocazional reusim sa atingem si subiectul acesta. Oricum, de cand am blogul, ma “descarc” aici si din fericire, de multe ori aflu si parerile altora despre cartile pe care le citesc.

9. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Titlul si coperta sunt bineinteles primele lucruri care imi atrag atentia. Decizia de a cumpara sau nu o iau de obicei in functie de descrierea de pe spatele cartii. Sau din cand in cand ma influenteaza cate o recenzie citita pe vreun blog sa cate o recomandare facuta de cineva.

10. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Din romanele autorilor romani as recomanda una dintre cartile care expun modul de viata al romanilor din deceniile trecute. Sa zicem Morometii de Marin Preda sau Descult de Zaharia Stancu. Mi se pare ca nu suntem invatati sa percepem trecutul ca pe un fapt real, nu intelegem ca istoria inseamna exact modul de viata si experientele bunicilor, strabunicilor sau ale oamenilor care au trait inainte si avem uneori senzatia ca viata a fost mereu exact asa cum o traim noi acum si ca tot ceea ce citim in manuale sunt doar fabulatii. O astfel de carte te face sa te gandesti la cat de diferita ar fi fost viata ta si cat de diferit ai fi fost tu insuti daca te-ai fi nascut intr-o alta perioada. 

11. Care este locul preferat pentru lectură?

Nu am unul. Sunt la fel de prinsa intre paginile unei carti atat intr-un metrou aglomerat, cat si acasa, pe canapea.

12. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

In mod ciudat, desi daca citesc intr-un loc aglomerat reusesc sa nu mai aud deloc galagia din jur, acasa nu reusesc sa ignor sunetele. Asta inseamna ca ma deranjeaza si televizorul si muzica si prefer sa citesc in liniste.

13. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Da. La inceput a fost mai ciudat, dar dupa prima carte nu am mai avut nici o problema cu asta, fie ca citesc pe calculator, fie ca citesc pe telefon.

14. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Nu cred ca am mai imprumutat vreo carte in ultimii ani. Pana cand am terminat liceul am mai imprumutat de la biblioteca si mai rar de la cate o colega.

15. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

Bineinteles ca leapsa trebuia sa se incheie cu cea mai grea intrebare 🙂 O carte pentru mine este ceva la fel de obisnuit si de necesar cum este respiratul sau mancatul. Nu stiu sa traiesc fara acestea, la fel cum nu stiu cum se poate trai fara sa citesti.

Pentru ca am vazut ca multe bloguri pe care le urmaresc au primit si ele aceasta leapsa, o dau mai departe oricui isi doreste sa o completeze.

Posted in Ally Condie

Raspantii (seria Legaminte, volumul 2) – Ally Condie

Raspantii (Crossed) – Seria Legaminte, Volumul 2

Ally Condie

Disponibil la: Litera

Numar pagini: 320 

 

Sinopsis:

 

In cautarea unui viitor care s-ar putea sa nu existe si obligata sa decida alaturi de cine vrea sa traiasca, Cassia calatoreste in Provinciile Exterioare, pe urmele lui Ky – rapit de catre Societate si trimis la moarte sigura –, doar ca sa descopere ca el a evadat, lasand insa mai multe indicii.
Cautarea aceasta o face sa puna la indoiala tot ce are mai scump chiar atunci cand descopera sclipirile unei alte vieti dincolo de granita. Dar cand Cassia este aproape sigura de viitorul ei alaturi de Ky, o invitatie de a se alatura revoltei, o tradare neasteptata si o vizita-surpriza din partea lui Xander – care ar putea detine cheia Rebeliunii si a inimii Cassiei – schimba din nou cursul jocului.
La marginea Societatii, acolo unde raspantiile ingreuneaza drumul, nimic nu este asa cum te-ai astepta sa fie. 
„Cea mai tare serie pentru adolescenți dupa Jocurile foamei.” Entertainment Weekly

Parerea mea:

Din anumite puncte de vedere, volumul 2 al seriei Legaminte poate fi considerat in acelasi timp mai intens, dar si mai putin spectaculos decat primul. Nu stiu ce parere au alti cititori ai acestei serii, dar mie stilul acesta temperat, lin si parca deloc grabit al autoarei mi-a placut mult.

