Disponibil la: Leda Books
Colectia: Fantasy Leda
Traducerea: Bogdan-Alexandru Sasu şi Shauki Al-Gareeb
Numar pagini: 320
Sinopsis:
Iubire, aventura si sacrificiu intr-o lume devastata.
Pentru prima oara de cand a evadat de la Scoala, Eve si-a gasit pacea. Locuieste in Califia, un paradis pentru femei, la adapost de soarta ingrozitoare care le asteapta pe orfanele Noii Americi. Dar siguranta ei are un pret: a fost obligata sa-l abandoneze pe Caleb, singur si ranit, la portile orasului. Cand aude ca acesta se afla in pericol, incearca sa-l salveze, insa e prinsa si dusa in Orasul de Nisip, capitala Noii Americi.
Captiva intre zidurile Orasului, Eve descopera un secret cumplit despre trecutul ei si e fortata sa se confrunte cu o cruda realitate. Afland ca iubitul ei este in viata, ea incearca sa evadeze pentru a fi impreuna – insa consecintele ar putea fi tragice. Si atunci, trebuie sa faca o alegere disperata, altminteri risca sa-l piarda pe Caleb pentru totdeauna.
Naratiunea antrenanta, povestea romantica si finalul tulburator sunt tot atatea motive pentru cititori sa astepte cu nerabdare urmatorul volum al seriei!
Parerea mea:
Inainte de a incepe recenzia, lasati-ma sa ma descarc si va dau un sfat referitor la volumele 2, 3…etc ale unei serii. Daca obisnuiti sa urmariti bloguri despre carti si dati peste recenzia unui astfel de volum al unei serii din care ati citit volumele anterioare, in cazul in care realizati ca recenzia pe care ati inceput sa o cititi este de fapt un afurisit de rezumat detaliat, nu-l cititi! A inceput sa ma sacaie chestia asta cu recenziile ce sunt de fapt rezumate de mai mult timp, mai ales ca am vazut ca blogurile ce practica acest obicei se inmultesc pe zi ce trece, dar abia acum sunt de-a dreptul furioasa din cauza lor. In mod normal, atunci cand citesc un astfel de rezumat mascat sub numele de recenzie la un prim volum sau la un roman de sine statator, nu ma deranjeaza extraordinar de tare. Pentru ca nestiind personajele si firul narativ dinainte, rezumatul nu imi ramane in minte la fel de pregnant ca atunci cand citesc rezumatul unui volum secundar dintr-o serie in care am citit deja primul volum. Si oricum il citesc mai mult in diagonala. Asa ca pana ajung eu sa citesc cartea respectiva, nu mai retin mare lucru din rezumatul respectiv, ci doar ideile principale. Pe care oricum le afli din descrierile editurilor. Dar in momentul in care am citit primele volume ale unei serii si dau peste rezumatul unui volum inca necitit, se schimba lucrurile. Da, sunt prea curioasa sa ma pot abtine. Deci il citesc. Stiu ca e vina mea, dar hai sa fim seriosi..cati dintre voi va puteti abtine sa nu il cititi, daca textul e chiar acolo, in fata ochilor vostri? Oricum, in cazul in care o sa ma intrebe cineva de ce urmaresc bloguri cu recenzii..le urmaresc pentru ca ma intereseaza sa aflu ce anume are special o carte, cu ce impresioneaza, ce parti bune si ce parti rele are un roman si in general, pentru ca ma fascineaza modul in care o carte poate fi privita atat de diferit de diversi cititori. Nu le urmaresc pentru a afla pas cu pas ce se intampla intr-o carte! Pana la urma, definitia recenziei pe scurt spune ca aceasta este o parere personala despre un roman. Parere personala deci! Nu rezumat detaliat, nu povestire amanuntita! Ar fi dragut ca atunci cand cineva se apuca sa faca o treaba, sa aiba cel putin idee de ce inseamna treaba respectiva.
Asadar, acum nu pot decat sa ma gandesc cat de misto ar fi fost volumul al doilea al seriei Eve daca nu as fi stiut in detaliu ce se intampla, din asa-zisele recenzii pe care le-am citit pana acum.
