Ignite Me (seria Atingerea lui Juliette, volumul 3)
Tahereh Mafi
Numar pagini: 416
Data aparitie: 4 februarie 2014
Sinopsis:
Ultimul volum al seriei Atingerea lui Juliette iti va taia respiratia si a fost descris de Ransom Riggs, autorul bestseller-ului Miss Peregrine drept o uimitoare saga a descoperirii de sine si a iubirii interzise.
Juliette stie ca ea ar putea fi singura care poate opri Restauratia. Dar pentru a o invinge, va avea nevoie de ajutorul singurei persoane in care nu credea ca se va putea increde vreodata: Warner. Si pe masura ce incep sa colaboreze, Juliette va descoperi ca tot ceea ce credea ca stie despre Warner, despre propriile abilitati si chiar si despre Adam – este gresit.
In Spulbera-ma, Tahereh Mafi a creat o poveste captivanta si originala ce combina ce e mai bun din genurile distopic si paranormal, iar cartea a fost considerata de Publishers Weekly o lectura captivanta scrisa de o autoare ce nu se teme sa isi asume riscuri. Volumul al doilea, Unravel Me si-a uimit fanii prin rasturnarile de situatie surprinzatoare iar autoarea Kami Garcia l-a considerat “primejdios, sexy, romantic si intens”. Acum, cea din urma carte aduce seria in punctul culminant printr-un final socant.
Parerea mea:
Ce veti citi mai jos nu cred ca este o recenzie. Nu pot sa fac o recenzie adevarata acestui roman. Nu pot. Asa ca ceea ce veti citi este doar o incercare de a reda cat mai mult din ce am simtit citind ultimul volum al seriei Spulbera-ma.
Daca ar fi sa imi petrec restul vietii pe o insula pustie si sa pot lua o singura carte cu mine acolo, Ignite Me ar fi acea carte. Am terminat romanul de vreo doua zile si sunt inca intr-un fel de clopot de sticla impenetrabil pe care aceasta poveste l-a creat in jurul meu. Nu vreau sa mai citesc altceva, nu vreau sa vorbesc cu nimeni despre orice altceva, nu vreau sa aud nimic, sa vad nimic si nu vreau ca gandurile mele sa se indrepte spre absolut nimic altceva. Vreau doar sa raman asa, cu toate miile de emotii si zambete si sentimente pe care mi le-a oferit ultimul volum din seria lui Tahereh Mafi. A fost magic, jur ca a fost magic. Mi-a captat toata fiinta, l-am citit cu sufletul parca si am iubit fiecare pagina, fiecare paragraf, fiecare cuvant. Stiti cum am citit aceasta carte in cea mai mare parte a timpului? Citeam un paragraf si pentru ca era atat e incredibil de frumos il reciteam iar si iar si iar. Apoi treceam mai departe. Parcurgeam alte doua-trei randuri, apoi ma intorceam la paragraful dinainte ca sa il mai citesc inca o data. Si astfel de paragrafe se gaseau aproape pe fiecare pagina! Nu stiu cum sa explic exact cat de tare am adorat cartea aceasta. Dar de 3 zile, mintea mea se afla acolo, in poveste, mult mai des decat aici, in realitate.
Mai mult decat orice altceva, Ignite Me este o poveste de dragoste. Una perfecta. Abia apoi poate fi considerata si o distopie, un roman fantasy, paranormal sau altceva. Poate ca per ansamblu, ca volum apartinand mai multor genuri, Ignite Me ar putea avea cateva aspecte discutabile. Am aruncat o privire foarte scurta pe cateva recenzii de pe GoodReads si am vazut ca unii cititori au fost dezamagiti de cate un aspect al cartii. Nu am poposit destul acolo cat sa citesc totul si sa le dau sau nu dreptate. Pentru mine volumul a fost mai mult decat perfect. Oricum, cred ca oricine poate fi de acord ca cel putin din punct de vedere al povestii de iubire, Ignite Me intrece toate asteptarile. Mi-a placut enorm seria Atingerea lui Juliette si speram din tot sufletul ca ultimul volum sa nu ma dezamageasca. Fara sa vreau, aveam asteptari ridicate, chiar daca incercasem sa evit acest lucru. Insa nu imi imaginam ca autoarea va reusi sa creeze o incheiere a seriei care sa fie atat de coplesitoare. Cred ca daca as putea sa aleg acum o super-putere, nu as vrea nici abilitatea de a zbura, nici aceea de a citi ganduri, nici capacitatea de a calatori in timp sau altceva similar. Ci as vrea doar talentul lui Tahereh Mafi de a asterne cuvinte, pentru a putea continua in mintea mea povestea aceasta la nesfarsit.
