Publicat în Richelle Mead

Tristeti de sucub (seria Georgina Kincaid, volumul 1) – Richelle Mead

Tristeti de sucub (seria Georgina Kincaid, volumul 1) - Richelle MeadDisponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Mariana Piroteala

Numar pagini: 416

 

Sinopsis:

Georgina Kincaid este sucub – adica un demon sexy si plin de glamour, care seduce muritorii si le absoarbe energia. 

Desi aparent sa fii sucub pare ceva spectaculos, Georgina nu poate avea o viata amoroasa normala, caci asta ar insemna sa faca rau celor doi bieti muritori de care se simte atrasa, scriitorul Seth Mortensen si fermecatorul Roman. 

Dragostea trece insa pe locul secund atunci cand in lumea nemuritorilor din Seattle se iveste o amenintare: vampiri si dracusori deopotriva sunt atacati, iar Georgina, investigand de una singura, descopera existenta unor creaturi respinse atat de rai, cat si de iad, si care vor sa se razbune…

Parerea mea:

Georgina Kincaid este una dintre acele serii pe care pur si simplu trebuie sa le citesti la un moment dat daca esti iubitor de fantasy. Am avut volumele acestei serii in wish list de cand le-am zarit prima data pe rafturile librariilor, insa abia dupa ce am citit cealalta serie celebra a autoarei Richelle Mead, Academia Vampirilor, am devenit cu adevarat curioasa sa parcurg si povestea sucubului Georgina Kincaid.

Construita pe miturile religioase, seria ofera o viziune asupra celor doua tabere aflate mereu in vesnic conflict: Binele si Raul – Raiul si Iadul. Georgina este un sucub, aflata bineinteles in subordinea Iadului, responsabila sa castige cat mai… CONTINUAREA AICI.

Publicat în Richelle Mead

The Indigo Spell (seria Bloodlines, volumul 3) – Richelle Mead

The Indigo Spell (seria Bloodlines, volumul 3) – Richelle MeadThe Indigo Spell

seria Bloodlines, volumul 3

Richelle Mead

Numar pagini: 401

 

Sinopsis:

Ca urmare a unui moment interzis care a zdruncinat-o pe Sydney, ea se zbate acum sa traga o linie intre invataturile Alchimistilor si ceea ce o indeamna inima ei sa faca. Apoi il intalneste pe rebelul atragator, Marcus Finch – un fost Alchimist care, impotriva tuturor sortilor, a evadat dintre Alchimisti si acum fuge de acestia. Marcus vrea sa ii dezvaluie lui Sydney secretele pe care sustine ca Alchimistii i le ascund. Dar pe masura ce incepe sa lupte impotriva oamenilor ce au crescut-o, Sydney descopera ca obtinerea libertatii e mai dificila decat credea. Exista o magie straveche si misterioara in ea. Iar atunci cand incepe sa caute un utilizator malefic al magiei ce vaneaza vrajitoare tinere, Sydney realizeaza ca singura ei sansa este sa isi accepte sangele magic – pentru ca altfel, ea ar putea fi urmatoarea pe lista.

Aducand atat personaje noi cat si fete cunoscute, seria Bloodlines exploreaza toate aspectele prieteniei, iubirii, luptelor si tradarilor care au transformat si seria Academia Vampirilor intr-una ce creeaza dependenta – de data aceasta, intr-un cadru pe jumatate uman, pe jumatate vampiric, in care miza este chiar mai mare si toata lumea este pregatita sa iasa la atac.

Parerea mea:

Exista cateva serii care m-au cucerit in asemenea masura incat, chiar daca in unele dintre volume nu se intampla lucruri cu adevarat spectaculoase, tot le citesc cu maxima incantare. Bloodlines este una dintre ele. Intr-adevar, intrigile parca nu reusesc sa creeze acelasi suspans precum volumele din seria inrudita, Academia Vampirilor, insa m-am atasat de personaje atat de mult incat nu ma deranjeaza absolut deloc acest aspect.

