Publicat în Anna Carey

Rise (seria Eve, volumul 3) – Anna Carey

Rise (seria Eve, volumul 3) - Anna CareyRise

seria Eve, volumul 3

Anna Carey

Numar pagini: 320

 

Sinopsis:

Cat de departe ai merge atunci cand nu mai ai nimic de pierdut?

Atunci cand si-a pierdut sufletul pereche, pe Caleb, Eve a simtit ca lumea ei s-a sfarsit. Captiva in palat, fortata sa joace rolul printesei patriotice si fericite a Noii Americi – si al miresei fericite a unuia dintre oamenii de baza ai tatalui ei – intreaga viata a lui Eve este o minciuna. Singurul lucru care o face sa mearga inainte este amintirea lui Caleb si revolutia pe care el a inceput-o.

Acum, Eve preia lucrurile de unde le-a lasat Caleb. Cu ajutorul lui Moss, un spion sub acoperire aflat la curtea regelui, ea planuieste sa submineze Noua America, incepand cu capitala, Orasul de Nisip. Va fi Eve capabila sa aduca o lume noua, libera, atunci cand este constransa sa indeplineasca ultimul act de rebeliune – uciderea propriului tata?

In Rise, Eve trebuie sa aleaga pe cine lasa in urma, pe cine salveaza si cu cine va lupta. Povestea uimitoare de iubire si sacrificiu din aceasta distopie din Noua America ajunge acum la un deznodamant socant.

Parerea mea:

Auzisem de multa vreme ca Anna Carey s-ar putea sa isi surpinda cititorii si sa se indeparteze in volumul 3 al seriei Eve de majoritatea cliseelor pe care isi construiesc in ultimii ani autorii romanele pentru tineri. Ma asteptam la un scenariu indraznet, la o intriga diferita si decizii curajoase si cred ca privind in ansamblu, am primit ceea ce doream. Un singur aspect m-a deranjat: finalul care parca anuleaza exact impresia ca citesti in sfarsit altceva. Mi s-a parut ca deznodamantul aduce povestea in categoria acelor scenarii tipic hollywoodiene, incheiate cu un happy end brusc, superficial si fara sens, care nu face decat sa stearga din stralucirea povestii. In mod normal, ador finalurile fericite, insa de data aceasta… Din punctul meu de vedere, cartea aceasta nu avea nevoie de o astfel de incheiere. Era perfecta si realista, povestea devenise mai complexa, eroina si personajele secundare se maturizasera, iar autoarea reusise sa mixeze indeajuns de multe scene dramatice cu momente mai linistite pentru ca rezultatul sa fie veridic. Asa ca surpriza din final mi s-a parut nepotrivita, falsa, ca un tutu roz pe care l-ai pune unei persoane care abia a scapat cu viata dintr-un razboi in care a vazut moartea in toate formele ei ingrozitoare.

Insa exceptand acel paragraf din final, romanul a fost mai mult decat reusit. Am fost surprinsa de modul in care s-a maturizat Eve, de relatiile pe care le construieste cu cei din jur, de intelepciunea de care da dovada in majoritatea timpului. Bineinteles, la un moment dat ia din nou o hotarare destul de lipsita de logica – hotarare care mi-a amintit de momentul cu radioul din volumul 1 – insa per ansamblu, Eve este acum mult mai ancorata in realitate, iar evolutia ei de la eleva perfecta si naiva de la inceputul seriei este uimitoare.

Mi-a placut mult si faptul ca nimic nu se intampla cu usurinta. Nici unul dintre planurile rebelilor sau ale protagonistei nu se desfasoara conform ideilor initiale, nici o incercare nu merge lin, nici o lupta nu se castiga usor sau fara sacrificii. Din punctul acesta de vedere, cel putin pana la final, autoarea nu a ezitat sa ofere o poveste extrem de similara vietii reale, fara nimic ideal, fara rezolvari miraculoase sau vise transformate ca prin minune in realitate.

