Publicat în Richelle Mead

The Golden Lily (seria Bloodlines, volumul 2) – Richelle Mead

The Golden Lily

seria Bloodlines, volumul 2

Richelle Mead

Numar pagini: 418

 

Sinopsis:

Sydney si-ar dori sa mearga la colegiu dar in schimb, este trimisa pe ascuns la o scoala cu internat in Palm Springs, California – cu misiunea de a o proteja pe printesa Moroi Jill Dragomir de asasinii ce vor sa arunce societatea Moroilor intr-un razboi civil. Candva cazuta in dizgratie, Sydney este acum laudata pentru loialitatea si supunerea sa si este vazuta ca un model al Alchimistului exemplar.

Dar cu cat mai apropiata devine de Jill, Eddie si in special de Adrian, cu atat mai mult ajunge sa isi puna intrebari referitoare la principiile invechite ale Alchimistilor, la ideea ei de familie si la ceea ce inseamna cu adevarat apartenenta. Lumea ei devine chiar mai complicata in momentul in care experimente magice arata ca Sydney ar putea detine secretul care sa previna transformarile in Strigoi – cei mai ingrozitori vampiri, cei nemuritori. Dar teama de a nu fi doar asa – speciala, magica, puternica – este ceea ce o sperie mai mult decat orice. La fel de intimidanta este si noua ei relatie cu Brayden, un tip dragut, inteligent, ce pare a fi sufletul ei pereche din toate punctele de vedere. Insa, oricat de perfect ar fi acesta, Sydney se trezeste atrasa de altcineva – cineva care ii este total interzis.

Atunci cand un secret socant ameninta sa distruga lumea vampirilor, loialitatea lui Sydney este deodata testata mai mult ca oricand. Ea incearca sa isi dea seama cum sa puna in echilibru principiile si dogmele pe care le-a invatat si ceea ce ii spun acum propriile instincte.

Ar trebui sa aiba incredere in Alchimisti sau in inima ei?

Parerea mea:

Toate sperantele ca volumul 2 al seriei Bloodlines va fi cu mult mai bun decat primul se transfera mai departe catre volumul 3. The Golden Lily nu a stralucit nici el, din pacate. Partea buna este ca m-am obisnuit intrucatva cu personajele, asa ca nu m-a mai deranjat la fel de tare intriga slab dezvoltata. Oricat de putin interesanta ar fi de fapt actiunea, cititorii ajung probabil sa fie indeajuns de familiarizati si atasati de personaje incat sa nu se simta plictisiti. Dar daca analizezi obiectiv romanul.. abia ultima treime are intr-adevar ceva captivant de oferit. In rest, nu faci decat sa ii urmaresti pe Sydney, Adrian, Jill, Eddie si alte cateva personaje cunoscute in seria Academia Vampirilor cum incearca sa se adapteze la mediul in care sunt fortati sa locuiasca. Descoperim probleme banale, conflicte lipsite de importanta, incercari de a trece neobservati sau de a-si imbunatati situatia, cateva nuante de romantism si relatii lipsite de intensitate cu oamenii obisnuiti. Probabil momentele in care Sydney este pusa fata in fata cu magia de care se teme atat de mult sunt cele mai promitatoare. Si bineinteles, semnele subtile care ne indica o anume atractie intre Adrian si Sydney vor fi si ele pe placul celor care cauta mereu iubirea in aceste povesti. Relatia lui Sydney cu Brayden, tipul care la prima vedere pare perfect pentru ea, mi s-a parut necesara doar pentru a evidentia sentimentele crescande pentru Adrian, sentimente de care nici macar nu este constienta o buna bucata de timp. Confruntarea din final dintre Sydney si Adrian pastreaza o nota realista, oricat de dureroasa ar fi si oricat de tare ne-am dori de fapt ca intre cei doi sa se dezvolte o adevarata poveste de dragoste. Personal, mi se pare ca o astfel de relatie ar insemna pentru Sydney separarea totala de lumea Alchimistilor, iar ceea ce ar castiga in schimbul acestei pierderi nu ar echilibra balanta.

Evident, in ultima parte a cartii apare si o intriga ce atrage atentia mai mult, insa nici aceasta nu surprinde prea tare. La fel ca si in cazul primului volum, Bloodlines, indiciile sunt strecurate inca de la inceput, dinainte ca personajele sa afle ca exista un conflict si un secret. Bineinteles, tinand cont de pistele pe care ne-am plimbat in prima carte a seriei, unele indicii sunt atat de simple si clare incat nu poti decat sa te miri sau sa te enervezi din cauza faptului ca personajele inca nu le-au sesizat.