Revenind acum la Sacrificiul.. Primul gand pe care l-am avut in momentul in care am inchis cartea a fost ca aceasta este cea mai intunecata carte distopica pe care am citit-o. De-a lungul romanului nu exista nici un moment in care sa nu stai incordat, nici o strafulgerare de bucurie, de seninatate.. In ciuda faptului ca eroina fura cateva momente de fericire, aceasta este umbrita mereu de amenintarea situatiei in care se afla. Protagonista cade mereu din lac in put, in momentul in care se salveaza dintr-o situatie neplacuta, ajunge mereu intr-una si mai rea. Inca de la inceput, fiecare lucru bun care i se intampla eroinei vine la pachet cu unul care o arunca si mai adanc in infern. Intr-un final, Eve are cel putin certitudinea ca a scapat de eticheta de fugara si ca viata ei nu mai e amenintata. Dar adevarul pe care il afla e chiar mai rau decat ceea ce isi imagina. Iar viitorul lui Caleb si al prietenelor ei nu este deloc unul stralucitor.
Ceea ce nu am reusit sa inteleg este de ce Eve si Caleb nu aleg sa fuga inca din primul moment in care s-au revazut. Da, probabil stiti deja ca pentru o perioada, cei doi se reintalnesc. Intr-adevar, fiecare dintre ei are acum un rol diferit, fiecare dintre ei este o rotita dintr-un mecanism mai mare. Nu doar viitorul lor este acum ameninta, ci soarta intregii populatii. Dar nici unul dintre ei nu este de neinlocuit. Pana spre final, in mainile Evei nu sta viitorul celor din jur. Iar Caleb nu are nici el un rol semnificativ. Deci in loc sa incerce sa contribuie la pornirea unui sistem ce va schimba regimul instaurat, sistem ce merge oricum inainte, cu sau fara ei, ar fi putut sa incerce sa evadeze de la inceput. Mai ales ca in acest volum aflam si limitele noului regat. Intr-adevar, protagonistii nu prea ar fi avut cum sa treaca oceanul, din moment ce avioanele nu mai zboara si sa se ascunda in fosta Europa sau Asie, insa suveranitatea regelui Noii Americi nu se intinde pe intreaga suprafata a celor doua continente americane ci doar de-a lungul a cateva state. Nu putine, intr-adevar, dar ideea este ca existau si zone sigure..
Pe langa obstacolele reprezentate de prizonieratul ei, Eve este prinsa acum si intr-o serie de intrigi mai marunte. Atat in noua ei locuinta, cat si in peregrinarile sale in diverse locatii, Eve se izbeste de orgolii, tradari, lupte mediocre, prejudecati si conflicte nascute din mandrie si frustrari. Un semn ca nici macar o apocalipsa nu schimba firea omului. Tot in zona asta se incadreaza si planurile de reinviere a societatii dupa dezastrul lasat de molima ce a decimat umanitatea. Ca si in alte romane postapocaliptice, si in Sacrificiul apar diferentele dintre capitala si zonele din jur. In timp ce oamenii din jurul Orasului de Nisip mor, sufera si sunt transformati in niste sclavi ai puterii, in oras mica societate „nobila” se scalda in lux, proiectele de refacere a infrastructurii nu includ extinderea locuintelor si a cladirilor absolut necesare, ci se refera la recrearea spatiilor destinate placerii, iar grupul ce tine in maini puterea nu stie sau nu este impresionat de pretul acestor frivolitati. Cei care il platesc nu sunt ei, ci restul oamenilor.
Bile albe:
– Mi-a placut ca in acest volum se ofera mai multe detalii referitoare la viata de dinainte de dezastru, la modul in care molima s-a dezlantuit, la posibilitatile de supravietuire de dupa aceasta si la felul in care a ajuns sa fie instaurat acest regim. Daca primul volum, s-a axat in special pe prezent si pe actiunile eroinei, in Sacrificiul autoarea ofera o imagine mai ampla a lumii pe care a creat-o, imagine ce se extinde atat in prezent, cat si in trecut.