In volumul 3 din Bloodlines, The Indigo Spell, viata lui Sydney atinge aproape limita maxima in privinta complicatiilor. Protagonista este prinsa intr-o gama atat de variata de probleme incat aproape ca nu iti poti imagina cum va reusi sa se descurce cu tot ce i se intampla. Descopera un complot in organizatia Alchimistilor care ii zdruncina increderea si asa scazuta in acestia, este tot mai atrasa in aspectele magice – oricat de tare i-ar displacea acest lucru si se lupta si cu propriile ei sentimente interzise fata de Adrian. In acelasi timp, este pusa in fata unor alegeri dificile ce il implica pe Marcus Finch – un fost Alchimist care a evadat si trebuie sa ii sprijine si pe vechii prieteni – Jill, Eddie si restul – care reprezinta de fapt singura misiune pe care ar trebui sa o aiba. Iar toate aceste probleme par sa se incurce tot mai mult pe masura ce parcurgem povestea, amenintand sa explodeze la un moment dat.

Romanul este ceva mai alert fata de volumele anterioare, iar amestecul teribil de complicatii pare a fi un carusel primejdios din care Sydney nu stie cum sa iasa. Viata ei si a altor cateva personaje este amenintata de o vrajitoare malefica, presiunile Alchimistilor si asteptarile din partea familiei o apasa tot mai mult, Jill si restul gastii au si ei probleme, Marcus si amicii sai insista ca Syd sa li se alature, iar relatia cu Adrian nu ii provoaca decat stari confuze. Si totul este o cursa contra timp. Volumul este deci plin de actiune, momentele de respiro sunt tot mai rare, iar cititorii vor indragi cu siguranta cartea si nu se vor plictisi nici o secunda.

Imi place tot mai mult evolutia lui Sydney. Este ca si cum abia din acest moment incepe sa devina cu adevarat ea insasi, odata ce a reusit sa se distanteze putin de invataturile Alchimistilor dupa care s-a condus toata viata. Ritmul haotic si alert in care se petrec lucrurile ar putea parea ca nu ii permite sa mai aiba nici un moment pentru ea insasi, insa o ajuta totusi sa se descopere intr-o lumina noua, sa se maturizeze si sa inteleaga ce isi doreste cu adevarat. Adrian ramane la fel de fermecator ca si pana acum. Desi respins initial de catre Sydney, ii ramane aproape de fiecare data cand ea are nevoie de el si este si singurul care ii ofera sprijinul de care are nevoie. Majoritatea celor din jurul ei considera ca Sydney este prea buna pentru a avea nevoie de ajutor sau incurajare, insa Adrian reuseste sa vada si ce se ascunde sub masca perfectiunii pe care o poarta ea.

Sunt surprinsa de intensitatea senzatiilor pe care autoarea reuseste sa le transmita cititorului. Momentele petrecute alaturi de Adrian o arunca pe eroina printr-un mix de emotii pe care cititorul le experimenteaza alaturi de aceasta. Suspansul creste in unele capitole pana la limita maxima, iar tensiunea devine palpabila. Oh, si exista cel putin o scena in care este imposibil sa nu razi cu lacrimi. Daca cititi romanul si ajungeti la partea in care Sydney si Adrian creeaza o anumita… fiinta magica, pregatiti-va sa descoperiti in continuare unul dintre cele mai amuzante momente din seria Bloodlines.

Ca de obicei, autoarea pastreaza cateva artificii prin care se asigura ca va reusi sa ne uimeasca. Avem parte de cateva rasturnari de situatie atat pe parcursul romanului cat si in incheierea acestuia. Pe masura ce te adancesti in misterele ce o inconjoara pe eroina, devii tot mai convins ca ai descifrat secretul si ca stii cum se va incheia povestea. Asa ca finalul te ia prin surprindere si ne ofera indicii conform carora putem suspecta deja ca volumul urmator va aduce incercari si mai dificile si riscante pentru Sydney si celelalte personaje.

