Publicat în Tahereh Mafi

Ignite Me (seria Atingerea lui Juliette, volumul 3) – Tahereh Mafi

Ignite Me (seria Spulbera-ma, volumul 3) - Tahereh MafiIgnite Me (seria Atingerea lui Juliette, volumul 3)

Tahereh Mafi

Numar pagini: 416

Data aparitie: 4 februarie 2014

 

Sinopsis:

Ultimul volum al seriei Atingerea lui Juliette iti va taia respiratia si a fost descris de Ransom Riggs, autorul bestseller-ului Miss Peregrine drept o uimitoare saga a descoperirii de sine si a iubirii interzise.

Juliette stie ca ea ar putea fi singura care poate opri Restauratia. Dar pentru a o invinge, va avea nevoie de ajutorul singurei persoane in care nu credea ca se va putea increde vreodata: Warner. Si pe masura ce incep sa colaboreze, Juliette va descoperi ca tot ceea ce credea ca stie despre Warner, despre propriile abilitati si chiar si despre Adam – este gresit.

In Spulbera-ma, Tahereh Mafi a creat o poveste captivanta si originala ce combina ce e mai bun din genurile distopic si paranormal, iar cartea a fost considerata de Publishers Weekly o lectura captivanta scrisa de o autoare ce nu se teme sa isi asume riscuri. Volumul al doilea, Unravel Me si-a uimit fanii prin rasturnarile de situatie surprinzatoare iar autoarea Kami Garcia l-a considerat „primejdios, sexy, romantic si intens”. Acum, cea din urma carte aduce seria in punctul culminant printr-un final socant.

Parerea mea:

Ce veti citi mai jos nu cred ca este o recenzie. Nu pot sa fac o recenzie adevarata acestui roman. Nu pot. Asa ca ceea ce veti citi este doar o incercare de a reda cat mai mult din ce am simtit citind ultimul volum al seriei Spulbera-ma.

Daca ar fi sa imi petrec restul vietii pe o insula pustie si sa pot lua o singura carte cu mine acolo, Ignite Me ar fi acea carte. Am terminat romanul de vreo doua zile si sunt inca intr-un fel de clopot de sticla impenetrabil pe care aceasta poveste l-a creat in jurul meu. Nu vreau sa mai citesc altceva, nu vreau sa vorbesc cu nimeni despre orice altceva, nu vreau sa aud nimic, sa vad nimic si nu vreau ca gandurile mele sa se indrepte spre absolut nimic altceva. Vreau doar sa raman asa, cu toate miile de emotii si zambete si sentimente pe care mi le-a oferit ultimul volum din seria lui Tahereh Mafi. A fost magic, jur ca a fost magic. Mi-a captat toata fiinta, l-am citit cu sufletul parca si am iubit fiecare pagina, fiecare paragraf, fiecare cuvant. Stiti cum am citit aceasta carte in cea mai mare parte a timpului? Citeam un paragraf si pentru ca era atat e incredibil de frumos il reciteam iar si iar si iar. Apoi treceam mai departe. Parcurgeam alte doua-trei randuri, apoi ma intorceam la paragraful dinainte ca sa il mai citesc inca o data. Si astfel de paragrafe se gaseau aproape pe fiecare pagina! Nu stiu cum sa explic exact cat de tare am adorat cartea aceasta. Dar de 3 zile, mintea mea se afla acolo, in poveste, mult mai des decat aici, in realitate.

Mai mult decat orice altceva, Ignite Me este o poveste de dragoste. Una perfecta. Abia apoi poate fi considerata si o distopie, un roman fantasy, paranormal sau altceva. Poate ca per ansamblu, ca volum apartinand mai multor genuri, Ignite Me ar putea avea cateva aspecte discutabile. Am aruncat o privire foarte scurta pe cateva recenzii de pe GoodReads si am vazut ca unii cititori au fost dezamagiti de cate un aspect al cartii. Nu am poposit destul acolo cat sa citesc totul si sa le dau sau nu dreptate. Pentru mine volumul a fost mai mult decat perfect. Oricum, cred ca oricine poate fi de acord ca cel putin din punct de vedere al povestii de iubire, Ignite Me intrece toate asteptarile. Mi-a placut enorm seria Atingerea lui Juliette si speram din tot sufletul ca ultimul volum sa nu ma dezamageasca. Fara sa vreau, aveam asteptari ridicate, chiar daca incercasem sa evit acest lucru. Insa nu imi imaginam ca autoarea va reusi sa creeze o incheiere a seriei care sa fie atat de coplesitoare. Cred ca daca as putea sa aleg acum o super-putere, nu as vrea nici abilitatea de a zbura, nici aceea de a citi ganduri, nici capacitatea de a calatori in timp sau altceva similar. Ci as vrea doar talentul lui Tahereh Mafi de a asterne cuvinte, pentru a putea continua in mintea mea povestea aceasta la nesfarsit.

