Tag: carti fantome

Posted in Neil Gaiman

Cartea cimitirului – Neil Gaiman

Posted on by roxtao

Disponibil la: Nemira

Colectia: Suspans

Traducerea: Liviu Radu

Numar pagini: 288

 

Sinopsis:

Cartea cimitirului a primit: Premiul Hugo 2009, Premiul Locus 2009, Premiul Newbery 2009.

“Un fantasy gotic modelat dupa Cartea Junglei, cu un omagiu adus en passant lui Harry Potter. […] Prin juxtapunerea lumii mortilor cu lumea viilor, Gaiman creeaza un univers fantastic al carui erou ajunge sa înteleaga valoarea familiei.” – Bookmarks Magazine

“I-as putea spune o mica bijuterie, dar continutul este mult mai generos decat forma exterioara.” – PETER S. BEAGLE

“Precum un baton de ciocolata neagra de Halloween, romanul este savuros, dulce-amarui si satisface deplin.”  – Washington Post

“Nostalgica, spirituala, inteleapta si datatoare de fiori. O carte ce trebuie citita de toti cei care au fost sau sunt copii.” – Kirkus Reviews

“O fermecatoare alegorie a copilariei, inspirata de Cartea Junglei de Kipling.” – Amazon.com

“Gaiman a creat o poveste puternica, surprinzatoare si uneori tulburatoare, despre vise, fantome, ucigasi, tradari si familie.” – School Library Journal

Parerea mea:

Aveam cartea asta in wish list de ceva timp, in primul rand deoarece scrierile lui Neil Gaiman sunt mereu surprinzatoare si in al doilea rand pentru ca un astfel de titlu nu putea descrie decat o poveste interesanta. Mi-a placut romanul, desi l-as plasa dupa Nicaieri sau Semne bune in topul cartilor mele preferate scrise de acest autor.

Povestea din Cartea Cimitirului este povestea unui baietel viu, aflat intr-o mare primejdie si salvat de…cimitir, bineinteles. Locuitorii cimitirului sunt fantomele celor ingropati acolo, un vampir ce devine protectorul copilului si alte cateva creaturi ce ofera un plus de savoare romanului si fara de care ar fi parut cu siguranta incomplet. Pe scurt, urmarim viata baiatului (Nobody Owens – poreclit Bod) si cateva etape importante in evolutia acestuia, iar spre final actiunea se intensifica si revenim la momentele ce au declansat actiunea, la motivele pentru care Bod a si ajuns sa fie crescut in cimitir. Pe parcursul romanului, Bod trece prin cateva momente critice, in care siguranta sa este din nou in pericol, dar care formeaza omul ce va fi mai departe.  Intr-o oarecare masura, Bod este reprezentarea fiecarui copil ce trebuie sa invete cum sa fie om: sa creasca, sa greseasca, sa invete, sa depaseasca momentele grele pentru ca apoi sa fie pregatit sa zboare din cuib, sa descopere lumea si sa devina om mare. Evident, intamplarile din carte sunt departe de realitate, nu degeaba aceasta este si incadrata in genul dark fantasy, dar pana la urma aceasta este ideea pe care se bazeaza romanul.

Am descoperit, surprinsa si un personaj ce se trage din Romania, doamna Lupescu si am apreciat faptul ca desi ar fi avut ocazia, autorul s-a indepartat usor de vesnicele clisee legate de Romania si nu a facut-o pe doamna Lupescu vampir. Exista momente in care actiunea stagneaza, in care esti destul de convins ca nu se va intampla nimic interesant, dar si pasaje care iti accelereaza pulsul si te fac extrem de curios sa vezi cum se va termina povestea.

Finalul nu este unul trist, dar nici nu se incadreaza la categoria de Happy End clasic. Lui Bod i se deschide larg o usa pe care si-a dorit-o mult timp deschisa, dar in acelasi timp i se inchide una, iar promisiunea ca va primi inapoi la un moment dat ceea ce lasa in urma nu este una destul de clara.