Stilul este mai grav, percepi parca dintr-o singura fraza transformarea protagonistei, iar tensiunea ramane de la primele si pana la ultimele pagini la fel de apasatoare. Ritmul este accelerat, directia povestii se schimba mereu, au loc tot felul de rasturnari de situatie, nu stii niciodata ce eveniment se poate petrece pe neasteptate. Asadar, pe langa o poveste mai complexa si mai profunda decat te-ai astepta, ai parte si de o lectura captivanta, care te tine cu sufletul la gura. De multe ori, unele carti cu ritm alert pot parea superficiale in ceea ce priveste imaginea personajelor. Sau viceversa: romane ce te surprind prin profunzimea ideilor sau prin modul de gandire al protagonistului ajung sa fie plictisitoare din punct de vedere al actiunii propriu zise. In Rise insa, autoarea reuseste sa imbine cu succes ambele aspecte si sa ofere cititorilor o lectura desavarsita.

Bile albe:

– Evolutia povestii si cea a protagonistei se armonizeaza perfect. Pe masura ce povestea devine tot mai complicata si cu mai multe implicatii, Eve se maturizeaza, creste, se transforma intr-o persoana cu capul pe umeri, responsabila si constienta de rolul pe care trebuie sa il joace.

Bile negre:

– Dezvaluirea din final strica parca impresia lasata pana atunci, oferind cumva o nota de falsitate romanului, mai ales in contrast cu realismul de pana atunci. Este ca si cum autoarea n-ar fi avut curaj sa continue in aceeasi nota indrazneata de pana atunci si ar fi apelat exact la final la un compromis. Sunt sigura ca majoritatea cititorilor vor fi placut surprinsi de modul in care s-a incheitat seria, pentru ca vorbim pana la urma de un final fericit, insa eu imi pastrez parerea ca acesta nu ar fi fost necesar si ca a facut mai mult rau decat bine.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Eve (seria Eve, volumul 1) – Anna Carey

Sacrificiul (Eve, volumul 2) – Ana Carey

Reclame
Publicat în Anna Carey

Sacrificiul (Eve, volumul 2) – Ana Carey

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Bogdan-Alexandru Sasu şi Shauki Al-Gareeb

Numar pagini: 320

 

Sinopsis:

Iubire, aventura si sacrificiu intr-o lume devastata.

Pentru prima oara de cand a evadat de la Scoala, Eve si-a gasit pacea. Locuieste in Califia, un paradis pentru femei, la adapost de soarta ingrozitoare care le asteapta pe orfanele Noii Americi. Dar siguranta ei are un pret: a fost obligata sa-l abandoneze pe Caleb, singur si ranit, la portile orasului. Cand aude ca acesta se afla in pericol, incearca sa-l salveze, insa e prinsa si dusa in Orasul de Nisip, capitala Noii Americi.
Captiva intre zidurile Orasului, Eve descopera un secret cumplit despre trecutul ei si e fortata sa se confrunte cu o cruda realitate. Afland ca iubitul ei este in viata, ea incearca sa evadeze pentru a fi impreuna – insa consecintele ar putea fi tragice. Si atunci, trebuie sa faca o alegere disperata, altminteri risca sa-l piarda pe Caleb pentru totdeauna.

Naratiunea antrenanta, povestea romantica si finalul tulburator sunt tot atatea motive pentru cititori sa astepte cu nerabdare urmatorul volum al seriei!

Parerea mea:

Inainte de a incepe recenzia, lasati-ma sa ma descarc si va dau un sfat referitor la volumele 2, 3…etc ale unei serii. Daca obisnuiti sa urmariti bloguri despre carti si dati peste recenzia unui astfel de volum al unei serii din care ati citit volumele anterioare, in cazul in care realizati ca recenzia pe care ati inceput sa o cititi este de fapt un afurisit de rezumat detaliat, nu-l cititi! A inceput sa ma sacaie chestia asta cu recenziile ce sunt de fapt rezumate de mai mult timp, mai ales ca am vazut ca blogurile ce practica acest obicei se inmultesc pe zi ce trece, dar abia acum sunt de-a dreptul furioasa din cauza lor. In mod normal, atunci cand citesc un astfel de rezumat mascat sub numele de recenzie la un prim volum sau la un roman de sine statator, nu ma deranjeaza extraordinar de tare. Pentru ca nestiind personajele si firul narativ dinainte, rezumatul nu imi ramane in minte la fel de pregnant ca atunci cand citesc rezumatul unui volum secundar dintr-o serie in care am citit deja primul volum. Si oricum il citesc mai mult in diagonala. Asa ca pana ajung eu sa citesc cartea respectiva, nu mai retin mare lucru din rezumatul respectiv, ci doar ideile principale. Pe care oricum le afli din descrierile editurilor. Dar in momentul in care am citit primele volume ale unei serii si dau peste rezumatul unui volum inca necitit, se schimba lucrurile. Da, sunt prea curioasa sa ma pot abtine. Deci il citesc. Stiu ca e vina mea, dar hai sa fim seriosi..cati dintre voi va puteti abtine sa nu il cititi, daca textul e chiar acolo, in fata ochilor vostri? Oricum, in cazul in care o sa ma intrebe cineva de ce urmaresc bloguri cu recenzii..le urmaresc pentru ca ma intereseaza sa aflu ce anume are special o carte, cu ce impresioneaza, ce parti bune si ce parti rele are un roman si in general, pentru ca ma fascineaza modul in care o carte poate fi privita atat de diferit de diversi cititori. Nu le urmaresc pentru a afla pas cu pas ce se intampla intr-o carte! Pana la urma, definitia recenziei pe scurt spune ca aceasta este o parere personala despre un roman. Parere personala deci! Nu rezumat detaliat, nu povestire amanuntita! Ar fi dragut ca atunci cand cineva se apuca sa faca o treaba, sa aiba cel putin idee de ce inseamna treaba respectiva.

Asadar, acum nu pot decat sa ma gandesc cat de misto ar fi fost volumul al doilea al seriei Eve daca nu as fi stiut in detaliu ce se intampla, din asa-zisele recenzii pe care le-am citit pana acum.

Revenind acum la Sacrificiul.. Primul gand pe care l-am avut in momentul in care am inchis cartea a fost ca aceasta este cea mai intunecata carte distopica pe care am citit-o. De-a lungul romanului nu exista nici un moment in care sa nu stai incordat, nici o strafulgerare de bucurie, de seninatate.. In ciuda faptului ca eroina fura cateva momente de fericire, aceasta este umbrita mereu de amenintarea situatiei in care se afla. Protagonista cade mereu din lac in put, in momentul in care se salveaza dintr-o situatie neplacuta, ajunge mereu intr-una si mai rea. Inca de la inceput, fiecare lucru bun care i se intampla eroinei vine la pachet cu unul care o arunca si mai adanc in infern. Intr-un final, Eve are cel putin certitudinea ca a scapat de eticheta de fugara si ca viata ei nu mai e amenintata. Dar adevarul pe care il afla e chiar mai rau decat ceea ce isi imagina. Iar viitorul lui Caleb si al prietenelor ei nu este deloc unul stralucitor.

Ceea ce nu am reusit sa inteleg este de ce Eve si Caleb nu aleg sa fuga inca din primul moment in care s-au revazut. Da, probabil stiti deja ca pentru o perioada, cei doi se reintalnesc. Intr-adevar, fiecare dintre ei are acum un rol diferit, fiecare dintre ei este o rotita dintr-un mecanism mai mare. Nu doar viitorul lor este acum ameninta, ci soarta intregii populatii. Dar nici unul dintre ei nu este de neinlocuit. Pana spre final, in mainile Evei nu sta viitorul celor din jur. Iar Caleb nu are nici el un rol semnificativ. Deci in loc sa incerce sa contribuie la pornirea unui sistem ce va schimba regimul instaurat, sistem ce merge oricum inainte, cu sau fara ei, ar fi putut sa incerce sa evadeze de la inceput. Mai ales ca in acest volum aflam si limitele noului regat. Intr-adevar, protagonistii nu prea ar fi avut cum sa treaca oceanul, din moment ce avioanele nu mai zboara si sa se ascunda in fosta Europa sau Asie, insa suveranitatea regelui Noii Americi nu se intinde pe intreaga suprafata a celor doua continente americane ci doar de-a lungul a cateva state. Nu putine, intr-adevar, dar ideea este ca existau si zone sigure..

