Publicat în L.J.Smith

Despartirea (seria Cercul Secret, volumul 4) – L.J.Smith/Aubrey Clark

Disponibil la: Grupul editorial Corint

Colectia: CORINTeens 

Traducerea: Carmen Botosaru

Numar pagini: 288

 

Sinopsis:

Tine-ti dusmanii aproape…

Pentru prima oara de cand s-a mutat in New Salem, Cassie Blake se simte ca o persoana obisnuita. Este fericita alaturi de iubitul ei, Adam, si isi face noi prieteni. Dar viata lui Cassie este iesita din comun, iar a fi deosebit poate fi un adevarat blestem.

Cercul secret este vanat de un dusman necunoscut – si oricine poate fi urmatoarea victima. Intre membrii lui iau nastere aliante, iar relatiile le sunt puse la incercare. Nimeni nu stie in cine poate avea incredere sau de cine sa se teama.

O sa reuseasca oare Cassie sa-si salveze prietenii… si pe sine insasi? Sau alegerile ei vor dezbina Cercul pentru totdeauna?

Mentiune:

Inainte de a incepe recenzia propriu-zisa, trebuie sa va spun ceva ce eu am aflat dupa ce incepusem deja sa citesc aceasta carte. Am fost intrigata de faptul ca exista un al patrulea volum al seriei Cercul Secret, deoarece stiam ca seria este de fapt o trilogie. Asa ca am cautat cateva informatii si am descoperit faptul ca volumul numarul 4, Despartirea (The Divide) si viitorul volum, numarul 5 – The Hunt, care va fi lansat in septembrie 2012 nu sunt scrise de L.J.Smith. Acestea apar in continuare sub marca ce le-a adus faima, adica numele scriitoarei, dar sunt scrise de un autor fantoma. Asa cum puteti citi mai jos, acelasi lucru este valabil si pentru cateva volume ale seriei „Jurnalele Vampirilor”. Din cate am inteles, L.J.Smith a fost concediata de catre editura cu care colabora si a pierdut drepturile de autor asupra acestor doua serii. Motivele sunt legate de modurile diferite in care L.J. Smith si companiile care o sustineau pana atunci vedeau continuarile acestor povesti. Mai multe detalii aflati in cele doua mesaje transmise mai demult de catre L.J. Smith fanilor sai, cu privire la aceasta problema. Primul mesaj este legat strict de volumul 4 al seriei Cercul Secret, The Divide, in timp ce al doilea se refera mai ales la seria Jurnalele Vampirilor. Am publicat si acest mesaj intrucat ofera mai multe explicatii referitoare la ceea ce s-a intamplat intre scriitoare si fostii colaboratori. Este posibil sa existe mai multe dialoguri intre L.J. Smith si cititorii sai disponibile pe Internet, dar la o prima cautare doar pe acestea le-am descoperit.

Primul mesaj:

„Dear Summer,

There is a new SECRET CIRCLE book coming out in March called THE DIVIDE, but it is not by me. I cannot say more than that I signed a contract over twenty years ago. I can’t say any more than that. I’m sorry.

Cheers,
Lisa”

Al doilea mesaj:

„Hi,

Thank you so very much for your kind words about Midnight. I’m so glad you’re enjoying it, and if you already know that Damon says those three little words to Elena, then I expect you know what she does for him afterwards. I can’t say how much I appreciate your understanding of the book, but at the same time my heart is so heavy that I just can’t keep pretending about what’s in the future for Delena fans.

You see, I’ve been fired from The Vampire Diaries—mainly because instead of giving my publishers the strict Stelana they demanded, I went ahead and wrote what my heart told me to do. They wanted Elena to “realize that she was fond of or physically attracted to Damon, but that her one true love was Stefan.” But I didn’t see the series that way. And so Midnight is the last Vampire Diaries book you’ll see by L. J. Smith.

