Publicat în Charlaine Harris

Moarte in familie (seria Vampirii Sudului, volumul 10) – Charlaine Harris

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducere: Adrian Deliu

Numar pagini: 480

 

Sinopsis:

Un razboi al zanelor a lasat in haos comunitatea supranaturala din Bon Temps, Louisiana, iar pe Sookie Stackhouse, eroina telepata, sleita psihic si fizic. Chiar si avand in vene sangele a doi vampiri, Sookie se reface cu mare greutate. Cele mai rele sunt insa ranile sufletesti provocate de pierderea unor persoane dragi si boala primului ei iubit, vampirul Bill. Sookie este ranita si furioasa. Singura alinare i-o aduce dragostea lui Eric Northman. Dar nici macar relatia lor nu se desfasoara fara momente tensionate. Daca la toate acestea mai adaugam si faptul ca, dupa ferecarea portalului spre lumea zanelor, au ramas in randul oamenilor cateva zane dornice de razbunare, intelegem de ce Sookie nu are nici o sansa sa traiasca in tihna. Si inca ceva: una dintre zane este manioasa, foarte, foarte manioasa…

„Harris este neintrecuta in crearea mai multor lumi paranormale si contopirea acestora cu realitatea noastra. Si totul se petrece cu mult umor, suspans si fantezie.” – Tulsa World

Parerea mea:

Nu pot sa cred ca au trecut deja 10 saptamani de cand am inceput sa citesc seria Vampirii Sudului, 10 saptamani de cand devorez volumul nou intr-o zi sau doua si apoi in restul de 5-6 zile astept cu nerabdare sa descopar continuarea, incerc sa imi imaginez ce s-ar mai putea intampla si cum vor evolua lucrurile pentru personaje. Inca nu am procesat probabil faptul ca martea viitoare nu va mai fi inca un volum de cumparat la chioscul de ziare si inca nu am ajuns sa ma simt ciudat, ca atunci cand deodata ramai fara o activitate pe care obisnuiai sa o faci periodic si deodata esti lipsit de ea. Dar stiu ca asta va urma. Abia astept acum sa pun labutele pe proaspatul volum 11 si abia dupa aceea voi intra in starea aceea de asteptare, enervata ca nu mai apare odata si ultimul volum.

Asa cum ne-am obisnuit pana acum, si romanul Moarte in familie abunda in tot felul de aventuri ale protagonistei. Noutatea consta in faptul ca Sookie se reface mult mai greu de data aceasta dupa intamplarile din volumul anterior – pana acum eram obisnuiti ca dupa o gura de sange de la unul dintre vampiri sa fie nou nouta si gata de alte aventuri. Per ansamblu,  volumul 10 a fost unul foarte foarte placut, mi-au fost dragi mai multe personaje despre care speram sa fie pozitive pana la final si sa nu fiu din nou dezamagita cum mi s-a intamplat intr-unul din volumele anterioare, cand m-am lasat cucerita de un personaj fermecator ca sa aflu la final ca era de fapt eroul negativ al cartii. Si din fericire, au ramas pozitive iar in final au capatat chiar o imagine si mai buna.

Mi-au placut momentele in care Sookie se implica singura, fara a fi fortata de imprejurari in rezolvarea problemelor prietenilor ei si poate pentru prima data ai senzatia ca de data aceasta face intr-adevar ceea ce este bine sa faca si pentru ea si pentru restul personajelor implicate: solicita ajutor pentru Bill si joaca un rol important intr-una din intalnirile varcolacilor. Partea in care sunt descrise actiunile eroinei de la intalnirea haitei este extrem de amuzanta si in general, parca toata cartea a fost impanzita cu mai multe momente haioase fata de alte volume.

Bile albe:

– Exista cateva momente de tandrete si sinceritate intre Sookie si anumite personaje, momente ce ofera un farmec deosebit cartii, in special datorita contrastului dintre caracterul obisnuit al acestor personaje (cum ar fi Eric si Pam), caracter de obicei rece si usor arogant si strafulgerarile de afectiune pe care le dezvaluie.

– Finalul cartii, mai exact ultima jumatate de pagina mi s-a parut absolut delicios. Impresia lasata de volumele anterioare despre zane este ca acestea pot fi extrem de crude in anumite cazuri, dar in acelasi timp au o naivitate de care te indragostesti si un stil adorabil. Iar momentul din finalul volumului reuseste sa redea perfect acest lucru si te lasa cu un zambet larg pe fata.

Bile negre:

– Am regretat disparitia unuia dintre personajele principale din acest volum, in ciuda faptului ca a fost prezentat ca fiind negativ si ca moartea sa ii ofera libertatea suprema lui Eric. Mi s-a parut totusi un personaj remarcabil, ce ar fi putut fi exploatat mai mult si care nici macar nu face nimic foarte rau, astfel incat sa isi merite un sfarsit atat de brusc.

– Una dintre cele mai mari probleme a lui Eric si implicit si a lui Sookie ramane nerezolvata la finalul acestui volum, cu toate ca influenta ei planeaza asupra tuturor actiunilor din carte. In mod normal, problemele mentionate la inceputul fiecarui volum isi gaseau rezolvarea pana la finalul acestuia, chiar daca dadeau nastere unor intrigi noi ce urmau sa fie rezolvate abia in romanele urmatoare. In schimb, volumul 10 te lasa cu un sentiment de frustrare, intrucat cea mai pregnanta problema nu are parte de nici o imbunatatire pana la sfarsit si cu atat mai putin de o rezolvare.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Morti pana la apus (Vampirii Sudului, vol. 1) – Charlaine Harris

Moartea la Dallas (Vampirii Sudului, vol. 2) – Charlaine Harris

Reclame