Romanul descrie o cautare multipla, continua, al carui scop se modifica pe parcurs. In prima parte a cartii Ky si Cassia incearca sa se gaseasca unul pe celalalt, la un moment dat fiind doar la cativa pasi distanta. Intre timp, fiecare dintre ei trece printr-o serie de pericole, castiga prieteni sau pierd ceva sau pe cineva drag. Din momentul regasirii, incepe o cautare a unui loc in care sa isi poata infaptui destinul asa cum isi doresc ei si nu cum doresc cei din jur. Surpriza vine din faptul ca au viziuni diferite asupra viitorului, iar in ultima parte a romanului exista o tensiune constanta datorata acestei nesigurante. Pe tot parcursul cartii exista o multime de elemente care se aduna rand pe rand in jurul relatiei dintre cei doi protagonisti, pentru ca la un moment dat suspansul sa fie la limite maxime. Dar ceea ce este diferit in aceasta serie fata de majoritatea romanelor distopice este faptul ca tensiunea este in special una interna, determinata de sentimentele personajelor, de reactiile acestora, de gandurile si deciziile lor. Nu lipsesc nici primejdiile si amenintarile din exterior, dar cumva, percepi mai clar si mai intens aspectele ce tin de partea spirituala si morala a personajelor si de relatiile dintre acestea.

In acest volum reusesti sa cunosti mai bine personajele principale, Cassia si Ky. Firul narativ trece de la unul la celalalt, prezentand puctul de vedere al fiecaruia. Iar expunerea intamplarilor prin care trec este incarcata de detalii personale, de prezentari amanuntite ale modului in care cei doi percep lumea si viata. Autoarea urmareste atent atat modul in care evolueaza relatia dintre ei, dar mai ales felul in care fiecare dintre cei doi se schimba si incepe sa vada lucrurile intr-un mod diferit. Portretele lor devin din ce in ce mai bine conturate, dar raman inca parti incarcate de mister. Cred ca cel mai important aspect al romanului consta exact in veracitatea protagonistilor. Practic, este exact ca si cum ai pune tu pe foaie viata ta. Cu toate nesigurantele, cu schimbari de atitudine, cu frici sau entuziasm, cu dezamagiri, emotii, furie, neintelegere, acceptare sau dezamagire. Nici unul dintre eroi nu este perfect, dar tocmai realismul lor te face sa iti doresti cu atat mai mult sa nu fie doar personaje dintr-o carte.

Bile albe:

– Mi-au placut toate personajele nou introduse, l-am regretat pe Vick, am admirat maturitatea lui Eli si puterea lui Hunter si am ramas intrigata de intuitia lui Indie si de modul in care reuseste sa ramana o prezenta misterioasa in ciuda faptului ca iti castiga increderea. Iar Xander aduce una dintre cele mai mari surprize, cu toate ca nu apare de fapt decat la inceputul romanului.

Bile negre:

– In finalul romanului, Cassia, Ky si Indie ajung in sfarsit la cei care ii pot proteja impotriva Societatii si le pot oferi alegerile pe care le doresc. Dar la o prima privire, acestia procedeaza exact in acelasi mod ca si Societatea: hotarasc direct rolul fiecaruia, le ofera ceea ce „stiu” ei ca au nevoie, ii indreapta spre zonele unde banuiesc ca s-ar incadra cel mai bine. Si in mod ciudat, nici unul dintre protagonisti nu are nimic de reprosat acestui sistem, desi este unul mult prea asemanator cu cel de care au fugit.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Legaminte (seria Legaminte, volumul 1) – Ally Condie

Hotii de frumusete – Pascal Bruckner

Posted in Uncategorized

Leapsa #2

Pana acum, Niahara este furnizorul meu principal de lepse 🙂 De data aceasta leapsa a fost o adevarata provocare, deoarece intrebarile mi-au dat ceva bataie de cap. Din acelasi motiv am si intarziat de fapt cu postarea. Mi se pare extrem de dificil sa alegi cate o singura carte pentru fiecare categorie. Asa ca prima data cand citeam o intrebare ma gandeam la un raspuns, cand ma apucam sa scriu imi venea o alta alegere mai buna in minte, dupa aceea stergeam si scriam alta si tot asa..Nu sunt nici acum 100% convinsa ca am scris cele mai potrivite raspunsuri, dar daca as fi trecut toate variantele, as fi terminat aceasta leapsa peste vreo saptamana probabil 😀

