Publicat în Suad

Arsa de Vie – Suad

Disponibil la: Libris

Colectia: Succese internationale

Traducerea: Oana Catalina Popescu

Numar pagini: 192

Sinopsis:

Sa fie o nenorocire faptul ca te-ai nascut femeie? Pentru ea, cu siguranta. Suad are 17 ani si e indragostita. In satul sau din Cisiordania, la fel ca in multe altele, dragostea nu exista decat dupa casatorie; daca nu respecti aceasta lege, atunci iubirea inseamna  moarte. Fiindca isi dezonoreaza familia, parintii il pun pe cumnatul ei s-o ucida. In ochii tuturor, acest om este un erou, caci fapta lui se numeste crima in numele onoarei, cand, de fapt, el nu e decat un asasin las. Desfigurata in urma arsurilor si salvata printr-un miracol, Suad se hotaraste sa vorbeasca… O carte-document care socheaza si care ne zguduie din temelii existenta.

Mentiune:

Inainte de a incepe recenzia, vreau sa anunt o veste buna! Pentru ocazia de a citi romanul Arsa de Vie de Suad trebuie sa multumesc librariei online Libris! Da, echipa de la Libris a fost de acord sa imi sponsorizeze blogul, asa ca de acum voi avea o gama mult mai larga de carti online carora sa le fac recenzii. In plus, asa cum probabil unii dintre voi ati aflat deja, de ceva timp, pe site-ul Libris.ro exista si categoria de carti in engleza, asa ca va fi mai usor sa citim cartile care inca nu au ajuns sa fie  traduse si in romana. Si asta fara a mai avea grija transporturilor din afara, a taxelor prea mari, a timpului prea indelungat necesar livrarii, etc. Nu va pot descrie entuziasmul care m-a tinut zile intregi atunci cand am aflat vestea ca blogul meu va fi sponsorizat de Libris! Pe langa comentariile voastre, aceasta este una dintre cele mai importante lucruri ce imi confirma ca fac o treaba buna aici.

Parerea mea:

Si revenind acum la recenzia cartii Arsa de Vie. Mi-am dorit foarte mult sa o citesc, cred ca o aveam in wish-list de luni intregi. Am o curiozitate intensa pentru orice cultura diferita de a noastra, pentru cartile ce ilustreaza moduri de viata diferite de cel cu care suntem noi obisnuiti si pentru povesti ce ma fac sa ma intreb ce fel de om as fi fost daca m-as fi nascut intr-un alt loc sau intr-un alt timp. Fara sa dezvolt o obsesie pentru acest subiect, recunosc totusi ca am devorat articole, documentare, emisiuni, comentarii sau orice alt fel de texte care se refereau la viata femeilor musulmane. Asa ca o astfel de carte nu putea sa nu imi atraga atentia. Cu totii am auzit cel putin ocazional de povesti incredibile despre viata femeilor din unele tari arabe sau africane. Pentru cei vag interesati, povestea din Arsa de Vie s-ar putea sa nu fie o noutate. Dar pentru oricine nu a dat atentie pana acum acestor povesti, romanul va fi cel putin socant.

Nu cred ca ai cum sa intelegi o asemenea carte. Nu ai cum sa te identifici prea mult cu personajul, nu ai cum sa percepi atatea diferente de mentalitate, atatea valori diferite, este pur si simplu imposibil sa intelegi un mod de gandire atat de diferit de al tau. Oricat ai incerca sa accepti ceea ce citesti, sau sa incerci sa te pui in pielea personajului, nu este posibil sa intelegi ca intr-adevar nu putea exista un sentiment de revolta in inima protagonistei, ca ceea ce citesti inseamna de fapt un mod de viata si nu o fabulatie, ca asta este ceea ce traiesc zi de zi mii de femei si ca ele nu stiu ca poate exista un stil de viata diferit.