Mi-e greu sa vorbesc despre cartea aceasta fara sa dezvalui din ea lucruri pe care stiu ca ar trebui sa le descoperiti singuri. Imi vine sa imi incalc toate regulile acelea legate de lipsa spoilerelor si sa va povestesc tot, pentru ca am impresia ca altfel nu am cum sa va spun cat de frumoasa este cartea aceasta. Cred ca doar emotiile pe care le-am experimentat ma opresc de la a dezvalui ceva, pentru ca mi-as dori ca toti cei care parcurg romanul sa simta aceleasi lucruri citindu-l.
In volumul satelit Fracture Me, narat din perspectiva lui Adam, am inteles cu adevarat diferenta dintre sentimentele lui Adam si ale lui Warner, modurile atat de diferite prin care acestia o privesc pe Juliette precum si felul in care protagonista incepe sa se transforme, sa devina ea insasi si implicatiile acestei metamorfoze asupra relatiilor pe care le are cu cei doi baieti din viata ei. In Ignite Me, acest proces de evolutie al eroinei atinge punctul culminant, iar Juliette devine in sfarsit ceea ce trebuie sa fie, intelegandu-si acum toate emotiile, intreaga transformare si toate sentimentele traite. Nu este de mirare asadar ca treptat, legaturile ei cu cei din jur se schimba, iar dezvaluirile socante care vin una dupa alta nu fac decat sa ii descopere o fata nevazuta pana acum a evenimentelor din trecut si a oamenilor care o inconjoara. Candva in timpul lecturii, in ciuda fascinatiei cu care citeam, ultimele ramasite de obiectivitate din mine incercau sa isi manifeste nemultumira asupra faptului ca protagonista parea prea indecisa, prea lenta in luarea unei decizii. Insa mi-am dat seama imediat ca sunt nedreapta, pentru ca mare parte a actiunii are loc in doar cateva zile. Asa ca emotiile mixte ale lui Juliette, ezitarile ei si nehotararea nu sunt doar acceptabile, ci perfect logice daca iei in considerare toate elementele. Atat portretul ei cat si al lui Warner sunt absolut desavarsite. Chiar daca uneori comportamentul lor poate fi de-a dreptul innebunitor pentru unii cititori (nerabdatori ca mine), fiecare gest, fiecare pas inapoi, fiecare cuvant, fiecare alegere au rolul lor si motivatii solide. Le-am inteles toate emotiile, pur si simplu reuseam sa vad in spatele fiecarei actiuni intregul sistem care a dus la alegerea respectivei replici sau a unui gest anume. Fiecare dintre noi suntem ca niste marionete, insa papusarul nu este o alta fiinta, ci propriul trecut, propriile aspiratii, amintiri, sperante, vise, temeri si experiente. Iar Tahereh Mafi reuseste sa dea viata personajelor sale bazandu-se exact pe acest lucru si mai mult, reuseste sa si faca vizibila cititorului intreaga gama de aspecte pe care s-a cladit personalitatea protagonistilor. Personajele secundare sunt si ele construite cu la fel de multa atentie si grija pentru detalii. Pe Kenji l-am indragit la fel de tare ca si pe Warner si Juliette si am fost inca o data surprisa in mod placut de complexitatea acestui personaj. As vrea sa vorbesc despre fiecare personaj, sa analizez caracterul si alegerile fiecaruia, insa cu siguranta m-as lungi prea mult. Oricum, daca cititi romanul, va rog, va rog scrieti-mi aici impresiile voastre, imi doresc teribil de mult sa discut cu cineva toate detaliile povestii 😀
