Publicat în Jim Crace

Casa Molimei – Jim Crace

Casa Molimei - Jim CraceDisponibil la: Editura ALL

Colectia: Strada Fictiunii Contemporan

Traducerea: Ioana Vacarescu

Numar pagini: 256

 

Sinopsis:

Considerata candva cel mai sigur si mai prosper loc de pe pamant, America este acum un taram devastat, unde masinariile nu mai functioneaza, iar metalul este la mare pret. Pamantul este otravit, iar oamenii, atatia cati au mai ramas, pornesc intr-un exod neintrerupt spre est, spre Europa, ultima lor speranta. Franklin Lopez, un fermier care incearca sa ajunga la ocean, o intalneste pe Margaret in Ferrytown, un fel de vama pe frontiera simbolica dintre vest si est. In urma unei tragedii, cei doi isi unesc fortele si pornesc intr-o calatorie prin ruinele vechii Americi, nevoiti sa se confrunte cu banditi, vanzatori de sclavi si stranii comunitati religioase, pentru a descoperi cum suspiciunea se transforma in incredere si, mai mult, intr-o intimitate pe care niciunul dintre ei nu o cunoscuse vreodata.

 „Un roman puternic, cu ecouri din Steinbeck, Coetzee, McCarthy si Marquez, o proza lirica semnata de unul dintre cei mai buni scriitori contemporani.“ – Colum McCann

Parerea mea:

Obisnuita fiind in special cu distopiile publicate in ultimii ani, trebuie sa recunosc ca romanul Casa Molimei a fost pentru mine o lectura destul de diferita de cea pe care mi-o imaginam. Sinopsisul rezuma indeajuns de bine actiunea, asa ca nu pot spune ca povestea pe care am citit-o nu ar fi coincis cu scenariul la care ma asteptam. Insa principala diferenta fata de distopiile pentru tineri este reprezentata de portretele personajelor. Daca in romanele postapocaliptice publicate recent protagonistii au stofa de erou, trec rapid de la inocenta la un caracter descurcaret de supravietuitor, iau decizii fulgeratoare, riscante si imprevizibile care insa ii duc direct catre un final fericit si de cele mai multe ori destul de previzibil, in Casa Molimei, lucrurile sunt diferite.

Margaret si Franklin sunt oameni obisnuiti, lipsiti de talentul de a prevedea pericolele, de instinctul care sa le asigure sanse mai mari de supravietuire. Fac greseli uneori enervant de naive, nu sunt mereu puternici iar faptul ca in final au parte de liniste si o oarecare implinire (nu stiu daca ii poti spune fericire tinand cont de contextul care ramane destul de sumbru) tine intr-o masura mai mare de sansa, de destin decat de abilitatile lor de a se descurca in situatii dificile. Spre deosebire de protagonistii romanelor postapocaliptice YA, in Casa Molimei personajele principale sunt adulti. Margaret are 31 de ani, iar Franklin este cu doar cativa ani mai tanar decat ea. Totusi, ambii au avut parte de vieti in care nu si-au atins potentialul maxim, ambii sunt intr-o oarecare masura insufient maturizati si nepregatiti pentru ceea ce ii asteapta. Franklin a trait in umbra fratelui sau mai mare si a pornit alaturi de acesta si in calatoria spre est. Fratele sau a fost mereu jumatatea puternica si descurcareata a grupului lor, protejandu-l pe mezin si asigurandu-i o calatorie mai usoara si lipsita de pericole. In momentul in care fratele sau dispare, Franklin e nevoit sa se descurce deodata singur si uneori, chiar sa ii sprijine pe altii. Iar transformarea in erou intarzie sa apara. Franklin ramane acelasi personaj nesigur care greseste adesea, are o inocenta care nu ii imbunatateste deloc situatia, nu stie sa profite de avantajele proprii si doar in unele cazuri actioneaza in cel mai potrivit mod. Margaret a avut norocul sa traiasca intr-una din putinele comunitati care au prosperat dupa dezastrul care a distrus vechea lume. A fost ferita deci de primejdiile prin care au trecut majoritatea oamenilor, insa in felul acesta, nu a avut ocazia sa se descopere pe sine insasi si sa se caleasca impotriva greutatilor vietii. Mentalitatile inapoiate ale noii societati au reprezentat si ele constrangeri , asadar in clipa in care are loc un dezastru si e fortata sa plece din siguranta caminului, este si ea la fel de nepregatita. De-a lungul povestii, Margaret este cea care va avea o evolutie mai rapida, transformandu-se intr-o supravietuitoare si salvandu-i si pe cei din jur, nu doar pe ea insasi.