Cred ca personajele incep sa capete ceva mai multa consistenta, am impresia ca reusim sa le cunoastem ceva mai bine in volumul acesta, desi nu chiar in intregime. O surpriza foarte placuta a fost Angeline. Provenind dintr-o lume total diferita, se lupta la inceput sa se adapteze in noul mediu, face tot felul de trasnai, este rebela, independenta si acida. Treptat insa, intelege care este rolul ei si importanta actiunilor sale si devine un gardian si o prietena perfecta, insa fara sa isi piarda partea aceea indrazneata care ii asigura un farmec deosebit. As scrie despre fiecare imbunatatire adusa si celorlalte personaje, insa m-as intinde prea mult, asa ca va las sa le descoperiti singuri. Ideea este ca desi nu sunt inca perfecte, sunt totusi mai ok decat in volumul anterior.

Din punctul meu de vedere, romanul nu este atat de satisfacator pe cat mi-as fi dorit. Insa nici nu pot sa spun ca nu mi-a placut sa il citesc. Asa cum am spus mai devreme, personajele imi sunt indeajuns de simpatice incat sa nu ma deranjeze sa citesc banalitati despre ele. Insa nu ma pot abtine totusi sa nu simt o oarecare dezamagire din cauza ca autoarea nu a reusit sa ofere mai multa stralucire acestui volum.

Bile albe:

– Personajele secundare. Sonya, Clarence Donahue, Trey, Lia, Jaclyn Terwilliger, etc. Nu stiu daca acesta este un talent al scriitoarei, insa observ ca reuseste mereu sa creeze personaje secundare remarcabile. Asa s-a intamplat si in seria Academia Vampirilor, cand personajele centrale de acum, din seria Bloodlines, Adrian, Jill, Eddie sau Sydney nu jucau decat rol de personaje secundare si pareau cu adevarat admirabile.

Bile negre:

 – Intriga slabuta, subiectul relativ banal, care nu captiveaza cititorul la fel cum au facut-o romanele seriei Academia Vampirilor.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Bloodlines (seria Bloodlines, volumul 1) – Richelle Mead

Sacrificiu final (seria Academia Vampirilor, volumul 6) – Richelle Mead

Reclame
Publicat în Richelle Mead

Bloodlines (seria Bloodlines, volumul 1) – Richelle Mead

Bloodlines

seria Bloodlines, volumul 1

Richelle Mead

Numar pagini: 421

 

Sinopsis:

Sydney este o alchimista, membra a grupului de oameni inconjurati de magie ce indeplinesc rolul de punte de legatura intre lumea oamenilor si cea a vampirilor. Ei protejeaza secretele vampirilor si vietile oamenilor. Atunci cand Sydney este smulsa din patul ei in toiul noptii, la inceput crede ca este inca pedepsita pentru complicata alianta cu dhampirul Rose Hathaway. Dar ceea ce i se dezvaluie este mult mai rau. Jill Dragomir – sora reginei Moroi Lisa Dragomir – este in primejdie de moarte, iar Moroii trebuie sa o trimita sa fie ascunsa. Pentru a evita un razboi civil, Sydney este contactata pentru a-i fi gardian si protector lui Jill, pozand in colega ei de camera in ultimul loc in care s-ar gandi cineva sa caute un vampir regal – o scoala cu internat pentru oameni in Palm Springs, California. Dar in loc sa gaseasca siguranta la care se astepta la Amberwood Prep, Sydney descopera ca drama abia incepe..

Parerea mea:

Cand am citit seria Academia Vampirilor, personajele care mi-au placut cel mai mult au fost cele secundare. Iar cand am ajuns la finalul ultimului volum, in ciuda faptului ca am avut parte de un happy end pentru Rose si Dimitri, am fost dezamagita de faptul ca lucrurile nu pareau a fi deloc ok pentru personajele care ii ajutasera pe acestia in rezolvarea situatiilor difiile pe care au fost nevoiti sa le infrunte. Asadar, faptul ca autoarea a hotarat sa continue povestea, de data asta avandu-i in centrul atentiei pe Adrian, Jill, Eddie si Sydney nu putea decat sa ma incante. Pentru ca seria Bloodlines are ca personaje principale exact aceste personaje, al caror viitor ramasese incert in incheierea seriei Academia Vampirilor.