1. Ce carte ai recomanda unui dezamagit in dragoste si de ce?
“Adam si Eva” de Liviu Rebreanu. Ca sa vada ca exista si situatii mai dificile decat cea prin care trece, ca tot timpul se poate si mai rau, dar si ca tot ceea ce ni se intampla se intampla cu un scop, pentru ca finalul sa fie unul fericit pana la urma.
2. Ce carte ai recomanda iubitului/iubitei si de ce?
Doamne, de ani ma tot gandesc la intrebarea asta si tot nu am gasit cartea despre care sa fiu sigura ca l-ar putea cuceri in totalitate. Dar, daca ar fi sa copiez gestul unei prietene, probabil i-as recomanda “N-o citi daca esti prost” de Tibor Fischer. Pe care INCA nu am citit-o nici eu, dar am auzit ca este foarte amuzanta. Bineinteles, motivul principal pentru care i-as recomanda-o este titlul, deoarece reprezinta o provocare pe care probabil majoritatea persoanelor s-ar simti obligate sa o accepte 😀
3. Ce carte ai recomanda celui mai bun prieten si de ce?
Momentan toata seria Jocurile Foamei de Suzanne Collins sau Uratii de Scott Westerfeld. Citeste probabil mai mult decat mine, dar nu stiu cat de tare s-a axat pe ultimele aparitii. Si cum romanele distopice sunt cea mai noua obsesie a mea, incerc sa o fac transmisibila.
4. Ce carte ai recomanda unui copil de 10 ani si de ce?
Din nou o serie si nu o singura carte: Harry Potter, cu siguranta! Pentru ca ar fi cucerit de la primele pagini, pentru ca primele 2-3 volume ale seriei sunt intr-adevar niste carticele frumoase pentru copii, pentru ca apoi povestea sa evolueze si spre sensuri mai profunde. Pentru ca ar putea sa culeaga o multime de lectii din aceasta serie si sa o vada mereu si mereu cu alti ochi. In plus, eu am citit-o cand eram deja ceva mai mare si mereu m-am gandit ca mi-ar fi placut sa fi fost deja scrisa cand aveam eu 10 ani.
5. Ce carte ai recomanda unui mare aventurier/calator si de ce?
Shogun de James Clavell. Pentru ca tarile asiatice raman din punctul meu de vedere cea mai fascinanta zona a lumii.
6. Ce carte ai recomanda unui dusman cunoscut si de ce?
Nu am dusmani 😀 Cel putin nu cunoscuti. Si recomandarea unei carti e o treaba serioasa in care nu as putea sa trisez. Deci indiferent de cat de dezagreabila ar fi persoana respectiva, tot nu as putea sa ii recomand o carte proasta. Poate ca i-as sugera una in care personajul negativ e aspru pedepsit, dar nu stiu daca as obtine neaparat un rezultat. Cu siguranta acea persoana nu s-ar vedea pe ea insasi ca fiind un personaj negativ, asa ca nu ar avea cum sa inteleaga aluzia.
 7. Ce carte ai recomanda unei persoane care nu iubeste lectura si de ce? 
Depinde de persoana si de ceea ce mi s-ar parea ca ar putea sa o cucereasca. Ma indoiesc ca exista vreun roman minune care sa fie iubit de toti cei care l-au citit. Deci cu atat mai putin unul care sa starneasca pofta de lectura tuturor care nu obisnuiesc sa citeasca.
 8. Ce carte ai recomanda unuia “cu nasul pe sus” si de ce?
Divina Comedie de Dante Alighieri ca sa vada in al catelea cerc se regaseste.

9. Ce carte ai recomanda celui care apare primul in lista de bloguri si de ce?

Prima persoana din lista de bloguri: Alexa700 . I-as recomanda Quo Vadis de Henryk Sienkiewicz, pentru ca mi s-a parut o carte fascinanta si mi-ar placea sa aflu si cum privesc altii acest roman.

