Publicat în Jim Crace

Casa Molimei – Jim Crace

Casa Molimei - Jim CraceDisponibil la: Editura ALL

Colectia: Strada Fictiunii Contemporan

Traducerea: Ioana Vacarescu

Numar pagini: 256

 

Sinopsis:

Considerata candva cel mai sigur si mai prosper loc de pe pamant, America este acum un taram devastat, unde masinariile nu mai functioneaza, iar metalul este la mare pret. Pamantul este otravit, iar oamenii, atatia cati au mai ramas, pornesc intr-un exod neintrerupt spre est, spre Europa, ultima lor speranta. Franklin Lopez, un fermier care incearca sa ajunga la ocean, o intalneste pe Margaret in Ferrytown, un fel de vama pe frontiera simbolica dintre vest si est. In urma unei tragedii, cei doi isi unesc fortele si pornesc intr-o calatorie prin ruinele vechii Americi, nevoiti sa se confrunte cu banditi, vanzatori de sclavi si stranii comunitati religioase, pentru a descoperi cum suspiciunea se transforma in incredere si, mai mult, intr-o intimitate pe care niciunul dintre ei nu o cunoscuse vreodata.

 „Un roman puternic, cu ecouri din Steinbeck, Coetzee, McCarthy si Marquez, o proza lirica semnata de unul dintre cei mai buni scriitori contemporani.“ – Colum McCann

Parerea mea:

Obisnuita fiind in special cu distopiile publicate in ultimii ani, trebuie sa recunosc ca romanul Casa Molimei a fost pentru mine o lectura destul de diferita de cea pe care mi-o imaginam. Sinopsisul rezuma indeajuns de bine actiunea, asa ca nu pot spune ca povestea pe care am citit-o nu ar fi coincis cu scenariul la care ma asteptam. Insa principala diferenta fata de distopiile pentru tineri este reprezentata de portretele personajelor. Daca in romanele postapocaliptice publicate recent protagonistii au stofa de erou, trec rapid de la inocenta la un caracter descurcaret de supravietuitor, iau decizii fulgeratoare, riscante si imprevizibile care insa ii duc direct catre un final fericit si de cele mai multe ori destul de previzibil, in Casa Molimei, lucrurile sunt diferite.

Margaret si Franklin sunt oameni obisnuiti, lipsiti de talentul de a prevedea pericolele, de instinctul care sa le asigure sanse mai mari de supravietuire. Fac greseli uneori enervant de naive, nu sunt mereu puternici iar faptul ca in final au parte de liniste si o oarecare implinire (nu stiu daca ii poti spune fericire tinand cont de contextul care ramane destul de sumbru) tine intr-o masura mai mare de sansa, de destin decat de abilitatile lor de a se descurca in situatii dificile. Spre deosebire de protagonistii romanelor postapocaliptice YA, in Casa Molimei personajele principale sunt adulti. Margaret are 31 de ani, iar Franklin este cu doar cativa ani mai tanar decat ea. Totusi, ambii au avut parte de vieti in care nu si-au atins potentialul maxim, ambii sunt intr-o oarecare masura insufient maturizati si nepregatiti pentru ceea ce ii asteapta. Franklin a trait in umbra fratelui sau mai mare si a pornit alaturi de acesta si in calatoria spre est. Fratele sau a fost mereu jumatatea puternica si descurcareata a grupului lor, protejandu-l pe mezin si asigurandu-i o calatorie mai usoara si lipsita de pericole. In momentul in care fratele sau dispare, Franklin e nevoit sa se descurce deodata singur si uneori, chiar sa ii sprijine pe altii. Iar transformarea in erou intarzie sa apara. Franklin ramane acelasi personaj nesigur care greseste adesea, are o inocenta care nu ii imbunatateste deloc situatia, nu stie sa profite de avantajele proprii si doar in unele cazuri actioneaza in cel mai potrivit mod. Margaret a avut norocul sa traiasca intr-una din putinele comunitati care au prosperat dupa dezastrul care a distrus vechea lume. A fost ferita deci de primejdiile prin care au trecut majoritatea oamenilor, insa in felul acesta, nu a avut ocazia sa se descopere pe sine insasi si sa se caleasca impotriva greutatilor vietii. Mentalitatile inapoiate ale noii societati au reprezentat si ele constrangeri , asadar in clipa in care are loc un dezastru si e fortata sa plece din siguranta caminului, este si ea la fel de nepregatita. De-a lungul povestii, Margaret este cea care va avea o evolutie mai rapida, transformandu-se intr-o supravietuitoare si salvandu-i si pe cei din jur, nu doar pe ea insasi.