Bile albe:

– Volumul de fata este mai tensionat si mai antrenant fata de primele doua carti ale seriei Bloodlines. Evolutia protagonistei este si ea mai interesanta, iar admiratoarele lui Adrian vor avea parte de o multime de momente care le vor aduce zambetul pe buze.

Bile negre:

– In The Indigo Spell, majoritatea personajelor secundare raman mai mult in umbra. Profesoara Terwilliger este singurul personaj secundar pe care il descoperim mai indeaproape. Despre restul, nu aflam mai mult decat stiam pana acum, asa ca acesta ar putea fi considerat un punct mai slab al cartii. Inca astept ca Eddie si Jill sa aiba si ei momentele lor de glorie si sa ajunga sa ne surprinda la fel de mult ca protagonistii.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Bloodlines (seria Bloodlines, volumul 1) – Richelle Mead

The Golden Lily (seria Bloodlines, volumul 2) – Richelle Mead

Publicat în Richelle Mead

The Golden Lily (seria Bloodlines, volumul 2) – Richelle Mead

The Golden Lily

seria Bloodlines, volumul 2

Richelle Mead

Numar pagini: 418

 

Sinopsis:

Sydney si-ar dori sa mearga la colegiu dar in schimb, este trimisa pe ascuns la o scoala cu internat in Palm Springs, California – cu misiunea de a o proteja pe printesa Moroi Jill Dragomir de asasinii ce vor sa arunce societatea Moroilor intr-un razboi civil. Candva cazuta in dizgratie, Sydney este acum laudata pentru loialitatea si supunerea sa si este vazuta ca un model al Alchimistului exemplar.

Dar cu cat mai apropiata devine de Jill, Eddie si in special de Adrian, cu atat mai mult ajunge sa isi puna intrebari referitoare la principiile invechite ale Alchimistilor, la ideea ei de familie si la ceea ce inseamna cu adevarat apartenenta. Lumea ei devine chiar mai complicata in momentul in care experimente magice arata ca Sydney ar putea detine secretul care sa previna transformarile in Strigoi – cei mai ingrozitori vampiri, cei nemuritori. Dar teama de a nu fi doar asa – speciala, magica, puternica – este ceea ce o sperie mai mult decat orice. La fel de intimidanta este si noua ei relatie cu Brayden, un tip dragut, inteligent, ce pare a fi sufletul ei pereche din toate punctele de vedere. Insa, oricat de perfect ar fi acesta, Sydney se trezeste atrasa de altcineva – cineva care ii este total interzis.

Atunci cand un secret socant ameninta sa distruga lumea vampirilor, loialitatea lui Sydney este deodata testata mai mult ca oricand. Ea incearca sa isi dea seama cum sa puna in echilibru principiile si dogmele pe care le-a invatat si ceea ce ii spun acum propriile instincte.

Ar trebui sa aiba incredere in Alchimisti sau in inima ei?

Parerea mea:

Toate sperantele ca volumul 2 al seriei Bloodlines va fi cu mult mai bun decat primul se transfera mai departe catre volumul 3. The Golden Lily nu a stralucit nici el, din pacate. Partea buna este ca m-am obisnuit intrucatva cu personajele, asa ca nu m-a mai deranjat la fel de tare intriga slab dezvoltata. Oricat de putin interesanta ar fi de fapt actiunea, cititorii ajung probabil sa fie indeajuns de familiarizati si atasati de personaje incat sa nu se simta plictisiti. Dar daca analizezi obiectiv romanul.. abia ultima treime are intr-adevar ceva captivant de oferit. In rest, nu faci decat sa ii urmaresti pe Sydney, Adrian, Jill, Eddie si alte cateva personaje cunoscute in seria Academia Vampirilor cum incearca sa se adapteze la mediul in care sunt fortati sa locuiasca. Descoperim probleme banale, conflicte lipsite de importanta, incercari de a trece neobservati sau de a-si imbunatati situatia, cateva nuante de romantism si relatii lipsite de intensitate cu oamenii obisnuiti. Probabil momentele in care Sydney este pusa fata in fata cu magia de care se teme atat de mult sunt cele mai promitatoare. Si bineinteles, semnele subtile care ne indica o anume atractie intre Adrian si Sydney vor fi si ele pe placul celor care cauta mereu iubirea in aceste povesti. Relatia lui Sydney cu Brayden, tipul care la prima vedere pare perfect pentru ea, mi s-a parut necesara doar pentru a evidentia sentimentele crescande pentru Adrian, sentimente de care nici macar nu este constienta o buna bucata de timp. Confruntarea din final dintre Sydney si Adrian pastreaza o nota realista, oricat de dureroasa ar fi si oricat de tare ne-am dori de fapt ca intre cei doi sa se dezvolte o adevarata poveste de dragoste. Personal, mi se pare ca o astfel de relatie ar insemna pentru Sydney separarea totala de lumea Alchimistilor, iar ceea ce ar castiga in schimbul acestei pierderi nu ar echilibra balanta.

Evident, in ultima parte a cartii apare si o intriga ce atrage atentia mai mult, insa nici aceasta nu surprinde prea tare. La fel ca si in cazul primului volum, Bloodlines, indiciile sunt strecurate inca de la inceput, dinainte ca personajele sa afle ca exista un conflict si un secret. Bineinteles, tinand cont de pistele pe care ne-am plimbat in prima carte a seriei, unele indicii sunt atat de simple si clare incat nu poti decat sa te miri sau sa te enervezi din cauza faptului ca personajele inca nu le-au sesizat.

Cred ca personajele incep sa capete ceva mai multa consistenta, am impresia ca reusim sa le cunoastem ceva mai bine in volumul acesta, desi nu chiar in intregime. O surpriza foarte placuta a fost Angeline. Provenind dintr-o lume total diferita, se lupta la inceput sa se adapteze in noul mediu, face tot felul de trasnai, este rebela, independenta si acida. Treptat insa, intelege care este rolul ei si importanta actiunilor sale si devine un gardian si o prietena perfecta, insa fara sa isi piarda partea aceea indrazneata care ii asigura un farmec deosebit. As scrie despre fiecare imbunatatire adusa si celorlalte personaje, insa m-as intinde prea mult, asa ca va las sa le descoperiti singuri. Ideea este ca desi nu sunt inca perfecte, sunt totusi mai ok decat in volumul anterior.

Din punctul meu de vedere, romanul nu este atat de satisfacator pe cat mi-as fi dorit. Insa nici nu pot sa spun ca nu mi-a placut sa il citesc. Asa cum am spus mai devreme, personajele imi sunt indeajuns de simpatice incat sa nu ma deranjeze sa citesc banalitati despre ele. Insa nu ma pot abtine totusi sa nu simt o oarecare dezamagire din cauza ca autoarea nu a reusit sa ofere mai multa stralucire acestui volum.

Bile albe:

– Personajele secundare. Sonya, Clarence Donahue, Trey, Lia, Jaclyn Terwilliger, etc. Nu stiu daca acesta este un talent al scriitoarei, insa observ ca reuseste mereu sa creeze personaje secundare remarcabile. Asa s-a intamplat si in seria Academia Vampirilor, cand personajele centrale de acum, din seria Bloodlines, Adrian, Jill, Eddie sau Sydney nu jucau decat rol de personaje secundare si pareau cu adevarat admirabile.