Bile albe:

– Mi-a placut modul in care scriitorul a ales sa modeleze caracterul personajului principal. Cred ca asta este si una dintre cele mai importante laturi ale moralei cartii. Pe masura ce te adancesti in poveste, observi ca Bod devine tot mai intelept, dar si ca intelepciunea asta are un pret. Urmarirea evolutiei sale iti sugereaza clar ca greselile pe care le-a facut l-au ajutat intr-o masura destul de mare sa isi construiasca personalitatea. Modul in care se descurca la final cu dusmanii ce ii amenintau viata si felul in care accepta decizia cimitirului atunci cand creste sunt dovezi clare ale faptului ca Nobody Owens este un personaj admirabil.

Bile negre:

– Cred ca daca povestea „individului numit Jack” ar fi fost introdusa mai devreme si dezvoltata mai amplu, cartea ar fi fost mult mai interesanta. In cea mai mare parte a romanului autorul te indeparteaza atat de mult de intriga de la inceput, incat aproape ca uiti de ea si de amenintarea ce planeaza inca asupra protagonistului. Astfel se creeaza niste momente in care suspectezi faptul ca toata cartea ar putea continua intr-un ritm relativ lin, fara momente de suspans si fara un punct culminant. Iar surprizele din finalul cartii nu compenseaza acalmia prelungita de care ai avut parte in prea multe pagini.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Coraline – Neil Gaiman

Divergent (Divergent, vol. 1) – Veronica Roth
Posted in Megan Crewe

Mai las-o moale cu fantomele / Fantomele ne stiu toate secretele – Megan Crewe

Posted on by roxtao

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Adrian Deliu

Numar pagini: 352

 

Sinopsis:

Singurii prieteni ai lui Cass McKenna, o fata de saisprezece ani, sunt cateva fantome: a surorii ei si a catorva fosti colegi de scoala. Fantomele nu sunt deloc complicate si poti avea incredere in ele. Mai mult decat atat, ele pot afla secretele compromitatoare ale celor din jur… iar lui Cass ii place sa stie totul despre colegii ei ingamfati. Insa cand Tim, vicepresedintele consiliului de elevi, descopera secretul lui Cass – acela ca poate sa comunice cu fantomele – situatia tinde sa se schimbe. El ii cere sprijinul ca sa intre in legatura cu mama lui, moarta de curand, iar ea, dupa indelungi ezitari, sfarseste prin a fi de acord. Pe masura ce-l cunoaste mai bine pe Tim, Cass are surpriza sa constate ca acesta nu este un baiat atat de rau precum crezuse ea pana atunci si ca, intr-adevar, avea mare nevoie de ajutorul ei. Sa fie aceasta cea mai buna ocazie sa se imprieteneasca din nou cu cei vii… ?

Parerea mea:

Aveam extrem de multe asteptari de la cartea aceasta! Mi se parea ca are un subiect foarte original, ce putea fi exploatat in atat de multe modalitati captivante incat ar fi imposibil sa nu fii pe deplin multumit in momentul in care ajungi la ultima pagina a cartii. Din pacate, am fost destul de dezamagita de modul in care autoarea a exploatat ideea aceea minunata de la care a pornit.

Cassie este o adolescenta ce ar putea fi catalogata drept un elev ce nu reuseste sa se integreze. Majoritatea colegilor de la scoala o evita pentru ca le stie cele mai murdare secrete si nu ezita sa ii puna fata in fata cu adevarurile pe care acestia ar prefera sa le ocoleasca. Modul prin care Cassie reuseste sa afle totul despre oamenii din scoala este apelarea la ajutorul prietenilor ei fantome. Fantome pe care a inceput sa le vada in urma cu 4 ani, cand a murit sora ei mai mare, Paige, care de atunci continua sa locuiasca impreuna cu ea. Intriga povestii incepe sa se dezvolte in momentul in care unul dintre cei mai populari colegi, Tim, ii cere ajutorul pentru a-si contacta mama si Cass decide sa il ajute.

Din pacate, de aici urmeaza doar o serie de evenimente care nu reusesc sa creeze atmosfera pe care o asteptam in momentul in care am inceput cartea. Principalele fire ale romanului sunt: salvarea lui Tim din depresia in care se adanceste periculos de mult, indeplinirea planurilor de razbunare impotriva fostei prietene care a tradat-o cu ani in urma si din cauza careia a devenit un fel de paria scolii, rezolvarea problemelor cu mama ei.

