Candy
Kevin Brooks
Data aparitie: 01 martie 2006
Numar pagini: 384
Sinopsis:
Atunci cand Joe o intalneste pe Candy, scenariul pare unul obisnuit: baiat-cunoaste-fata. Discuta la o cafea, ea ii da numarul ei de telefon, el ii scrie un cantec. Dar apoi Joe este atras in lumea lui Candy – o lume a drogurilor, a violentei si a disperarii. Pe masura ce adevarul intunecat despre Candy iese la suprafata, Joe se trezeste fata in fata cu primejdii reale, la fiecare pas. In curand, emotiile contradictorii ale lui Joe incep sa le oglindeasca pe cele ale lui Candy, iar el intelege ca dragostea chiar ar putea sa merite o astfel de lupta. Aceasta poveste halucinanta despre durere, pericol si speranta va captiva cititorii tineri.
Parerea mea:
Despre Candy am auzit prima data pe blogul Alexandrei si tot datorita ei am reusit si sa citesc romanul. Ii multumesc asadar pentru o poveste marcanta, pentru sansa de a citi o carte atat de complexa si uimitoare. Si de asemenea, pentru rabdarea de care a dat dovada, intrucat am reusit sa parcurg volumul abia dupa cateva luni de cand mi l-a trimis 😀
Am mai citit pana acum o singura carte a autorului, Martyn Pig. Pana acum, am ramas cu impresia ca povestile lui Kevin Brooks au o nuanta de incredibil, insa in mod ciudat, isi pastreaza veridicitatea. Scenariile lui par mai degraba intamplari reale, dar spectaculoase, de genul acelora ce ar putea face subiectul unor emisiuni sau documentare ce demonstreaza ca uneori, viata bate filmul. In contrast cu evenimentele uneori surpinzatoare, mi se pare ca autorul are un stil unic, usor de recunoscut, care uimeste tocmai prin realism, prin normalitatea introspectiilor si a gesturilor personajelor. Candy este un amalgam de povesti. O poveste de iubire, una de actiune, o poveste despre familie, una despre lumile ascunse din mijlocul societatii, una despre suflete pierdute, una despre regasirea drumului. Fiecare este la fel de realista si impresionanta, insa toate sunt puse cumva in plan secundar. In fata tuturor sta o poveste ce vorbeste despre transformare, despre trecerea de la puritate si inocenta la maturizare si la constientizarea unei realitati adesea prea crude.
Toti stim ca in timp ce noi ne bucuram de normalitate, undeva prin apropiere exista o lume total diferita. O lume a dependentilor de droguri, o lume a prostitutiei, o lume in care multi se trezesc atunci cand este prea tarziu si nu mai au cum sa iasa din ea, o lume a sclaviei moderne, a crimelor, a abuzurilor, a oamenilor fortati sa se piarda pe ei insisi si sa paseasca pe un drum mai intunecat decat infernul. Pentru ca nici un iad nu poate fi mai terifiant decat realitatea acelor oameni. Toti stim lucrurile acestea, suntem constienti ca viata unor persoane este infioratoare, insa nu stiu in ce masura constientizam cu adevarat prin ce trec ele. Cum decurge o zi din viata lor, prin ce trec in fiecare clipa, ce este in mintea lor si cat de departe sunt de noi, chiar si atunci cand ne intersectam pe o strada aglomerata. Despre asta vorbeste Candy. Despre un baiat obisnuit si o fata candva obisnuita, dar care a ajuns acum intr-un univers total diferit. Insa drumurile lor ajung intr-un punct comun si in loc sa mearga fiecare mai departe, cei doi ajung sa se cunoasca. Si fiecare dintre ei vine cu propria-i lume in intampinarea celuilalt. O lume normala si o lume intunecata. Baiatul are pentru prima data contact cu adevaruri socante si dureroase, constientizeaza cu adevarat ce inseamna toate acele lucruri de care pana atunci doar auzise. Iar fata isi aminteste ca in spatele dependentelor, a degradarii, a amenintarilor, a crimelor si a groazei, exista inca vieti banale, lipsite nu de greutati, dar de toate acele aspecte infioratoare.