Leapsa merge mai departe catre:

Alexa700

Bianca2b

Printesa urbana

Pustoaica scrie

Sayuki’s blog

Si catre oricine isi mai doreste sa o rezolve.

Posted in L.J.Smith

Puterea (seria Cercul secret, volumul 3) – L.J.Smith

Disponibil la: Grupul Editorial Corint

Colectia: CORINTeens 

Traducerea: Carmen Botosaru 

Numar pagini: 288

 

Sinopsis:

Cassie isi descopera puterea si trebuie sa-si dovedeasca loialitatea… Dupa intamplarile captivante prin care trece in primele doua carti, Cassie ajunge sa fie membra deplina a celui mai interesant club posibil. Ea intelege ca puterea are un pret – si este unul mai mare decat si-ar fi imaginat. Aflata la mijloc, intre dorintele diferite ale celor doua conducatoare ale Cercului Secret, Cassie trebuie sa-si continue lupta. De asemenea, ea are de ales intre a-si folosi puterile supranaturale ca sa le salveze viata celor din jurul ei si a-si concentra energia ca sa-l pastreze pentru ea pe Adam, lucru care ar duce la dezmembrarea Cercului Secret. Va fi suficient de curajoasa ca sa abata pericolele ce planeaza asupra sabatului? Sau va cadea si ea prada intunericului?

Urmareste ultimele aventuri ale lui Cassie in New Salem si afla care este deznodamantul intamplarilor palpitante prin care trec membrii Cercului Secret!

Parerea mea:

In ciuda faptului ca ultimul volum al seriei Cercul Secret este intr-o oarecare masura destul de previzibil, mi-a placut mai mult decat primele doua carti din serie. Romanul continua povestea exact din punctul de tensiune maxima in care s-a incheiat cel de-al doilea volum. Cassie trebuie sa infrunte clipa in care secretele ei sunt demascate in fata Cercului de catre Faye, care are propria ei versiune distorsionata asupra lucrurilor petrecute. Odata ce se trece de acest prag de intensitate maxima, intreaga poveste devine parca mai relaxata, chiar daca aventurile protagonistilor sunt abia la inceput. Amenintarea vine sub forma lui John cel Negru, vrajitorul malefic ce reuseste sa invinga timpul si moartea de fiecare data si care a revenit in New Salem. Iar de aceasta data, nu doar Cercul ameninta sa fie distrus, ci intreaga comunitate a insulei. In plus, Cercul incepe sa se destrame din interior, iar Cassie afla un adevar infiorator despre ea insasi, adevar care ii pune la indoiala tot ceea ce stia pana in acel moment.

Una dintre revelatiile romanului este reprezentata de legatura fiecarei persoane cu trecutul sau. Fie ca acesta inseamna stramosi, fie ca este reprezentata de ideea posibilitatii unor vieti anterioare. Mi-a placut faptul ca subiectul este fin subliniat, nu se insista intr-un mod neplacut asupra lui, dar reuseste sa iti planteze cateva intrebari in minte. Secretul pe care il afla Cassie te face sa te intrebi ce are o importanta mai mare: un sir lung de stramosi indepartati, toti aflati de partea binelui, sau o legatura directa si imposibil de ignorat cu o ramura intunecata. De aici, tema mai este abordata doar ocazional, dar se remarca inca o data spre final, cu o usoara modificare, in cazul altor doua membre ale Cercului.

Romanul este construit parca pe o schema destul de cliseica. Exista o multime de dezvaluiri si de rasturnari de situatii destul de surprinzatoare, care te fac sa citesti pe nerasuflate, dar in acelasi timp, in mod ciudat, este ca si cum te-ai fi asteptat de fapt la toate intamplarile. Totusi, asta nu a stricat deloc placerea lecturii. Probabil stilul scriitoarei contrabalanseaza acest minus, deoarece fiecare rand este captivant si te face sa iti doresti sa afli cat mai curand ceea ce urmeaza sa se intample. Deci nu este de mirare faptul ca dupa doar cateva ore te trezesti ca ai ajuns deja la finalul cartii.

