Posted in Dorina Georgescu

Weekend gratis – Dorina Georgescu

Weekend gratis - Dorina GeorgescuWeekend gratis

Dorina Georgescu

Disponibil la: Junimea 

 Numar pagini: 121

 

Sinopsis:

“Ai putea, gandeam, marsalui cu un prieten intreaga Europa, povestind, glumind si impartind o bucata de paine, dar daca dupa o mie de kilometri iti pune piedica de-ti julesti genunchii, nu cred ca ar mai fi cazul sa continui nici daca te-ar purta in brate tot restul drumului.. ”

Parerea mea:

Am fost destul de reticenta in momentul in care am auzit de cartea aceasta, in primul rand datorita copertei destul de neinspirate si in al doilea rand deoarece sinopsisul romanului nu spune nimic despre poveste. Sunt totusi de parere ca autorii romani incepatori chiar merita o sansa din partea cititorilor, cu atat mai mult cu cat debutul pe piata literara de la noi poate fi destul de dificil, asa ca am acceptat cu placere oferta de a recenza volumul.

Protagonista romanului este Natalia, o avocata din Bucuresti, proaspat ceruta in casatorie de iubitul sau, Ovidiu. Insa tocmai planurile de nunta sunt cele care isca o cearta apriga intre cei doi, astfel incat Natalia se trezeste brusc singura, nestiind daca despartirea se va dovedi temporara sau permanenta. Urmeaza un weekend in care protagonista analizeaza  in detaliu ultimii doi ani din viata sa, incercand sa priveasca intr-un mod cat mai obiectiv relatia cu Ovidiu, de la primele intalniri si pana la dezastrul din prezent.

Desi inceputul legaturii dintre cei doi a fost incendiar, treptat, au aparut momente – culmea, exact cele mai importante dintr-o relatie, in care Ovidiu a aratat ca sub masca de Fat Frumos ideal, se ascund trasaturi mult mai urate. Orbita de dragoste, Natalia prefera sa treaca prea usor peste acele intamplari, incercand sa ii gaseasca scuze subrede partenerului sau. Mai mult, incercarile de a discuta cu acesta despre acele evenimente duc la victimizarea lui Ovidiu, acesta avand talentul de a manipula sentimentele Nataliei astfel incat sa o faca pe ea sa para exagerata.

In timpul introspectiilor protagonistei, reusim sa cunoastem si personajele secundare ale romanului, adica oamenii dragi din viata ei si a lui Ovidiu. Un aspect interesant a fost intalnirea dintre eroina si familia iubitului sau. Cum in primele pagini aflam ca cearta izbucneste din cauza diferentelor de opinie dintre Natalia si viitoarea ei soacra, am avut tendinta de a mi-o imagina pe aceasta in cele mai intunecate culori. Iar rememorarea primei intalniri dintre cele doua femei ar putea fi o incercare de a o aseza pe mama lui Ovidiu in rolul personajului negativ. Personal insa, am considerat ca de fapt, in cazul acesta, Natalia chiar a fost cea care a exagerat, creandu-si poate asteptari prea mari si pastrand ranchiuna celor care nu i le-au indeplinit. Nu exista un conflict intre aceste parti, ceea ce sugereaza ca si motivul pentru care Natalia si Ovidiu se cearta nu este in realitate dorinta mamei lui. Aceasta motivatie este folosita doar ca un paravan pentru neintelegerile mai vechi din cuplu care s-au strans pana la punctul in care e imposibil sa nu explodeze.

Mi-a placut mult modul in care autoarea creioneaza mediile diferite din care provin protagonistii, eleganta stilului de viata boem al matusii Nataliei precum si autenticitatea mediului rural din care vine Ovidiu, atat de fidel conturat. Mai interesant este faptul ca diferentele se construiesc oarecum indirect, prin prezentarea ritualurilor, prin descrierea meselor, prin atitudinea personajelor, etc. De asemenea, am apreciat si prezentarea dificultatilor protagonistilor de a se adapta, atunci cand sunt pusi in acele medii cu care nu sunt familiarizati. Mi s-a parut ca se demonteaza cumva mitul acela conform careia un adult trebuie sa fie capabil sa se adapteze intr-o clipa la orice conditii, ca imposibilitatea de a te simti confortabil in orice situatie este semn de imaturitate. Desi sunt maturi si au ajuns intr-un punct al vietii in care se simt bine din toate punctele de vedere, atat Ovidiu cat si Natalia se straduiesc din rasputeri sa isi gaseasca locul in mijlocul familiilor celuilalt, insa incercarile lor sunt mai degraba sortite esecului.

