Publicat în Marc Levy

Hotul de umbre – Marc Levy

Hotul de umbre - Marc LevyDisponibil la: Editura TREI

Colectia: Fiction Connection

Traducerea: Marie-Jeanne Vasiloiu

Numar pagini: 232

 

Sinopsis:

Romanele lui Marc Levy au fost traduse in 41 de limbi si au fost publicate in peste 20 de milioane de exemplare in lumea intreaga.

„– Acum, stai jos, trebuie sa vorbim, a spus umbra.
M-am asezat turceste pe podea. Umbra a luat aceeasi pozitie, in fata mea. Aveam impresia ca statea cu spatele la mine, dar asta nu era decat efectul razelor de luna.
– Tu ai o putere foarte rara, trebuie s-o accepti si sa te folosesti de ea, chiar daca te sperie.
– Si ce sa fac cu ea?
– Gaseste, pentru fiecare dintre cei carora le furi umbra, acea scanteie ce le va lumina viata, o frantura din memoria lor ascunsa, asta-i tot ce vrem noi de la tine.
– Noi?
– Noi, umbrele, a soptit cea careia ii vorbeam.”
Si daca adultul de acum l-ar intalni pe copilul care ai fost candva…

Amuzant si tandru, Hotul de umbre este cel de-al unsprezecelea roman al lui Marc Levy.

Parerea mea:

Desi unele dintre cartile lui Marc Levy contin elemente fantastice, nu cred ca as putea sa le caracterizez drept romane fantasy. Pentru ca se autorul pare sa se foloseasca de acele tuse de imposibil doar pentru a accentua sensibilitatea povestilor sale, pentru a oferi cititorilor un plus de originalitate si pentru a-i face sa viseze mai mult decat daca ar parcurge o lectura obisnuita.

Hotul de umbre este o poveste despre copilarie, despre familie, prieteni, iubire, despre transformarea in adult, pierdere si speranta. Iar totul ne este transmis intr-un mod delicat, plin de sensibilitate. Prima parte a cartii ne prezinta un an din copilaria protagonistului, iar in cea de-a doua este tratata viata sa atunci cand acesta a trecut deja de douazeci de ani. La prima vedere, personajul ar fi un copil si mai apoi un adult aproape obisnuit, iar povestea lui nu ar fi deloc iesita din tipare. Insa ceea ce il deosebeste de ceilalti este capacitatea sa de a fura umbrele celorlalti, de a comunica uneori cu ele si de a vedea prin intermediul lor fragmente din viata posesorilor acestora.

Sub metafora umbrelor sta de fapt abilitatea protagonistului de a empatiza cu cei din jur, de a le percepe in cel mai inalt grad nefericirea, de a simti suferinta lor ca si cum ar fi propriul lui sentiment. Insa in acelasi timp, asta nu ii asigura si succesul in a le detecta toate emotiile celor dragi. El pare a fi mai sensibil la persoanele care nu ii sunt atat de apropiate decat la proprii sai prieteni sau membrii ai familiei. Desigur, acest aspect se explica prin faptul ca se fereste intentionat sa le fure umbrele celor pe care ii iubeste, insa rateaza astfel cateva lucruri care i-ar fi schimbat poate destinul daca le-ar fi aflat din timp.

Autorul reuseste sa iti trezeasca interesul asupra personajelor secundare la fel de mult ca si asupra protagonistului. Povestea fiecarui personaj secundar este la fel de fermecatoare. Desi nu este o carte trista, nenumarate pagini reusesc sa iti ofere un puternic sentiment de melancolie. De la batranul vanzator care isi pierde amintirile, la tatal care constientizeaza ca si-a impins fiul pe un drum care nu este al sau si pana la batranica uitata de proprii copii, fiecare personaj are o latura care sensibilizeaza. Insa totul este creionat frumos, natural, fara drame inutile sau un ton fortat. Autorul impleteste cu maiestrie umorul in toate intamplarile, oferind o poveste dulce amara care reuseste sa te lase totusi cu zambetul pe buze.

Multumesc Editurii TREI pentru ca mi-au oferit acest roman pentru recenzie.

Bile albe:

Optimismul strecurat in fiecare pagina, mesajul conform caruia in viata balanta este mereu echilibrata si ca orice nefericire este compensata prin momente fericite.  Singura conditie este sa nu te concentrezi numai asupra celor rele, astfel incat sa mai poti vedea si lucrurile frumoase.