Inca o diferenta fata de alte distopii consta in prezentarea lumii de dupa catastrofa ce a schimbat totul. Din modul in care ne este expusa starea lumii, in primele pagini aveam impresia ca societatea descrisa se afla chiar in primii ani de dupa Apocalipsa. In perioada in care sistemul inca nu a avut timp sa se reformeze, oamenii inca nu stiu cum sa isi recladeasca lumea, guvernele vechi sunt risipite, iar cele noi inca nu au avut timp sa se formeze. Asta ar fi explicat de ce societatea s-a blocat intr-o stare de disperare, dezorganizare si haos, de ce regulile si legile lipsesc in totalitate iar grupurile de hoti, ucigasi sau traficanti de scavi sunt libere sa persecute si sa atace oamenii ce incearca sa se salveze. Am aflat insa dupa cateva capitole ca toate amintirile despre vechea lume au fost transmise de catre bunicii bunicilor personajelor. Asadar, intervalul de timp scurs de la dezastru este de fapt mult mai mare decat credeam, mai multe generatii avand deci timp sa isi recladeasca lumea si totusi, alegand sa nu o faca. Mi s-a parut ca au aparut cateva discordante in felul acesta, intrucat perioada de timp pare sa nu coincida cu starea lumii in felul in care este ea descrisa de catre autor.

Un aspect interesant este acela ca oamenii nu au nici cea mai vaga intentie de a analiza greselile trecutului si de a da nastere unei societati mai bune. Nu exista nici un gand privind comunitatea, omenirea in general, ci fiecare persoana traieste pentru sine insusi. Nu se mentioneaza nici un grup care sa fi preluat conducerea si sa incerce sa faca ordine, cu atat mai putin sa isi dea cineva silinta sa indrepte trecutul si sa creeze un viitor mai luminos. Lumea s-a reintors la un fel de Ev Mediu haotic, civilizatia este ingropata, ritualurile, traditiile si mentalitatea oamenilor sunt invechite, inguste, mediocre si intunecate.

Per ansamblu, lectura a fost una placuta, insa lipsita de elemente care sa te tina in suspans, sa iti dea emotii sau sa transforme romanul intr-unul spectaculos. Nu am empatizat prea mult cu personajele, insa asta ar putea fi din cauza faptului ca m-am obisnuit ca majoritatea protagonistilor din romanele postapocaliptice sa fie mai puternice, sa se adapteze mai rapid la situatiile dificile prin care trec si sa lupte cu mai multa inversunare impotriva inamicilor. Am fost totusi incantata de evolutia pe care au avut-o personajele, de modul lent, aproape timid, in care isi creeaza un viitor impreuna. Tonul romanului imprumuta parca ceva din stilul romanelor clasice, calatoria fiind mai importanta decat destinatia, iar senzatia pe care ti-o lasa finalul cartii este una de liniste, de calm si speranta.

Bile albe:

– Mi-a placut rasturnarea de situatie din ultimele pagini, descoperirea pe care protagonistii o fac atunci cand ajung in sfarsit la frontiera de unde ar fi trebuit sa porneasca spre Europa si modul in care au ales pana la urma sa isi cladeasca viitorul.

Bile negre:

– Motivele pentru care lumea veche s-a prabusit, pentru care America devine acum un taram de nelocuit si pentru care Europa pare sa fi ramas o zona mai confortabila nu ne sunt prezentate. Mi se pare ciudat ca intr-un roman postapocaliptic sa nu se precizeze natura catastrofelor care au dus la starea actuala a lumii.

vALLuntar:

Asa cum probabil ati auzit majoritatea dintre voi, in perioada aceasta se desfasoara campania vALLuntar, organizata Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA, prin care se promoveaza lectura si voluntariatul. In ce consta mai exact aceasta campanie? Editura ALL pune la dispozitie bloggerilor o gama larga de carti, din care acestia isi pot alege 2 romane pentru recenzie. Daca o recenzie strange mai mult de 15 comentarii de la utilizatori diferiti, bloggerul va primi un copacel pe care il poate planta el insusi sau poate solicita ca acesta sa fie plantat de catre voluntarii din echipa ALL. Daca sunt mai mult de 15 comentarii, celelalte comentarii se vor cumula cu comentariile de la alte recenzii, de pe alte bloguri, şi la 20 de comentarii, o echipă a Grupului Editorial ALL va planta încă un copac într-un loc ales de ROMSILVA. Mai multe detalii despre aceasta campanie puteti afla AICI.