Bile negre:

 – Intriga slabuta, subiectul relativ banal, care nu captiveaza cititorul la fel cum au facut-o romanele seriei Academia Vampirilor.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Bloodlines (seria Bloodlines, volumul 1) – Richelle Mead

Sacrificiu final (seria Academia Vampirilor, volumul 6) – Richelle Mead

Publicat în Richelle Mead

Bloodlines (seria Bloodlines, volumul 1) – Richelle Mead

Bloodlines

seria Bloodlines, volumul 1

Richelle Mead

Numar pagini: 421

 

Sinopsis:

Sydney este o alchimista, membra a grupului de oameni inconjurati de magie ce indeplinesc rolul de punte de legatura intre lumea oamenilor si cea a vampirilor. Ei protejeaza secretele vampirilor si vietile oamenilor. Atunci cand Sydney este smulsa din patul ei in toiul noptii, la inceput crede ca este inca pedepsita pentru complicata alianta cu dhampirul Rose Hathaway. Dar ceea ce i se dezvaluie este mult mai rau. Jill Dragomir – sora reginei Moroi Lisa Dragomir – este in primejdie de moarte, iar Moroii trebuie sa o trimita sa fie ascunsa. Pentru a evita un razboi civil, Sydney este contactata pentru a-i fi gardian si protector lui Jill, pozand in colega ei de camera in ultimul loc in care s-ar gandi cineva sa caute un vampir regal – o scoala cu internat pentru oameni in Palm Springs, California. Dar in loc sa gaseasca siguranta la care se astepta la Amberwood Prep, Sydney descopera ca drama abia incepe..

Parerea mea:

Cand am citit seria Academia Vampirilor, personajele care mi-au placut cel mai mult au fost cele secundare. Iar cand am ajuns la finalul ultimului volum, in ciuda faptului ca am avut parte de un happy end pentru Rose si Dimitri, am fost dezamagita de faptul ca lucrurile nu pareau a fi deloc ok pentru personajele care ii ajutasera pe acestia in rezolvarea situatiilor difiile pe care au fost nevoiti sa le infrunte. Asadar, faptul ca autoarea a hotarat sa continue povestea, de data asta avandu-i in centrul atentiei pe Adrian, Jill, Eddie si Sydney nu putea decat sa ma incante. Pentru ca seria Bloodlines are ca personaje principale exact aceste personaje, al caror viitor ramasese incert in incheierea seriei Academia Vampirilor.

Partea mai putin placuta este aceea ca Bloodlines nu se prea ridica la nivelul asteptarilor. Este intr-adevar un bonus pentru fanii Academia Vampirilor, insa am senzatia ca putea sa fie mult mai buna decat este. Personajele nu mi s-au parut indeajuns de bine dezvoltate, este ca si cum autoarei nu i-ar fi reusit tranzitia acestora de la personaje secundare in personaje principale. Daca in seria anterioara toate aceste personaje intrigau cititorul, pareau a avea o parte misterioasa surprinzatoare ce trebuia doar sa fie descoperita si valorificata, in Bloodlines majoritatea devin plate, previzibile, fara sare si piper. Desigur, simpatia dezvoltata pentru ele in cartile dinainte se revarsa asupra lor si in acest roman, asa ca vor continua probabil sa fie placute, insa ma indoiesc ca vreunul dintre cititori va fi atat de incantat de ele pe cat s-ar fi asteptat. Nu pot sa insir anumite lucruri care nu mi-au placut in legatura cu Sydney, Eddie, Adrian sau Jill, nu au existat aspecte clare care sa ma deranjeze. Insa impresia generala este ca nu au atins acel nivel pe care ma asteptam sa il descopar intr-o serie care ii are pe ei in centrul atentiei. In plus, actiunea stagneaza pe alocuri si nici nu reuseste sa te tina in suspans asa cum se intampla in Academia Vampirilor. Da, lectura este placuta, esti totusi curios sa vezi cum va evolua povestea, insa..ceva lipseste.

Bloodlines are mai mult o atmosfera de roman politist, deoarece misterele care se dezvolta au o nuanta destul de impersonala, iar indiciile ne sunt aruncate pe rand, cititorul fiind implicat direct in adunarea acestora si punerea lor cap la cap chiar si atunci cand personajele nu sunt atente la ele si nu le sesizeaza importanta sau legatura cu propriile lor interese.