Mi-e greu sa vorbesc despre cartea aceasta fara sa dezvalui din ea lucruri pe care stiu ca ar trebui sa le descoperiti singuri. Imi vine sa imi incalc toate regulile acelea legate de lipsa spoilerelor si sa va povestesc tot, pentru ca am impresia ca altfel nu am cum sa va spun cat de frumoasa este cartea aceasta. Cred ca doar emotiile pe care le-am experimentat ma opresc de la a dezvalui ceva, pentru ca mi-as dori ca toti cei care parcurg romanul sa simta aceleasi lucruri citindu-l.

In volumul satelit Fracture Me, narat din perspectiva lui Adam, am inteles cu adevarat diferenta dintre sentimentele lui Adam si ale lui Warner, modurile atat de diferite prin care acestia o privesc pe Juliette precum si felul in care protagonista incepe sa se transforme, sa devina ea insasi si implicatiile acestei metamorfoze asupra relatiilor pe care le are cu cei doi baieti din viata ei. In Ignite Me, acest proces de evolutie al eroinei atinge punctul culminant, iar Juliette devine in sfarsit ceea ce trebuie sa fie, intelegandu-si acum toate emotiile, intreaga transformare si toate sentimentele traite. Nu este de mirare asadar ca treptat, legaturile ei cu cei din jur se schimba, iar dezvaluirile socante care vin una dupa alta nu fac decat sa ii descopere o fata nevazuta pana acum a evenimentelor din trecut si a oamenilor care o inconjoara. Candva in timpul lecturii, in ciuda fascinatiei cu care citeam, ultimele ramasite de obiectivitate din mine incercau sa isi manifeste nemultumira asupra faptului ca protagonista parea prea indecisa, prea lenta in luarea unei decizii. Insa mi-am dat seama imediat ca sunt nedreapta, pentru ca mare parte a actiunii are loc in doar cateva zile. Asa ca emotiile mixte ale lui Juliette, ezitarile ei si nehotararea nu sunt doar acceptabile, ci perfect logice daca iei in considerare toate elementele. Atat portretul ei cat si al lui Warner sunt absolut desavarsite. Chiar daca uneori comportamentul lor poate fi de-a dreptul innebunitor pentru unii cititori (nerabdatori ca mine), fiecare gest, fiecare pas inapoi, fiecare cuvant, fiecare alegere au rolul lor si motivatii solide. Le-am inteles toate emotiile, pur si simplu reuseam sa vad in spatele fiecarei actiuni intregul sistem care a dus la alegerea respectivei replici sau a unui gest anume. Fiecare dintre noi suntem ca niste marionete, insa papusarul nu este o alta fiinta, ci propriul trecut, propriile aspiratii, amintiri, sperante, vise, temeri si experiente. Iar Tahereh Mafi reuseste sa dea viata personajelor sale bazandu-se exact pe acest lucru si mai mult, reuseste sa si faca vizibila cititorului intreaga gama de aspecte pe care s-a cladit personalitatea protagonistilor. Personajele secundare sunt si ele construite cu la fel de multa atentie si grija pentru detalii. Pe Kenji l-am indragit la fel de tare ca si pe Warner si Juliette si am fost inca o data surprisa in mod placut de complexitatea acestui personaj. As vrea sa vorbesc despre fiecare personaj, sa analizez caracterul si alegerile fiecaruia, insa cu siguranta m-as lungi prea mult. Oricum, daca cititi romanul, va rog, va rog scrieti-mi aici impresiile voastre, imi doresc teribil de mult sa discut cu cineva toate detaliile povestii 😀

In volumele satelit Destroy Me si Fracture Me, precum si in cea de-a doua carte a seriei, Unravel Me, mi s-a parut ca stilul autoarei nu a mai fost la fel de halucinant si fascinant ca in cel dintai roman, Spulbera-ma. Insa in Ignite Me, Mafi revine la acelasi stil uimitor cu care a impresionat prima data. Au fost nenumarate pasaje pe care le-am citit cu respiratia taiata, momente in care simteam ca o sa imi explodeze inima de atatea emotii care ma invadau, fraze atat de frumoase incat nu puteam decat sa le recitesc iar si iar si sa ma minunez cum mintea unui om poate lega in acest fel cuvintele. Exista replici amuzante, paragrafe la care nu te poti opri din chicotit. Exista fraze atat de puternice incat te fac pe tine sa te simti mai puternic, exista fragmente care iti modeleaza sufletul si pagini care te scot din viata ta si te inlantuie intre cuvintele povestii. Cred ca niciodata nu am zambit mai mult in timpul unei lecturi. Am zambit datorita umorului, am zambit de incantare, de emotii, de bucurie.

