Publicat în Joel Dicker

Adevarul despre cazul Harry Quebert – Joel Dicker

Adevarul despre cazul Harry Quebert - Joel DickerDisponibil la: Editura TREI

Colectia: Fiction Connection

Traducerea: Ana Antonescu

Numar pagini: 656

 

Sinopsis:

1975, New Hampshire: Nola Kellergan, o adolescenta in varsta de 15 ani, dispare fara urma. 33 de ani mai tarziu, scriitorul de succes Harry Quebert este acuzat de crima, atunci cand trupul fetei este descoperit in timpul unor sapaturi in gradina casei sale.

Tanarul Marcus Goldman, scriitor in pana de inspiratie, nu ezita sa plece la New Hampshire si sa inceapa propria ancheta pentru a-l ajuta pe Harry, mentorul si prietenul sau.

Acolo este depasit rapid de evenimente: investigatia intra in impas, iar Marcus incepe sa primeasca amenintari. Pentru a dovedi nevinovatia lui Harry si a-si salva cariera de scriitor, e absolut necesar sa raspunda la trei intrebari: cine a omorat-o pe Nola Kellergan? Ce s-a intamplat in New Hampshire in vara lui 1975? Si cum se scrie un roman de succes?

Exploatand un fapt divers, Joel Dicker a construit un thriller alert care este, in acelasi timp, un roman in roman, un studiu sociologic asupra Americii clasei de mijloc inainte de alegerea la presedintie a lui Barack Obama, ancheta unei crime si un curs de literatura.

Parerea mea:

Nu stiu la ce ma asteptam atunci cand am inceput cartea aceasta. Am vrut sa o citesc pentru ca auzisem numai pareri foarte entuziaste in ceea ce priveste povestea. Insa trebuie sa recunosc faptul ca in lipsa acestor recomandari, probabil nu m-as fi apucat de ea prea curand din simplul motiv ca sinopsisul nu ma fascinase asa cum o fac descrierile altor romane. Nu pot decat sa fiu recunoscatoare celor care au vorbit si scris atat de frumos despre romanul lui Joel Dicker, pentru ca ceea ce am descoperit citind Adevarul despre cazul Harry Quebert a fost o poveste care m-a lasat fara cuvinte. Simt ca mi-e aproape imposibil sa va spun ce carte uimitoare este opera lui Joel Dicker. Multe romane au nenumarate rasturnari de situatie. Multe povesti te poarta pe diferite piste false, multi autori iti ofera indicii inselatoare, pentru ca la final, sa te socheze cu dezvaluiri neasteptate. Insa Joel Dicker face aceste lucruri la un nivel pe care nu cred ca l-am mai intalnit demult. Am fost o marioneta in mainile autorului, am reactionat probabil exact asa cum isi dorea acesta, in timp ce tragea diferite sfori ale povestii.

Ce este interesant e ca nu banuiesti multa vreme modul in care va evolua romanul. Nu ma refer acum la evolutia intrigii, pe care este evident ca nu o poti suspecta – si nici nu trebuie, ci la modul in care tensiunea se cladeste rand cu rand, pagina cu pagina si la felul in care povestea iti intra treptat in suflet, cum te cuprinde aproape fara iti dai seama, pana cand reuseste sa te faca pe tine captiv in mijlocul ei. Cat despre desfasurarea evenimentelor, ce pot sa va spun este ca spre final, ma intrebam neincetat cum este posibil sa reusesti sa creezi un astfel de scenariu, atat de incalcit de-a lungul a sute de pagini, insa in acelasi timp, atat de clar si logic odata ce ajungi la final. Sunt atat de multi suspecti – toti la fel de posibili, atatea versiuni ale aceleiasi povesti, la fel de probabile, incat nu poti decat sa admiri talentul autorului de a se juca atat de des cu mintea ta. De fiecare data cand esti convins ca de data aceasta ai in fata adevarul, descoperi ca inca o data te-ai lasat pacalit, urmandu-l pe autor in timp ce te conducea pe o alta pista falsa.