In volumele satelit Destroy Me si Fracture Me, precum si in cea de-a doua carte a seriei, Unravel Me, mi s-a parut ca stilul autoarei nu a mai fost la fel de halucinant si fascinant ca in cel dintai roman, Spulbera-ma. Insa in Ignite Me, Mafi revine la acelasi stil uimitor cu care a impresionat prima data. Au fost nenumarate pasaje pe care le-am citit cu respiratia taiata, momente in care simteam ca o sa imi explodeze inima de atatea emotii care ma invadau, fraze atat de frumoase incat nu puteam decat sa le recitesc iar si iar si sa ma minunez cum mintea unui om poate lega in acest fel cuvintele. Exista replici amuzante, paragrafe la care nu te poti opri din chicotit. Exista fraze atat de puternice incat te fac pe tine sa te simti mai puternic, exista fragmente care iti modeleaza sufletul si pagini care te scot din viata ta si te inlantuie intre cuvintele povestii. Cred ca niciodata nu am zambit mai mult in timpul unei lecturi. Am zambit datorita umorului, am zambit de incantare, de emotii, de bucurie.
Nu stiu daca tuturor cititorilor romanul li se va parea la fel de impresionant. Exista carti pe care le percepi mai personal decat pe altele, care ating parti din tine si te fac sa le privesti intr-o alta lumina, ca si cum ar fi scrise pentru tine. Si in timp ce tu traiesti pur si simplu povestea respectiva, alti cititori pot sa o gaseasca banala. Poate ca este si cazul romanului Ignite Me. Poate ca nu va va placea la fel de tare. Insa pentru mine a fost acel gen de lectura care te captiveaza in intregime, care te face prizonier si de care nu vrei sa te eliberezi, care te face sa visezi asa cum putine carti o fac, care te transforma si te face sa devii mai tu decat erai pana atunci, care iti reda fragmente din tine pe care ti le-au furat anii si viata sau pe care pur si simplu le-ai pierdut de-a lungul vremii.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa:
Spulbera-ma (seria Atingerea lui Juliette, volumul 1) – Tahereh Mafi Unravel Me (seria Atingerea lui Juliette, volumul 2) – Tahereh Mafi |
My Weekly Book 
Eu chiar sunt trista acum. Prefer sa nu citesc toata recenzia , astept traducerea romanului si la noi, doar stii ca mi-a placut nemaipomenit de mult primul volum. Da, mi-am reveni. Am luat-o de la inceput, eh nu chiar . doar aici pe word caci cel de pe blogspot inca functioneaza:)) . Da, poate ar fi trebuit sa ascult de voi si sa nu imi sterg blogul . Hm, ai idee cand se va traduce si la noi volumul doi ? Macar acela ? . Caci cel din perspectiva lui Warner sigur nu va fi tradus. Cu drag Krisszu (ex krisszu si jurnalul fermecat )
E spoiler free, deci poti sa o citesti linistita. Doamne, mi se pare super nasol cat dureaza pana sa se traduca la noi continuarile… Cred ca se intampla ceva ciudat la Leda in ultima vreme, parca e prea de tot… Nu am nici cea mai vaga idee cand o sa apara. Parca am auzit ceva de curand despre niste continuari, dar asta nu era printre ele. Incearca totusi sa ii contactezi pe blogul lor, poate ca or fi revenit la obiceiurile vechi si raspund la toate intrebarile cititorilor 😕
Of, of, of, ce sa zic in afara de “ti-am spus eu”? 😦 Imi pare rau ca ai pierdut atatea luni de munca… Dar na, capul sus, asta e, din fiecare greseala invatam cate ceva, nu? 🙂 Macar acum stim ca daca va mai fi o data viitoare, cel mai probabil nu o sa mai stergi nimic 😀
corect;)) . Ciudat. Sper totusi sa nu faca aceasi greseala precum cea cu micutele mincinoase, mi-au spus ca vor publica continuarea, dar m-am trezit cu seria jocul mincinuii si nici aceea nu este continuata.
