Tag: Liane Moriarty

Disponibil la: Editura TREI

Colectia: Fiction Connection

Traducerea: Luminita Gavrila

Numar pagini: 480

Sinopsis:

Adevarul poate schimba totul!

Imagineaza-ti ca sotul tau ti-a scris o scrisoare pe care nu trebuie sa o deschizi decat dupa moartea lui. Mai mult, imagineaza-ti ca acea scrisoare contine secretul lui cel mai intunecat si mai bine ascuns – ceva atat de teribil, incat poate sa distruga nu numai viata pe care ati construit-o impreuna, ci si vietile altora. Imagineaza-ti apoi ca dai peste acea scrisoare in timp ce sotul tau este inca in viata…

Un roman tulburator despre secretele pe care alegem sa nu le impartasim cu partenerul nostru de viata.

„Una dintre cele mai bune carti ale anului 2013.” – Entertainment Weekly

Parerea mea:

Am adorat romanul acesta de la primele randuri, din momentul in care am fost aruncata brusc in viata obisnuita si total lipsita de senzational a personajelor. Iubesc romanele care reusesc sa faca asta: sa iti prezinte banalitatea si normalul intr-un mod atat de captivant incat sa nu mai vrei sa te desprinzi de poveste. Secretul sotului este acel gen de carte despre care gandesc mereu ca e atat de captivant scrisa incat nici macar nu ar fi avut nevoie de vreun twist major. As fi citit-o probabil cu la fel de mult interes chiar si daca nu ar fi facut altceva decat sa descrie traiul zilnic al personajelor in conditii absolut normale.

In primele capitole, suntem martori la viata de zi cu zi a unor oameni obisnuiti, iar o parte dintre acestia nu vor fi afectati nici mai tarziu de evenimentele ce constituie intriga principala a romanului. Chiar si personajele a caror viata este data peste cap de acea dezvaluire socanta continua sa se comporte intr-un mod apropiat de cel normal, incercand sa faca loc in viata lor vestilor care le-au rasturnat universul de pana atunci si sa se adapteze la noua situatie.

Drumurile unora dintre personaje nu ajung sa se intersecteze direct, insa intr-un fel, toate sunt legate unele de altele prin legaturi aparent invizibile. Pe langa intriga principala, exista cateva fire secundare, toate femeile din roman fiind puse in fata unor situatii neasteptate si nedorite si fortate sa accepte noutatea, sa incerce sa isi regaseasca propria cale prin haosul izbucnit si sa faca fata unor incercari care aproape ca le doboara. Sunt puse la incercare nu doar valorile morale, ci mai ales relatiile cu cei dragi, iar autoarea te obliga parca sa te gandesti la propria-ti viata: cum ai reactiona daca lumea ta s-ar prabusi, daca cei mai dragi oameni te-ar trada, daca deodata nu ti-ar mai merita increderea sau daca unii dintre acestia ar face ceva ingrozitor? Si cat de departe ai merge pentru a-ti apara familia? Cate reguli ai incalca, cat de usor ai trece peste principii, cum ai reusi sa iti amutesti constiinta? Si ai mai fi la fel dupa ce ai face-o? Sau relatia ar fi ruinata pentru totdeauna? Poate ca prima impresie ar fi ca indiferent de cat de dureroasa e situatia, exista o singura cale de a o aborda. Insa aprofundand gandurile acestea putin, incercand sa vezi in ce fel actiunile tale ar influenta atatia oameni, incepi sa pui la indoiala primul instinct. Pentru ca lucrurile nu sunt niciodata doar albe sau negre, iar simplitatea e un concept care de cele mai multe ori nu se potriveste in viata reala. Deciziile tale, oricat de nesemnificative ar parea, lovesc inevitabil in toti cei din jur, iar orice gest, orice cuvant si orice actiune declanseaza uneori un efect de domino pe care nu ti l-ai fi putut imagina in prima faza.

Capitolele prezinta alternativ perspectivele protagonistilor, iar tabloul general este uneori intrerupt de imagini din trecut. Autoarea reuseste astfel sa pastreze misterul chiar si la multa vreme dupa ce a dezvaluit acel secret tulburator al sotului uneia dintre eroine, iar interesul cititorului este mentinut viu de la prima si pana la ultima pagina. Nu exista neaparat o evolutie reala a personajelor, mai ales ca acestea sunt mature, asa ca nu te poti astepta la transformari majore. Ceea ce declanseaza crizele este pur si simplu viata, care parca ar arunca in fata personajelor un uragan si ar spune fiecaruia dintre ele: „Descurca-te cu asta”. Fara vreo avertizare, fara vreun sprijin, fara vreo metoda de salvare. Avem in fata intreg procesul acceptarii unor informatii sfasietoare, incepand din clipa in care adevarurile socante lovesc pe neasteptate si pana cand personajele reusesc sa isi ordoneze gandurile, sa se ridice de la pamant, sa priveasca in jur si sa se hotarasca in ce fel vor merge inainte. Pentru ca nu exista o alternativa, nu te poti opri in loc si nici nu o poti lua inapoi, pasind pe urmele pasilor deja parcursi. Poti doar sa mergi inainte, indiferent de cat de greu este.

Desi ritmul povestii este destul de temperat, iar majoritatea intamplarilor sunt unele aproape obisnuite, fara nimic senzational in ele, am avut impresia ca suspansul creat de Liane Moriarty reuseste sa intreaca tensiunea din unele thrillere celebre care se bazeaza exact pe jocul la limita cu emotiile si curiozitatea cititorului. Iar in final, autoarea abordeaza o atitudine extrem de originala, aducand in epilog cateva idei care reusesc sa rastoarne intreaga poveste, sa ofere o viziune atat de surprinzatoare incat ai nevoie de cateva minute bune pana sa reusesti sa asimilezi informatiile proaspat primite. In doar o pagina, totul se schimba, insa doar tu, cititorul, afli asta. Personajele vor continua sa isi traiasca vietile ducand dupa ele temeri, sentimente de vina sau de ura, remuscari, dureri si regrete bazate toate doar pe o serie de coincidente nefericite, pe ipoteze subrede, pe minciuni neintentionate si adevaruri tremuratoare. Destinele tuturor se cladesc pe aceste lucruri si nici unul dintre personaje nu are habar cat de fragil e suportul pe care se sprijina soarta sa si a celor din jur.

Multumesc Editurii TREI pentru sansa de a citi aceasta poveste captivanta!

Bile albe:

Modul atat de fascinant in care autoarea reuseste sa prezinte totul: vietile personajele, secretele lor, modul lor de gandire, felul in care aleg sa relationeze cu ceilalti, diferenta intre ceea ce spun si ceea ce gandesc, etc. Secretul sotului este o dovada perfecta a faptului ca normalitatea intriga uneori mai mult decat imaginarul si ca purtarea si gandirea oamenilor obisnuiti pot oricand sa concureze cu cele mai explozive si complicate scenarii.

Bile negre:

Vocile catorva dintre personaje par sa se confunde usor in primele capitole, fiind pastrat aproximativ acelasi ton pe parcursul intregii povesti. Oricum, acest lucru nu dureaza decat pana in momentul in care te familiarizezi cu personajele si incepi sa intelegi povestea fiecaruia dintre ele.