Publicat în Pascal Bruckner

Hotii de frumusete – Pascal Bruckner

Disponibil la: Editura Trei

Colectia: Eroscop

Traducerea: Magdalena Popescu

Numar pagini: 256

Sinopsis:

Undeva, la granita dintre Franta si Elvetia, trei oameni pun la cale un complot impotriva frumusetii. Sa fie la mijloc doar izbucnirea halucinatorie a unei perversiuni sadice? Nici vorba. Avem de-a face cu o doctrina si aplicarea ei obstinanta: complotistii vad in frumusetea inegal distribuita o inechitate ce trebuie eliminata.
O viziune de apocalips? Mai degraba un basm filosofic si totodata scantaietor thriller ce dozeaza perfect suspansul, erotismul, teroarea. Pascal Bruckner stie sa planteze violenta anomaliei si cruzimea detaliului pervers intr-un discurs impecabil, inzestrat cu splendoare si rigoare logica.

Parerea mea:

Am inceput romanul Hotii de Frumusete cu un entuziasm debordant, pentru ca apoi acesta sa atinga cote minime, transformandu-se ulterior intr-un soi de resemnare monotona. Descrierea cartii promitea un thriler interesant, ma asteptam la o actiune tensionata, la un roman incarcat de suspans si la o conspiratie captivanta. Nu pot spune ca romanul nu a fost deloc interesant, dar in ciuda ideii originale, nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor pe care le aveam. In plus, mi s-a parut intr-o oarecare masura inexpresiv. Parca nu implica cititorul, te tine la distanta, nu te simti atras de personaje, nu te regasesti in nici un moment al cartii. In romanele pe care le citesc caut povesti care sa ma prinda, sa ma faca sa imi pun intrebari sau sa imi imaginez cum as reactiona eu daca as fi in locul personajelor, sa imi ofere un punct de vedere total diferit fata de modul in care vedeam eu lucrurile pana atunci, sa dea nastere unor controverse in propriile-mi ganduri, sa ma faca sa visez sau sa imi scriu in minte finaluri alternative. Si din acest punct de vedere, cartea mi s-a parut plata, fara savoare.

Romanul imbina povestile a doua personaje, prezentate chiar de acestea. Povestea secundara, cea a psihiatrei Mathilde Ayaky ofera deschiderea perfecta pentru istorisirea principala a cartii si revine in atentia cititorului de cateva ori pe parcursul cartii, pentru ca in final sa il si incheie. Mathilde devine ascultatorul aventurii lui Benjamin Tholon, personajul principal al cartii. Benjamin ii nareaza o istorie tenebroasa, o drama prin care a trecut in urma cu mai mult de un an. Ramasi inzapeziti intr-o zona salbatica, Benjamin si iubita sa, Helene cauta ajutor la o casa izolata, unde sunt primiti pana la urma de stapanii casei si de majordomul acestora. Lucrurile evolueaza intr-o directie dezastruoasa si astfel Benjamin afla de un complot al gazdelor sale impotriva femeilor uluitor de frumoase, pe care le sechestrau intr-o izolare totala timp de aproximativ doi ani, pana cand frumusetea acestora se ofilea, iar sanatatea mintala a tinerelor era grav destabilizata. Prins in jocul celor trei gazde, Benjamin se vede nevoit sa isi ajute asupritorii in schimbul eliberarii logodnicei sale, iar finalul este unul destul de neasteptat, dar care lasa totusi loc interpretarilor.

Banuiesc ca fiecare personaj trebuia sa intruchipeze un anumit set de trasaturi negative ale umanitatii, incepand de la obsesiile pentru aspectul fizic, pentru placere, pentru succes, pana la superficialitate, linguseala, lasitate sau lipsa demnitatii. Ceea ce mi s-a parut ciudat este faptul ca daca analizezi chiar si personajele pe care le presupui a fi pozitive, descoperi ca nu sunt cu nimic mai presus fata de cele negative. In afara de nebunia care a dus la complotul frumusetii, nu exista nici o deosebire intre aceste personaje care sa le diferentieze in bune si rele. Am mai citit diferite carti in care protagonistii nu erau deloc personaje pozitive. Dar iti trezeau cu siguranta ceva mai multe emotii. In Hotii de Frumusete, personajele principale mi-au fost antipatice, dar intr-o masura destul de moderata, dand nastere unui dezgust lipsit de intensitate. Benjamin reprezinta tipologia calicului, sarac ajuns printr-o minune la o situatie materiala remarcabila dar care isi pastreaza toate defectele si toate obiceiurile josnice. In plus, isi construieste o cariera prin furt, prin plagiat, iar faptul ca isi explica motivele din spatele fiecarei actiuni il coboara  si mai mult in ochii cititorului. Mathilde este femeia dependenta, slaba, captiva intr-o relatie daunatoare ce ii provoaca durere si placere in aceeasi masura, lipsita de o directie, de un scop, nemultumita de tot ce are in jur dar lipsita de ambitia de a misca un deget pentru a schimba ceva. Totusi, este singurul personaj care evolueaza, finalul romanului surprinzandu-i acesteia transformarea majora. Desi portretul Helenei nu este la fel de bine conturat, ea se apropie totusi mai mult de atributele personajelor pozitive pe care esti obisnuit sa le intalnesti. Personal, mi-a amintit mult prea mult de Otilia din Enigma Otiliei ca sa o plac (probabil cartea cu numarul 1 in topul cartilor care NU mi-au placut), dar probabil este singurul personaj care trezeste empatia cititorului si care ofera o  oarecare senzatie de apropiere de povestile romanului.