Mda, foarte dezamagitoare evolutia asta, mai ales prin contrast cu influenta pe care o aveau in urma cu vreo 2 ani pe piata de carte pt adolescenti…
Trebuie sa fim optimisti si sa ne gandim ca vor publica acele volume, eu sper sa nu fie genul acela de gandire stii tu, hai sa publicam o multime de serii , luam ochii clientilor in special publicului tanar, achizitioneaza carti in nestire, dar nu terminam ceea ce incepem, adaugam tot mai multe noutati. Nu e sanatos .
Mai, ma indoiesc ca au pornit cu gandul asta. Doar ca… probabil s-a intamplat ceva pe parcurs care le-o fi stricat planurile. Nu am idee ce, am prea putine informatii despre cum functioneaza o editura ca sa imi pot imagina ce a dus la o astfel de evolutie. Oricum, e pacat.. Sa speram ca or sa isi revina…
si eu sper asta.
Din cauza ta si a recenzii tale, m-am apucat aseara de “Destroy me”. Am de gand sa termin toata seria pana la sfarsitul lui martie… daca ma lasa examenele sa o fac.
Oh, imi dai emotii, Bianca. Acum imi fac griji daca nu o sa iti placa :)) La volumele 1-2,5 cred ca am reusit sa fac recenzii destul de obiective. Insa in cazul volumului 3, am fost prea fermecata ca sa mai reusesc asta. Sunt constienta ca volumul are cateva puncte mai slabute, insa pentru mine, la momentul in care am terminat cartea, acestea nu au contat absolut deloc. Am si incercat sa subliniez in recenzie ca e posibil ca pt alti cititori, lucrurile sa stea diferit. Stii cum e, dai uneori peste niste povesti care ti se lipesc intr-un mod atat de uimitor de suflet incat pur si simplu devii orb la orice fel de aspect negativ.
Oricum, sper din tot sufletul sa iti placa seria si mai ales ultimul volum 😀
Imi amintesti, te rog, linkul recenziei tale la volumul 1? Probabil am citit-o atunci, dar as vrea sa imi aduc aminte ce impresie ti-a facut 😀
Mie, sa nu imi placa ce a scris Tahereh Mafi? Dar asta e imposibil! :)) Am citit 62% din ‘Destroy me’, si m-am indragostit din nou de scrisul ei si de poveste. Si…uhm… s-ar putea sa…uhm… imi placa Warner, dar nu mai spui, ok? :))
Asta e recenzia mea pe care o urasc intr-un fel: http://bianca2b.wordpress.com/2013/05/05/recenzie-shatter-me-de-tahereh-mafi/
:)) Mersi pt link. Mie mi se pare ca ti-a iesit ff ok! Sa stii ca in Destroy Me si Fracture Me tonul e diferit (e si normal, din moment ce sunt “voci” diferite), deci nu mai sunt la fel de…lirice si emotionante cum a fost Shatter Me. Iar in Unravel Me, mie Juliette mi s-a parut ingrozitor de enervanta in prima jumatate. Abia apoi si-a revenit. Dar Ignite Me, chiar daca obiectiv vorbind, poate ca are niste minusuri la nivelul actiunii, mie mi s-a parut perfecta, am adorat fiecare pagina, fiecare cuvant, totul!
Si Warner… dear God, in Unravel Me m-a topit cu o singura replica! :)) In Shatter Me si in Destroy Me nu m-a impresionat in mod special. Dar apoooooooi!!! ❤ ❤ ❤
Am terminat “Destroy me” aseara. OMG Warner e… e… OMG!! ❤ ❤
Yesssss! Deci clar, daca iti place de acum atat de tare, in volumul 2 si 3 o sa te topesti! 😀
Cam asa se pare… 😀 Abia astept sa apara si in ‘Unravel me’!