Nu stiu daca tuturor cititorilor romanul li se va parea la fel de impresionant. Exista carti pe care le percepi mai personal decat pe altele, care ating parti din tine si te fac sa le privesti intr-o alta lumina, ca si cum ar fi scrise pentru tine. Si in timp ce tu traiesti pur si simplu povestea respectiva, alti cititori pot sa o gaseasca banala. Poate ca este si cazul romanului Ignite Me. Poate ca nu va va placea la fel de tare. Insa pentru mine a fost acel gen de lectura care te captiveaza in intregime, care te face prizonier si de care nu vrei sa te eliberezi, care te face sa visezi asa cum putine carti o fac, care te transforma si te face sa devii mai tu decat erai pana atunci, care iti reda fragmente din tine pe care ti le-au furat anii si viata sau pe care pur si simplu le-ai pierdut de-a lungul vremii.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Spulbera-ma (seria Atingerea lui Juliette, volumul 1) – Tahereh Mafi

Unravel Me (seria Atingerea lui Juliette, volumul 2) – Tahereh Mafi

Publicat în Tahereh Mafi

Fracture Me (seria Atingerea lui Juliette, volum satelit 2.5) – Tahereh Mafi

Fracture Me (seria Atingerea lui Juliette, volum satelit 2.5) – Tahereh MafiFracture Me (seria Atingerea lui Juliette, volum satelit 2.5)

Tahereh Mafi

Data aparitie: 17 decembrie 2013

Numar pagini: 68

 

Sinopsis:

In aceasta nuvela de 60 de pagini din seria Atingerea lui Juliette, va fi dezvaluita soarta rebelilor din Omega Point in momentul in care acestia lupta contraRestauratiei. Avand actiunea setata dupa ultimele momente din Unravel Me, Fracture Me este narata din perspectiva lui Adam.

Pe masura ce Omega Point isi pregateste asaltul impotriva soldatilor Restauratiei stationati in Sectorul 45, atentia lui Adam este tot mai departe de lupta care e pe cale sa inceapa. Este naucit inca de despartirea de Juliette, ingrijorat pentru viata prietenului sau si mai preocupat ca niciodata pentru siguranta fratelui sau, James. Si chiar in momentul in care Adam incearca sa isi dea seama daca viata aceasta este pentru el, alarma incepe sa sune. E timpul pentru razboi.

Pe campul de lupta, se pare ca sansa este de partea lor – dar sa il invinga pe Warner, fratele sau abia descoperit, nu va fi usor. Restauratia nu poate tolera rebeliunile si va face orice pentru a strivi rezistenta… chiar si sa ii ucida pe toti cei pe care Adam ii iubeste.

Fracture Me pregateste scena pentru Ignite Me, finalul exploziv al distopiei create de Tahereh Mafi. Este o nuvela ce nu trebuie ratata de cititorii care adora povestile pline de actiune si romance precum seria Veronicai Roth, Divergent, a Suzannei Collins, Jocurile Foamei sau a autoarei Marie Lu, Legend.

Parerea mea:

In primul volum al seriei Atingerea lui Juliette, Spulbera-ma, nu am ales nici o tabara a triunghiului amoros format din Juliette, Warner si Adam. Nuvela satelit 1.5, Destroy Me, narata din punctul de vedere al lui Warner nu mi-a schimbat nici ea parerea. Abia in cel de-al doilea volum al seriei, Unravel Me, am fost iremediabil fermecata de Warner, iar Adam a parut deodata sters, mediocru si chiar putin enervant. Putin doar.

Ei bine, mi se pare ca nuvela aceasta, Fracture Me, accentueaza toate liniile in care au fost prezentate personajele pana acum. In doar 68 de pagini, ofera niste revelatii uimitor de puternice. In plus, am observat si un aspect pe care il ratasem in cartile anterioare: portretele lui Adam si Warner pe care le privim noi sunt de fapt cele pe care le vede Juliette. Iar asta nu inseamna ca sunt neaparat si cele reale, mai ales ca ele se schimba in functie de transformarile pe care le sufera personalitatea si mentalitatea protagonistei. Prin urmare, nu este surprinzator ca fata fragila din primul volum era cucerita de Adam, cel care parea un erou dornic sa o salveze din ghearele inamicului si in acelasi timp, terifiata de Warner, cel care era imaginea raului. In volumul al doilea, Juliette incepe la un moment dat sa se transforme, sa isi cunoasca potentialul, sa evolueze si totodata, sa petreaca mai mult timp atat langa Adam cat si langa Warner si sa ii vada asa cum sunt ei de fapt cu adevarat. Si devine evident faptul ca amandoi sunt departe de imaginile pe care si le crease ea la inceput despre ei. Adam nu e deloc printul menit sa o salveze, iar Warner nu este tocmai monstrul ingrozitor.

