Posted in Mingmei Yip

Pavilionul Placerilor – Mingmei Yip

Pavilionul Placerilor - Mingmei YipDisponibil la: Editura TREI

Colectia: Fiction Connection

Traducerea: Laura Fota

Numar pagini: 632

 

Sinopsis:

O femeie de 98 de ani, traind la ora actuala in San Francisco, isi povesteste tineretea petrecuta in China anilor ’20, perioada de glorie in care a impartasit faima de cea mai rafinata curtezana.

Tatal ei fusese acuzat pe nedrept de crima, apoi executat, iar mama ei nevoita sa se retraga intr-o manastire budista. Ramasa singura la 13 ani, Xiang Xiang a fost atrasa intr-un bordel, Pavilionul Florii de Piersic, capatand nume de scena Bao Lan sau Pretioasa Orhidee. Gratie frumusetii iesite din comun si a talentului la pictura, avand inclinatii poetice si muzicale vadite si, mai ales, dovedindu-se a fi maestra in arta amorului, Bao Lan devine o prostituata extrem de ravnita.

«… Cei mai multi oameni au auzit doar despre gheisele japoneze, mai ales prin intermediul cartii lui Arthur Golden,Memoriile unei gheise. Tocmai de aceea, eu m-am hotarat sa scriu despre fenomenul gheiselor chineze, astfel incat oamenii din Occident sa poata afla mai multe lucruri despre forma originara a acestui mod de viata fascinant, desi atat de trist.» – Mingmei Yip

Pavilionul placerilor este o fresca a vremurilor in care artistele-prostituate (ming ji, curtezane cu veleitati artistice, predecesoarele gheiselor) erau cele mai cultivate, elegante si talentate femei, posedand acele inclinatii inspre poezie, muzica sau pictura care, in cultura occidentala, au caracterizat aproape exclusiv clasa artistilor.

Parerea mea:

Intotdeauna m-au fascinat cartile care descriu alte culturi, lumea din trecut sau cele care ofera o imagine extrem de diferita fata de cea pe care o avem noi despre viata, societate si lume in general. Pavilionul Placerilor a fost o astfel de carte. Povestea te prinde de la primele pagini si pe masura ce te adancesti in lectura, te captiveaza tot mai mult. Pavilionul Placerilor este prezentat ca fiind un roman asemanator cu Memoriile unei gheise, avand insa actiunea in China deceniilor trecute iar in rol principal, ultima dintre gheisele din generatia veche, atunci cand prostituatele de lux erau adevarate femei de cultura, respectate pentru talentul in muzica, arta, caligrafie, dans sau literatura.

Romanul incepe cu un tablou de familie, in care o chinezoaica in varsta de 98 de ani se pregateste sa le povesteasca viata ei stranepoatei sale si logodnicului acesteia. Insa povestea femeii nu este deloc una obisnuita. Nascuta intr-o familie normala, Xiang Xiang nu isi imagina ca viata sa va lua o turnura tragica si neasteptata. Insa in momentul in care nenorocirea ii loveste familia, Xiang Xiang se trezeste fortata sa isi paraseasca vechiul camin si sa insoteasca o ruda indepartata, ca servitoare in casa unei familii bogate. Odata ajunsa la destinatie insa, Xiang Xiang intelege ca a fost mintita. Casa este de fapt un pavilion al placerilor, un bordel de lux. Ceea ce mi-a placut enorm este modul in care autoarea subliniaza inocenta fetei. Pentru multa vreme, aceasta intelege doar vag ceea ce se intampla in pavilionul in care a fost adusa. Bineinteles, o importanta mare o are si faptul ca lucrurile nu sunt chiar la vedere. Clientii sunt intr-adevar intampinati si intretinuti cu mese luxoase si spectacole elegante in incaperile principale, insa relatiile sexuale se desfasoara in zone mai ascunse, unde Xiang Xiang va ajunge la multa vreme dupa ce a pasit in pavilion. In plus, in ciuda explicatiilor incalcite ale celorlalte surori din casa, Xiang Xiang, venind pentru prima data in contact cu astfel de informatii, tot nu intelege pe deplin soarta care ii este harazita. In plus, din teama, are si tendinta de a nega adevarul evident. Odata initiata insa in toate tainele meseriei, devine rapid una dintre cele mai faimoase gheise chineze. Dar soarta ei nu devine brusc un drum lin, pavat cu flori. Dimpotriva. O astfel de viata, in ciuda stralucirii, este marcata de lovituri, drame si nefericire. Xiang Xiang sufera pierdere dupa pierdere, iar in momentul in care se hotaraste sa isi schimbe destinul, este la fel de invaluita in ghinion. Perioadele bune se intrepatrund cu cele proaste, iar protagonista trece aproape dintr-o extrema in alta, viata ei avand cele mai neasteptate suisuri si coborasuri. Momentele de cumpana sunt de obicei marcate de coincidente surprinzatoare, ceea ce te duce cu gandul la o lupta intre noroc si ghinion care are loc in viata eroinei. Povestea este uimitoare, cu nenumarate rasturnari de situatie, drame socante, suspans si rezolvari pe care nu le-ai fi anticipat.