Spre final, firul rupt pare ca se va reinnoda. Desi emotiile nu s-au asezat inca, ba dimpotriva, par chiar mai intense decat la inceput, Natalia accepta sa discute cu Ovidiu. Totusi, chiar si in acele momente, acesta continua sa se poarte ca un mitocan, insensibil la modul in care a ranit-o, dornic sa stearga totul cu buretele si cu cateva scuze aruncate doar pentru a-i distrage atentia si fara sa inteleaga de fapt cu ce a gresit. Natalia pare sa ramana cu picioarele pe pamant, intelegand ca ceea ce face Ovidiu pentru impacare este doar de suprafata, preferand sa ascunda gunoiul sub covor in loc sa lucreze sincer pentru a remedia problemele. Probleme care altfel, ar razbate probabil tot mai des in viitor daca ar ramane acum nerezolvate.

In acest punct, o admiram sincer pe Natalia, considerand ca in sfarsit, un autor a creionat portretul unei femei mature, cu capul pe umeri si nu al uneia care si-a pastrat comportamentul irational de adolescenta in ciuda anilor. Tinand cont de trendul acesta pornit de la 50 Shades, cu protagoniste dispuse sa treaca peste greselile partenerilor, oricat ar fi de grave sau abuzive, doar in numele dragostei, eram teribil de entuziasmata sa gasesc in sfarsit o eroina capabila sa separe albul de negru, sa puna in balanta toate aspectele si sa isi ia viata in maini atunci cand vede clar ca o relatie nu duce nicaieri si o face nefericita mult mai des decat ar trebui. Romanul se incheie cu aceasta sugestie, asa ca deja ma criticam in gand ca nu i-am acordat maximum de incredere de la inceput  si l-am judecat in baza unor criterii superficiale. Iar apoi, surpriza. Exista un epilog. Care epilog mi-a facut praf toata bucuria, intorcand povestea la 180 de grade si care, din pacate, reia aceleasi clisee din basmele cu printi si printese si din happy end-urile sclipitoare holliwoodiene. Rar am simtit o dezamagire atat de crunta si cred ca acest lucru este datorat exact rasturnarii de situatie. Daca gandurile Nataliei ar fi sugerat acest epilog, poate ca as fi avut timp sa ma obisnuiesc cu ideea si sa o accept, tocmai pentru ca deja atat de multe carti utilizeaza acest tip de incheieri incat au ajuns sa ma lase rece, desi mai demult ma intrigau si ma infuriau. Acum insa, ultimele capitole imi ridicasera deodata asteptarile la un nivel superior, doar ca epilogul sa ma arunce in aceleasi clisee agasante.

Per ansamblu, romanul a fost mai interesant si mai complex decat m-as fi asteptat, mai ales ca intriga nu este foarte spectaculoasa. In ciuda banalitatii povestii de dragoste, autoarea reuseste sa trateze intr-un mod destul de captivant relatia dintre Natalia si Ovidiu si sa te faca foarte curios sa afli cum va evolua aceasta. Din punctul meu de vedere, epilogul a scazut cel putin o stea din ratingul pe care intentionam sa il dau cartii, insa in acelasi timp, tinand cont de succesul povestilor in care totul se termina cu bine, indiferent de ce s-a intamplat pana atunci, cred ca majoritatea cititorilor se vor bucura de incheierea optimista.

Multumesc autoarei, Dorina Georgescu, pentru ca mi-a oferit acest roman pentru recenzie.

Bile albe:

Modul in care o poveste de iubire obisnuita, care ar putea fi povestea oricarui cititor, devine un subiect interesant, pe care iti doresti sa il analizezi in amanunt, cot la cot cu protagonista.