Dar ceea ce surprinde cel mai mult in aceasta nuvela nu este modul in care ii priveste ea pe cei doi protagonisti ci modul in care o vad ei pe Juliette. Este socanta diferenta! In ochii lui Warner, Juliette este puternica! O incurajeaza mereu sa isi atinga potentialul, sa se dezvolte, sa isi depaseasca limitele, sa devina cea mai buna versiune a ei. Insa privind prin ochii lui Adam, aceeasi Juliette devine o fata slaba, cu probleme grave, care nu are nici o sansa sa ajunga sa detina controlul asupra ei insasi, iar in in unele momente pare chiar usor sarita de pe fix. Ceea ce vrea mereu Adam este sa o puna intr-o vitrina unde sa nu o atinga nimic, niciodata. Intr-adevar, nu poti nega faptul ca isi doreste sa o stie in siguranta, dar face asta intr-un mod care i-ar pune bariere, care ar lasa-o intr-o stare deznadajduita, care ar tine-o in lanturi aproape, fara sa ii permita sa se cunoasca, sa isi implineasca destinul si sa reuseasca sa descopere si sa controleze ceea ce este. Lui Adam ii este frica uneori de Juliette si mai mult, are momente in care o considera o povara.  Toate aceste lucruri sunt vizibile inca de la inceput, iar apoi pe tot parcursul povestii. Dar finalul este cel care confirma faptul ca Adam nu simte pentru Juliette ceea ce parea sa simta. Este dispus sa renunte la ea, aproape ca recunoaste deschis ca nu isi mai doreste sa fie impreuna si alege sa se bucure de liniste in clipele in care soarta ei atarna de un fir de par. Nu doar ca nu se grabeste sa o salveze, insa trebuie sa intervina un alt personaj pentru ca Adam sa se gandeasca macar la soarta Juliettei!

Totusi, nu spun ca este neaparat rau si nu il judec foarte aspru, pentru ca are motivele sale pentru care se comporta asa. Insa din punctul meu de vedere, Adam nu este in nici un caz potrivit pentru Juliette. Exact partile sale bune sunt cele care il fac sa nu fie o alegere adecvata pentru protagonista, asa ca este imposibil sa il vezi totusi ca pe un personaj neplacut. Isi iubeste fratele mai presus de orice, prioritatile sale avandu-l mereu in centru pe acesta. Adam a pierdut mult, s-a maturizat fortat, experimenteaza acum un eveniment traumatizant care il face sa priveasca totul intr-o alta lumina si abia incepe sa inteleaga ceea ce isi doreste de fapt de la viata. Poate ca pare egoist uneori, insa tot ce face sau gandeste sta de fapt sub influenta devotamentului pentru James, ceea ce il disculpa. Totusi, ultimele cuvinte ale nuvelei pot sugera o noua schimbare a modului in care Adam percepe intreaga poveste, asa ca nu ar trebui ignorata nici posibilitatea ca autoarea sa ne rezerve cateva surprize din partea acestui personaj.

Am scris pana acum numai despre caracterul lui Adam si relatia dintre protagonisti pentru ca acesta mi se pare cel mai important aspect al nuvelei. Insa foarte semnificativ este si faptul ca autoarea ofera acum cateva informatii valoroase cu privire la ceea ce se intampla cu cei din Omega Point, mai ales ca intamplarile acestea vor influenta enorm destinul tuturor personajelor in viitor. Povestea incepe din momentele dinaintea luptei pe care am vazut-o si in finalul volumului Unravel Me din perspectiva Juliettei, continuandu-se insa cu cateva evenimente pe care protagonista nu a mai avut ocazia sa le afle. Iar acestea spulbera acel dram de stabilitate si siguranta pe care personajele reusisera sa il gaseasca odata ce au ajuns la Omega Point. Tocmai din acest motiv nuvela nu trebuie sub nici o forma ratata de fanii seriei care isi doresc sa aiba o imagine a actiunii. V-as sfatui ca inainte sa incepeti sa cititi Fracture Me, sa recititi ultimele 50 de pagini din Unravel Me, tocmai pentru a va reaminti toate detaliile si pentru a putea face o comparatie intre modurile in care aceleasi intamplari sunt vazute de catre cele doua personaje, Juliette si Adam.

Bile albe:

Modul in care autoarea reuseste sa pastreze un portret destul de echilibrat asupra lui Adam, chiar daca acesta se dovedeste a fi destul de diferit fata de cum paruse in cartile anterioare. Desi e aproape imposibil sa nu te enervezi descoperind gandurile protagonistului cu privire la Juliette, nu ai cum sa nu il admiri totusi pentru devotamentul si iubirea fata de fratele sau si pentru disponibilitatea de a face absolut tot ce este necesar pentru a asigura siguranta acestuia.

Bile negre:

Gandurile lui Adam se indreapta aproape in totalitate spre Juliette si James, ceea ce nu ofera indeajuns de multa lumina asupra personalitatii sale. Inteleg faptul ca momentan, contextul il forteaza practic sa isi concentreze atentia doar spre aceste persoane, insa am ramas cu senzatia ca tot nu il cunosc indeajuns pe Adam si mi-ar fi placut sa descopar si alte fatete ale sale.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Unravel Me (seria Atingerea lui Juliette, volumul 2) – Tahereh Mafi

Destroy Me (seria Atingerea lui Juliette, volum satelit) – Tahereh Mafi

Publicat în Tahereh Mafi

Unravel Me (seria Atingerea lui Juliette, volumul 2) – Tahereh Mafi

Unravel Me (seria Atingerea lui Juliette, volumul 2) - Tahereh MafiUnravel Me – seria Atingerea lui Juliette, volumul 2

Tahereh Mafi

Data aparitie: 5 februarie 2013

Numar pagini: 461

 

Sinopsis:

tick

tick

tick

tick

tick

e aproape timpul pentru razboi.