V-as ramane foarte recunoscatoare daca mi-ati da o mana de ajutor in campania aceasta, sa strangem indeajuns de multe comentarii pentru a putea planta cel putin un copacel 🙂

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Jocurile Foamei (seria Jocurile Foamei, volumul 1) – Suzanne Collins

Eve (seria Eve, volumul 1) – Anna Carey

Anunțuri

Autor:

www.roxtao.wordpress.com

41 de gânduri despre „Casa Molimei – Jim Crace

  1. Desi imi plac foarte mult cartile de la All, despre acesata nu am citit nimic pana acum. Imi place mult recenzia ta, si chiar m-ai facut curioasa in privinta cartii. Poate o sa ajung sa o citesc si eu pe viitor.

    1. Multumesc mult, Alexa! Nici eu nu auzisem de ea inainte, mi-a atras atentia cand „rasfoiam” site-ul editurii ca sa imi aleg titlurile pt campanie. Merita incercata, e destul de realista, iar personajele sunt mai apropiate de oamenii normali decat protagonistii altor romane de acest gen.

  2. O, suna foarte bine! Vreau si eu sa o citesc 🙂 De anul viitor ma inscriu si eu la campanie. E chiar foarte frumos ce isi propune sa faca editura. Tot respectul!

    1. Si mie mi se pare minunata campania cu copaceii. Anul trecut nu am putut nici eu sa participi, inca nu aveam un an de blog, asa ca abia asteptam campania de anul acesta! 😀
      Cartea e frumoasa, iti prezinta o alta versiune de roman postapocaliptic, ceva mai diferita fata de cele cu care ne-au obisnuit autorii in ultimii ani.

  3. O idee minunata! De-ar fi mai multe!! Iar cartea pare interesanta, o sa o caut neaparat. Bravo, Rox, continua ca faci treaba buna!

    1. Da, cred ca e una dintre cele mai frumoase campanii derulate de una dintre editurile de la noi. Anul trecut inca nu indeplineam toate conditiile ca sa ma inscriu si chiar asteptam sa vad daca o sa se desfasoare si a doua editie.
      Multumesc mult pentru ajutor! 😉

    1. Multumesc mult, Simona! Eu sunt inca foarte fixata pe distopii si romane postapocaliptice in perioada aceasta, asa ca mi-am dorit-o imediat dupa ce i-am citit descrierea de pe site-ul editurii! 😀

  4. Respect All. Fac o România mai bună cu acești copăcei și ar fi frumos și din partea altor edituri să facă ceva asemănător, iar All să continue cu ediții anuale.
    Cât despre Casa Molimei, ar putea fi adăugată pe lista de așteptare, dar în prezent m-am apucat de vreo 3-4 cărți așa că nu mă încumet:)) Nu știu ce m-a apucat de m-am apucat de atâtea:))

    1. Ai dreptate, Vero! E admirabila ideea! E pacat ca pana acum doar All a initiat o astfel de campanie, dar partea buna e ca aceasta este deja a doua editie si e totusi un semn ca poate ne indreptam spre mai bine 🙂
      Am si eu perioade cand citesc cate 2-3-4 carti in acelasi timp, dar in ultima vreme am incercat sa nu trec de 2 niciodata, pentru ca ar inseamna ca timp de ..2 saptamani aproximativ sa nu postez nimic, apoi sa vin cu toate recenziile in 1-2 zile 😀

  5. Sincer îmi place cum sună cartea, deşi nu prea sunt o fană a cărţilor distopice pentru că sunt mereu la fel, dar asta pare diferită. Dacă o să am şansă o să o iau şi eu.

    1. Stiu, distopiile si romanele postapocaliptice au niste.. „reguli” destul de bine trasate, asa ca e normal ca la un moment dat sa te saturi de scenariile asemanatoare. Eu sunt inca fascinata de ele, sa vedem cat ma tine 😀
      Casa Molimei se indeparteaza oarecum de schema clasica, personajele sunt adulte si construite pe alte modele, asa ca a reprezentat o surpriza placuta.

  6. Ador sa citesc recenziile facute de tine. Desii sunt o fana a cartilor distopice, recunosc faptul ca mereu caut un personaj care sa se transforme in erou si sa salveze situatiile create pe parcurs. Daca nu gasesc unul, ma cam plictisesc si ma apuc de citit alta carte, terminand-o pe aceasta mai greu. Cred ca e sindromul ” binele invinge mereu „. Iti doresc o primavara superba plina de recenzii si automat de carti…… :)))))))) Si planul celor de la All este magnific