Bile albe:

– Unul dintre cele mai imbucuratoare aspecte ale volumui trei al seriei Cercul Secret este faptul ca trasaturile tuturor personajelor au fost indulcite. Inclusiv cele ale personajelor mai putin placute. In ciuda faptului ca din cauza unor membrii ai Cercului acesta este in pericol sa fie distrus, legaturile dintre restul membrilor devin mai stranse, pentru ca in final exact asta sa fie ceea ce ii salveaza. Pe parcursul cartii, devine mult mai usor sa iti placa majoritatea personajelor, iar urmele antipatiei din primele doua volume se sterg fara sa iti dai seama.

Bile negre:

– Unele scene mi s-au parut usor fortate. Sunt adepta finalurilor fericite, dar o multime de momente au fost pur si simplu neverosimile. Ai senzatia ca firul logic al povestii a fost special rasucit intr-un mod ciudat, special pentru a conduce la acel final perfect.

– In ciuda faptului ca John cel Negru este personajul negativ principal, atentia nu este indreptata indeajuns asupra acestuia. El apare mai mult ca personaj episodic, imaginea sa fiind conturata cu ajutorul parerilor exprimate de catre celelalte personaje despre el. Planurile nu ii sunt nici ele dezvaluite direct, ci doar deduse sau presupuse de catre membrii Cercului, iar importanta acestui personaj este astfel mult minimizata.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Ritualul (seria Cercul Secret, volumul 1) – L.J.Smith

Captiva (seria Cercul Secret, volumul 2) – L.J.Smith

Posted in Pascal Bruckner

Hotii de frumusete – Pascal Bruckner

Disponibil la: Editura Trei

Colectia: Eroscop

Traducerea: Magdalena Popescu

Numar pagini: 256

Sinopsis:

Undeva, la granita dintre Franta si Elvetia, trei oameni pun la cale un complot impotriva frumusetii. Sa fie la mijloc doar izbucnirea halucinatorie a unei perversiuni sadice? Nici vorba. Avem de-a face cu o doctrina si aplicarea ei obstinanta: complotistii vad in frumusetea inegal distribuita o inechitate ce trebuie eliminata.
O viziune de apocalips? Mai degraba un basm filosofic si totodata scantaietor thriller ce dozeaza perfect suspansul, erotismul, teroarea. Pascal Bruckner stie sa planteze violenta anomaliei si cruzimea detaliului pervers intr-un discurs impecabil, inzestrat cu splendoare si rigoare logica.

Parerea mea:

Am inceput romanul Hotii de Frumusete cu un entuziasm debordant, pentru ca apoi acesta sa atinga cote minime, transformandu-se ulterior intr-un soi de resemnare monotona. Descrierea cartii promitea un thriler interesant, ma asteptam la o actiune tensionata, la un roman incarcat de suspans si la o conspiratie captivanta. Nu pot spune ca romanul nu a fost deloc interesant, dar in ciuda ideii originale, nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor pe care le aveam. In plus, mi s-a parut intr-o oarecare masura inexpresiv. Parca nu implica cititorul, te tine la distanta, nu te simti atras de personaje, nu te regasesti in nici un moment al cartii. In romanele pe care le citesc caut povesti care sa ma prinda, sa ma faca sa imi pun intrebari sau sa imi imaginez cum as reactiona eu daca as fi in locul personajelor, sa imi ofere un punct de vedere total diferit fata de modul in care vedeam eu lucrurile pana atunci, sa dea nastere unor controverse in propriile-mi ganduri, sa ma faca sa visez sau sa imi scriu in minte finaluri alternative. Si din acest punct de vedere, cartea mi s-a parut plata, fara savoare.

