Category: Simone Elkeles

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Carmen Ion

Numar pagini: 416

Sinopsis:

Baiat rau + fata cuminte = Chimie perfecta

O poveste provocatoare si pasionala despre ce poti descoperi cand privesti dincolo de suprafata lucrurilor.

La Liceul Fairfield dintr-o suburbie a orasului Chicago, toata lumea stie ca intre elevii veniti din sudul orasului si cei din nord exista o reactie cam sulfuroasa. Asa incat atunci cand Brittany Ellis, sefa majoretelor, si Alex Fuentes, membru al unei bande de cartier, sunt obligati sa fie parteneri de laborator la orele de chimie, consecintele se anunta explozive. Niciunul dintre cei doi adolescenti nu este insa pregatit pentru cea mai surprinzatoare dintre toate reactiile chimice – iubirea.

Pot ei sa sparga tiparele si sa inlature prejudecatile care ameninta sa-i tina la distanta?

„Toata lumea stie ca sunt perfecta. Duc o viata perfecta. Am haine perfecte. Pana si familia mea e perfecta. Si desi asta e o minciuna sfruntata, m-am dat peste cap ca sa pastrez aparentele ca am tot ce-mi doresc pe lume. Daca adevarul ar iesi vreodata la lumina, toata imaginea mea perfecta s-ar duce de rapa…”

O carte pentru baieti rai si fete cuminti, pentru baieti buni si fete rele, o carte pentru baieti si fete, care a cucerit cititorii si blogosfera!

Parerea mea:

Pentru cei care inca mai au indoieli, romanul Chimie perfecta este exact asa cum il banuiti atunci cand cititi descrierea oficiala. O poveste despre dragoste interzisa, idei preconcepute, reguli nescrise si diferente sociale. Si respecta pas cu pas fiecare cliseu care trebuia punctat. Asa ca daca stiti de la inceput la ce sa va asteptati, o sa descoperiti ca pe acelasi schelet stereotipic inca se mai pot construi povesti frumoase. Pentru ca intr-adevar, autoarea a reusit sa imbrace armonios acea schita clasica si sa creeze o poveste relaxanta, cu personaje placute si un stil care te prinde de la primele pagini.

Mi-e destul de greu sa vorbesc despre o astfel de carte, pentru ca nu prea am ce sa ii reprosez, insa in acelasi timp nici nu sunt impresionata de ea. Personajele sunt exact asa cum trebuie sa fie: majoreta aparent superficiala care ascunde de fapt un caracter devotat, onorabil si un suflet minunat si sensibil, apoi baiatul rau implicat in afaceri murdare, in aparenta dur si rece, dar care nu face de fapt decat sa isi protejeze familia si prietenii si sa lupte pentru o viata mai buna. Ea bogata, superba, populara, blonda, ochi albastri, corp perfect. El sarac, periculos, brunet, acoperit de tatuaje, surprinzator de inteligent si bineinteles, cu un abdomen de invidiat. Oricat de diferiti ar fi, cei doi descopera ca mastile pe care le poarta sunt de fapt extrem de similare, la fel cum sunt si motivele pentru care se ascund in spatele acestora. Se detesta, sunt constransi sa isi petreaca ceva timp impreuna, apoi incep sa se simta atrasi unul de altul. Se tachineaza, se indragostesc, intampina o serie de dificultati, se cearta, se despart, trece ceva timp si isi dau seama ca nu pot trai unul fara altul. Si au trait fericiti…

Uneori avem nevoie de povestioare usurele, dragute, relaxante si care ne ofera un happy-and clasic. Asa ca daca aveti chef de o astfel de carte, incercati Chimie perfecta. Daca vreti sa cititi o poveste profunda, care sa surprinda cu fiecare noua intamplare..incercati altceva.

Partea buna este ca daca cititi pentru prima data o poveste de acest gen sau daca sunteti inca prin scoala sau liceu, o sa remarcati o multime de sfaturi si invataturi printre randuri: ca aparentele inseala, ca uneori e bine sa lupti impotriva curentului, ca reputatia sau popularitatea nu iti asigura si fericirea sau ca trebuie sa iti asumi riscuri din cand in cand ca sa iti fie bine. Cum spuneam si mai devreme, nu prea exista aspecte negative in romanul lui Simone Elkeles, asa ca il puteti incerca fara teama ca nu o sa va placa. Autoarea are un stil captivant, povestea este prezentata din perspectiva ambilor protagonisti si aproape ca nici nu iti dai seama cand ai ajuns la finalul ei.

Ce am adorat eu la aceasta carte a fost finalul. Incepand de la povestile din copilarie, cu printese si feti-frumosi si pana la romanele contemporane, finalurile fericite iti ofera de obicei o ultima scena perfecta, iar de acolo nu iti ramane decat sa iti imaginezi ca lucrurile au ramas la fel de roz si in urmatorii cativa zeci de ani. Ei bine, in Chimie Perfecta, epilogul ne ofera o imagine foarte exacta a viitorului de care au avut parte Brittany si Alex, cu detalii despre relatia lor, cariera pe care au ales-o si.. familia pe care au intemeiat-o. A fost o surpriza extrem de placuta si m-a facut sa zambesc de fiecare data cand imi aminteam de ea.

Bile albe:

– Personajele secundare. Paco, Isabel, Sierra, Gary, Doug. Unii au mai multe momente de o importanta majora, iar altii au nevoie doar de o scena pentru a te cuceri, de un singur gest care iti dezvaluie adevarata lor fata. Cel putin doua dintre aceste personaje au roluri decisive, influentand intreaga poveste prin alegerile lor.

Bile negre:

– Pentru cititorii care au dat de-a lungul timpului de povesti construite exact pe aceeasi schema, povestea ar putea parea banala. Draguta, nu zic nu, insa banala. Si cu usoare nuante de telenovela, accentuate mai ales de cuvintele in spaniola inserate la fiecare cateva pasaje.