    1. Multumesc mult, Adriana!
      A fost ciudat sa descopar personaje atat de…normale! Cred ca majoritatea oamenilor s-ar purta exact ca ele intr-o situatie asemanatoare, trecerea de la un om obisnuit la un erou nu e chiar atat de rapida si usoara cum e prezentata in romanele postapocaliptice pentru tineri. Asa ca romanul Casa Molimei aduce o perspectiva diferita. E mai apropiat de realitate, de viata normala, iti imaginezi mai clar cum ar fi daca in loc de viata normala si confortabila pe care o traim noi nu am mai avea decat o lume distrusa, in care fiecare zi ar fi o lupta.
      Total de acord in privinta campaniei vALLuntar! Mi se pare una dintre cele mai frumoase proiecte de la noi! In general, nu numai dintre cele facute de edituri.
      Multumesc pentru urari! 😀 O primavara cat mai frumoasa iti doresc si eu si un weekend placut!

  7. chiar suna interesant cartea,,,nu stiu ce e cu clumea noastra, dar in ultima vree avem parte numai de scenarii apocaliptice, serilae cu tema apocaliptica, filme cu sfaristul lumii….in loc sa avem carti pline de optimism, de romantism….sper sa nu insemne ceva aceste scenarii…

    1. Giorgiana, cred ca mereu a fost asa de fapt…tot felul de profetii, tot felul de momente in care se preconiza ca lumea noastra asa cum o stim se va sfarsi.. Numai in ultimii ani.. in 1999 parca se anunta un sfarsit al lumii, in 2000 din nou.. De decembrie 2012 nici nu mai spun. Probabil ca diferenta consta acum in diversitatea media si in viteza informatiei. Poate ca astfel de seriale sau filme or fi fost si inainte de 90, doar ca la noi nu ajungeau si nu prea aveam cum sa aflam de ele. Cred ca e o combinatie dintre „teoria conspiratiei” si speranta unui nou inceput. Pentru ca fiecare film, carte sau serial de genul acesta se incheie cu un final plin de speranta pana la urma. Si bine, pe toate astea, se poate sa fie pur si simplu un trend in ultima vreme. Asa cum sunt si cartile cu vampiri, cele erotice gen Sandra Brown, etc. Cred ca fiecare tema are perioada ei de glorie 🙂

  8. Nu-mi amintesc să fi citit până acum genul ăsta de cărţi, dar îmi place recenzia ta. Încă mă mai gândesc dacă să citesc cartea, că nu ştiu sigur dacă îmi va plăcea. Cândva tot va trebui să citesc şi astfel de cărţi măcar să văd dacă îmi plac, deci … mulţumesc pt recenzie şi pt idee

    1. Piticmic, pot sa iti fac liste separate de recomandari cu carti postapocaliptice si distopice daca vrei! Eu de o perioada buna de timp sunt innebunita dupa astfel de carti! Daca as fi obligata sa aleg intre fantasy si genurile acestea, cred ca as abandona vampirii, varcolacii, zanele si toate celelalte creaturi supranaturale 😀

  9. O recenzie foarte buna. Mie mi-a placut mult cartea (avand perspectiva cuiva carenu a facut cunostinta cu valul acesta de romane postapocaliptice) si m-am atasat de personaje al caror realism chiar mi-a placut.
    Spor la comentarii! 🙂

    1. Multumesc pentru vizita, Diana! Exact asa mi s-au parut si mie personajele: foarte, foarte reale, ca si cum autorul ar fi luat oameni obisnuiti si i-ar fi pus intr-un scenariu ingrozitor. Probabil din acest motiv m-am simtit putin dezorientata. Majoritatea cartilor postapocaliptice pe care le-am citit eu aveau personaje ce se transformau rapid in supravietuitori, aproape ca treceau din tabara victimelor in cea a vanatorilor, in cateva zile sau saptamani erau mai puternice, total diferite fata de personajele fragile si inocente de la inceput. Dar in Casa Molimei transforile sunt foarte lente si nici nu ii cuprind in totalitate pe protagonisti. Mai ales Franklin, el nu se schimba aproape deloc de-a lungul povestii, mi s-a parut ca ramane tot un..”copil mare” 🙂 Margaret are o constructie mai apropiata de cea a personajelor cu care sunt obisnuita din alte lecturi postapocaliptice. Ea se schimba mai mult, devine mai puternica, stie sa apere si sa lupte pentru ce isi doreste, insa isi pastreaza intr-o oarecare masura si inocenta..
      Multumesc, la cat mai multe comentarii si tie 😀 Sper sa reusim sa atingem targetul ca sa primi copaceii!

  10. Nu am auzit de carte pana acum, cred ca am vazut coperta pe undeva..oricum nu stiam ca e roman distopic, si sincer, in afara de cartile pentru adolescenti care sunt distopii, de cele destinate unui public mai matur nu stiu mare lucru.. desi mi-ar face placere sa citesc si altfel de distopii.