Desi tratand teme dramatice, cartea este intr-un fel lipsita de dorinta de a epata. Kevin Brooks pune pur si simplu o realitate urata pe hartie, insa fara sa faca prea mult tam tam din asta. Intr-un fel, e ca si cum ti-ar spune ca lucrurile rele exista pur si simplu si se intampla in fiecare zi, chiar daca cei mai multi dintre noi inchidem ochii atunci cand auzim despre ele. Trebuie sa le tratezi ca atare, fara sa te miri, fara sa fii socat. Ar fi o ipocrizie sa pari surprins. Exact asta spuneam la inceput referitor la stilul autorului. Este atat de normal, atat de realist, incat ai impresia ca personajele sunt reale si ca tu nu faci decat sa le asculti gandurile. Fara incercari de a inflori ceva, fara impodobiri, cu balbaieli, cu incoerente, cu momente in care personajele trec de la o stare la alta, cu ganduri haotice, temeri, emotii si sentimente brutal de sincere. In ciuda tuturor intamplarilor uneori dramatice, protagonistul se pierde adesea in gama de emotii noi pe care le experimenteaza, actioneaza impulsiv, uita pentru cateva clipe tot ce ar trebui sa faca, tot ce ar trebui sa spuna, uita de consecinte si reguli, ignora totul in jur, iar uneori nici macar nu isi da seama de ce procedeaza asa, nu constientizeaza nimic din ceea ce i se intampla si nici nu il mai intereseaza ceea ce stie ca se va intampla. Joe se indragosteste pentru prima data, insa noile lui sentimente nu vin la pachet cu vise utopice, cu fantezii inocente si imposibile, asa cum se intampla in cazul celor mai multi adolescenti. Constiinta realitatii nu ii permite asta. Insa schimbarile prin care trece ii dau curajul de a incerca imposibilul, indiferent de urmari.
Candy este… altfel. Altfel fata de alte romane pentru tineri, cu un subiect diferit, o abordare originala si un stil unic. Te marcheaza, te obliga sa privesti altfel lumea, iti arata viata din unghiuri neasteptate. Iti demonstreaza ca o greseala mica te poate arunca uneori pe un drum gresit fara ca tu sa realizezi asta decat atunci cand este prea tarziu ca sa te mai intorci, ca sa mai ai scapare. Ca realitatea este nedreapta si cruda. Ca uneori nu exista nici un erou care sa vina sa te salveze sau ca pana si atunci cand cineva iti intinde o mana sa te scoata din infern, tot de tine depinde sa te ridici cu adevarat si sa iesi de acolo. Daca aveti ocazia, nu ezitati sa cititi Candy. Ofera enorm de mult, in doar 350 de pagini.
Bile albe:
– Aproape toate elementele care compun aceasta poveste pot intra aici: povestea, personajele, realismul, stilul, temele secundare, abordarea unor aspecte delicate, povestile ce se tes atunci cand citesti printre randuri, totul.
Bile negre:
– Actiunea incepe prea lent, intriga se tese incet, aproape punandu-ti rabdarea la incercare, mai ales ca in unele momente, dezordinea din mintea protagonistului, blocajele acestuia si gandurile uneori repetitive contribuie si ele la asta. La un moment dat, chiar aveam impresia ca autorul nu va avea curaj sa isi duca subiectul pana la capat, ca a lansat un scenariu pe care nu va reusi sa il puna in valoare asa cum speram. Cred ca actiunea a inceput de fapt exact atunci cand imi scazuse interesul la un nivel minim si cand eram la un pas sa aman continuarea lecturii pentru alte cateva saptamani. Asa ca daca urmeaza sa cititi Candy, fiti rabdatori. Romanul va deveni cu adevarat inrobitor.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa: |
My Weekly Book 