Juliette a evadat la Omega Point. Este un loc pentru oameni ca ea – oameni inzestrati – si de asemenea, cartierul general al rezistentei rebelilor.

A scapat in sfarsit de Restauratie, de planul lor de a o folosi ca pe o arma si e libera sa il iubeasca pe Adam. Dar Juliette nu va scapa niciodata de atingerea ei letala.

Sau de Warner, care o vrea pe Juliette mai mult decat ar fi crezut ea vreodata ca este posibil.

In aceasta captivanta continuare a romanului Spulbera-ma, Juliette trebuie sa ia niste decizii decisive referitoare la ce isi doreste si la ce crede ca este, de fapt, corect. Decizii ce pot implica alegerea intre inima sa si viata lui Adam.

Parerea mea:

Mai tine-ti minte cand va spuneam cat de mult mi-a placut Spulbera-ma? Ei bine, volumul 2 al seriei, Unravel Me iti da senzatia ca prima carte e doar o joaca. Nu va puteti imagina cat de intensa devine povestea Juliettei, cate lucruri incredibile se intampla si  cat de greu va va fi sa mai lasati cartea din mana.

Dar, sa incepem cu inceputul, care nu suna la fel de bine. Prima treime a povestii m-a plictisit si enervat ingrozitor. In Spulbera-ma, reflectiile protagonistei, haosul din mintea ei si incursiunile in sufletul sau au reprezentat probabil unul dintre cele mai atragatoare aspecte ale cartii. Din punctul meu de vedere insa, exact aceste lucruri devin in volumul al doilea obositoare si iritante. De-a lungul a zeci de pagini nu se intampla mai nimic. Nu neaparat ca asta ar fi o problema, insa Juliette devine o protagonista agasanta, lipsita de orice ambitie, inchisa in ea, nefolositoare si nerecunoscatoare. A primit deodata o multime de sanse sa faca ceva, sa insemne ceva, sa isi schimbe viata pe care pana atunci o detesta, sa traseze o linie intre trecutul ingrozitor si prezentul si viitorul ce par promitatoare. Are ocazia, locul si oamenii de care are nevoie, a primit mai mult decat ar fi putut spera vreodata. Iar ea nu face nimic! Nimic, decat sa ii ignore pe toti, sa fie inutila si sa se gandeasca la cat de trista si nefericita este. Ah, si aproape sa lesine, la propriu, de fiecare data cand e fata in fata cu Adam. Si culmea, cei din jur continua sa o sprijine, sa o incurajeze, sa incerce sa o ajute. Iar apoi incepe sa greseasca. Dar nu oricum, ci aproape distrugand munca de o viata a zeci de oameni!

Cand tocmai ma gandeam ca nu am mai dat de mult peste o continuare atat de dezamagitoare a unei carti care mi-a placut, lucrurile au inceput in sfarsit sa se schimbe. Si se schimba atat de mult, incat din momentul acela pur si simplu nu mai puteam sa las cartea din mana. Inca un capitol, inca o pagina, inca 10 minute, inca un cuvant, un rand.. ce conteaza ca maine e luni si ma trezesc peste 4 ore? Era prea important sa aflu ce se intampla mai departe! Bineinteles ca nu va voi da detalii prea multe, ca sa nu va stric surpriza. Insa va asigur ca o sa uitati de tot ce e in jur si timp de cateva ore, veti fi cu mintea numai in poveste. Iar fanele lui Warner vor fi probabil incantate! In prima carte, mie Warner mi se paruse un personaj interesant, mi-as fi dorit sa aflu mai multe despre el, insa nu pot sa spun ca ma cucerise. Bine, nici Adam nu era un protagonist spectaculos, deci nu intrasem inca in nici una dintre tabare. In volumul satelit, Destroy me, scris chiar din perspectiva lui Warner, am avut ocazia sa il cunosc mai bine, insa faptul ca am aflat mai multe despre el nu mi-a influentat parerea in bine. Ma intriga mai putin decat in Spulbera-ma. Insa in Unravel me, Warner devine absolut irezistibil! Cred ca dupa doar doua fraze de-ale sale incepea deja sa mi se intinda pe fata un zambet de la o ureche pana la cealalta. Este fermecator, iar prin comparatie, Adam devine sters, putin penibil si absolut banal.