Inca o diferenta fata de alte distopii consta in prezentarea lumii de dupa catastrofa ce a schimbat totul. Din modul in care ne este expusa starea lumii, in primele pagini aveam impresia ca societatea descrisa se afla chiar in primii ani de dupa Apocalipsa. In perioada in care sistemul inca nu a avut timp sa se reformeze, oamenii inca nu stiu cum sa isi recladeasca lumea, guvernele vechi sunt risipite, iar cele noi inca nu au avut timp sa se formeze. Asta ar fi explicat de ce societatea s-a blocat intr-o stare de disperare, dezorganizare si haos, de ce regulile si legile lipsesc in totalitate iar grupurile de hoti, ucigasi sau traficanti de scavi sunt libere sa persecute si sa atace oamenii ce incearca sa se salveze. Am aflat insa dupa cateva capitole ca toate amintirile despre vechea lume au fost transmise de catre bunicii bunicilor personajelor. Asadar, intervalul de timp scurs de la dezastru este de fapt mult mai mare decat credeam, mai multe generatii avand deci timp sa isi recladeasca lumea si totusi, alegand sa nu o faca. Mi s-a parut ca au aparut cateva discordante in felul acesta, intrucat perioada de timp pare sa nu coincida cu starea lumii in felul in care este ea descrisa de catre autor.

Un aspect interesant este acela ca oamenii nu au nici cea mai vaga intentie de a analiza greselile trecutului si de a da nastere unei societati mai bune. Nu exista nici un gand privind comunitatea, omenirea in general, ci fiecare persoana traieste pentru sine insusi. Nu se mentioneaza nici un grup care sa fi preluat conducerea si sa incerce sa faca ordine, cu atat mai putin sa isi dea cineva silinta sa indrepte trecutul si sa creeze un viitor mai luminos. Lumea s-a reintors la un fel de Ev Mediu haotic, civilizatia este ingropata, ritualurile, traditiile si mentalitatea oamenilor sunt invechite, inguste, mediocre si intunecate.

Per ansamblu, lectura a fost una placuta, insa lipsita de elemente care sa te tina in suspans, sa iti dea emotii sau sa transforme romanul intr-unul spectaculos. Nu am empatizat prea mult cu personajele, insa asta ar putea fi din cauza faptului ca m-am obisnuit ca majoritatea protagonistilor din romanele postapocaliptice sa fie mai puternice, sa se adapteze mai rapid la situatiile dificile prin care trec si sa lupte cu mai multa inversunare impotriva inamicilor. Am fost totusi incantata de evolutia pe care au avut-o personajele, de modul lent, aproape timid, in care isi creeaza un viitor impreuna. Tonul romanului imprumuta parca ceva din stilul romanelor clasice, calatoria fiind mai importanta decat destinatia, iar senzatia pe care ti-o lasa finalul cartii este una de liniste, de calm si speranta.

Bile albe:

– Mi-a placut rasturnarea de situatie din ultimele pagini, descoperirea pe care protagonistii o fac atunci cand ajung in sfarsit la frontiera de unde ar fi trebuit sa porneasca spre Europa si modul in care au ales pana la urma sa isi cladeasca viitorul.

Bile negre:

– Motivele pentru care lumea veche s-a prabusit, pentru care America devine acum un taram de nelocuit si pentru care Europa pare sa fi ramas o zona mai confortabila nu ne sunt prezentate. Mi se pare ciudat ca intr-un roman postapocaliptic sa nu se precizeze natura catastrofelor care au dus la starea actuala a lumii.

vALLuntar:

Asa cum probabil ati auzit majoritatea dintre voi, in perioada aceasta se desfasoara campania vALLuntar, organizata Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA, prin care se promoveaza lectura si voluntariatul. In ce consta mai exact aceasta campanie? Editura ALL pune la dispozitie bloggerilor o gama larga de carti, din care acestia isi pot alege 2 romane pentru recenzie. Daca o recenzie strange mai mult de 15 comentarii de la utilizatori diferiti, bloggerul va primi un copacel pe care il poate planta el insusi sau poate solicita ca acesta sa fie plantat de catre voluntarii din echipa ALL. Daca sunt mai mult de 15 comentarii, celelalte comentarii se vor cumula cu comentariile de la alte recenzii, de pe alte bloguri, şi la 20 de comentarii, o echipă a Grupului Editorial ALL va planta încă un copac într-un loc ales de ROMSILVA. Mai multe detalii despre aceasta campanie puteti afla AICI.

V-as ramane foarte recunoscatoare daca mi-ati da o mana de ajutor in campania aceasta, sa strangem indeajuns de multe comentarii pentru a putea planta cel putin un copacel 🙂

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Jocurile Foamei (seria Jocurile Foamei, volumul 1) – Suzanne Collins

Eve (seria Eve, volumul 1) – Anna Carey