Un aspect care m-a cucerit pe deplin a fost realismul cu care autoarea trateaza mentalitatea protagonistei. Aceasta este practic o prizoniera a acelei lumi aparent intunecate. Se bucura de lux, de confort, de apreciere si bogatii, insa cel putin teoretic ii este imposibil sa paraseasca lumea aceea si sa isi aleaga un alt drum in viata. Nefericirea este o constanta din aceste motive si evident, lipsa posibilitatii de a alege si interdictia de a avea o viata normala o macina incontinuu. Dar in acelasi timp, Xiang Xiang nu este deloc ipocrita. Balanta sta totusi in echilibru, intrucat este constienta ca o viata normala vine cu propriile dezavantaje. Protagonista iubeste toate beneficiile vietii de la pavilion! Este indragostita de atentia si aprecierea pe care o primeste, e mandra de realizarile sale, de frumusetea si priceperea ei, adora luxul, rasfatul, iluzia puterii si libertatatile pe care le are in calitate de gheisa. Asa cum va afla in momentul in care va evada si va trai pentru o vreme intr-o maniera simpla, fiecare mod de viata vine cu avantaje si dezavantaje, fiecare ofera ceva, luand insa altceva. Nici unul dintre aceste stiluri de viata nu este perfect. Nici unul dintre drumurile posibile nu ofera o fericire completa, mai ales in momentul in care le-ai incercat pe toate si cunosti avantajele pe care le pierzi atunci cand pasesti pe oricare cale.

Personajele sunt perfect conturate, am simtit ca le cunosc pe fiecare, ca le stiu secretele, gandurile si intentiile si am suferit alaturi de eroina de fiecare data cand unul dintre personajele secundare pe care le indragea disparea din viata ei. Perla, sora de cruce a protagonistei, este un personaj la fel de fascinant ca si Xiang Xiang, iar aura de mister care o inconjoara ii sporeste farmecul. Bucatareasa pavilionului si cele cateva prietene ale protagonistei sunt construite cu atata grija incat e imposibil sa nu le simpatizezi. Un aspect interesant a fost reprezentat chiar de prieteniile care se leaga intre personaje. Pentru ca stiind unde se petrece actiunea, te-ai astepta sa nu intalnesti decat rivalitati incrancenate si sa fii martor la adevarate razboaie duse intre fete. Exista intr-adevar si astfel de relatii, insa acestea reprezinta mai degraba exceptia de la regula. Intr-o perioada in care pavilionele erau unele dintre cele mai populare locuri din China, rapoartele dintre gheise erau mai degraba de amicitie sau de indiferenta politicoasa, iar dusmaniile si rivalitatile adevarate erau cazuri rare.