Bile negre:

Mi-as fi dorit poate o explicatie pentru secretul mamei protagonistului. Presupun ca intr-un fel, cititorul e liber sa aleaga singur motivul initial al minciunii: frica, razbunare, impresia ca asa e mai bine, etc. Insa mi-ar fi placut ca in scrisoarea catre fiul ei, mama lui sa ii spuna exact de ce a ales acea cale cu ani in urma.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Si daca e adevarat…- Marc Levy

Si daca as mai trai o data – Marc Levy

Publicat în Marc Levy

Si daca as mai trai o data – Marc Levy

Si daca as mai trai o data - Marc LevyDisponibil la: Editura Trei

Colectia: Fiction Connection

Traducerea: Marie-Jeanne Vasiloiu

Numar pagini: 336

 

Sinopsis:

Andrew Stilman este un foarte bun reporter de la New York Times si tocmai s-a casatorit. In dimineata zilei de 9 iulie 2012, in timp ce face jogging de-a lungul raului Hudson, cineva il ataca brutal. Isi va recapata cunostinta, dar pe data de… 9 mai 2012! Cu doua luni mai devreme. Cu doua luni inainte de a fi fost ucis! Incepand de acum, mai are la dispozitie saizeci de zile pentru a afla cine este asasinul sau.

Doar saizeci de zile pentru a dejuca planurile sortii…

„Lectura cartii starneste o gama larga de emotii… pasiune, suspans si umor.” Le Figaro Littéraire

„Un thriller care nu te lasa sa respiri.” Le Parisien

Parerea mea:

Romanele lui Marc Levy au acea capacitate de a face orice cititor sa se indragosteasca de ele. Autorul te poarta printr-un amestec de thriller si romance, introducand nuante amuzante si pasaje incarcate de suspans, astfel incat povestile lui te cuceresc definitiv, chiar daca in mod normal preferintele tale se indreapta spre alte genuri literare. Romanul Si daca as mai trai o data nu face exceptie. In ciuda suspansului si a elementelor ce amintesc de cartile politiste, este totusi o lectura relaxanta, perfecta pentru zilele in care vrei sa uiti de lumea din jur si sa te adancesti intr-o poveste captivanta care sa te lase cu un zambet larg la final.

In romanul Si daca as mai trai o data il cunoastem pe Andrew Stilman, un reporter de investigatii cu o cariera infloritoare. Pana la un anumit punct, viata lui pare una destul de… CONTINUAREA AICI.

Publicat în Marc Levy

Si daca e adevarat…- Marc Levy

Disponibil la: Editura Trei

Colectia: Fiction Connection

Traducere: Vasile Zincenco

Nr. de pagini: 232

 

Sinopsis:

„Ce-o sa-ti spun nu e usor de inteles, e imposibil de admis, dar daca ai vrea sa-mi asculti povestea…”

Ce sa crezi despre o femeie care-ti alege dulapul din baie ca sa-si petreaca zilele in el? Care se mira ca o poti vedea? Care apare si dispare brusc si pretinde ca este in coma profunda la celalalt capat al orasului? Pe ea trebuie să o duci la psihiatru, sau pe tine? Sau, dimpotriva, trebuie sa te lasi in voia acestei aventuri extravagante?

Si daca este adevarat?… Daca e adevarat ca Arthur este singura persoana care poate imparti secretul lui Lauren, o poate contempla pe aceea pe care nu o vede nimeni, poate vorbi cu aceea pe care n-o aude nimeni?… O poveste tandra, o aventura plina de umor si neprevazut.

Marc Levy, fiul unui editor de lucrari de arta, se afla in fruntea unui cabinet de arhitectura cand a scris acest prim roman ce a suscitat un interes mondial chiar inainte de aparitia sa în Franta, în 2000. Si daca e adevarat?… a fost tradus in peste douazeci de tari, iar celebrul producator si realizator american Steven Spielberg a cumparat cu 2.000.000 de dolari dreptul de a-l ecraniza. De atunci, Marc Levy a mai publicat doua best-seller-uri: Unde esti? (2001) şi Sapte zile pentru o veşnicie (2002). Cele trei romane s-au vandut pana acum în mai mult de 3.000.000 de exemplare.

