Publicat în Richelle Mead

Juramant de sange (Academia Vampirilor, volumul 4) – Richelle Mead

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Adrian Deliu

Numar pagini: 544

 

Sinopsis:

Pana unde va merge Rose ca sa-si tina juramantul?

Atacul recent de la Academia Vampirilor a fost cel mai violent din istoria scolii, sacrificand vieti de elevi moroi, profesori si gardieni. Si, mai mult, strigoii au luat cu ei un numar de victime… printre care si pe Dimitri. 
Acesta ar prefera sa moara decat sa devina unul dintre ei, iar acum Rose trebuie sa o paraseasca pe cea mai buna prietena a sa, Lissa — cea pe care a jurat sa o protejeze cu orice pret, si sa isi tina promisiunea facuta fata de Dimitri cu multa vreme in urma. Dar acum, cand totul este in joc, cum poate ea distruge persoana pe care o iubeste cel mai mult?

Parerea mea:

Cel de-al patrulea volum al seriei Academia Vampirilor, Juramant de sange este un roman de..cautare. Sau o punte de legatura intre volumele 3 si 5. Nu stiu daca exista vreo denumire anume pentru genul acesta de volume (aflate de obicei pe la mijlocul seriilor), in care intreaga actiune a cartii este axata pe cautarea unuia dintre protagonisti de catre celalalt. Din lecturile mai recente, imi vine in minte volumul 2 al seriei Legaminte – Raspantii, de Ally Condie, construit intr-o maniera similara, dar de-a lungul timpului am mai dat de astfel de carti. Si cand le citesc am mereu un sentiment de nerabdare, am senzatia ca sunt lungite parca prea mult aceste cautari, doar pentru a umple paginile pana cand revederea are loc in final. Aceste lucruri sunt valabile si in cazul romanului Juramant de sange. Cel putin pentru prima jumatate a sa. Totusi, volumul a fost unul placut, in ciuda faptului ca nu genereaza acelasi nivel de emotii ca romanele anterioare.

Prima parte a cartii, cea in care Rose reuseste sa ajunga in orasul natal al lui Dimitri si petrece ceva timp cu familia acestuia iti ofera un ragaz. Esti constient ca linistea nu va dura mult, asa ca impartasesti starea protagonistei, bucurandu-te de liniste, afectiune si un oarecare confort. Recunosc ca in cea de-a doua parte a cartii am fost surprinsa de turnura pe care au luat-o lucrurile. Nu m-as fi asteptat la o astfel de situatie si inca nu sunt convinsa daca mi-a placut sau nu. Stiu ca autoarea a insistat mult in volumele anterioare asupra dependentei pe care o ofera muscaturile vampirilor, insa trecerea atat de rapida de la acea Rose puternica si cu picioarele pe pamant la o Rose in stare continua de letargie nu m-a incantat deloc. Poate daca procesul de transformare ar fi fost mai lent, ar fi fost si mai veridic, insa asa pare oarecum nerealist.

Finalul (de fapt cam ultimele zeci de pagini) aduce, ca si in cazul volumului 3, o multime de surprize. Avem parte de un plus de actiune si adrenalina si povestea reuseste sa te tina in suspans. Atat din cauza deznodamantului intalnirii dintre Rose si Dimitri, cat si din cauza intamplarilor prin care trece Lissa.

Bile albe:

– Mi-au placut majoritatea personajelor noi introduse, in special cuplul Mark – Oksana, acestia avand acelasi gen de relatie ca cea existenta intre Rose si Lissa. In plus, ajutorul lor si disponibilitatea de a o sprijini pe Rose, in ciuda faptului ca nu stiu sigur in ce mod vor fi afectati te fac sa te atasezi mult de ei. Abe este un personaj controversat, insa abia in final realizezi cat de putina importanta i-ai dat, fata de cata ar fi trebuit. Asadar, daca abia de acum urmeaza sa cititi Juramant de sange, fiti atenti de la inceput la acest personaj. In caz contrar, cand veti afla surpriza pregatuita de autoare, o sa va doriti sa parcurgeti din nou toate paginile in care aparea el, de data aceasta cu mai multa atentie, pentru a putea sesiza fiecare indiciu care v-a scapat.

Bile negre:

– Pur si simplu cartii ii lipseste ceva. Dupa un final atat de grandios in volumul 3, te astepti la mai multa actiune si mai multe momente tensionate. Asa cum spuneam, avem intr-adevar parte de asa ceva spre final, insa povestea pare oarecum lipsita de echilibru. Prea multa liniste si letargie in cea mai mare parte a cartii si o aglomeratie prea mare de evenimente incordate in final.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Initierea (seria Academia Vampirilor, volumul 2) – Richelle Mead

Atingerea Umbrei (seria Academia Vampirilor, volumul 3) – Richelle Mead