Limbajul a fost in cazul acestei carti o surpriza majora. Ma asteptam la o multime de metafore, artificii stilistice, mai ales in situatiile ce fac referire la relatiile sexuale, ceea ce s-a si intamplat. In majoritatea cartilor despre gheise se intalneste acest limbaj foarte artistic, incarcat de tot felul de expresii metaforice delicate si surprinzatoare. Insa autoarea introduce in acelasi timp si nenumarate expresii licentioase care aduc o nota mai aspra povestii. In prima faza, am fost debusolata de acest lucru, insa curand am inteles ca aceste cuvinte triviale au un rol extrem de bine gandit, intrucat nu fac decat sa ofere mai multa veridicitate povestii. Imaginandu-ti viata intr-un pavilion al placerilor, realizezi cu usurinta ca limbajul acesta dur era probabil la fel de des intalnit in viata de zi cu zi ca si vocabularul acela fin, stilizat.

Multumesc editurii Trei pentru sansa de a citi aceasta carte superba. M-a transportat intr-o lume diferita, exotica si misterioasa si am parcurs-o cu maxim de bucurie, entuziasm si curiozitate.

Bile albe:

Perspectiva mult mai realista si mai sincera decat a multor carti similare asupra acestui mod de viata si asupra mentalitatii prostituatelor de lux chineze de la inceputul anilor 1900.

Bile negre:

Sfarsitul parca putin prea convenabil. Desigur, tinand cont de extremele intre care si-a trait viata Xiang Xiang si de oscilatiile majore de care a avut parte, nu ideea unui final fericit este ceea ce m-a deranjat. Insa aceasta ultima coincidenta, revenirea unui personaj secundar dupa un numar mare de ani, dezvaluirile sale si oferta incredibila mi s-au parut parca prea exagerate, chiar si tinand cont de multitudinea de coincidente de care protagonista avusese parte de-a lungul timpului.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Memoriile unei gheise – Arthur Golden

Cele zece mii de dorinte ale imparatului – Jose Freches

Posted in Jose Freches

Cele zece mii de dorinte ale imparatului – Jose Freches

Disponibil la: Libris 

Colectia: Literatura Universala

Traducerea:

Numar pagini: 288

 

Sinopsis:

Beijing, 1660. In fata portilor grele ale Orasului de Purpura, fermecatoarea curtezana Yadil, ascunsa sub valuri pretioase, tremura de spaima: Imparatul Chinei, renumit pentru exigenta lui in ceea ce priveste Arta Camerei de Culcare, a chemat-o sa-si petreaca noaptea cu el. In acelasi timp, undeva, pe o strada ingusta din Beijing, preafrumosul Drept Inainte Mergator intra in bordelul in care Luna Roscata ii va da prima lectie de iubire.

Aventurile lui Yadil, ale Lunii Roscate si ale Drept Inainte Mergatorului, ale Miresmei Gingase si ale Florii Rare ne introduc in cea mai mare taina in alcovurile Chinei imperiale, unde noapte de noapte se scrie adevarata istorie. Pe urmele Clopotelului birman, un mic obiect cu virtuti fabuloase, cititorul va patrunde in lumea colorata a lupanarelor si in cercul puterii imperiale absolutiste.

José Frèches (n. 1950), fost custode la Muzeul Guimet si romancier pasionat de China antica, a cucerit marele public, cunoscand un succes imens cu seriile sale romanesti traduse in peste douazeci de limbi. De acelasi autor, la Editura ALLFA au aparut: Imparateasa matasii, 2005 (vol. 1, Acoperisul lumii; vol. II, Ochii lui Buddha; vol. III, Uzurpatoarea); Discul de jad, 2007 (vol. I, Caii ceresti; vol. II, Peste de aur; vol. III Insulele nemuririi); Imperiul lacrimilor (vol. I, Razboiul opiului, 2008; vol. II Jaful de la palatul de vara, 2009), Gandhi, 2009 (vol. I, Sunt un soldat al pacii; vol. II., Si India va fi libera!) si Cele zece mii de dorinte ale imparatului, 2010.