Nu pot sa nu fac o mentiune speciala referitoare la Kenji. In cazul in care nu va mai amintiti prea multe despre el, in primul volum parea un personaj jucaus, uneori obraznic sau chiar putin enervant, plin de viata, pus pe sotii, insa in acelasi timp, devotat si pregatit sa le ofere lui Adam, James si Juliette o viata noua, introducandu-i in Omega Point. De data aceasta, el a reprezentat unul dintre cele mai importante si placute personaje. Portretul sau este minunat construit, isi pastreaza toate calitatile pe care le-am descoperit in cartea anterioara iar autoarea ne rezerva niste surprize (placute!) uriase din partea lui. Are momente cand este pur si simplu genial. Restul personajelor secundare sunt si ele la fel de placute. Multe dintre ele devin personaje cheie in anumite momente, intrucat fara actiunile lor, povestea ar evolua in directii total diferite. Iar Juliette aproape ca revine, din fericire, la imaginea initiala. Se trezeste din apatia care o transformase total, devine din nou amuzanta, are cateva initiative bune, insa continua sa se blocheze in momente cheie sau sa faca unele gafe de neiertat.

Oricum, chiar si cu aceste aspecte mai slabe legate de transformarea protagonistei si lipsa actiunii din prima parte a cartii, romanul ramane unul impresionant! Stilul autoarei se pastreaza la fel de hipnotizant ca in primul roman. Exista zeci de expresii pe care simti nevoia sa le citesti iar si iar, nevenindu-ti sa crezi cat de frumoase sau surprinzatoare sunt asocierile pe care le foloseste scriitoarea. Iar toate rasturnarile de situatie de care au parte eroii sunt incredibile si te lasa fara cuvinte.

Bile albe:

– Evenimentele si dezvaluirile socante;

– Warner;

– portretele impecabile ale personajelor secundare.

Bile negre:

– Lipsa actiunii din prima treime a cartii si schimbarea comportamentului eroinei.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Spulbera-ma (seria Atingerea lui Juliette, volumul 1) – Tahereh Mafi

Destroy Me (seria Atingerea lui Juliette, volum satelit) – Tahereh Mafi

Publicat în Tahereh Mafi

Destroy Me (seria Atingerea lui Juliette, volum satelit) – Tahereh Mafi

Destroy Me – seria Atingerea lui Juliette, volum satelit

Tahereh Mafi

Data aparitie: 2 Octombrie 2012

Numar pagini: 150

 

Sinopsis:

Perfecta pentru fanii romanului Spulbera-ma, care asteapta cu nerabdare publicarea volumului Unravel Me, aceasta scurta nuvela face legatura dintre cele doua volume, din perspectiva personajului negativ pe care toti adoram sa il uram: Warner, liderul nemilos al Sectorului 45.

In romanul lui Tahereh Mafi, Spulbera-ma, Juliette a scapat de Restauratie seducandu-l pe Warner – si apoi tragandu-i un glont in umar. Dar, dupa cum va invata din volumul Destroy Me, de Warner nu e tocmai usor sa scapi…

Aflat inapoi  la baza si recuperandu-se dupa rana aproape fatala, Warner trebuie sa faca tot ce ii sta in putere sa isi mentina soldatii organizati si sa suprime orice mentiune a vreunei rebeliuni in sectorul sau. La fel de obsedat ca intotdeauna de Juliette, principala lui prioritate este sa o gaseasca, sa o aduca inapoi si sa ii lichideze pe Adam si Kenji, cei doi tradatori care au ajutat-o sa evadeze. Dar atunci cand tatal lui Warner, Comandantul Suprem al Restauratiei vine sa ii corecteze greselile fiului sau, este evident ca acesta are planuri diferite pentru Juliette. Planuri pe care Warner nu le poate permite.

Situat dupa Spulbera-ma si inainte de actiunea viitorului volum, Unravel Me, Destroy Me este o nuvela narata din perspectiva lui Warner, conducatorul neindurator al sectorului 45.

Parerea mea:

De cand am auzit ca autoarea Tahereh Mafi urmeaza sa publice un volum satelit scris din punctul de vedere al lui Warner, am fost extrem de curioasa sa il citesc. In Spulbera-ma, Warner mi s-a parut un personaj care intriga, care nu iti poate ramane indiferent si care are o personalitate mult mai complexa si mai interesanta decat personajele negative obisnuite. Eram deci foarte nerabdatoare sa descopar mai multe despre caracterul sau.

