Portbagaj – Ciprian Macesaru

Portbagaj – Ciprian Macesaru

Disponibil la: Editura TREI

Colectia: Fiction Connection

Numar pagini: 104

 

Sinopsis:

Pentru protagonistul romanului Portbagaj, un individ abrutizat si stapanit de fascinatia raului, singura cale spre celebritatea literara e impostura. Dupa ce si-a insusit pe nedrept un manuscris pe care l-a publicat sub numele sau, gaseste intamplator jurnalul Alinei, sotia lui. Frustrat si neimplinit, se cufunda cu voluptate in lectura paginilor secrete, descoperind lucruri teribile care pun intr-o lumina cu totul noua intreaga sa casnicie.

Portbagaj a fost recompensat cu Premiul „Tanarul scriitor al anului 2013″ pentru roman in manuscris, acordat de Filiala Bucuresti Proza a Uniunii Scriitorilor din Romania.

„Ne uram, dar aveam interese mai presus de aceasta ura, in cazul ei era vorba despre dragostea pentru sotia mea, in cazul meu despre o ura si mai mare, ura pentru aceeasi femeie, pentru femeia pe care-o iubisem ca un nebun, mama copilului meu, femeia care nu ma dorea, femeia careia ii era sila de mine, frigida, femeia cu sexul ca un desert, femeia fara sex, femeia fara viata, femeia moarta…”

Parerea mea:

Intotdeauna cand incep o carte scrisa de un autor roman ma simt putin ca si cum as juca la loterie. Ma astept cumva sa nu fiu foarte incantata, insa in acelasi timp, nu ma pot abtine sa sper ca voi avea totusi parte de o supriza placuta.

In cazul romanului Portbagaj, aproape ca nu stiu nici acum daca mi-a placut sau nu. Am detestat cu atat de multa intensitate personajul principal incat nu reusesc sa imi dau seama daca intr-adevar nu mi-a placut cartea, daca doar proiectez impresiile despre personaj asupra intregii povesti (pentru ca e aproape imposibil sa le separi) sau daca sentimentele acestea pe care reuseste sa ti le induca autorul fata de protagonist sunt ceea ce fac ca Portbagaj sa fie un volum foarte bun. Cu atat mai mult cu cat acesta nu are decat 104 pagini, asadar autorul a avut la dispozitie putin timp in care sa iti transmita emotii atat de puternice.

Portbagaj este de fapt un volum secundar, ce continua povestea protagonistului din romanul Superhero. Personajul principal este Paul Vasilescu, scriitor ratat, care si-a dobandit succesul prin furtul unui manuscris. Plagiatul este descris in romanul anterior, asa ca in Portbagaj nu aflam in detaliu circumstantele in care s-a petrecut acesta. Actiunea se centreaza oricum asupra altor episoade, asa ca romanul poate fi citit si ca un stand alone. Ceea ce atrage atentia acum este relatia protagonistului cu membrii familiei sale: Alina, sotia care ii respinge incercarile de apropiere insa dezvolta o relatie intima cu Ramona, prietena sa cea mai buna, lesbiana; fiul pe care il viseaza un autor de succes, dar pe care il considera in acelasi timp prea mototol si tatal odata opresor, in prezent bolnav de Alzheimer si, in clipele de luciditate, mereu nemultumit si carcotas.

Jurnalul secret al sotiei da nastere unui sir de evenimente iesite din comun, iar situatia oscileaza de la multumire, la un compromis sexual satisfacator, trecand mai apoi prin diferite stadii de disperare. Povestea este indeajuns de captivanta, iar numarul mic de pagini asigura un ritm alert si o lectura ce reuseste sa iti pastreze interesul la un nivel ridicat pe tot parcursul ei.

Insa din punctul meu de vedere, personajele reprezinta punctul forte al cartii. Protagonistul pare genul de om in care se aduna cele mai exasperante defecte – unele dintre ele facand parte din categoria celor despre care multi ar spune ca sunt tipic romanesti. L-am antipatizat de la inceput, insa doua replici m-au facut sa il detest cu adevarat. Asa cum spuneam si mai devreme, m-a surprins foarte placut abilitatea autorului de a crea un personaj atat de perfect enervant, pe care l-am putut detesta atat de repede si cu atat de multa intensitate. Ce mi s-a parut poate chiar mai interesant decat triunghiul dintre Paul, Alina si Ramona – care este in centrul atentiei, a fost relatia lui Paul cu parintii lui si cu fiul sau. Este atat de tipica Romaniei acestor ani, atat de incarcata de taceri, de nemultumiri, de aspiratii ridicole, de certuri, de proiectia propriilor dezamagiri asupra celorlalti si de inabilitatea de a exprima iubirea si intelegerea care ar trebui sa se regaseasca in mod normal intre membrii unei familii. Este exact genul de relatie pe care o intalnesti zi de zi, pe care o vezi pe strada cand treci pe langa un tata irascibil insotit de copilul sau pe care o ghicesti din convorbirile telefonice monosilabice si iritate ale colegei de birou cu mama sa.

Probabil tocmai faptul ca romanul este atat de scurt face ca celelalte doua personaje importante, sotia protagonistului si prietena acesteia sa intrige foarte tare cititorul. Daca pe Paul ajungi sa il cunosti datorita simplului fapt ca privesti lucrurile din perspectiva lui, Alina si Ramona ti se dezvaluie doar partial. Ai timp doar sa le ghicesti vag conturul personalitatilor, insa nu destul incat misterul sa fie spulberat. Asa ca ramai cu o multime de intrebari vis-a-vis de aceste doua femei, fiecare actiune a lor sporindu-ti si mai mult curiozitatea.

Multumesc Editurii TREI pentru aceasta carte. Portbagaj este o lectura scurta dar intensa, genul asupra careia gandurile continua sa iti staruie chiar si dupa ce ai terminat-o.

Bile albe:

Exista un capitol in care primim explicatia pentru comportamentul neobisnuit al Alinei. Capitolul este scris intr-un stil total diferit, experimental, imbinand doua cadre separate, intr-un ritm alert, tensiunea crescand cu fiecare cuvant parcurs. Mi s-a parut cea mai buna parte a cartii acel capitol si am admirat modul in care autorul reuseste sa creeze un episod atat de dramatic, conturand drama unei femei si implicit si a viitoarei sale familii in doar cateva pagini.

Bile negre:

Exista multe aspecte care sunt tratate la nivel superficial. Desigur ca fiind un roman atat de scurt nu te poti astepta la prea multe detalii. Insa au existat cel putin doua episoade pe care le-am considerat inutile, iar paginile acelea le-as fi preferat axate pe aspecte mai importante. Mai mult, tinand cont de faptul ca mai exista un prim volum in care sunt narate evenimente importante din viata personajului iar acest lucru nu este mentionat nicaieri pe coperta acestei carti, cititorul nefiind deci instiintat in nici un fel dinainte, ar fi fost necesara o detaliere a acelor intamplari marcante si nu doar mentionarea lor in trecere.

Alte recenzii care te-ar putea interesa: Nu-stiu-cate-zile – Stoian G. Bogdan Corporatistul – Raluca Marchis