Bile negre:

– Paragrafele nesfarsite cu tenta filosofica. Mi se pare ca autorii romani au aceasta tendinta exagerata de a transmite cititorului meditatiile lor cu privire la viata, iubire, rolul omului pe pamant, relatiile care se nasc intre fiintele umane, samd, intr-o forma prea directa, care se vrea a fi citabila. Decat sa primesc noi si noi pasaje de genul acesta, as prefera ca textele sa transmita intrebari, sa te faca pe tine, cititorul, sa ajungi singur la acele concluzii, nu sa ti le ofere de-a gata, numai bune sa le citesti cu admiratie de doua ori si apoi sa le uiti la fel de repede, tocmai pentru ca nu a trebuit sa iti antrenezi nici un pic mintea sa patrunda sensurile ascunse printre randuri.

– Epilogul.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Inca o dorinta – Andres

Portbagaj – Ciprian Macesaru

Posted in Tammara Webber

E usor sa te iubesc – Tammara Webber

E usor sa te iubesc - Tammara WebberDisponibil la: Editura Epica

Colectia: Contemporary Fiction – New Adult/+17 ani

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 352

 

Sinopsis:

Salvata de un strain. Bantuita de un secret. Cateodata, dragostea nu-i un lucru simplu…

El o urmareste, dar nu face cunostinta cu ea pana cand, odata, intr-o intalnire neasteptata, el devine salvatorul ei.

Atractia dintre ei e incontestabila. Totusi trecutul, pe care el s-a straduit atat de mult sa-l depaseasca, si viitorul, in care ea-si pune atat de mari sperante, ameninta sa-i desparta.

Numai impreuna ar putea sa lupte cu durerea si vinovatia, sa infrunte adevarul si sa gaseasca neasteptata putere a dragostei.

Jackie este o fata frumoasa, este la colegiu, de trei ani are un iubit admirabil si i se pare ca viata e usoara si viitorul ii zambeste. Fara veste, iubitul o paraseste pentru ca vrea sa incerce ceva nou, iar durerea despartirii o face sa nu mai ajunga la cursuri si sa fie la un pas sa piarda examenul si anul. Scapa ca prin urechile acului dintr-o tentativa de viol, parintii ii spun ca se duc la schi atunci cand hotaraste sa vina si ea acasa in vacanta… De unde sa inceapa sa se refaca?

De n-ar fi prietenii, s-ar prabusi. Pas cu pas, ei o ajuta sa mearga mai departe. E ca intr-un joc, ii vor spune ei si o vor invata ca este destul de puternica pentru a supravietui.

Tammara Webber scrie o carte despre obsesie, punand-o sub lupa si cantarindu-i bunele si relele. Fiecare dintre personajele sale, atat de vii si de colorate, are niste demoni personali pe care trebuie sa-i invinga, principalii vinovati pentru „greseli” fiind: obisnuinta care te face orb la realitate, dorinta de a avea succes cu orice pret, rivalitatea care calca totul in picioare, rusinea care te amuteste cand ar trebui sa strigi, neincrederea ca „de data asta” va fi altfel, va fi bine.

Cum iei cea mai buna decizie? E foarte usor cand iubesti!

Parerea mea:

V-am mai spus vreodata ca ador finalurile fericite? Ca de fiecare data cand citesc o carte cu o incheiere nu prea optimista raman cu o senzatie neplacuta, ca si cum ceva perfect ar fi fost stricat exact la sfarsit? Am senzatia ca exista destule incheieri triste in realitate incat sa nu imi doresc sa citesc si povesti care se incheie in acelasi mod. Ei bine, E usor sa te iubesc are exact acel final perfect pe care mi-l doresc, in ciuda faptului ca povestea nu este deloc una lipsita de substanta sau cu un scenariu simplu.