Bile negre:
– Ca si in primul volum, Eve face si de data aceasta greseli din cauza carora mor oameni. In ciuda faptului ca ar fi trebuit sa invete din trecut si sa isi controleze impulsivitatea, eroina repeta aceleasi erori. O consider principala vinovata atat pentru faptul ca ea si Arden au cazut amandoua exact in situatiile de care fugeau, cat si pentru dezastrul din final, intrucat isi cunostea destul de bine dusmanul incat sa nu trebuiasca sa il subestimeze si sa actioneze pripit si fara sa gandeasca inainte absolut toate aspectele.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa: |
My Weekly Book 
O recenzie misto, ca intotdeauna. 🙂
Insa tin sa te contrazic in privinta unui aspect: Regele este suveran cam peste tot, nu doar in Nevada; tine cont ca Scolile si lagarele de munca sunt imprastiate prin toata America.
Multumesc, Shauki! Ok, o sa modific atunci in “de-a lungul a cateva state” in loc de “lungul unui singur stat”. Eu ma gandeam ca daca exista acele colonii la care regele inca nu a ajuns, probabil ca inca nu a reusit sa se extinda atat de mult, mai ales ca stadiul in care se afla “renovarea” tarii nu pare chiar foarte inaintat. Si oricum, le ramanea America de Sud, asa ca tot aveau unde sa fuga 😀
Intr-adevar, renovarea e doar in fostul Las Vegas, insa toate celelalte state (sau macar o parte) au Scoli, iar soldatii se plimba peste tot (e o scena chiar si in prima carte, daca nu ma insel, cand Eve fuge si da peste niste soldati). Deci, intr-un fel, America e pazita. Dar, desigur, vorbim de un roman, unde mereu tre’ se sa intample ceva – altfel n-ar mai fi antrenant. Pentru ca hai sa fim seriosi, daca vrei sa te ascunzi undeva unde nu vrei sa fii gasit, o poti face fara probleme – intr-o casa abandonata, intr-o padure etc.
Dap, exact asa ma gandeam si eu, ca se putea intr-adevar! Dar na..vorba ta, trebuie sa se intample ceva. Altfel dupa primul sfert de carte am fi citit “Si au trait fericiti pana la adanci batraneti” si aia ar fi fost tot 🙂
Exact 😀
A, inca un lucru (de fapt, sfat): stabileste care sunt blogurile in care ai mare incredere (a se citi: in care recenziile sunt profi) si citeste-le doar pe alea. 80% din bloggeri din Romania nu stiu sa faca recenzii – sunt foarte ignoranti si n-au habar ca detaliile importante nu se mentioneaza. De fapt, alea nu-s recenzii, ci niste rezumate, cum bine spuneai. Eu nu citesc decat blogurile in care recenziile sunt cu adevarat bune (asa cum sunt ale tale).
Multumesc mult! Eu tot aud de fostul tau blog si imi e ciuda ca am descoperit blogosfera cand deja il inchisesesi. Tare curioasa m-au facut toate parerile pe care le citisem, era un fel de legenda din cate am vazut 🙂
Mda, uite tocmai acum mai vorbeam si cu alte persoane de asta. Ca in ciuda faptului ca pe zi ce trece apar tot mai multe bloguri despre carti, sunt tot mai putine care au intr-adevar ceva de spus. O sa imi fac eu curat in lista de bloguril la un moment dat, pt ca asa mai mult ma enervez. Mai demult mai dadeam cate un follow asa..ca parca ma simteam prost sa mi se dea si eu sa nu ofer ceva in schimb..Dar e pacat ca unii cititori noi poate ca nici macar nu vor apuca sa descopere cele cateva bloguri altfel, din cauza invaziei de acum..