Incepand de la prima pagina, de la primul rand, romanul socheaza. Suad este o adolescenta musulmana, dintr-un sat din Cisiordania. Pentru ea este normal sa mearga repede, privind doar in pamant, sa iasa din casa doar insotita, sa nu priveasca niciodata, dar niciodata un barbat strain in ochi, sa aiba grija de animale, de casa, de gradina, sa ii ingrijeasca pe barbatii din familie ca si cum acestia ar fi niste zei, sa ia bataie zilnic, sa isi vada surorile omorate si pe mama ei sugrumand fetitele carora tocmai le-a dat nastere. Este normal sa valoreze mai putin decat o capra sau o vaca, sa nu mearga la scoala, sa se marite la maxim 14 ani ca sa nu rada satul de ea, sa poarte haine lungi chiar si in toiul verii, sa nu se planga vreodata de bataile sau suferintele indurate de la sot, sa nu vorbeasca aproape deloc, sa nu planga, sa nu gandeasca. Asta este viata oricarei femei din lumea lui Suad. Sentimentul de nedreptate, de revolta, constiinta faptului ca nimic din acest mod de viata nu este in regula pur si simplu nu exista. Pentru ca asta e tot ce e in jur dintotdeauna, este imposibil sa intelegi ca poate exista si altceva.

In momentul in care Suad incalca regulile, pedeapsa este la fel de normala: sa fie ucisa. Crima de onoare este organizata chiar de parintii ei, iar criminalul-erou care o va indeplini este cumnatul lui Suad. Acesta toarna benzina pe trupul fetei si ii da foc. Zile la rand Suad se zbate intre viata si moarte. Apoi, ca prin miracol, ea este salvata de o organizatie umanitara. Dar salvarea ei inseamna zeci de operatii, un trup ce va fi acoperit in totalitate de cicatrici si ascuns sub straturi de haine zi de zi, o viata de cosmaruri, de spaime irationale, de minciuni, temeri, suferinte si incercari. Viata lui Suad nu se transforma intr-un rai, ci ramane o lupta permanenta. Chiar daca in prezent protagonista are un trai linistit si implinit, ea nu ramane doar o victima a traumelor din trecut, ci si o posibila tinta a acestuia, pentru ca amenintarea continua sa planeze asupra vietii sale.

Bile albe:

– Romanul este o marturie socanta, o dovada a faptului ca exista diferente uriase intre culturile existente si in prezent in diferite zone ale pamantului si iti ramane extrem de bine prins in minte. Continui sa te straduiesti sa intelegi ce ai citit, sa absorbi fiecare aspect, sa te convingi ca este intr-adevar posibil si ca asa ceva chiar exista. Si te intrebi apoi zile la rand ce ai fi fost tu daca te-ai fi nascut la cateva mii de kilometri distanta. Pentru ca lucrurile acestea continua sa se intample chiar in momentul acesta si probabil vor continua sa existe zeci de ani, in ciuda oricaror incercari de a le stopa.

Bile negre:

– Nu prea ai ce sa reprosezi unei astfel de carti. Asa cum este scris si pe coperta, este o carte-document, o marturie, nu este o poveste imaginara in care sa apreciezi sau sa critici personajele sau descrierile locurilor. Nu sunt sigura ca autoarea a subliniat destul faptul ca pentru femeile din zona sa, aceasta este viata obisnuita, acesta este mersul lucrurilor si asa se petrece fiecare zi a vietii lor. Cred ca vor exista oameni care se vor intreba de ce femeile nu se revoltau, de ce acceptau un astfel de tratament, de ce nu mergeau la politie sau de ce nu cereau ajutor. Cred ca unora le va fi greu sau imposibil sa creada ca pur si simplu astfel de ganduri nu se nasc in mintea acelor femei, ca le-a fost modelat de sute de ani un mod diferit de a gandi si de a privi lucrurile, ca fiecare dintre noi am fi fost exact la fel daca am fi trait acolo. Am simtit ca parca nu exista indeajuns de multe argumente care sa sublinieze aceasta idee si ca exista posibilitatea ca o parte din cititori sa nu inteleaga acest aspect.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Jurnalul Zlatei – Zlata Filipovic

Memoriile unei gheise – Arthur GOLDEN