Bloodlines ofera o perspectiva mai ampla asupra lumii alchimistilor, asupra sistemelor ce le guverneaza societatea si a regulilor care o tin in picioare. Iar cunoasterea mai detaliata a acestora nu poate sa te faca decat sa devii mai distant si mai dezgustat fata de acest grup si sa descoperi ca in ciuda faptului ca inainte, uneori Sydney parea rece sau nu indeajuns de implicata, ea este de fapt cea mai placuta membra a comunitatii alchimistilor.

Bile albe:

– Citind mai demult pe Goodreads gandurile unor cititori despre Bloodlines, am observat ca multi se plangeau de lipsa romantismului din acest volum. Probabil toata lumea asteapta o relatie intre Sydney si Adrian, insa mi se pare normal ca aceasta sa nu se realizeze atat de rapid. Luand in considerare educatia lui Sydney si mentalitatea comunitatii in care a crescut, ar fi fost exagerata si total nerealista o legatura brusca intre Sydney – alchimista si Adrian – un Moroi. Asadar, din punctul meu de vedere, lipsa romantismului si relatia care se dezvolta atat de lent este un plus ce face ca povestea mai veridica.

Bile negre:

– Oricat de.. delicat as incerca sa ma exprim, pana la urma ideea este ca sunt destul de dezamagita de carte. Nu voi spune ca nu mi-a placut, pentru ca as minti. Da, sunt bucuroasa de reintalnirea cu personajele, insa pur si simplu romanul nu se ridica la nivelul asteptarilor, nu are acelasi farmec ca volumele din Academia Vampirilor, in ciuda faptului ca avea un potential enorm. Sper doar ca volumul urmator, The Golden Lily sa fie mult mai bun ca acesta.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Sacrificiu final (seria Academia Vampirilor, volumul 6) – Richelle Mead

Limitele spiritului (Academia Vampirilor, volumul 5) – Richelle Mead

Publicat în Richelle Mead

Sacrificiu final (seria Academia Vampirilor, volumul 6) – Richelle Mead

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Adrian Deliu

Numar pagini: 576

 

Sinopsis:

Ultimul episod cutremurator de la Academia Sf. Vladimir. Zarurile au fost aruncate.

Crima. Dragoste. Gelozie. Si sacrificiu final.

Regina a murit si lumea Moroilor nu va mai fi niciodata la fel. Pe Rose, victima unei inscenari, o asteapta o executie nedreapta – se pare ca nici chiar Dimitri nu o va mai putea salva acum… Iar Lissa este implicata intr-o lupta pe viata si pe moarte pentru tronul regal. 
Fetele se vad nevoite sa se bazeze pe dusmani si sa-i puna sub semnul intrebarii pe cei in care aveau incredere… 
Dar daca singura solutie ar fi de fapt sa jertfeasca ceea ce este mai important pentru ele? 
Sa se sacrifice una pe alta?

Parerea mea:

De fiecare data cand citesc o serie interesanta care m-a tinut cu sufletul la gura timp de mai multe zile sunt in egala masura entuziasmata si ingrozita atunci cand ajung la ultimul volum. Am vrut sa aman cat mai mult ultimul volum din Academia Vampirilor, insa pana la urma am cedat tentatiei. Se intamplasera prea multe in volumul 5, asa ca mi-a fost imposibil sa mai astept, desi stiam ca odata terminata si aceasta ultima carte voi incepe deja sa regret faptul ca povestea chiar s-a incheiat, ca nu mai am ce sa astept din partea personajelor si ca nu voi mai patrunde din nou in lumea lor.