Un big like la ce ai zis in inceputul recenziei (din cauza asta ma tin eu departe de unele bloguri) si un like de proportii la recenzie! 😉
Thank you, Mrs! 😀
O recenzie minunata ca de obicei, si ma bucur mult ca ti-a placut si acest volum. Am auzit atatea pareri sceptice despre carte, ca ar fi mai slaba decat prima, ca nu are actiune, ca deja ma simteam ciudat cand am inceput sa o citesc..imi era oarecum teama sa nu fiu dezamagita, mai ales ca asteptasem de atat timp continuarea. Sper sincer ca blogul nostru nu e unul dintre cele vizate mai sus, mie mi-a fost foarte greu sa scriu recenzia la “Sacrificiul” si m-am straduit sa nu dezvalui mai nimic. Am patit si eu sa citesc unele recenzii, si apoi, cand am citit cartea, sa imi dau seama ca stiam deja dinainte tot. De atunci nu mai citesc recenzii la carti necitite de mine. Doar ma uit dupa parerile celorlati despre un anumit volum, dar dupa ce am citit respectiva carte.
Doamne, nu! Chiar mai devreme vorbeam cu cateva persoane de blogurile care intr-adevar fac o treaba buna si v-am enumerat 😀 Deci in nici un caz nu trebuie sa iti faci griji. In primul rand ca nu prea socializez cu adminii acelor bloguri, pt ca nu as putea sa ma abtin sa nu le strig definitia din dictionar a recenziei si sa le spun ca ceea ce fac ei nu e recenzie:)) Si cum noi am mai vorbit din cand in cand, e clar ca nu la voi ma gandeam.
Si in al doilea rand pt ca eu ma refer la “recenzii” care suna asa: ea s-a dus acolo, apoi s-a intalnit cu el si au mers dincolo, a facut asa, apoi a facut invers, apoi cutarescu a aparut in peisaj si a stricat totul, apoi el a patit asa si ea a facut astfel si..credeti ca el si ea vor reusi sa fie impreuna? Asta fiind intrebarea ce trebuie sa mai pastreze o urma de suspans banuiesc..
Cum am spus..nu mai citesc de mult timp recenzii..doar la cartile care au trecut intai prin mana mea. Cand ai zis ca ti s-a parut intunecata cartea, imediat m-ai dus cu gandul la volumul doi din “Ucenicia lui Viktor Frankenstein” , pe care l-am citit zilele acestea, ca e foarte dark si el :))
Of, eu de o luna am Ucenicia lui Viktor Frankenstein (vol 1) in biblioteca si nu mai ajung la el. Si cat mi-l doream! De fapt..si cu Sacrificiul mi s-a intamplat la fel. Waiting, waiting, waiting…si dupa ce am pus labutele pe el, nu reuseam sa mi-l incadrez in program 🙂 Noroc ca m-a intrebat o cititoare in mod special de el si abia atunci am zis ca in weekend il citesc, orice ar fi! 😀
Abia astept sa aflu parea ta despre “Elixirul Vietii”, dupa ce il citesti. Si eu am o multime de carti pe care trebuie sa le citesc, sa le fac recenzii, si mereu ajung sa citesc altceva..ce imi face mie cu ochiul, ce simt la momentul respectiv.. E complet aiurea :)) Dar e si greu, cand sunt atatea carti interesante.
Daaa, chiar ma gandeam zilele trecute la perioada de acum 5-6 ani cand fantasy-ul inca nu ajunsese si la noi. Si aveam biblioteca plina doar de Anne Rice, Stephen King, John Saul si alti 2-3 scriitori care imi placeau.. :))
Eu am lasat-o mai moale cu fantasy-ul in ultima vreme. Nu stiu, asa cum la un moment dat m-am saturat de cartile cu vampiri si am zis “Gata, am citit destule, nu mai imi trebuie”, am zis acum sa alternez cu carti non fantasy, ceea ce am si facut vara asta. Am citit foarte multe romane realiste.
Exact asta scriam si eu zilele trecute in recenzia de la Fetele Gallagher. Ca parca mi s-a cam acrit de fantasy in perioada asta. Am zeci de carti ce par interesante, dar parca nu ma mai atrage nici una. Bine, nu ca Fetele Gallagher a fost o alternativa foarte…realista, dar oricum. AA fost o schimbare binevenita!