Parerea mea:

Dintotdeauna, mi-a placut sa experimentez in materie de lectura. Sa incerc diferite genuri, sa descopar particularitatile anumitor scriitori, sa testez cele mai diverse povesti. In plus, sunt fascinata de cartile care imi dezvaluie culturi variate, care ma transporta in lumi diferite, aratandu-mi moduri deosebite de gandire, stiluri de viata diverse, mentalitati atat de diferite de cele cu care suntem obisnuiti incat par aproape incredibile. Romanul lui Jose Freches, Cele zece mii de dorinte ale imparatului, combina exact aceste lucruri: un stil pe care inca nu l-am testat indeajuns si prezentarea unei culturi diferite. Multumesc librariei online Libris pentru ca mi-au oferit aceasta carte pentru recenzie. Tot timpul sunt derutata atunci cand imi aleg cartile pe care le doresc de pe site-ul librariei, deoarece gama de carti online disponibile este extrem de larga, iar pe langa romanele in romana, mai exista si categoria extrem de tentata de carti in engleza. Pana acum, nici unul dintre romanele din libraria Libris nu m-a dezamagit, iar Cele zece mii de dorinte ale imparatului nu face exceptie.

Cartea lui Jose Freches este un roman erotic, dar este atat de diferit de ceea ce stii ca inseamna o lectura erotica incat aproape ca nici macar nu il poti incadra in aceeasi categorie. Oricine a citit vreodata o carte despre Asia secolelor trecute stie ca limbajul folosit era unul foarte poetic, in care cuvintele pe care in mod normal nu le-ai asocia formeaza expresii surprinzatoare. Poate ca povestea nu este una incarcata de suspans, insa limbajul transforma cartea intr-o lectura delicioasa. Am fost constant cu zambetul pe buze, amuzata si fascinata in acelasi timp de imaginatia acestui popor si de abilitatea de a utiliza figuri stilistice atat de complexe in comunicarea de zi cu zi.

Ceea ce mi se pare extrem de interesant este modul atat de diferit de a percepe senzualitatea, relatiile, sexul si erotismul. Am observat de mult timp ca intre Evul Mediu din Europa si perioada medievala din Asia exista diferente uriase. Pornind de la cele mai marunte obiceiuri zilnice, precum igiena sau hrana, pana la ideile si credintele generale, Europa parea mai inapoiata cu sute de ani fata de Asia. Aceeasi teorie se aplica si in cazul conceptiilor despre dragoste si sex. In timp ce in Europa atitudinea fata de acestea era extrem de refractara, iar subiectul era de cele mai multe ori tabu, in China secolelor trecute sexul era o adevarata arta, iar oamenii tratau acest subiect cu interes si dedicare. Existau manuale, tablouri, istorii orale, carti si maestri care ofereau tinerilor informatiile necesare si ii initiau la nivel teoretic in arta amorului. Cat despre aspectele practice, insasi parintii sau tutorii aveau grija sa le ofere tinerilor o prima experienta perfecta, iar ziua in care aceasta urma sa aiba loc era marcata printr-o sarbatoare de mare anvergura. Prostitutia era privita intr-un mod total diferit si nu de putine ori prostituatele de lux ajungeau sa fie concubine sau chiar sotii ale imparatilor, iar prezenta si alegerile lor marcau alegeri politice importante si influentau cursul vietii populatiei. Cartea are o senzualitate exuberanta. Insa prezentarea intr-un limbaj atat de delicat si original ii ofera in acelasi timp si o latura pura, inducandu-ti in minte exact teoriile asiatice antice. Conform acestora sexul nu este un subiect jenant sau tabu, ci un lucru natural, ce merita sa fie tratat intr-un mod deschis si transparent, iar tehnicile de oferire sau obtinere a placerii trebuie testate si imbunatatite. Mai mult decat orice, romanul Cele zece mii de dorinte ale imparatului te face sa te gandesti la influenta majora pe care gandirea medievala europeana o are chiar si asupra prezentului, in ciuda sutelor de ani care au trecut. Indiferent de numarul de reviste, filme, reclame sau carti ce invata femeile sa isi descopere si sa isi imbratiseze senzualitatea, indiferent de cat de emancipate se considera unele persoane si cat de dezinvolti ar incerca sa para oamenii, prejudecatile trecutului  sunt inca mult prea accentuate la nivel general.