Eram foarte pornita sa incep sa scriu cat de dezamagitor a fost finalul dintr-un anumit punct de vedere. Nici o grija, este intr-adevar un happy end, insa am fost foarte revoltata ca acest final fericit pentru Rose a insemnat de fapt – asa cum ii spune si Adrian protagonistei la un moment dat – si un numar mare de victime colaterale. In ciuda faptului ca pentru Rose, Dimitri si Lissa lucrurile se asaza cum nu se poate mai bine, viitorul celor mai multe personaje secundare este destul de intunecat. Pentru Eddie, Adrian, Jill, Sydney si chiar Robert Doru, lucrurile se anunta a fi destul de intunecate. Iar asta se intampla doar pentru ca au ajutat-o pe Rose. Totusi, inainte de a scrie recenzia aceasta, „rasfoiam” Goodreads-ul si am apucat sa citesc descrierile celor doua romane publicate deja, din seria Bloodlines. Serie ce continua aventurile moroilor si dhampirilor, chiar daca se indeparteaza destul de firul narativ din Academia Vampirilor. Si am observat ca Bloodlines pare sa se axeze exact pe intamplarile prin care trec personajele secundare mentionate mai sus. Deci pana la urma, autoarea nu lasa povestile lor in coada de peste si poate ca finalul acesta oarecum neclar are de fapt un scop bine definit.

Revenind la Sacrificiu Final. Da, romanul este perfect, exact asa cum speram sa fie. Alert, construit cu grija astfel incat fiecare amanunt sa se lege de anumite detalii din volumele anterioare, cu rasturnari de situatii si aventuri incredibile. De fiecare data cand am citit cate o serie mai lunga m-am intrebat oare cum se desfasoara procesul de creatie. Oare autorul stie de la inceput cum va evolua povestea pana la final, astfel ca reuseste sa ascunda sau sa scoata in evidenta unele detalii pe care cititorul le leaga intre ele abia la sfarsit? Sau in momentul in care scrie fiecare volum, incearca sa gaseasca in cartile anterioare anumite detalii pe care ar putea sa le transforme intr-o legatura cu ceea ce urmeaza sa se desfasoare in volumul pe care il scrie la momentul respectiv? Oricum ar fi, sunt in totalitate fascinata de abilitatea aceasta a unor autori de a crea povesti atat de complexe, in care lucruri carora abia daca le-ai dat importanta sunt de fapt exact amanuntul pe care se bazeaza una dintre intrigi sau  piesa care duce la rezolvarea misterului.

Din nou, un mare plus pentru personajele secundare. Sonya, Jill, Mihail si multi altii sunt construiti exemplar si au roluri extrem de importante in desfasurarea povestii. Rose nu ar fi reusit sa rezolve nici macar un sfert din ceea ce a rezolvat daca de-a lungul timpului nu ar fi primit constant ajutor din partea acestor personaje. Oricat de ciudat ar parea sa spun asta, mie mi-a placut de Victor Dashkov si de Robert Doru. Victor este extrem de inteligent, are o intuitie remarcabila, un stil elegant pe care si-l pastreaza in absolut orice situatie si in general, idei foarte bune pentru viitorul societatii moroilor. Din pacate, acestea sunt atinse de o nuanta de nebunie, iar Victor nu se da in laturi de la a face rau daca acesta este cel mai simplu mod pentru a-si atinge scopurile. Dar in ciuda trasaturilor malefice, nu am putut sa ma abtin sa nu il admir pentru toate calitatile. Si da, mi-a parut rau pentru modul in care se incheie povestea pentru el. Fata de Robert am avut sentimente chiar mai puternice de simpatie.   Nu il vad ca pe un personaj negativ, este doar grav afectat de efectele secundare ale spiritului si il urmeaza orbeste pe fratele sau, indiferent de ce ii cere acesta. Insa am simtit ca sub masca nebuniei se ascundea un suflet bun, dragoste pentru familie si dorinta de a face bine. Si nu cred ca merita sa fie abandonat ranit pe undeva si sa nu ii fie oferita sansa de a gasi cel putin cadavrul omului pe care l-a iubit pentru a-i aduce un ultim elogiu.