Mi s-a parut ca autoarea a creat un personaj principal aproape enervant. Cassie este plina de ura si resentimente fata de absolut toti cei din jurul ei, fie ca are sau nu un motiv intemeiat. Iar majoritatea actiunilor ei sunt conduse de aceste sentimente, din care rezulta si mare parte din problemele pe care le are. Incercarea de imprietenire cu Tim se impiedica mereu in respingerea instinctiva a protagonistei fata de oameni. Ura pentru fosta ei cea mai buna prietena dureaza de ani intregi si a impiedicat-o sa isi construiasca o adolescenta frumoasa. Resentimentele fata de mama sa au ridicat un zid pe care refuza sa il darame. Iar pe sora sa nu a iertat-o nici acum pentru niste lucruri lipsite de importanta si care sunt usor de inteles daca te gandesti la varsta pe care Paige o avea inainte sa moara. Nu spun ca personajele mentionate nu ar fi actionat gresit si ca neincrederea lui Cassie in oameni nu ar fi intrucatva justificata. Dar atitudinea protagonistei este cea care a amplificat fiecare aspect negativ si aceasta este perceputa extrem de usor din fiecare gand, cuvant sau gest al sau.

Bile albe:

– Mi-a placut mult de Paige, este usor sa te atasezi de ea, mai ales ca imbina intuitia si grija pentru sora ei cu o naivitate adorabila oferita de amintirile de scurta durata. De fapt, toate fantomele au fost portretizate frumos, fiind modelate dupa o schita comuna, dar avand fiecare o personalitate distincta.

Bile negre:

– Cred ca faptul ca nu mi-a placut nici personajul principal, nici felul in care se desfasoara actiunea sunt de ajuns pentru a nu mai scrie nimic altceva la aceasta categorie. Nu pot sa spun ca nu mi-a placut deloc sa citesc acest roman, dar imi imaginam in permanenta alte moduri in care ar fi putut evolua povestea.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Divergent (Divergent, vol. 1) – Veronica Roth

Revelatii (Sange Albastru, vol. 3) – Mellisa de la Cruz
Posted in Marc Levy

Si daca e adevarat…- Marc Levy

Posted on by roxtao

Disponibil la: Editura Trei

Colectia: Fiction Connection

Traducere: Vasile Zincenco

Nr. de pagini: 232

 

Sinopsis:

“Ce-o sa-ti spun nu e usor de inteles, e imposibil de admis, dar daca ai vrea sa-mi asculti povestea…”

Ce sa crezi despre o femeie care-ti alege dulapul din baie ca sa-si petreaca zilele in el? Care se mira ca o poti vedea? Care apare si dispare brusc si pretinde ca este in coma profunda la celalalt capat al orasului? Pe ea trebuie să o duci la psihiatru, sau pe tine? Sau, dimpotriva, trebuie sa te lasi in voia acestei aventuri extravagante?

Si daca este adevarat?… Daca e adevarat ca Arthur este singura persoana care poate imparti secretul lui Lauren, o poate contempla pe aceea pe care nu o vede nimeni, poate vorbi cu aceea pe care n-o aude nimeni?… O poveste tandra, o aventura plina de umor si neprevazut.

Marc Levy, fiul unui editor de lucrari de arta, se afla in fruntea unui cabinet de arhitectura cand a scris acest prim roman ce a suscitat un interes mondial chiar inainte de aparitia sa în Franta, în 2000. Si daca e adevarat?… a fost tradus in peste douazeci de tari, iar celebrul producator si realizator american Steven Spielberg a cumparat cu 2.000.000 de dolari dreptul de a-l ecraniza. De atunci, Marc Levy a mai publicat doua best-seller-uri: Unde esti? (2001) şi Sapte zile pentru o veşnicie (2002). Cele trei romane s-au vandut pana acum în mai mult de 3.000.000 de exemplare.

Parerea mea:

„Si daca e adevarat…” este o poveste sensibila, incarcata de ganduri si momente profunde, cu o idee extrem de originala la baza si istorisita parca pe un ton cald, o poveste surprinzatoare, dar pe care o simti atat de aproape incat te face parca sa exclami „Cum de nu mi-a trecut si mie prin minte o astfel de idee?”