Modul in care este scris romanul este si el la fel de original: pagini de jurnale, scrisori, interviuri, puncte de vedere diferite, rapoarte ale politiei, extrase din alte romane, fragmente din interogatorii, treceri de la o perspectiva la alta, de la trecut la prezent si inapoi, insertii din ziare, versiuni alternative ale intamplarilor, rescrieri usor modificate ale unor pagini dinainte sau chiar prezentarea lor identica, insa expusa acum intr-o lumina diferita, etc. Toate aceste moduri de prezentare se imbina in mod ingenios pentru a da nastere unui roman impresionant. Este in principal un roman politist, insa contine atatea fire secundare incat e greu sa il asezi intr-o singura categorie. Contine povesti de dragoste de genul acelora despre care chiar se spune ca sunt atat de uluitoare incat se intalnesc numai in carti, ofera povesti despre vinovatie, prietenie, iubire, constiinta, asteptare si izbavire. Are pasaje amuzante, replici tulburatoare, citate ce ar merita puse in rama. Cu mult inainte sa descoperi povestea reala si completa a personajelor, ai ocazia sa fii cucerit instant, uneori numai prin cate o replica ce iti umple sufletul. E imposibil sa nu indragesti unele personaje in momentul in care intalnesti cate o imagine de genul acesta, atat de induiosatoare, care iti dezvaluie latura intima a unor personaje care altfel, ar lasa impresia unor oameni foarte puternici.

Scenele din final, cele care dezvaluie in sfarsit adevarul despre cazul Harry Quebert sunt sfasietoare. Autorul ofera o poveste de dragoste si sacrificiu atat de profunda incat te va urmari probabil multa vreme si iti va fi imposibil sa nu compari iubirea din alte carti cu ceea ce ai gasit in romanul lui Joel Dicker.

Multumesc Editurii TREI pentru ca mi-au oferit acest roman fascinant pentru recenzie!

Bile albe:

Intriga, firele narative alternative, rasturnarile de situati surprinzatoare, personajele complexe si ireprosabil realizate, modul original in care este creat romanul.

Bile negre:

Singurul lucru ce nu mi-a placut a fost trecerea de la punctul de vedere al lui Marcus, la perspectiva unui narator omniscient. Diferenta mi s-a parut prea mare, intre atat de putinele adevaruri pe care le detine Marcus si multitudinea de detalii ale evenimentelor din trecut sau gandurile cele mai intime ale personajelor secundare care ne sunt prezentate printr-o voce narativa omniscienta. Mai mult, adesea aceste perspective nu sunt separate foarte clar, prin marcarea unui subcapitol nou de exemplu, ceea ce face ca trecerea de la una la alta sa produca o oarecare confuzie cititorului.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Chemarea cucului – Robert Galbraith

Fata disparuta – Gillian Flynn

Anunțuri

Autor:

www.roxtao.wordpress.com

7 gânduri despre „Adevarul despre cazul Harry Quebert – Joel Dicker

    1. Mmm, autorul acesta e francez 😉 Intr-adevar, e un roman politist, insa foarte diferit de cele nordice. Alea mi se pare ca au o atmosfera aparte, pe care nu prea o intalnesti in cartile scrise de scriitori din alte tari. Dar trecand peste asta, iti recomand din suflet cartea aceasta, a fost incredibila! O sa te prinda sigur!

    1. Multumesc, Arachbell! Sper sa iti placa, mie mi s-a parut geniala cartea! Daca o citesti, te astept cu impresii, sunt tare curioasa acum sa descopar si parerile altor cititori 😀

      1. Da imediat ce mi-o cumpar si o sa o termin,fac recenzie si iti voi trimite link-ul.Eu una ador romanele politiste,o sa fie prima carte politista franceza.

      2. Hmm… cred ca si la mine e tot prima 😕 Dar daca asa scriu toti autorii francezi, clar trebuie sa ne schimbam „meniul” literar! 😀
        Abia astept, mersi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s