De unde o pot cumpara?
Nu a fost tradusa in romana. Daca o vrei in engleza, de pe Bookdepository, Amazon, etc. Orice site de afara care comercializeaza carti.
Hei. Ai citit multe carti frumoase majoritatea lor nu le pot gasi nici in librarii nici pe interenet . URASC sa incep o serie(deobicei si evit acest luru, cand nu gasesc seria copleta, dar uneori nu ma pot abtine sa nu cumpar o carte) si apoi sa nu gasesc volumul urmator, sa fiu lasata cu povestea in aer, dar se pare ca asta este inevitabil in ultumul timp, din cauza ca nu gasesc cartile in limba romana.
Intreberea mea este : Ai citit toate cartile ca ‘Unravel me’ in engleza ? Le-ai cumparat sau le-ai citit online? mi-ar placea sa le citesc dar nu stiu daca as putea citi o carte in limba engleza. Imi place engleza dar nu sunt asa buna si nu am mai citit nici o carte in engleza …, mi-e frica sa nu pierd din farmecul cartii neintelegand cuvintele expresiile sau oprindu-ma sa-mi traduc fiecare cuvant.
Te rog da-mi un sfat si spune-mi unde ai gasit cele 2 volume care urmeaza dupa ‘Spulbere-ma ‘!
Da, le-am citit in engleza, din moment ce inca nu au fost traduse la noi 🙂 Si eu aveam emotii la inceput pentru ca aveam impresia ca nu o sa inteleg totul in engleza si ca voi pierde unele chestii. Am inceput cu Divergent iar primul sfert de carte a fost intr-adevar atat de dificil pe cat ma asteptam. Ma blocam la cate un cuvant, ma apucam sa il caut in dictionar, mai citeam o pagina si apoi povestea se repeta, etc. Dar apoi, fie pur si simplu am incetat sa ma mai opresc la fiecare expresie necunoscuta si sa incerc sa o deduc din context, fie a devenit cartea atat de interesanta incat am uitat pur si simplu ca nu citesc in romana, pentru ca dupa un sfert de carte totul s-a schimbat si a mers ca uns.
Orice carte (inclusiv Spulbera-ma deci) o gasesti fie pe site-urile de carti (gen Amazon, Bookdepository – care are si transport gratuit, etc), fie direct pe net sau pe diverse aplicatii speciale pentru telefoane daca obisnuiesti sa citesti si pe telefon sau tableta.
Roxi, sant perfect de acord cu tine. Tahereh Mafi si personajele ei ceeaza o dependenta absoluta. Am citit f. multe carti de toate genurile, sant ceea ce se numeste o devoratoare de carti. Dar seria Atingerea lui Juliette (cele 5 volume si nuvelele) a fost printre foooarte putinele care m-au facut sa reiau si sa reiau paragrafe, expresii, sa ma gandesc zile intregi la toata povestea si sa vreau sa recitesc totul de la inceput. Stilul este imposibil de dulce, de intelept, de frumos, de poetic, nici nu stiu cum sa-l denumesc, dar e ca o poveste spusa in soapta si care nu vrei sa se mai termine. Daca dupa primul volum “Spulbera-ma” ai impresia ca Warner este un monstru absolut, atractia pe care Juliette incepe sa o simta pentru el in volumul 2 apare ca un non sens. M-am gandit de multe ori ca Juliette nu stie ce vrea, ca nu e posibil sa-l insele pe Adam cu un tip atat de rece si dur. Insa incet, incet, vezi ca de fapt nu e asa. Si tandretea si cuvintele lui de la ultima lor intalnire, inainte ca el sa paraseasca Omega Point cred ca sant printre scenele cele mai frumoase de dragoste pe care le-am citit. Caci “Warner este frumos intr-un fel in care nici macar Adam nu e”, si asta nu neaparat fizic. In Ignite me, totul se aprinde la propriu, pe toate planurile. Ce poate fi mai frumos decat reactiile de absoluta tandrete, renuntare de sine, compromis si intelegere ale lui Warner? Decat scenele atat de sensibile dintre