Disponibil la: Editura TREI
Colectia: Fiction Connection
Traducerea: Marie-Jeanne Vasiloiu
Numar pagini: 232
Sinopsis:
Romanele lui Marc Levy au fost traduse in 41 de limbi si au fost publicate in peste 20 de milioane de exemplare in lumea intreaga.
„– Acum, stai jos, trebuie sa vorbim, a spus umbra.
M-am asezat turceste pe podea. Umbra a luat aceeasi pozitie, in fata mea. Aveam impresia ca statea cu spatele la mine, dar asta nu era decat efectul razelor de luna.
– Tu ai o putere foarte rara, trebuie s-o accepti si sa te folosesti de ea, chiar daca te sperie.
– Si ce sa fac cu ea?
– Gaseste, pentru fiecare dintre cei carora le furi umbra, acea scanteie ce le va lumina viata, o frantura din memoria lor ascunsa, asta-i tot ce vrem noi de la tine.
– Noi?
– Noi, umbrele, a soptit cea careia ii vorbeam.”
Si daca adultul de acum l-ar intalni pe copilul care ai fost candva…
Amuzant si tandru, Hotul de umbre este cel de-al unsprezecelea roman al lui Marc Levy.
Parerea mea:
Desi unele dintre cartile lui Marc Levy contin elemente fantastice, nu cred ca as putea sa le caracterizez drept romane fantasy. Pentru ca se autorul pare sa se foloseasca de acele tuse de imposibil doar pentru a accentua sensibilitatea povestilor sale, pentru a oferi cititorilor un plus de originalitate si pentru a-i face sa viseze mai mult decat daca ar parcurge o lectura obisnuita.
Hotul de umbre este o poveste despre copilarie, despre familie, prieteni, iubire, despre transformarea in adult, pierdere si speranta. Iar totul ne este transmis intr-un mod delicat, plin de sensibilitate. Prima parte a cartii ne prezinta un an din copilaria protagonistului, iar in cea de-a doua este tratata viata sa atunci cand acesta a trecut deja de douazeci de ani. La prima vedere, personajul ar fi un copil si mai apoi un adult aproape obisnuit, iar povestea lui nu ar fi deloc iesita din tipare. Insa ceea ce il deosebeste de ceilalti este capacitatea sa de a fura umbrele celorlalti, de a comunica uneori cu ele si de a vedea prin intermediul lor fragmente din viata posesorilor acestora.
Sub metafora umbrelor sta de fapt abilitatea protagonistului de a empatiza cu cei din jur, de a le percepe in cel mai inalt grad nefericirea, de a simti suferinta lor ca si cum ar fi propriul lui sentiment. Insa in acelasi timp, asta nu ii asigura si succesul in a le detecta toate emotiile celor dragi. El pare a fi mai sensibil la persoanele care nu ii sunt atat de apropiate decat la proprii sai prieteni sau membrii ai familiei. Desigur, acest aspect se explica prin faptul ca se fereste intentionat sa le fure umbrele celor pe care ii iubeste, insa rateaza astfel cateva lucruri care i-ar fi schimbat poate destinul daca le-ar fi aflat din timp.
Autorul reuseste sa iti trezeasca interesul asupra personajelor secundare la fel de mult ca si asupra protagonistului. Povestea fiecarui personaj secundar este la fel de fermecatoare. Desi nu este o carte trista, nenumarate pagini reusesc sa iti ofere un puternic sentiment de melancolie. De la batranul vanzator care isi pierde amintirile, la tatal care constientizeaza ca si-a impins fiul pe un drum care nu este al sau si pana la batranica uitata de proprii copii, fiecare personaj are o latura care sensibilizeaza. Insa totul este creionat frumos, natural, fara drame inutile sau un ton fortat. Autorul impleteste cu maiestrie umorul in toate intamplarile, oferind o poveste dulce amara care reuseste sa te lase totusi cu zambetul pe buze.
Multumesc Editurii TREI pentru ca mi-au oferit acest roman pentru recenzie.
Bile albe:
Optimismul strecurat in fiecare pagina, mesajul conform caruia in viata balanta este mereu echilibrata si ca orice nefericire este compensata prin momente fericite. Singura conditie este sa nu te concentrezi numai asupra celor rele, astfel incat sa mai poti vedea si lucrurile frumoase.
Bile negre:
Mi-as fi dorit poate o explicatie pentru secretul mamei protagonistului. Presupun ca intr-un fel, cititorul e liber sa aleaga singur motivul initial al minciunii: frica, razbunare, impresia ca asa e mai bine, etc. Insa mi-ar fi placut ca in scrisoarea catre fiul ei, mama lui sa ii spuna exact de ce a ales acea cale cu ani in urma.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa: |
My Weekly Book 
“despre transformarea in adult, pierdere si speranta” atunci este pentru mine, Am citit si eu ceva de Levy, e ok dar nu e cumva m-a dat pe spate. Cred ca la el e mai mult despre povestea in sine decat cum scrie.
Da, da, nici pe mine nu ma da pe spate, dar are totusi niste povesti tare dragute. La fel e si asta, nu are un stil extraordinar si nici nu se axeaza ff tare pe aspectele fantasy, dar e frumoasa si induiosatoare asa..
Exact..mi-ai facut chef sa citesc si asta:P
😀 Ok, o punem pe lista. E scurtuta oricum, o s-o citesti foarte repede.
Mi-a placut mult Hotul de umbre cand am citit-o si mi-ar placea sa o recitesc candva. Observ cu oarecare suparare, insa, ca in ultimul timp cartile lui nou aparute nu ma prind la fel de usor ca primele lui romane. Am impresia, mai ales la ultimele doua, dar si la Prima Zi/ Prima Noapte ca incearca sa fie ceva ce nu este.
Eu am citit doar 3 carti scrise de el pana acum, deci nu prea pot sa imi dau cu parerea. Poate ca incearca sa isi mai schimbe stilul, sa vina cu ceva nou? Sau pur si simplu o fi evoluat modul lui de a scrie de la sine, odata cu trecerea timpului?
Cred ca incearca sa isi schimbe stilul? Nu imi dau seama si am citit aproape toate cartile lui, insa atunci cand incearca sa scrie carti adventure/thriller se simte ceva diferit in modul lui de a scrie.
Probabil 🙂 Si cred ca nu ii vin la fel de natural povestile astea care ies din zona aia de confort…
Nu am citit nicio carte de a lui Levy, desi mi-am propus de foarte mult timp.. Si de Guillaume Musso am zis ca verau sa mai citesc ceva in afara de Fata de hartie dar nu am reusit pana acum.. Frumoasa recenzia, ca de obicei ^_^
Si eu mi-am propus acelasi lucru cu Musso si tot numai cu Fata de hartie am ramas pana acum. Ieri mi-am inaugurat agenda pe 2014 si mi-am scris si termenele pt recenzii pe care le am deocamdata. Ma intind cu ele pana la inceputul lui aprilie! :-O Si pe langa acestea, or sa mai urmeze si cartile lunare de la Bookblog si de la sponsori, pe care inca nu le-am luat in calcul. Asa ca… deja nu imi mai fac nici un fel de plan legat de cartile astea care nu sunt in “program” :))