Descrierea cartii ofera destule detalii despre firul narativ incat sa nu mai fie nevoie sa povestesc si eu despre ce este vorba. E usor sa te iubesc este o poveste de viata, in care iubirea se impleteste cu dramele personale. Jacqueline si Lucas au fiecare problemele lor, probleme ce nu stau ascunse intr-un coltisor al mintii lor, ci le afecteaza fiecare secunda a vietii. In cazul Jacquelinei, acestea se traduc prin tentativa de viol si amenintarea continua a unui atac viitor din partea aceluiasi coleg din mainile caruia a fost salvata de Lucas. Comparativ cu acestea, problemele varstei cu care se confrunta: o despartire, pierderea grupului de prieteni si problemele scolare aproape ca palesc intru totul. Iar viata lui Lucas este umbrita de o tragedie ce i-a marcat intreaga adolescenta si de vina pe care si-a asumat-o, vina ce il apasa in fiecare clipa. Fiecare dintre ei isi are propriul inger pazitor. Si in plus, ei se gasesc unul pe altul si in ciuda temerilor, a ezitarilor si a obstacolelor, descopera ca se completeaza si ca fiecare este exact ceea ce avea celalalt nevoie. Si se salveaza unul pe altul.

Ambele personaje principale sunt foarte bine construite, cu mult realism si naturalete. Desi de multe ori nu esti de acord cu actiunile lor, stii ca de fapt existenta acestora este asigurata exact de veridicitatea personajelor. Cu alte cuvinte, o persoana reala ar fi reactionat exact cum o fac Lucas si Jacqueline, in timp ce un personaj de carte clasic, ar fi facut „ceea ce trebuia”.  Cele mai elocvente exemple sunt exact cele care cladesc intriga romanului, dar pe langa acestea, de-a lungul povestii mai descoperi si altele mai putin semnificative. Insa principalele momente sunt reprezentate exact de dramele personajelor. In timp ce Jacqueline incearca sa uite atacurile carora le-a cazut victima, nevorbind cu nimeni despre ceea ce s-a intamplat si despre modul in care este in continuare hartuita, te intrebi de ce nu a vorbit din prima clipa, de ce nu a cerut ajutor, intrucat acela ar fi fost pasul normal. Dar in acelasi timp, constientizezi ca probabil in viata reala persoanele ce trec prin ceva asemanator reactioneaza exact ca ea. Se ascund, se considera partial vinovate, iar teama si rusinea le impiedica sa faca lucrul corect. Aceeasi situatie apare si in cazul lui Lucas. Iti spui ca nu este corect ca el sa se considere vinovat pentru ceea ce s-a intamplat in trecut, ca e absurd si de neinteles ca el sa isi asume responsabilitatea si ca ar trebui sa fie constient de acest lucru. Dar in mintea ta stii de fapt ca era imposibil ca el sa nu se invinovateasca. Oricat de constient ar fi de faptul ca ii era imposibil sa faca ceva pentru a schimba lucrurile, stii ca in adancul lui nu are cum sa nu creada altfel.

In ciuda faptului ca romanul atinge subiecte extrem de sensibile, E usor sa te iubesc nu este deloc greu de parcurs. Povestea te cucereste de la primele pagini, iar pe parcursul cartii te surprinzi adesea cu un zambet larg pe fata. In plus, autoarea reuseste sa creeze un sentiment de apropiere intre cititor si personaje, astfel incat la un moment dat uiti ca citesti o opera de fictiune si ai senzatia ca afli de fapt povestea unor prieteni dragi.

Bile albe:

– Mi-a placut lipsa de clisee si am fost adesea surprinsa de personajele secundare. Colega de camera a Jacquelinei, Erin si Katie, presedinta fratiei din care aceasta face parte sunt cele mai bune exemple. Ambele actioneaza intr-un mod total neasteptat, in ciuda faptului ca la prima vedere esti tentat sa le cataloghezi ca fiind genul de studente superficiale si lipsite de profunzime, al caror comportament este condus doar de  dorinta de a fi populare.

Bile negre:

– Triunghiul Jacqueline – Lucas – Landon este putin cam transparent. Am banuit de la inceput ce ascunde acesta de fapt si cred ca daca ar fi fost tratat putin mai atent, acest aspect ar fi sporit suspansul povestii. Chiar daca nu pe o astfel de tensiune se mizeaza, nici nu cred ca ar fi stricat.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Painted Blind – Michelle A. Hansen

Fericirea incepe azi (seria Beautiful, volumul 1) – Jamie McGuire