    1. Si eu am aflat de carte abia cand imi alegeam cartile pentru vALLuntar. Si m-a atras din acelasi motiv, pentru ca nu am citit prea multe romane postapocaliptice pentru adulti. In afara de Apocalipsa de Stephen King, Razboiul Z s si Minunata lume noua, nu cred ca mai incercasem ceva. Stiu ca mai sunt o multime de distopii si romane postapocaliptice pentru adulti – sa arunci o privire pe blogul Mythical Books, ei au prezentat mai multe serii de genul acesta – insa nu sunt prea multe traduse si la noi.

  11. Nu mă tentează prea mult cartea asta, dar mor de ciudă că blogul meu nu e suficient de vechi pentru a intra în campanie! Dar la anul sigur o fac.

  12. Subiectul cartii nu e unul care sa ma atraga, nu cred ca as citi-o vreodata. Dar ma bucur pentru ca am aflat exact despre ce e vorba in „Casa Molimei” cu ajutorul recenziei tale. Multumesc!

    1. Eu sunt in faza distopiilor si a romanelor postapocaliptice :)) Pana acum am citit mai mult carti de genul acesta pentru tineri, dar cand am vazut titlul acesta am zis sa incerc si o carte postapocaliptica scrisa pentru publicul mai matur. Iti multumesc mult pentru vizita!

  13. Este cea mai lunga si clara recenzie pe care am citit-o pana acum, facuta Casei molimei. Am citit cartea si chiar mi-a placut, desi nu am aflat din ce motiv lumea a ajuns in acel stadiu. Mi-a fost draga Margaret. I-am facut o scurta recenzie pe blog(din pacate inainte de inceperea campaniei).

    1. Mda, am obiceiul de a scrie recenzii lungi… nu stiu daca e ok sau nu, dar rar ma pot abtine sa nu incerc sa vorbesc cat mai mult despre o carte. Cel mai adesea ma gandesc ca probabil as plictisi cititorii, de asta reusesc sa ma opresc la timp 😀 Si pe mine m-a frustrat destul de tare faptul ca nu ni se spune ce anume s-a intamplat de a ajuns lumea in stadiul acela. De obicei, cand citesc astfel de carti, imi place sa aflu cat mai multe detalii despre asta. Dar cred ca autorul a vrut sa se axeze mai mult pe trairile personajelor, pe modul in care se maturizeaza si incearca sa supravietuiasca intr-o lume degradata. Probabil lumea aceasta a fost doar un pretext, un cadru in care personajele sa aiba ocazia sa isi construiasca viitorul, in ciuda conditiilor nefavorabile.. Si mie mi-a placut cel mai mult de Margaret, chiar daca in cateva momente nu am fost de acord cu actiunile ei. Dar intr-adevar, are o evolutie de admirat!

  14. Interesanta si aceasta carte! Care este al 2-lea titlu ales? Si damn it…de ce nu m-am apucat mai devreme de blog?? Abia astept la anul sa ma inscriu si eu! 😀

    1. Stiu cum e, Roxana! Eram atat de suparata anul trecut pentru ca nu indeplineam toate conditiile.. Dar oricum, cred ca merge destul de bine campania si ca sunt sanse sa fie anul viitor si editia a 3a.
      Al doilea titlu e Fata de hartie. Aud de ea de vreo 2 ani daca nu ma insel si pana acum nu avusesem ocazia sa o citesc, asa ca acum a fost momentul perfect. Am terminat-o aseara, probabil weekendul acesta o sa ii fac si recenzia.

      1. 😀 Vine azi sau maine cel tarziu. Acum tocmai mi-am terminat revolta impotriva ultimului volum din Delirium, ii dau drumul dupa ce o corectez si ma apuc de povestit Fata de hartie 🙂

    1. Multumesc! Ma bucur ca ti-a trezit intresul 😀 Si eu sunt in „faza” distopiilor si a romanelor postapocaliptice, parca nu ma mai satur de astfel de povesti 🙂

  15. de la primele randuri citite gandul m-a dus la serialul Revolution si m-a pierdut, insa pentru fiecare gen exista fani iar gusturile nu se discuta. spor la plantat si te astept si pe la mn cu un comentariu

    1. :)) Da, stiu serialul, dar mi se pare destul de slabut totusi.. Oricum, intr-adevar, exista cateva aspecte similare intre Revolution si cartea asta. Stiu ca multe persoane nu agreaza genul, insa in cazul meu, e unul dintre genurile favorie 😀
      Multumesc mult! Succes si tie, vin imediat pe blogul tau 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s