Romanul face referire de asemenea si la o perioada in care doua invataturi antice chinezesti dadeau nastere la rivalitati si dusmanii intre adeptii acestora. Inainte ca unele aspecte ale filozofiei taoiste sa fie partial inserate in principiile confuciene, intre aceste teorii existau diferente enorme, fiecare credinta fiind sustinuta aprig de partizani. Iar tinerii primeau adesea in acea perioada o educatie ce includea ambele teorii, rezultatul fiind o gandire confuza, in care principiile opuse se bateau cap in cap. Din gama larga de principii ale acestor filozofii, in romanul lui Jose Freches sunt mentionate in special diferentele ce tin de senzualitate. Doctrina taoista care sustinea exact principiile libertine si deschise ale erotismului incepea sa fie detronata de confucianism, conform caruia sexualitatea trebuia sa fie tratata intr-un mod mai putin liber si mai putin transparent. Fragmentele ce privesc invataturile antice sunt inserate discret, fara sa devina plictisitoare, dar oferindu-ti o serie de informatii noi si captivante. Odata ce ai terminat cartea realizezi ca fara sa iti dai seama, ai retinut aspecte interesante legate de filozofiile chinezesti si te trezesti dornic si curios sa afli mai multe despre acestea.

Bile albe:

– Un aspect ce atrage atentia este reprezentat de relatiile dintre personaje. Acestea dau nastere unui lant, in care fiecare personaj principal este legat de alte doua, dar nici unul dintre ele nu are o legatura directa cu toate celelalte. Abia spre finalul romanului, in ultimele pagini avem parte de o prima intalnire in care toate personajele alaturi de care am calatorit in aceasta captivanta calatorie ajung sa stea in sfarsit fata in fata. Daca in majoritatea cartilor cititorul descopera povestea in acelasi timp cu personajele, de data aceasta, modul  de prezentare al scenariului iti ofera o viziune oarecum egala cu cea a naratorului. Tu ca cititor detii o serie de informatii suplimentare fata de personaje, le urmaresti cumva de deasupra, iar la final esti singurul care poate lega toate itele intre ele, descoperind legaturi aparte si avand o viziune completa asupra povestii.

Bile negre:

– In ciuda faptului ca numele personajelor reprezinta probabil exact traducerea sensului acestora, as fi preferat cred sa fi fost transcrise direct. Eventual sa ne fi fost oferit intelesul unui nume atunci cand faceam cunostinta pentru prima oara cu un personaj, dar in restul cartii sa fi fost folosit numele chinezesc. Desi este interesant sa descoperi originalitatea numelor asiatice, cred ca traducerea numelor sterge intr-o oarecare masura aerul oriental, exotic al romanului.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Dragonul furtunii – I. J. Parker

Memoriile unei gheise – Arthur Golden

Posted in Arthur Golden

Memoriile unei gheise – Arthur Golden

Disponibil la: Humanitas

Colectia: Raftul Denisei

Traducere: Oana Cristescu

Numar pagini: 504

 

Sinopsis:

Bestseller international, numarul 1 in topurile din Europa si America, vandut in peste 4 milioane de exemplare si tradus in peste 35 de limbi. Ecranizarea romanului poarta semnatura regizorului Rob Marshall si a primit in 2006 un premiu Globul de Aur, 3 premii Oscar si 3 premii Bafta.

Chiyo, o fata dintr-un sat de pescari, este vanduta unei okiya pentru a fi initiata in artele gheiselor. Ritualurile seductiei sunt nenumarate, intr-o lume al carei esafodaj se sprijina pe culorile unui chimono, pe dezgolirea unei cefe pictate, pe licitarea virginitatii unei adolescente sau pe teserea unei intrigi de budoar. Sayuri, pe numele ei de gheisa, ajunge sa stapaneasca destine, sa detina secrete si sa construiasca un imperiu al erotismului ritualic.