You’re probably wondering how this can happen, since I write the series and have done so since 1990. But the truth is simple. When I got a call asking me to write a vampire trilogy for Harper, it wasn’t Harper who was calling me. It was a book packager, now called Alloy Entertainment, calling on Harper’s behalf. Their job was to take authors’ work, put blurbs and covers on it, and sell it to a publisher. When I wrote the first Vampire Diaries trilogy it was called “work for hire.” By the time I found out what that meant it was too late.

What it means is that the book packager, Alloy Entertainment, owns thebooks, not me. Even though they are copyrighted to me, I still can’t write them without Alloy’s permission. And they really hated any Delena content—as well as the many scenes I had given to Bonnie, which they wanted to cut. They demanded only Stelena. And now they’ve gotten an anonymous ghostwriter to do the books, the way a ghostwriter does Stefan’s Diaries.

The first book out after Midnight will probably sound something like my writing, since I wrote Phantom for them. But instead of edits, what I got back after I wrote it was a letter addressed to the ghostwriter by name, telling her to completely rewrite the book.

I have been fighting, coaxing, and pleading with the people at both Alloy and Harper, as I already had the next two books after Phantom mapped out. But there is nothing to be done. They simply didn’t like the way the series was going, and unlike most writers who work with book packagers, I was not submissive, meek, and eager to please them. Instead, I had my own vision of the books. But you can kiss any more truly meaningful Delena moments goodbye, because I’m afraid it just isn’t the view of Harper or Alloy.

Meanwhile, I am devastated. Of course I have other series done directly with a publisher: The Forbidden Game, Dark Visions, and the Night World books. But I put so much of myself into the Vampire Diaries books that right now I’m devastated. I never imagined anything like this could happen. But still, I can’t say that I regret having written Shadow Souls or Midnight the way I did. I wrote what I did because that was the vision I saw of the characters.

I’m just sorry that from now on Delena readers will have no hope of anything other than a Stelena endgame, and that written by someone who will do exactly what she is told.

Lisa

L. J. Smith”

Nu cred ca mai este cazul sa imi spun parerea in legatura cu ceea ce ati citit. Nici nu vreau sa imi imaginez prin ce a trecut autoarea si ce a simtit in momentul in care au inceput aceste demersuri ale celor cu care a lucrat pana atunci. Am vazut ca o multime de fani ai autoarei au declarat ca nu vor citi volumele care nu sunt scrise de ea si incearca sa scada ratingul volumelor in cauza pe site-urile care vand sau promoveaza carti. Personal, incepusem deja volumul cand am aflat aceste lucruri si am devenit cu atat mai curioasa cu privire la modul in care este scrisa cartea, la diferentele de stil, la schimbarile ce vor exista in cursul povestii si in personalitatile personajelor.

Parerea mea:

Nu pot sa imi dau seama in ce masura am fost influentata de faptul ca am aflat ca acest volum nu a fost scris de L.J. Smith. Exista cateva deosebiri pe care le sesizezi chiar fara sa stii intreaga poveste a conflictului mentionat mai sus. Nu pot spune ca schimbarile sunt neaparat negative, dar este evident ca personalitatea personajelor si relatiile dintre ele incep sa evolueze intr-un mod diferit. Per ansamblu, povestea este destul de ok, dar atunci cand ajungi la sfarsit iti dai seama ca de fapt nu a fost una completa. Dupa mai mult de 300 de pagini, situatia ramane exact in acelasi punct ca si la inceput.