Romanul imbina povestile a doua personaje, prezentate chiar de acestea. Povestea secundara, cea a psihiatrei Mathilde Ayaky ofera deschiderea perfecta pentru istorisirea principala a cartii si revine in atentia cititorului de cateva ori pe parcursul cartii, pentru ca in final sa il si incheie. Mathilde devine ascultatorul aventurii lui Benjamin Tholon, personajul principal al cartii. Benjamin ii nareaza o istorie tenebroasa, o drama prin care a trecut in urma cu mai mult de un an. Ramasi inzapeziti intr-o zona salbatica, Benjamin si iubita sa, Helene cauta ajutor la o casa izolata, unde sunt primiti pana la urma de stapanii casei si de majordomul acestora. Lucrurile evolueaza intr-o directie dezastruoasa si astfel Benjamin afla de un complot al gazdelor sale impotriva femeilor uluitor de frumoase, pe care le sechestrau intr-o izolare totala timp de aproximativ doi ani, pana cand frumusetea acestora se ofilea, iar sanatatea mintala a tinerelor era grav destabilizata. Prins in jocul celor trei gazde, Benjamin se vede nevoit sa isi ajute asupritorii in schimbul eliberarii logodnicei sale, iar finalul este unul destul de neasteptat, dar care lasa totusi loc interpretarilor.

Banuiesc ca fiecare personaj trebuia sa intruchipeze un anumit set de trasaturi negative ale umanitatii, incepand de la obsesiile pentru aspectul fizic, pentru placere, pentru succes, pana la superficialitate, linguseala, lasitate sau lipsa demnitatii. Ceea ce mi s-a parut ciudat este faptul ca daca analizezi chiar si personajele pe care le presupui a fi pozitive, descoperi ca nu sunt cu nimic mai presus fata de cele negative. In afara de nebunia care a dus la complotul frumusetii, nu exista nici o deosebire intre aceste personaje care sa le diferentieze in bune si rele. Am mai citit diferite carti in care protagonistii nu erau deloc personaje pozitive. Dar iti trezeau cu siguranta ceva mai multe emotii. In Hotii de Frumusete, personajele principale mi-au fost antipatice, dar intr-o masura destul de moderata, dand nastere unui dezgust lipsit de intensitate. Benjamin reprezinta tipologia calicului, sarac ajuns printr-o minune la o situatie materiala remarcabila dar care isi pastreaza toate defectele si toate obiceiurile josnice. In plus, isi construieste o cariera prin furt, prin plagiat, iar faptul ca isi explica motivele din spatele fiecarei actiuni il coboara  si mai mult in ochii cititorului. Mathilde este femeia dependenta, slaba, captiva intr-o relatie daunatoare ce ii provoaca durere si placere in aceeasi masura, lipsita de o directie, de un scop, nemultumita de tot ce are in jur dar lipsita de ambitia de a misca un deget pentru a schimba ceva. Totusi, este singurul personaj care evolueaza, finalul romanului surprinzandu-i acesteia transformarea majora. Desi portretul Helenei nu este la fel de bine conturat, ea se apropie totusi mai mult de atributele personajelor pozitive pe care esti obisnuit sa le intalnesti. Personal, mi-a amintit mult prea mult de Otilia din Enigma Otiliei ca sa o plac (probabil cartea cu numarul 1 in topul cartilor care NU mi-au placut), dar probabil este singurul personaj care trezeste empatia cititorului si care ofera o  oarecare senzatie de apropiere de povestile romanului.

Bile albe:

– Ideea romanului ramane una interesanta si destul de originala, desi ar fi putut fi tratata intr-un mod mai captivant. Spre sfarsit exista inca o idee secundara, inovatoare, ce aminteste intr-un mod ciudat de povestea contesei Elizabeth Bathory si impinge usor povestea catre domeniul fantastic.

– Am descoperit pe alocuri o serie de expresii extrem de sugestive, fraze frumoase, cu zeci de sensuri, surprinzatoare si marcante, care te opreau pur si simplu din parcurgerea povestii si te faceau sa le reiei din nou si din nou pentru a te mai mira inca o data de cate moduri de interpretare ofera.

Bile negre:

– Momentele cele mai importante, partea de intelegere pe care trebuie sa o respecte Benjamin lipseste. Citesti pagini la rand in care ti se descrie urmarirea viitoarelor victime, obiceiurile rapitorilor, detaliile alegerilor, iar apoi se trece direct la momentul in care targul a fost incheiat.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Si daca e adevarat…- Marc Levy

Misterul Tiziano – Iain Pears