Parerea mea:

In ultimii ani am citit destule romane ce au ca subiect Japonia secolelor trecute. O parte dintre acestea tratau exact lumea gheiselor, modul de organizare al acestei societati invaluite in mister, ce fascineaza si astazi la fel ca in trecut. Ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca din punct de vedere al subiectului, romanul Memoriile unei gheise nu este o opera extrem de spectaculoasa sau originala. Dar cred sincer ca nu am mai intalnit niciodata o carte care sa ma impresioneze atat de mult din punct de vedere al stilului. Nu am crezut ca este posibil sa inglobezi o asemenea aglomeratie de expresii savuroase pe o singura pagina, iar rezultatul sa fie unul reusit. Exista zeci de comparatii delicioase, atat de neobisnuite si de originale incat te poti opri din citit doar pentru a te mira minute in sir de ele si de modul in care autorul a ajuns la ele. Nu stiu cum as putea exprima cat de mult mi-a placut fiecare propozitie citita si in ce masura unele expresii te pot lasa fara cuvinte, tocmai datorita originalitatii lor. Imaginatia scriitorului ar trebui sa primeasca toate premiile posibile tocmai pentru acele fraze minunate.

In plus, autorul a reusit sa creeze un stil pur, cu o nota de naivitate chiar, extrem de accesibil si de curat. Fiecare idee este exprimata direct, fara ocolisuri, fara metafore ascunse sau ganduri ce trebuie citite printre randuri.

Recomand din suflet cartea, indiferent daca subiectul gheiselor este sau nu unul care sa va pasioneze. Asa cum am scris si mai sus, persoanelor care au mai citit ceva carti despre aceasta lume ar putea sa li se para ca tema cartii este banala: copilaria unei fetite menite sa fie gheisa, modul in care viata acesteia ajunge sa devina un iad pentru o perioada, iar apoi ascensiunea sa de la o gheisa necunoscuta la una de prim rang, descrierea unei lumi in care orice gest, cat de marunt, poate schimba destine, felul in care o singura privire sau o atingere au o importanta capitala.

Fata de alte romane ce trateaza aceeasi tema, Memoriile unei gheise aduce o nota de originalitate prin perioada aleasa drept cadru temporal. Al Doilea Razboi Mondial a cutremurat din temelii societatea traditionala a Japoniei, ducand la schimbari majore in viata fiecarei persoane, schimbari ce au afectat fiecare clasa sociala si fiecare domeniu al vietii. Iar lumea gheiselor a fost la un pas de a se destrama pentru totdeauna. Pentru cei care citesc prima data o carte despre gheise, romanul ar putea reprezenta startul unei noi pasiuni si in plus, va oferi cu siguranta o perspectiva noua asupra acestei lumi, intrucat imaginea gheiselor a fost puternic alterata in ochii societatii occidentale.

Bile albe:

– Asa cum reiese din ceea ce am scris deja, este evident ca din punctul meu de vedere, stilul cartii reprezinta principala sa calitate. Probabil la un moment dat voi reciti cartea tocmai pentru acest lucru si cu siguranta, cat de curand, voi revedea filmul pentru a descoperi daca magia cuvintelor din carte a putut sa fie transpusa cel putin intr-o mica masura si in film.

– Mi-a placut modul in care autorul a ales sa prezinte povestea: naratorul este insasi Sayuri, ajunsa la batranete, traind linistita si fericita in America, intr-un mod la fel de elegant, relaxat si de neobisnuit ca si in tineretea sa spectaculoasa.

Bile negre:

– Nu am inteles unele alegeri ale protagonistei, mi s-a parut ca existau metode mai simple pentru a ajunge la ceea ce isi dorea. Stiu ca modul de gandire al asiaticilor difera intr-o masura destul de mare de al nostru, iar aceasta diferenta este si mai insemnata daca ne raportam la trecut, la secolele anterioare, dar cred ca pana la urma in orice societate, drumul cel mai scurt este cel drept, iar un mod de actiune sincer si o expunere directa a lucrurilor sunt mai potrivite decat o modalitate incarcata de ocolisuri, evitari si divagatii.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Dragonul furtunii – I. J. Parker

Si daca e adevarat…- Marc Levy