Parerea mea:

„Si daca e adevarat…” este o poveste sensibila, incarcata de ganduri si momente profunde, cu o idee extrem de originala la baza si istorisita parca pe un ton cald, o poveste surprinzatoare, dar pe care o simti atat de aproape incat te face parca sa exclami „Cum de nu mi-a trecut si mie prin minte o astfel de idee?”

Cartea pare compusa dintr-o doza de fantasy, una de dragoste, destule pasaje cu o incarcatura usor filozofica si cateva fragmente de actiune ce te incarca cu emotii si nerabdare. Romanul te provoaca sa iti imaginezi cum ai reactiona tu daca intr-o zi ai intalni o fiinta pe care tu, dintre toti oamenii de pe pamant, ai fi singurul care o poate vedea, auzi si simti. Cat timp ar dura pana sa crezi cu adevarat ce ti se intampla, cat timp ar dura pana sa te hotarasti daca o vei ajuta, cum ai reusi sa nu pari nebun in ochii celorlati si in ce mod ai hotari sa sfidezi soarta pentru a pastra acel suflet alaturi de tine?

Pe masura ce se desfasoara lucrurile, Arthur se indragosteste de Lauren, iar sentimentul este reciproc. Interesant este faptul ca Arthur alege sa o ajute pe aceasta inca dinainte de aparitia unor sentimente intre ei, Lauren parand a fi exact sclipirea de care are el nevoie in viata sa, destul de echilibrata pana atunci. Protagonistul isi risca intreaga viata in lupta contra destinului, uita de tot ce a construit pana atunci, punand la cale un plan ce ii va salva iubirea.

Inca de la inceput exista momente in care autorul alege o exprimare pretioasa, in care asaza sfaturi simple ce indeamna la pretuirea vietii si a fiecarui moment frumos, sfaturi pe care de cele mai multe ori le uitam, coplesiti de nemultumiri sau de ideea ca putem vedea maine lumea, putem lupta maine pentru ceea ce ne dorim, ii putem iubi maine pe cei dragi, ne putem indeplini maine visele, putem incepe sa traim cu adevarat maine. Iar uneori maine nu mai exista.

Finalul cartii este deschis, incheindu-se exact cu frazele spuse in clipa in care personajele s-au cunoscut, iar tonul senin al autorului te face sa te gandesti ca probabil viitorul este intr-adevar stralucitor pentru cei doi protagonisti.

Bile albe:

– Inceputul romanului, momentele in care Lauren si Arthur se intalnesc si cele in care incep sa se acomodeze unul cu altul sunt povestite intr-un mod extrem de amuzant, dialogurile dintre ei sunt pline de ironii fine, iar reactiile lui Arthur sau incercarile lui Lauren de a-si coordona gesturile sau deplasarile sunt incarcate de umor.

– Capitolele care descriu copilaria lui Arthur alaturi de mama acestuia sunt emotionante si incarcate de un sens aparte. Modul in care Lili si-a crescut fiul este aproape magic si reprezinta poate cel mai potrivit mod de a transforma un baietel intr-un adult echilibrat, al carui caracter se apropie de perfectiune in toate privintele. Revenirea la casa in care a crescut personajul, descoperirea secretelor ascunse pana atunci si scufundarea in amintiri sunt descrise perfect de catre autor, reusesti sa vezi in minte scenele si sa intelegi legaturile ce se creeaza intre acestea.

Bile negre:

– Singurele parti mai nerealiste mi s-au parut cele in care Paul se lasa convins atat de usor sa rapeasca trupul lui Lauren alaturi de prietenul sau – in ciuda faptului ca nu ii crede acestuia povestea si modul lipsit de obstacole in care furtul se desfasoara.

– Nu am inteles de ce Arthur alege sa nu ii spuna mamei lui Lauren adevarul, oricat de incredibil ar parea si sa ii ceara acesteia ajutorul in loc sa se gandeasca direct la rapirea trupului. Chiar daca nu ar fi fost poate 100% convinsa de veridicitatea povestii, cred ca aceasta ar fi reprezentat totusi un motiv indeajuns de intemeiat pentru a renunta la ideea eutanasiei. Dar probabil povestea ar fi devenit astfel prea simpla si s-ar fi pierdut scenele de actiune ce apar odata cu rapirea trupului din spital si transportarea acestuia la casa lui Arthur.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Nefertiti. Cartea mortilor – Nick Drake

Caderea (Cele noua vieti ale lui Chloe King, cartea 1) – Liz Braswell