Cartea pare compusa dintr-o doza de fantasy, una de dragoste, destule pasaje cu o incarcatura usor filozofica si cateva fragmente de actiune ce te incarca cu emotii si nerabdare. Romanul te provoaca sa iti imaginezi cum ai reactiona tu daca intr-o zi ai intalni o fiinta pe care tu, dintre toti oamenii de pe pamant, ai fi singurul care o poate vedea, auzi si simti. Cat timp ar dura pana sa crezi cu adevarat ce ti se intampla, cat timp ar dura pana sa te hotarasti daca o vei ajuta, cum ai reusi sa nu pari nebun in ochii celorlati si in ce mod ai hotari sa sfidezi soarta pentru a pastra acel suflet alaturi de tine?

Pe masura ce se desfasoara lucrurile, Arthur se indragosteste de Lauren, iar sentimentul este reciproc. Interesant este faptul ca Arthur alege sa o ajute pe aceasta inca dinainte de aparitia unor sentimente intre ei, Lauren parand a fi exact sclipirea de care are el nevoie in viata sa, destul de echilibrata pana atunci. Protagonistul isi risca intreaga viata in lupta contra destinului, uita de tot ce a construit pana atunci, punand la cale un plan ce ii va salva iubirea.

Inca de la inceput exista momente in care autorul alege o exprimare pretioasa, in care asaza sfaturi simple ce indeamna la pretuirea vietii si a fiecarui moment frumos, sfaturi pe care de cele mai multe ori le uitam, coplesiti de nemultumiri sau de ideea ca putem vedea maine lumea, putem lupta maine pentru ceea ce ne dorim, ii putem iubi maine pe cei dragi, ne putem indeplini maine visele, putem incepe sa traim cu adevarat maine. Iar uneori maine nu mai exista.

Finalul cartii este deschis, incheindu-se exact cu frazele spuse in clipa in care personajele s-au cunoscut, iar tonul senin al autorului te face sa te gandesti ca probabil viitorul este intr-adevar stralucitor pentru cei doi protagonisti.

Bile albe:

– Inceputul romanului, momentele in care Lauren si Arthur se intalnesc si cele in care incep sa se acomodeze unul cu altul sunt povestite intr-un mod extrem de amuzant, dialogurile dintre ei sunt pline de ironii fine, iar reactiile lui Arthur sau incercarile lui Lauren de a-si coordona gesturile sau deplasarile sunt incarcate de umor.

– Capitolele care descriu copilaria lui Arthur alaturi de mama acestuia sunt emotionante si incarcate de un sens aparte. Modul in care Lili si-a crescut fiul este aproape magic si reprezinta poate cel mai potrivit mod de a transforma un baietel intr-un adult echilibrat, al carui caracter se apropie de perfectiune in toate privintele. Revenirea la casa in care a crescut personajul, descoperirea secretelor ascunse pana atunci si scufundarea in amintiri sunt descrise perfect de catre autor, reusesti sa vezi in minte scenele si sa intelegi legaturile ce se creeaza intre acestea.

Bile negre:

– Singurele parti mai nerealiste mi s-au parut cele in care Paul se lasa convins atat de usor sa rapeasca trupul lui Lauren alaturi de prietenul sau – in ciuda faptului ca nu ii crede acestuia povestea si modul lipsit de obstacole in care furtul se desfasoara.

– Nu am inteles de ce Arthur alege sa nu ii spuna mamei lui Lauren adevarul, oricat de incredibil ar parea si sa ii ceara acesteia ajutorul in loc sa se gandeasca direct la rapirea trupului. Chiar daca nu ar fi fost poate 100% convinsa de veridicitatea povestii, cred ca aceasta ar fi reprezentat totusi un motiv indeajuns de intemeiat pentru a renunta la ideea eutanasiei. Dar probabil povestea ar fi devenit astfel prea simpla si s-ar fi pierdut scenele de actiune ce apar odata cu rapirea trupului din spital si transportarea acestuia la casa lui Arthur.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Nefertiti. Cartea mortilor – Nick Drake

Caderea (Cele noua vieti ale lui Chloe King, cartea 1) – Liz Braswell