Totusi, cumva nu am fost 100% satisfacuta de ce am citit. Dar nici nu stiu sa spun exact de ce. Poate ca as fi vrut un pic mai multa actiune, poate speram ca personalitatea personajului sa fie mai fascinanta..nu stiu. Nu spun ca nu mi-a placut ce am citit, ci doar ca parca nu mi-a implinit toate asteptarile. Nuvela Destroy Me este practic o introspectie in mintea si in sufletul lui Warner, imediat dupa intamplarile ce au loc la finalul volumului Spulbera-ma. Pe langa obsesia crescanda, deloc surprinzatoare, pentru Juliette, autoarea ne ghideaza si catre originile personalitatii reci a lui Warner. Intelegem asadar de ce modul lui de gandire este atat de controversat si dificil de inteles si acceptat, intelegem influenta pe care o copilarie nefericita, abuzurile psihice si presiunile prezentului o au asupra temperamentului sau. Stilul pe care autoarea il foloseste in acest volum este total opus fata de cel utilizat in Spulbera-ma. Daca acolo am intalnit un stil foarte liric, incarcat de emotii si sentimente ce isi fac loc printre randuri si te arunca intr-o explozie emotionala la fel de profunda ca cea a protagonistei, in Destroy Me, lucrurile sunt total diferite. Modul de exprimare este abrupt, personalitatea personajului este transpusa perfect in cuvinte, descoperim un stil cu adevarat militar, o gandire aspra, dura, directa si total surprinsa de sentimentele nou aparute. Contradictiile dintre iubirea proaspat ivita si obiceiurile adanc inradacinate duc la o lupta interna, la o stare de nebunie, de disperare si de confuzie. In ciuda calmului pe care Warner il afiseaza de cele mai multe ori si pe care incearca sa se convinga ca il detine si in interiorul sau, Warner nu reuseste de fapt decat sa se piarda pe el insusi si sa descopere o personalitate noua, pe care nu o cunoaste si fata de care nu stie cum sa reactioneze. Iar mai apoi, aparitia tatalui sau nu face decat sa il arunce intr-o valtoare de framantari si temeri si sa il transforme din nou intr-un copil speriat, abuzat si nefericit.

Partea mea preferata a fost de departe ceea ce urmeaza de fapt dupa finalul nuvelei. Pe langa un extras din urmatorul volum, Unravel Me, descoperim si un fragment din inregistrarile lui Warner, unde sunt marcate primele impresii pe care acesta le noteaza, cu privire la Juliette. Un plus de originalitate este adus si de paginile din dosarele Restauratiei despre personajele noastre. Abia cand am citit aceste pasaje mi-am dat seama ca de fapt, cred ca asa mi-as fi dorit sa arate intreaga nuvela. Desi in paginile anterioare gandurile lui Warner se indreapta spre Juliette, mai ales din momentul in care ii gaseste acesteia jurnalul, abia in aceste fragmente am gasit ceea ce imi doream, o viziune diferita asupra evenimentelor pe care le-am privit pana acum doar din punctul de vedere al Juliettei.

Bile albe:

– Daca in Spulbera-ma Tahereh Mafi a surprins in primul rand printr-un limbaj absolut uimitor, in Destroy Me reuseste din nou acest lucru, in ciuda faptului ca de data aceasta ne arunca intr-un stil sobru, rezervat si cu o nuanta taioasa. Trecerea de la perspectiva Juliettei la punctul de vedere al lui Warner este impecabil realizata. Diferentele uriase de stil nu fac decat sa accentueze talentul autoarei, iar faptul ca simti ca practic citesti exact in sufletul personajelor si ca le cunosti cu adevarat este o alta dovada in acest sens.

Bile negre:

– Ma asteptam ca Warner sa ma cucereasca iremediabil. Imi placuse de el in Spulbera-ma, imi trezise curiozitatea si abia asteptam sa il cunosc mai bine. Cred insa ca este intr-o oarecare masura prea putin surprinzator, de parca detaliul acela care ar fi trebuit sa te contrarieze si sa iti starneasca curiozitatea ar lipsi. Warner mi se pare prea usor de descifrat. Cred ca asta e. Nu poseda acel mister care transforma pentru mine un personaj obisnuit intr-unul remarcabil. Chiar daca nuvela a fost scrisa tocmai pentru a-l cunoaste mai bine pe Warner, cred ca o doza de mister si detaliul acela care iti mentine curiozitatea treaza si te fascineaza ar fi fost binevenite. As fi preferat sa simt ca nu cunosc indeajuns personajul, dar sa fiu in continuare fascinata de el decat sa il cunosc prea bine dar sa ma lase rece..

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Spulbera-ma (seria Atingerea lui Juliette, volumul 1) – Tahereh Mafi

Divergent (seria Divergent, volumul 1) – Veronica Roth

Publicat în Tahereh Mafi

Spulbera-ma (seria Atingerea lui Juliette, volumul 1) – Tahereh Mafi

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Shauki Al-Gareeb

Numar pagini: 352

 

Sinopsis:

„Nu ma poti atinge”, ii soptesc. Mint, e ceea ce nu-i spun. El ma poate atinge, e ceea ce n-o sa-i spun niciodata. „Te rog, atinge-ma”, e ceea ce vreau sa-i spun.

Dar cand oamenii ma ating, se intampla anumite lucruri. Lucruri ciudate. Lucruri rele. Lucruri fatale.

Nimeni nu stie de ce atingerea lui Juliette e fatala, dar Restauratia si-a facut planuri legate de ea.  Planuri de a o folosi ca pe o arma. Insa Juliette are propriile ei planuri. Dupa o viata lipsita de libertate, ea descopera in sfarsit forta de a se razvrati pentru prima oara si de a-si gasi un viitor alaturi de cel pe care crezuse ca-l pierduse pentru totdeauna.