Bile albe:

– Ideea romanului ramane una interesanta si destul de originala, desi ar fi putut fi tratata intr-un mod mai captivant. Spre sfarsit exista inca o idee secundara, inovatoare, ce aminteste intr-un mod ciudat de povestea contesei Elizabeth Bathory si impinge usor povestea catre domeniul fantastic.

– Am descoperit pe alocuri o serie de expresii extrem de sugestive, fraze frumoase, cu zeci de sensuri, surprinzatoare si marcante, care te opreau pur si simplu din parcurgerea povestii si te faceau sa le reiei din nou si din nou pentru a te mai mira inca o data de cate moduri de interpretare ofera.

Bile negre:

– Momentele cele mai importante, partea de intelegere pe care trebuie sa o respecte Benjamin lipseste. Citesti pagini la rand in care ti se descrie urmarirea viitoarelor victime, obiceiurile rapitorilor, detaliile alegerilor, iar apoi se trece direct la momentul in care targul a fost incheiat.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Si daca e adevarat…- Marc Levy

Misterul Tiziano – Iain Pears

Anunțuri

Autor:

www.roxtao.wordpress.com

11 gânduri despre „Hotii de frumusete – Pascal Bruckner

  1. Suna partial interesant, partial neinteresant, sincera sa fiu. Chiar nu stiu ce sa zic. Daca mai gasesc pe undeva varianta GSP poate o citesc si eu sa vad ce impresie imi lasa.

    1. Da, daca o gasesti la pretul ala cred ca merita sa o incerci. Dar oricum, nu porni in expeditie dupa ea, doar daca se intampla sa dai peste ea intamplator. Eu tot in editia GSP am gasit-o, o vanam de multa vreme, pentru ca o ratasem atunci cand a iesit la inceput. Si cred ca ii citisem descrierea pe undeva pe un site si paruse atat de interesanta..Nu stiu ce sa zic, nu am citit inca alte recenzii despre ea, deci nu stiu ce parere au alte persoane. Poate ca unii au privit altfel lucrurile si le-o fi placut mai mult..

  2. cartea asta am prins-o si eu la biblioteca si m-a atras mai mult titlul ei. inceputul cartii m-a cam enervat putin, ma asteptam sa ma prinda mai repede cartea, sa aiba ceva-ul ala mai captivant, sa ma tina cu sufletul al gura… insa nu prea. ce sa zic? m-am resemnat si eu, si am dus lectura la capat insa sfarsitul…m-a enervat teribil, of, chiar m-a enervat atitudinea delasatoare a psihiatrei.

    1. Chiar eram curioasa sa vad si alte pareri, ma gandeam ca poate e perceptia mea ciudata 😀 Planuiesc sa sa mai incerc totusi si Luni de Fiere la un moment dat, tot de acelasi autor. Si aceea suna interesant, dar sper sa fie mai ok decat asta.

    2. cartea asta o traiesc eu pe bune doar ca is inchis in societate,cei mai mari ocultisti ai europei is austrieci.daca citesti o carte si o iei ca pe o carte ai citi degeaba.

  3. Am cititara cartea asta, pe motiv ca o citise „unu'” de care imi placea mie si care avea o parere buna despre Bruckner asta! :))
    Pana la urma mi-am dat seama ca nu il inteleg deloc. (Era Pesti :)) Si l-am lasat cu ale lui.

    „Luni de fiere” e cu totul altceva, e un roman de dragoste (nu stiu cat iti place genul) si unii i-au reprosat anumite „detalii”…
    Eu nu am avut nici o problema cu cartea aia, mi-a placut, e si un film dupa ea – „Bitter Moon”, nu am reusit sa il vad pe tot, cartea era „altfel”.

    Nu stiu cat de antrenanta o sa ti se para cartea, e mai mult psihologica. Dar daca ai avut rabdarea sa o citesti pe asta, cealalta o sa ti se para usoara!:))

    1. Da, chiar spuneam intr-un comentariu anterior ca vreau sa incerc totusi si Luni de Fiere pt ca am tot auzit de ea si din descriere pare interesanta. Oricum, incerc sa nu imi fac sperante foarte mari ca sa nu fiu din nou dezamagita. Tot din colectia asta GSP mai citisem la un moment dat si celebra Dragostea dureaza trei ani a lui Frederic Beigbeder si a fost o dezamagire totala! Asa ca prefer sa imi pastrez nivelul asteptarilor cat mai scazut de data asta 😀

  4. O am in format electronic, nu am mai prins-o cu GSP. O sa-i dau o sansa cu siguranta cand termin cu lista de carti care urmeaza sa fie citite.

    1. Ma simt oarecum ciudat atunci cand fac o recenzie care e mai mult negativa decat pozitiva sau cand nu imi doresc sa recomand o carte cuiva. Dar sincer, primul gand care mi-a venit in minte atunci cand ti-am citit comentariul a fost „Nu te grabi, lungeste-ti lista cat mai mult!” :)) Eu aveam asteptari mult mai mari de la aceasta carte. Asa cum am scris si in recenzie – ideea este interesanta, dar modul in care a fost dezvoltata nu m-a incantat deloc. Totusi, am citit si recenzii care o laudau, deci depinde probabil de gusturile fiecarei persoane. Ca intotdeauna de fapt, indiferent daca vorbim de carti sau de orice altceva ^_^

  5. Cartea mi-a parut ceva gen Perfume: The story of a murderer… doar ca nu a fost crima… a fost ciudata dar interesanta..

    1. Eu am vazut doar filmul Perfume: The story of a murderer si abia mai tarziu am aflat ca este de fapt ecranizarea unei carti. Intr-adevar, ideea de la care pornesc ambele povesti este cam aceeasi. Oricum, sunt curioasa sa citesc si Perfume, am vazut ca majoritatea parerilor sunt pozitive.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s