Pe langa obstacolele reprezentate de prizonieratul ei, Eve este prinsa acum si intr-o serie de intrigi mai marunte. Atat in noua ei locuinta, cat si in peregrinarile sale in diverse locatii, Eve se izbeste de orgolii, tradari, lupte mediocre, prejudecati si conflicte nascute din mandrie si frustrari. Un semn ca nici macar o apocalipsa nu schimba firea omului. Tot in zona asta se incadreaza si planurile de reinviere a societatii dupa dezastrul lasat de molima ce a decimat umanitatea. Ca si in alte romane postapocaliptice, si in Sacrificiul apar diferentele dintre capitala si zonele din jur. In timp ce oamenii din jurul Orasului de Nisip mor, sufera si sunt transformati in niste sclavi ai puterii, in oras mica societate „nobila” se scalda in lux, proiectele de refacere a infrastructurii nu includ extinderea locuintelor si a cladirilor absolut necesare, ci se refera la recrearea spatiilor destinate placerii, iar grupul ce tine in maini puterea nu stie sau nu este impresionat de pretul acestor frivolitati. Cei care il platesc nu sunt ei, ci restul oamenilor.

Bile albe:

– Mi-a placut ca in acest volum se ofera mai multe detalii referitoare la viata de dinainte de dezastru, la modul in care molima s-a dezlantuit, la posibilitatile de supravietuire de dupa aceasta si la felul in care a ajuns sa fie instaurat acest regim. Daca primul volum, s-a axat in special pe prezent si pe actiunile eroinei, in Sacrificiul autoarea ofera o imagine mai ampla a lumii pe care a creat-o, imagine ce se extinde atat in prezent, cat si in trecut.

Bile negre:

– Ca si in primul volum, Eve face si de data aceasta greseli din cauza carora mor oameni. In ciuda faptului ca ar fi trebuit sa invete din trecut si sa isi controleze impulsivitatea, eroina repeta aceleasi erori. O consider principala vinovata atat pentru faptul ca ea si Arden au cazut amandoua exact in situatiile de care fugeau, cat si pentru dezastrul din final, intrucat isi cunostea destul de bine dusmanul incat sa nu trebuiasca sa il subestimeze si sa actioneze pripit si fara sa gandeasca inainte absolut toate aspectele.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Eve (seria Eve, volumul 1) – Anna Carey

The Selection (seria The Selection, volumul 1) – Kiera Cass

Publicat în Anna Carey

Eve (seria Eve, volumul 1) – Anna Carey

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Alexandru Sasu si Shauki Al-Gareeb

Numar pagini: 288

 

Sinopsis:

O fascinanta aventura distopica, petrecuta in 2032, la saisprezece ani dupa ce un virus mortal a sters aproape intreaga populatie de pe fata pamantului. Evocativa, romantica si uneori inspaimantatoare, Eve este primul roman dintr-o noua trilogie captivanta, cu o eroina de neuitat.

In ultima noapte petrecuta in scoala de fete unde este eleva, Eve descopera ceea ce se intampla in realitate cu absolventele – si soarta cumplita care le asteapta. Evadand din singurul camin pe care il cunoscuse vreodata, ea porneste intr-o calatorie lunga, presarata cu piedici inselatoare, in cautarea unui loc in care sa poata supravietui. Pe drum il intalneste pe Caleb, un baiat rebel si dur, care traieste in salbaticie. Separata de barbati intreaga viata, Eve fusese invatata sa se teama de acestia, dar Caleb ii castiga treptat increderea… si inima. Cand soldatii incep sa ii vaneze, Eve trebuie sa aleaga intre adevarata dragoste si propria ei viata.

Parerea mea:

Continuand seria de lecturi distopice pe care le parcurg in prezent, dupa seria Jocurile Foamei si romanul Divergent, am ajuns in sfarsit si la Eve. Recunosc ca am inceput cartea cu oarecare indoieli. Sinopsisul nu mi-a trezit interesul decat prin misterul sugerat de „soarta cumplita” ce le asteapta pe absolvente, iar cele cateva recenzii pe care le citisem nu mi-au lasat impresia ca romanul Annei Carey ar fi extraordinar de bun. Deci faptul ca am terminat cartea cu lacrimi in ochi a fost o surpriza total neasteptata. Mi-a placut mult mai mult decat Divergent de exemplu, iar daca ar fi sa compar Eve cu Jocurile Foamei, mi-ar fi extrem de greu sa  ma hotarasc care mi-a placut mai mult. Probabil dupa ce voi citi si celelalte doua volume ale seriei imi voi putea face o parere mai completa.