Parerea mea:

De mult timp nu am mai fost atat de impresionata de o carte! Nu stiu daca am mai citit vreodata un text atat de puternic: fiecare propozitie are propria-i viata, fiecare fragment este de o intensitate frapanta. Sunt inca uimita de ceea ce a reusit sa faca autoarea. Aveam de ceva timp romanul Shatter Me, dar nu stiu exact din ce motiv am tot amanat sa il citesc. Abia vestea ca a fost tradus si in romana m-a motivat sa il incep in sfarsit. Si de la primele randuri nu am mai putut sa il las din mana. Primele fragmente mi-au facut pielea de gaina pana in varful capului. Pentru ca apoi sa nu ma mai opresc din chicotit de-a lungul a cateva pagini. Este absolut surprinzator stilul cartii. Fiecare fraza este o alaturare surprinzatoare de termeni opusi, fiecare asociere de cuvinte uimeste prin faptul ca este total imprevizibila. Probabil ati observat cu totii cuvintele taiate de pe coperta cartii. Intreaga poveste este scrisa in acest mod, accentuand si mai mult gandurile haotice, ideile contrastante si dezordinea din sufletul eroinei.

In plus, pana spre final, nu ai nici cea mai vaga idee la ce sa te astepti de la aceasta poveste. Cartea este in general destul de atipica: o mare parte din timp nu esti sigur ca poti avea incredere in Adam, cel care, alaturi de Juliette, este unul dintre protagonisti; principalul personaj negativ este de prea multe ori aproape irezistibil, iar autoarea iti ofera o perspectiva neasteptata asupra caracterului acestuia. In ciuda actiunilor detestabile ale lui Warner, iti dai seama ca nu ai cum sa il urasti, deoarece ai reusit deja sa ii intelegi partial motivele care ii justifica atitudinea si faptele si banuiesti lipsurile care au condus la construirea temperamentului sau.

Povestea Juliettei are parte intr-un viitor care ar putea incepe in orice clipa. Suntem deja infiorator de aproape de o lume identica cu cea din „Spulbera-ma”. Unul dintre aspectele importante ale cartii se bazeaza exact pe aceasta trecere de la o lume normala, de la o viata cu care suntem obisnuiti si pe care ne-o imaginam ca fiind permanenta, la un razboi pentru supravietuire. La un univers in care oamenii se reintorc la o serie de probleme primitive, dar de o gravitate inzecita: lipsa hranei, boli, imposibilitatea de a-i proteja pe cei dragi, limitarea libertatii, lipsa unui adapost potrivit, moartea care devine ceva obisnuit si pandeste la fiecare colt. Spre deosebire de alte romane distopice, in „Spulbera-ma” protagonistii au experimentat ambele lumi. Au amintiri din viata normala, cea pe care o cunoastem si noi, urmate apoi de amintiri din anii in care totul a inceput sa o ia razna, in care dezastrele naturale au fost amplificate de aparitia Restauratiei, acel grup care a manipulat populatia si a inrait fiecare aspect al vietii si asa fragile. Este cu atat mai usor deci sa te pui in pielea protagonistilor, sa intelegi amploarea pe care au luat-o evenimentele si sa te cutremuri imaginandu-ti ca ai putea fi nevoit intr-o zi sa inveti sa traiesti o astfel de viata, intr-o astfel de lume.

Bile albe:

– Romanul este genial! Nu stiu ce altceva as putea spune despre el, cum as putea sa laud mai mult povestea scrisa de Tahereh Mafi. Totul, de la actiune pana la stilul de scriere si pana la modul in care arata fiecare pagina este altfel, mai emotionant, mai taios, mai profund. Nu cred ca se poate ca o persoana care citeste Spulbera-ma sa nu fie surprinsa in mod placut de aceasta carte. Am senzatia ca absolut orice as spune nu este de ajuns pentru a descrie indeajuns de bine cat de impresionant este romanul. Nu pot decat sa insist sa il cititi si sa descoperiti singuri.

Bile negre:

– Acest prim volum al seriei nu ofera nici o explicatie pentru toate misterele care se nasc de-a lungul povestii. Nu aflam de ce Juliette s-a nascut cu acest dar sau blestem, nu stim de ce exista cateva persoane care o pot atinge, nu intelegem exact modul in care lumea a ajuns la stadiul descris intr-un timp atat de scurt. Stiu ca mai urmeaza inca trei volume (dintre care unul satelit, daca nu ma insel) care vor clarifica probabil aceste aspecte, dar parca este crud din partea scriitoarei sa ne lase in ceata in totalitate.

Update:

Mai jos puteti viziona trailerul cartii:

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Divergent (seria Divergent, volumul 1) – Veronica Roth

Eve (seria Eve, volumul 1) – Anna Carey