Vai,ce ma bucur ca ai postat recenzia!Muream de nerabdare sa aflu parerea ta despre carte si cum ne-ai obisnuit cu recenziile tale foarte bune,m-ai facut sa ma grabesc cu Fetele Gallagher pentru a incepe Eve.
Cat despre celelalte bloguri,ai dreptate,dar tot avantajul meu ramane:de fiecare data cand vreau sa aflu o parere despre o carte,pe blogul tau intru mai intai;)),pacat ca tu nu poti sa faci acest lucru si citesti si rezumate din greseala:D
Cartea pare minunata,oricum,mie mi-a placut de la inceput,si in ciuda atator laude aduse cartii”Spulbera-ma”,mie mi-a placut mai mult Eve,inca nu stiu de ce:)
😀 Hey, ma bucur ca ai primit mesajul! Multumesc tare mult pt cuvintele frumoase. Imi creste inima cand citesc asa ceva 🙂
Ai citit deci Getele Gallagher? Cum ti s-a parut?
Si eu am faze de astea cu gusturile mai ciudate. Chiar spuneam in recenzia de la Disparuti ca mi se intampla uneori sa imi placa mai tare unele carti ce au fost intampinate cu mai putin entuziasm de catre public. De exemplu mi-au placut mai mult seriile Uratii si Legaminte decat Jocurile Foamei si Divergent. Si e foarte evident ca acestea (JF si D) au mult mai multi fani. Si ca si tine, nu imi pot explica de ce, nu as putea sa ofer un motiv clar 🙂
Nu ai pentru ce sa imi multumesti,iti meriti cuvintele frumoase:)
Inca nu am citit Fetele Gallagher,spre rusinea mea sunt abia la pagina 120,dar pana acum o ador de-a dreptul!Aveam alte carti care ardeau,si dupa trebuia sa le fac rezumate…pfff,scoala asta!!
Ti-am citit recenzia si de la Fetele Gallagher,si ai dreptate,si mie imi aduce aminte de Totally Spice.E totusi o carte usoara pe care o citesti cu drag si iti si starneste interesul.
Gusturile nu se pot discuta in nicio privinta,oricum.Eu as inclina sa cred ca depinde si de pasa in care citim o carte.Daca e pe fuga si “doar cand e timp”,s-ar putea sa nu para atat de interesanta,dar daca imi rezerv cateva ore pentru una,imi starneste niste emotii mai…originale;))
Fiind hotarata sa-mi comand o carte in germana, am cautat zile la rand una pe care sa fiu sigura ca mi-o doresc. Dupa ce am vazut trailer-ul la cartea “Under the Never Sky” am fost pur si simplu fermecata si am stiut ca ma pot opri din cautat. Si multumita lui Adrian care a acceptat sa-mi comande cartea (si mi-a suportat timp de o luna intrebarile stresante ), marti mi-a sosit cartea. Yay! Este superba, o ador, mor de nerabdare sa o citesc si fiind multumita de serviciile site-ului Bookdepo si ale lui Adrian , azi l-am rugat sa-mi mai comande doua carti.
O am si eu, pare interesanta, dar inca nu am ajuns la ea, am o multime de carti necitite si parca tot mai putin timp.. Ce ti-ai mai comandat in afara de Under the Never Sky?
buna am citit vol.2 si chiar m-a impresionat ,dar Caleb a murit cu adevarat?
Banuiesc ca vom afla in volumul 3, nu-i asa? 😉
Oricum, gandeste-te ca probabil actiunea din urmatoarea carte nu ar mai fi atat de interesanta fara el, asa ca probabil este prea pretios pentru ca autoarea sa renunte la el..
da,da ,da sa sti ca ai dreptate!!!!=)Ar cam strica tot farmecul si totusi vom avea de asteptat, ca sa vedem pana in aprilie ,nu?
Daa, pe 2 aprilie e publicata afara si poate avem noroc si de data asta si ajunge si la noi rapid, cum a fost si cu volumul 2!
Ce mi-a placut paragraful de inceput! Sunt de acord cu tine. Fii rea !! :)))
:))) Ooooo, si inca nu stii cat de diplomata am incercat sa fiu fata de cum ma simteam de fapt!