ei doi, poate pentru a compensa lumea si realitatile atat de crude pe care sant siliti sa le traiasca zi de zi? Probabil ca toata dragostea lui Warner este cu atat mai pretioasa cu cat el vine dintr-un mediu si dintr-o viata in care dragostea este redusa la zero, interzisa si batjocorita ca fiind o slabiciune mortala. Toate lucrurile au logica lor, explicatia lor, pe care o intelegi numai citind de cateva ori, zabovind asupra fiecarei replici si gandindu-te bine. Chestia fenomenala cu aceasta serie este ca astepti cu sufletul la gura sa citesti continuarea, o termini, ramai cu mintile imprastiate si cu o obsesie pentru personajele ei, si nu poti -efectiv- decat sa te intorci la primul volum si sa reiei firul, sa citesti toate volumele din nou si din nou, si de fiecare data intelegi si mai bine cata importanta are fiecare fapta, fiecare eveniment, fiecare replica. In volumul 4 Restore me, actiunea este mai lenta dar dezvaluirile sunt cutremuratoare si intelegi ca lucrurile intre Warner si Juliette nu puteau merge diferit. Erau predestinati si , pur si simplu, nu puteau face nimic diferit. Iar in volumul 5, Imagine Me, lucrurile se indreapta spre sfarsit dar nu vrei. Vrei sa mai fie ! Vrei ca povestea sa nu se termine niciodata. Si asa ca o iei de la inceput.
Sa fiu sincera, sant indragostita de stilul Taherei Mafi. Fiecare scriitor are stilul lui dar aceasta poveste murmurata, soptita cand cu aplomb, cand cu tandrete, este ceva nou, ceva pe care nu l-am mai intalnit. RECOMAND seria cu toata inima, chiar si in engleza. Nu sant foarte avansata dar nu am avut dificultati foarte mari. Mai sant cuvinte necunoscute dar cu google translate si cu rabdare totul va fi ok. Merita timpul in plus!
Draga mea, ar trebui sa iti faci un blog de recenzii daca scrii asa frumos despre fiecare carte pe care o citesti ^_^
A trecut mult timp de cand am citit seria, nu mai retin toate detaliile pe care le-ai expus aici, dar am ramas cu sentimentul acela de cald si bine si minunat si magic chiar si dupa atata vreme. Am adorat seria, m-a topit stilul autoarei. Nu imi amintesc sa mai fi intalnit vreun autor cu un stil atat de diferit si fascinant.
Din pacate, nu am mai continuat cu volumele 4-6, pentru ca am o aversiune pentru seriile continuate fortat, in ciuda planului initial. Imi dau senzatia ca sunt scrise doar pentru castiguri financiare, pentru ca seria s-a vandut bine si.. hai sa mai scoatem niste bani, chiar daca povestea s-a incheiat. Asa am patit si cu Pretty Little Liars, Vampire Diaries si chiar si J.K. Rowling cu toate detaliile pe care le tot arunca prin social media despre universul Harry Potter imi da aceeasi senzatie. Ajung sa am aproape un sentiment de dezgust pentru alegerea aceasta a scriitorilor/editurilor responsabile si implicit pentru seriile respective. Oricat de mult le-as fi adorat. Pentru mine, seria s-a incheiat cu volumul 3 in cazul acesta. Daca as fi ajuns sa o citesc mai tarziu, cand volumele ulterioare (4, 4.5, 5, 5.5, 6!) ar fi fost deja publicate, poate ca nu m-ar fi deranjat atat de tare. Dar uita-te si tu cate sunt, deja parca numarul prea mare de volume intr-o serie striga “foame de bani”. Anyway, dezamagirea fata de alegerea scriitorilor si a editurilor care aleg sa faca asta nu umbresc totusi sentimentele initiale pe care le-am avut pentru primele carti, asa ca o sa imi amintesc mereu de seria Shatter Me cu un mare zambet pe buze si in suflet ^_^
Te imbratisez, lecturi placute in continuare iti doresc!