Partea mai putin placuta este aceea ca Bloodlines nu se prea ridica la nivelul asteptarilor. Este intr-adevar un bonus pentru fanii Academia Vampirilor, insa am senzatia ca putea sa fie mult mai buna decat este. Personajele nu mi s-au parut indeajuns de bine dezvoltate, este ca si cum autoarei nu i-ar fi reusit tranzitia acestora de la personaje secundare in personaje principale. Daca in seria anterioara toate aceste personaje intrigau cititorul, pareau a avea o parte misterioasa surprinzatoare ce trebuia doar sa fie descoperita si valorificata, in Bloodlines majoritatea devin plate, previzibile, fara sare si piper. Desigur, simpatia dezvoltata pentru ele in cartile dinainte se revarsa asupra lor si in acest roman, asa ca vor continua probabil sa fie placute, insa ma indoiesc ca vreunul dintre cititori va fi atat de incantat de ele pe cat s-ar fi asteptat. Nu pot sa insir anumite lucruri care nu mi-au placut in legatura cu Sydney, Eddie, Adrian sau Jill, nu au existat aspecte clare care sa ma deranjeze. Insa impresia generala este ca nu au atins acel nivel pe care ma asteptam sa il descopar intr-o serie care ii are pe ei in centrul atentiei. In plus, actiunea stagneaza pe alocuri si nici nu reuseste sa te tina in suspans asa cum se intampla in Academia Vampirilor. Da, lectura este placuta, esti totusi curios sa vezi cum va evolua povestea, insa..ceva lipseste.

Bloodlines are mai mult o atmosfera de roman politist, deoarece misterele care se dezvolta au o nuanta destul de impersonala, iar indiciile ne sunt aruncate pe rand, cititorul fiind implicat direct in adunarea acestora si punerea lor cap la cap chiar si atunci cand personajele nu sunt atente la ele si nu le sesizeaza importanta sau legatura cu propriile lor interese.

Bloodlines ofera o perspectiva mai ampla asupra lumii alchimistilor, asupra sistemelor ce le guverneaza societatea si a regulilor care o tin in picioare. Iar cunoasterea mai detaliata a acestora nu poate sa te faca decat sa devii mai distant si mai dezgustat fata de acest grup si sa descoperi ca in ciuda faptului ca inainte, uneori Sydney parea rece sau nu indeajuns de implicata, ea este de fapt cea mai placuta membra a comunitatii alchimistilor.

Bile albe:

– Citind mai demult pe Goodreads gandurile unor cititori despre Bloodlines, am observat ca multi se plangeau de lipsa romantismului din acest volum. Probabil toata lumea asteapta o relatie intre Sydney si Adrian, insa mi se pare normal ca aceasta sa nu se realizeze atat de rapid. Luand in considerare educatia lui Sydney si mentalitatea comunitatii in care a crescut, ar fi fost exagerata si total nerealista o legatura brusca intre Sydney – alchimista si Adrian – un Moroi. Asadar, din punctul meu de vedere, lipsa romantismului si relatia care se dezvolta atat de lent este un plus ce face ca povestea mai veridica.

Bile negre:

– Oricat de.. delicat as incerca sa ma exprim, pana la urma ideea este ca sunt destul de dezamagita de carte. Nu voi spune ca nu mi-a placut, pentru ca as minti. Da, sunt bucuroasa de reintalnirea cu personajele, insa pur si simplu romanul nu se ridica la nivelul asteptarilor, nu are acelasi farmec ca volumele din Academia Vampirilor, in ciuda faptului ca avea un potential enorm. Sper doar ca volumul urmator, The Golden Lily sa fie mult mai bun ca acesta.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Sacrificiu final (seria Academia Vampirilor, volumul 6) – Richelle Mead

Limitele spiritului (Academia Vampirilor, volumul 5) – Richelle Mead

Publicat în Richelle Mead

Atingerea Umbrei (seria Academia Vampirilor, volumul 3) – Richelle Mead

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Adrian Deliu

Numar pagini: 544

 

Sinopsis:

Ce s-ar intampla daca dand ghes inimii, Rose si-ar pierde cea mai buna prietena pentru totdeauna?

O premonitie intunecata incolteste in mintea lui Rose si umbre fantomatice prevestesc un rau cumplit ce se apropie tot mai mult de portile de fier ale Academiei. Strigoii strang cercul si cer razbunare pentru vietile luate de Rose. Intr-o lupta mai apriga decat cel mai infricosator cosmar, Rose va trebui sa aleaga intre viata, dragoste si cele doua fiinte care conteaza cel mai mult pentru ea…dar oare alegerea ei inseamna ca doar unul dintre ei va supravietui?