Despre personajele principale nu am prea multe de spus de data aceasta. Mi s-a parut ca autoarea incearca sa o faca pe Rose mai responsabila, mai matura si cu o gandire mai profunda. Insa parca era ceva fortat in aceasta incercare. Da, de data aceasta Rose nu prea mai actioneaza gresit, dar se inclina cam mult spre cealalta extrema. Pana la volumul acesta, era in continuare aproape la fel de exuberanta ca in primul, iar dintr-o data se transforma atat de mult. Dimitri..are parte de o revenire, insa din punctul meu de vedere, nu straluceste nici de data aceasta. Am tot asteptat sa fiu fermecata de el, insa banuiesc ca am cu totul alt gen de preferinte in materie de personaje principale. Pur si simplu ii lipseste magia, nu are nimic care sa te intrige si sa il faca  fascinant. Adrian, Christian si Lissa raman preferatii mei. Toti actioneaza in aceeasi maniera exemplara in care ne-am obisnuit, insa am avut senzatia ca ne-am bucurat mai putin de ei. Desi mare parte din intamplari se petrec la Curte si ii au pe ei ca protagonisti, cumva personalitatile nu le mai sunt la fel de bine scoase in evidenta ca in alte volume.

Mi-a placut mult increderea pe care o au personajele unele in altele. Aproape fiecare este pus la un moment dat intr-o situatie in care depinde in totalitate de cei din jur, iar modul in care isi pun practiv viata in mainile prietenilor este admirabil. In toate volumele relatiile de prietenie au avut o importanta majora, insa am simtit parca mai intens valoarea acestora in Sacrificiu final.

Dupa felul in care se incheiase volumul anterior, era evident ca acesta din urma nu avea cum sa dezamageasca. Intriga este foarte bine dezvoltata, se petrec o multime de lucruri surprinzatoare, iar misterul crimei este cel care adauga un plus de tensiune si te mentine in permanenta curios si atent, astfel incat este imposibil sa nu incerci sa descoperi vinovatul. Mi-a trecut la un moment dat prin minte numele acestuia, insa am alungat rapid ideea, convinsa ca nu este posibil asa ceva. Si pana sa realizez ca suspectul principal este prea..evident si ca descoperirea acestuia a fost prea facila, chiar impartaseam parerea personajelor cu privire la acesta. Asa ca adevarul a fost cu adevarat o surpriza.

Bile albe:

– Povestea se desfasoara pe mai multe fire narative, asa ca nici un moment nu este lipsit de adrenalina si emotii. Exista o multime de mistere ce trebuie rezolvate, iar dupa fiecare dezvaluire personajele sunt obligate sa o ia de la capat, sa treaca la urmatoarea incercare, fara sa aiba timp indeajuns pentru a se bucura de succesul obtinut sau sa isi traga sufletul. De cele mai multe ori, autoarea a construit atat de bine intrigile incat nu ai habar de ceea ce urmeaza sa se intample si esti in permanenta surprins de modul in care evolueaza lucrurile.

– Inca un lucru ce mi-a placut si pe care am uitat sa il mentionez pana acum se refera la mini rezumatele aventurilor prin care a trecut eroina, rezumate pe care autoarea le introduce in primele pagini din fiecare volum. Asadar, cei care isi cumpara seria in editie de chiosc si trebuie sa astepte una sau doua saptamani intre acestea, nu trebuie sa isi faca nici o grija ca ar exista sanse sa uite ceva important.

Bile negre:

– Din momentul in care Rose trece printr-un ultim moment extrem de dificil si pana cand depaseste acest obstacol, la Curte se intampla o multime de lucruri importante. Acestea ii sunt rezumate protagonistei de catre cei din jur, insa mi-ar fi placut ca relatarea sa fi fost mai ampla, sa dezvolte mai mult tensiunile care au existat cu siguranta, luptele interne si triumful final. Asa, am avut cumva senzatia unei incheieri grabite, ca si cum autoarea ar fi incercat sa ajunga cat mai repede la acel „Si au trait fericiti pana la adanci batraneti, etc, etc…”

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Juramant de sange (Academia Vampirilor, volumul 4) – Richelle Mead

Limitele spiritului (Academia Vampirilor, volumul 5) – Richelle Mead