Actiunea incepe la un interval de cateva zile de la punctul unde se incheiase in volumul 3, Puterea. Cassie este fericita alaturi de Adam si conduce Cercul alaturi de Faye si Diana. Lucrurile incep sa se precipite in momentul in care in oras incep sa apara mai multe persoane necunoscute: noul director al scolii si fiul acestuia, Max, pentru care Faye dezvolta o pasiune febrila si o fata de aceeasi varsta cu mambrii cercului, Scarlett, de care Cassie se simte neobisnuit de apropiata, in ciuda impotrivirilor Cercului. Iar la scurt timp dupa aparitia necunoscutilor in oras, matusa lui Melanie, Constance, este ucisa si marcata cu insemnul vanatorilor de vrajitoare.  Tot mai multi membrii ai Cercului sunt direct amenintati de diferite pericole, iar Cassie si Faye incalca grav regula impusa de Cerc: aceea de a sta departe de noii veniti. In afara de primejdiile din exterior, Cercul este macinat si de tensiunile din interior. Nimeni nu mai stie in cine sa aiba incredere, fiecare face greseli de neiertat,  tradarile sunt tot mai dese, conflictele dintre membrii la fel, diferentele de opinie risca sa distruga definitiv grupul. In plus, Cassie afla un nou secret ce i-a fost ascuns intreaga viata, secret ce o pune din nou sa isi analizeze valorile, sentimentele pentru persoanele din jur si viitorul mod de actiune.

Unul dintre lucrurile care iti atraga atentia in acest volum este acela ca personajele tind sa devina tot mai asemanatoare intre ele, ca si cum scopul final ar fi ca toate sa ramana la un nivel mediu, sa fie sterse caracteristicile de top ale fiecaruia. Indiferent daca e vorba de trasaturi bune sau rele. Diana sau Melanie isi pierd din stralucire, devin comune si exista chiar momente in care ajung sa fie aproape enervante. In schimb, Faye are parte de o schimbare aproape totala de caracter, autoarea incearca sa ii atraga compasiunea si simpatia cititorilor si o transforma din membrul cel mai intunecat al Cercului intr-o adolescenta in suferinta si cu usoare tendinte de a deveni putin rautacioasa sau alintata.

Atentia se pune extrem de mult pe relatia dintre Adam si Cassie, pe descrierea sentimentelor acestora, ceea ce banuiesc ca poate fi un plus pentru adolescentii care citesc aceasta serie. Personal, nu stiam cum sa trec mai repede de pasajele siropoase, dar avand in vedere faptul ca publicul tinta al seriei are cu vreo 7-10 ani mai putin decat am eu, este de inteles.

Bile albe:

– Cartea reuseste sa te tina in suspans la fel ca si volumele anterioare. Exista cateva rasturnari de situatii pe care este posibil sa nu le anticipezi absolut deloc, cateva dintre personajele cunoscute actioneaza uneori in moduri in care nu te astepti si per ansamblu, este un volum destul de reusit, cel putin daca nu incepi sa il analizezi in detaliu sau sa incerci sa ii compari fiecare aspect cu romanele 1-3 ale seriei. Finalul este destul de abrupt, reusind sa iti provoace curiozitatea pentru ceea ce va urma.

Bile negre:

– O parte dintre conflictele Cercului sunt mult exagerate, nu le simti ca fiind naturale sau logice, ci sesizezi exact dorinta de senzational strecurata printre randuri. Cassie duce o lupta proprie si lipsita de substrat impotriva prietenilor sai, Diana ajunge sa fie insuportabila in momentele in care ar trebui sa fie un lider hotarat al cercului si pare sa conteste fiecare decizie a lui Cassie fara sa aiba de fapt motive sa o faca, etc.

– Operatiunea de salvare pe care o intreprinde grupul pentru a o elibera pe Scarlett este lipsita de orice logica. Cercul se intalneste la ora 3 noaptea din cauza unei situatii de urgenta, amanand insa prima actiune pentru mai mult de 12 ore, pentru ca apoi fiecare etapa a planului, fiecare intalnire si discutie a membrilor Cercului sa fie la interval de mai multe ore sau chiar de zile, intr-un ritm absolut obisnuit, fara nici cea mai mica umbra de graba. Iar de la inceputul acesteia si pana la decizia lui Cassie de a merge impotriva deciziilor grupului trec cateva zile bune. Va amintesc ca in tot acest timp Scarlett era la un pas de moarte..

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Puterea (seria Cercul secret, volumul 3) – L.J.Smith

Captiva (seria Cercul Secret, volumul 2) – L.J.Smith