Parerea mea:

Imi tremura degetele pe tastatura! 😀 Sunt atat de extaziata acum ca am inchis al treilea volum al seriei Academia Vampirilor si mi se inghesuie atatea ganduri in minte incat habar nu am ce sa va spun prima data. Abia acum inteleg perfect obsesia pentru aceasta serie pe care au dezvoltat-o atatia cititori. Nici macar nu imi dadusem seama pana acum cat de dor imi era sa citesc o carte care sa ma faca sa tremur de emotie. Ultimele 100 de pagini sunt..mind-blowing! Eram atat de concentrata incat aproape am sarit din pat cand mi-a sunat telefonul. Acum ca am terminat cartea, am tendinta sa consider ca primele patru sute si ceva de pagini nu sunt extraordinar de antrenante. Insa m-au tinut destul de captivata, asa ca probabil doar contrastul cu nebunia din ultimele cateva capitole ma face sa fiu nedreapta fata de primele. Se intampla atatea lucruri incredibile, se strange atat de multa tensiune si oscilezi intre atatea stari, incat la final esti pur si simplu bulversat de tot ce s-a intamplat. Imi batea inima atat de tare, de parca as fi participat eu insami la actiunile din carte.

Dimitri? Nici vorba! Eroul momentului este fara indoiala Christian! Din momentul in care lucrurile o iau razna si el are un rol major in desfasurarea lor, nu am mai putut sa imi dezlipesc ochii de carte. Imi placuse de el din primul moment, insa abia in acest volum admiratia fata de el mi-a crescut la cote uriase. Eddie este si el o surpriza foarte placuta si mi-a castigat simpatia pe masura ce am inaintat in poveste. Iar Adrian este de cele mai multe ori irezistibil. Atat de irezistibil de fapt, incat nici macar nu stiu daca faptul ca ma gandeam mereu ca are nevoie de cineva care sa il „salveze” este o reactie normala de cititoare sau daca am picat exact in plasa aceea a baiatului rau. De Lissa mi-a placut tot mai mult, dar am adorat-o pur si simplu in momentele in care isi pierde ratiunea si se dezlantuie intr-un mod infricosator. Nu sunt neaparat de acord cu atitudinea ei de la final, dar ii inteleg teama, nedumerirea, tristetea si senzatia ca a fost tradata. Exact pe asta insistam in volumele trecute: faptul ca Rose ii ascunde o multime de lucruri pentru a o proteja, nu duce decat la o degradare a relatiei lor.

Banuielile pe care le aveam referitoare la haosul din mintea protagonistei si comportamentul ei reprosabil s-au adeverit. Totusi, nu stiu daca faptul ca am avut aceasta confirmare m-a determinat sa imi placa mai mult de ea sau daca pur si simplu devine mai simpatica, cu toate ca are in continuare momente explozive.

Mi-a placut mult modul in care se construieste actiunea, axandu-se pe mai multe fire, unele mai importante iar altele mai putin insemnate, cel putin la prima vedere. Intreaga actiune capata o nota realista, astfel incat modul in care se petrece viata obisnuita in campus ajunge sa ti se desfasoare in minte ca un film. Primesti o multime de detalii, insotesti personajele in cele mai simple momente ale vietii lor, le privesti hranindu-se, invatand sau distrandu-se. Si cel mai important, te instalezi intr-un ritm confortabil, nici prea rapid nici prea lent, iti imparti atentia intr-o multime de puncte si lasi garda jos. Asa ca modul in care totul explodeaza la final te ia total prin surprindere.

Bile albe:

– Nu voi repeta iar cat de mult m-a impresionat finalul volumului. Desi mi-as dori sa scriu din nou si din nou asta. Va spun in schimb ca prima parte a cartii iti ofera o revelatie. Undeva, prins intre conflicte, jocuri, invidii, temeri si activitati obisnuite, iti dai seama de modul in care se urmeaza sa se desfasoare viata personajelor in viitor. Iti dai seama ce inseamna sa fii un dhampir, un gardian ce nu are nici o pauza, care trebuie sa fie mereu in priza, atent la absolut tot ce se intampla in jurul celui pe care il pazeste. Cat de multe pierd acestia si cat de anormal se desfasoara viata lor. Si in acelasi timp, realizezi si cum se desfasoara viata moroilor. Cum este pentru ei sa traiasca vesnic sub amenintarea pericolului, cum este sa incerce sa traiasca zi de zi normal, in ciuda faptului ca in orice moment ar putea sa isi piarda viata, cum este sa aiba o familie, copii, prieteni sau oameni dragi aflati si ei mereu sub aceeasi amenintare continua.

Bile negre:

– Absolut nimic nu imi vine in minte momentan.. Poate ca sunt inca sub influenta cartii, insa ma tot gandesc de cand am inceput sa scriu recenzia la ceva ce nu mi-a placut si tot nu am reusit sa gasesc vreo observatie. Promit ca daca maine imi vine ceva in minte, rescriu paragraful acesta 🙂

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Academia Vampirilor (seria Academia Vampirilor, volumul 1) – Richelle Mead

Initierea (seria Academia Vampirilor, volumul 2) – Richelle Mead