Din punctul meu de vedere, principalul atu al romanului Eve consta in veridicitatea povestii. Este destul de credibila posibilitatea ca la un moment dat sa existe un virus care sa decimeze aproape toata populatia lumii. La fel de credibil este faptul ca in panica starnita ar putea aparea un lider care sa fie acceptat de oameni  la inceput, iar apoi situatia sa devina prea riscanta pentru a mai protesta daca deciziile lui nu sunt deloc cele corecte. Iar modul disperat, abrupt si imoral in care acel rege reorganizeaza o societate aflata inca in haos mi se pare la fel de posibil.  Fiecare aspect al cartii te poate infiora la cel mai profund nivel, tocmai pentru ca fiecare situatie este posibila, nimic nu pare exagerat, imposibil sau ireal. Cu cat te gandesti mai mult la o societate postapocaliptica si analizezi posibilitatile, cu atat mai clar devine faptul ca recladirea lumii asa cum o stim ar fi un proces de durata, incredibil de dificil, care ar isca lupte pentru putere, planuri aproape malefice si care ar cere sacrificii uriase.

La inceput nu mi-a placut deloc de Eve. Este genul de fetita perfecta, cu note bune, sefa de promotie, extrem de ascultatoare, nu incalca nici o regula si este apreciata si iubita atat de colegi cat si de profesori. Deci nu tocmai un personaj care sa ma cucereasca. In plus, educatia aproape victoriana de care a avut parte o face sa fie destul de dificila si enervanta la inceputul relatiei cu Caleb. Dar apoi mi-am dat seama ca protagonista este exact asa cum trebuie sa fie, asa cum ar fi oricine daca ar creste ascultand toate acele minciuni, daca ar invata ani la rand numai ceea ce vor altii ca ea sa invete, daca ar vedea lucrurile doar dintr-un anumit unghi pe care i-a fost permis sa il vada.

Povestea te surprinde constant, exista mereu momente in care lucrurile se intampla intr-un mod total diferit fata de cum te-ai astepta. Iar finalul te lasa pur si simplu blocat, fara aer, fara cuvinte si cu senzatia ca nu este posibil sa se incheie asa, ca probabil au disparut cateva pagini din carte si ca de fapt totul se va incheia cu bine, ca trebuie sa se incheie cu bine, in nici un caz asa..

Bile albe:

– Cartea te atinge intr-un mod diferit fata de cum ti-ai imagina. Ideea nu este extrem de originala, s-au facut zeci de filme sau carti ce au ca subiect lumea de dupa sfarsitul lumii. Odata stabilita intriga, nici situatiile prin care trec personajele ar putea sa nu para extrem de surprinzatoare, este de asteptat ca acestea sa fie nevoite sa treaca peste o multime de obstacole. Dar cartea te face sa te gandesti la ce inseamna de fapt fiecare lucru pe care il citesti. La cum ai reactiona tu daca ai fi acolo. La ce semnificatie are fiecare gest, fiecare cuvant, fiecare actiune. La cum e sa traiesti mereu cu teama, cu sentimentul ca esti vanat, la cum e sa nu ai nici o clipa de calm sau fericire completa. Sacrificiile pe care le fac o multime de personaje sunt induiosatoare. Iti dai seama cat de mult s-ar putea schimba modul de gandire al oamenilor, cat de diferit ar putea sa fie totul incepand din orice clipa, cum un intreg sistem de valori si principii s-ar putea transforma in ceva total diferit. Si la cat de diferit poti ajunge sa vezi deodata lucrurile sau sa tratezi fiecare zi.

Bile negre:

– Au fost cateva momente in care mi s-a parut ca Eve a procedat total gresit. Faptul ca nici macar nu incearca sa isi salveze prietenele atunci cand evadeaza, raspunsul pe care i-l ofera lui Caleb in momentul confruntarii cu Leif, etc. Iar momentul cu radioul din casa lui Marjorie si a lui Otis este socant de-a dreptul, esti aproape prea uimit pentru a te mai infuria. O multime de probleme i se trag protagonistei tocmai din cauza propriilor greseli, dar este deranjant faptul ca este vorba de greseli ridicole, care puteau fi extrem de usor evitate.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Divergent (Divergent, vol. 1) – Veronica Roth

Jocurile Foamei (Jocurile Foamei, vol. 1) – Suzanne Collins