Posted in Richelle Mead

Juramant de sange (Academia Vampirilor, volumul 4) – Richelle Mead

Posted on by roxtao

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Adrian Deliu

Numar pagini: 544

 

Sinopsis:

Pana unde va merge Rose ca sa-si tina juramantul?

Atacul recent de la Academia Vampirilor a fost cel mai violent din istoria scolii, sacrificand vieti de elevi moroi, profesori si gardieni. Si, mai mult, strigoii au luat cu ei un numar de victime… printre care si pe Dimitri. 
Acesta ar prefera sa moara decat sa devina unul dintre ei, iar acum Rose trebuie sa o paraseasca pe cea mai buna prietena a sa, Lissa — cea pe care a jurat sa o protejeze cu orice pret, si sa isi tina promisiunea facuta fata de Dimitri cu multa vreme in urma. Dar acum, cand totul este in joc, cum poate ea distruge persoana pe care o iubeste cel mai mult?

Parerea mea:

Cel de-al patrulea volum al seriei Academia Vampirilor, Juramant de sange este un roman de..cautare. Sau o punte de legatura intre volumele 3 si 5. Nu stiu daca exista vreo denumire anume pentru genul acesta de volume (aflate de obicei pe la mijlocul seriilor), in care intreaga actiune a cartii este axata pe cautarea unuia dintre protagonisti de catre celalalt. Din lecturile mai recente, imi vine in minte volumul 2 al seriei Legaminte – Raspantii, de Ally Condie, construit intr-o maniera similara, dar de-a lungul timpului am mai dat de astfel de carti. Si cand le citesc am mereu un sentiment de nerabdare, am senzatia ca sunt lungite parca prea mult aceste cautari, doar pentru a umple paginile pana cand revederea are loc in final. Aceste lucruri sunt valabile si in cazul romanului Juramant de sange. Cel putin pentru prima jumatate a sa. Totusi, volumul a fost unul placut, in ciuda faptului ca nu genereaza acelasi nivel de emotii ca romanele anterioare.

Prima parte a cartii, cea in care Rose reuseste sa ajunga in orasul natal al lui Dimitri si petrece ceva timp cu familia acestuia iti ofera un ragaz. Esti constient ca linistea nu va dura mult, asa ca impartasesti starea protagonistei, bucurandu-te de liniste, afectiune si un oarecare confort. Recunosc ca in cea de-a doua parte a cartii am fost surprinsa de turnura pe care au luat-o lucrurile. Nu m-as fi asteptat la o astfel de situatie si inca nu sunt convinsa daca mi-a placut sau nu. Stiu ca autoarea a insistat mult in volumele anterioare asupra dependentei pe care o ofera muscaturile vampirilor, insa trecerea atat de rapida de la acea Rose puternica si cu picioarele pe pamant la o Rose in stare continua de letargie nu m-a incantat deloc. Poate daca procesul de transformare ar fi fost mai lent, ar fi fost si mai veridic, insa asa pare oarecum nerealist.

Finalul (de fapt cam ultimele zeci de pagini) aduce, ca si in cazul volumului 3, o multime de surprize. Avem parte de un plus de actiune si adrenalina si povestea reuseste sa te tina in suspans. Atat din cauza deznodamantului intalnirii dintre Rose si Dimitri, cat si din cauza intamplarilor prin care trece Lissa.

Bile albe:

– Mi-au placut majoritatea personajelor noi introduse, in special cuplul Mark – Oksana, acestia avand acelasi gen de relatie ca cea existenta intre Rose si Lissa. In plus, ajutorul lor si disponibilitatea de a o sprijini pe Rose, in ciuda faptului ca nu stiu sigur in ce mod vor fi afectati te fac sa te atasezi mult de ei. Abe este un personaj controversat, insa abia in final realizezi cat de putina importanta i-ai dat, fata de cata ar fi trebuit. Asadar, daca abia de acum urmeaza sa cititi Juramant de sange, fiti atenti de la inceput la acest personaj. In caz contrar, cand veti afla surpriza pregatuita de autoare, o sa va doriti sa parcurgeti din nou toate paginile in care aparea el, de data aceasta cu mai multa atentie, pentru a putea sesiza fiecare indiciu care v-a scapat.

Bile negre:

– Pur si simplu cartii ii lipseste ceva. Dupa un final atat de grandios in volumul 3, te astepti la mai multa actiune si mai multe momente tensionate. Asa cum spuneam, avem intr-adevar parte de asa ceva spre final, insa povestea pare oarecum lipsita de echilibru. Prea multa liniste si letargie in cea mai mare parte a cartii si o aglomeratie prea mare de evenimente incordate in final.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Initierea (seria Academia Vampirilor, volumul 2) – Richelle Mead

Atingerea Umbrei (seria Academia Vampirilor, volumul 3) – Richelle Mead
Posted in Ally Carter

Cum sa nu te lasi dus de nas de o fata…sub acoperire (seria Fetele Gallagher, volumul 3) – Ally Carter

Posted on by roxtao

Seria Fetele Gallagher, volumul 3

Disponibil la : Leda Books

Traducerea: Laura Bocancios

Numar pagini: 240

 

Sinopsis:

Un nou semestru la Academia Gallagher pentru Tinere Exceptionale, si Cammie Morgan continua sa cocheteze cu pericolul – avand, evident, o acoperire pentru orice ocazie, caci fiind spioana in pregatire, pentru ea identitatile false reprezinta o metoda de supravietuire.
Dar cand Cammie se duce la Boston pentru a fi alaturi de prietena ei Macey atunci cand tatal acesteia este nominalizat la vicepresedintia Statelor Unite, conventia politica nationala se transforma pentru cele doua fete intr-o adevarata capcana. Pentru a impiedica rapirea lui Macey – o tinta politica majora – Cammie se vede nevoita sa renunte la acoperirea ei.
Dar cine sunt rapitorii? Extremisti politici sau niste personaje mai sinistre? Si ce rol joaca Zach, misteriosul (super-sexy) baiat de care Cammie e indragostita, si care isi face mereu aparitia pe neasteptate, la adunari politice si in trenuri? (Cammie inca nu a decis daca el este baiatul bun sau cel rau, dar asta nu o impiedica sa se gandeasca mereu la el!)
Cu ajutorul unei uluitoare foste Fete Gallagher, Cammie si prietenele ei sunt decise sa descopere maleficul grup care le ameninta existenta – a lor si a intregii scoli – si sa afle adevarata lui motivatie. Si in toata aceasta aventura – misterioasa, cu rasturnari bruste de situatie si momente de tensiune extrema – Cammie si prietenele ei invata doua lucruri: A) Viata in lumina reflectoarelor nu este intotdeauna cea mai placuta, caci nu stii niciodata cine te poate pandi. Si B) Lucrurile nu sunt niciodata asa cum par, si cel mai important lucru pe care trebuie sa-l faca un spion este sa-si urmeze instinctele.

Parerea mea:

Descrierea oficiala dezvolta deja subiectul aproape prea mult, asa ca nu voi mai adauga nimic in legatura cu aventurile prin care trec eroinele. Ce va pot spune insa este ca in lumea spionilor se pare ca niciodata, nimeni nu este exact ceea ce pare a fi.

Cel de-al treilea volum al seriei Fetele Gallagher incepe cumva intr-o nota sumbra si bulversanta in acelasi timp. Desi intamplarile din primele pagini sunt indeajuns de clare, aveam cumva senzatia ca imi scapa ceva. Introducerea este una in forta si reprezinta totodata si factorul ce declanseaza actiunea din urmatoatele pagini. Ceea ce nu mi-a placut in primele capitole este tonul intunecat in care ne sunt prezentate faptele, in ciuda faptului ca replicile amuzante nu lipsesc cu desavarsire. Cred ca acest lucru este intrucatva legat si de atitudinea negativista a protagonistei. Dar hai sa fim seriosi..atunci cand intreaga ta viata este un secret, cum sa mai fii afectat intr-o asemenea masura de pastrarea inca unei taine?

Din fericire, chiar atunci cand incepeam sa fiu sigura ca acest volum va fi unul destul de dezamagitor, lucrurile intra pe un fagas nirmal. Asa ca in final, raman la fel de incantata de seria Fetele Gallagher.
Exceptand primele capitole, stilul autoarei se pastreaza la fel de amuzant si cuceritor ca in volumele anterioare. M-am trezit de mai multe ori ca imi era imposibil sa ma abtin sa nu chicotesc la anumite paragrafe si am avut in cea mai mare parte a timpului un zambet larg pe fata. Imi place tot mai mult modul in care se dezvolta prietenia celor 4 spioane, chiar daca fetele au personalitati foarte diferite si trec uneori prin momente destul de dificile. Dar relatia lor ramane echilibrata, fiecare oferind si primind in egala masura si in final, ele formeaza o echipa perfecta. Atat de prietene, cat si de spioane.

Ca si in volumele anterioare, am fost in ceata total, pana la finalul romanului. Sunt incantata de acest lucru! In ultima vreme o multime de carti au un scenariu mult prea previzibil, asa ca o poveste ce te tine intr-o astfel de stare de nestiinta nu poate sa reprezinte decat o surpriza foarte placuta. Si daca in volumele precedente finalurile erau oarecum linistite, iata ca de data aceasta lucrurile o iau razna total. Pana acum, se pastrau cateva mistere de la o carte la alta, insa suspansul nu atingea culmi uriase. In cazul romanului Cum sa nu te lasi dus de nas de o fata…sub acoperire, sfarsitul este total neasteptat, te lasa fara cuvinte si nu poti decat sa iti doresti sa pui mana cat mai repede pe urmatoarea carte.

Bile albe:

– Recunosc, partea cu garderoba si cursul de deghizare au fost probabil cireasa de pe tort. Probabil oricine s-a visat vreodata spion, a avut si fantezii legate de zecile de infatisari diferite pe care le poti adopta, de modurile atat de diferite in care te poti transforma si de identitatile diverse pe care le poti prelua.

Bile negre:

– Din cand in cand, exista momente oarecum neclare. Inca nu imi dau seama daca am fost eu neatenta sau daca este intr-adevar vina cartii. Dar am avut de cateva ori senzatia ca imi tot scapa cate ceva si ca anumite aspecte au ramas in continuare un mister, insa doar pentru cititor, deoarece personajele pareau sa stie exact ce se intampla.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Daca ti-as spune ca te iubesc, ar trebui sa te omor (seria Fetele Gallagher, volumul 1) – Ally Carter

Pe cuvant de spioana (seria Fetele Gallagher, volumul 2) – Ally Carter
Posted in Richelle Mead

Atingerea Umbrei (seria Academia Vampirilor, volumul 3) – Richelle Mead

Posted on by roxtao

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Adrian Deliu

Numar pagini: 544

 

Sinopsis:

Ce s-ar intampla daca dand ghes inimii, Rose si-ar pierde cea mai buna prietena pentru totdeauna?

O premonitie intunecata incolteste in mintea lui Rose si umbre fantomatice prevestesc un rau cumplit ce se apropie tot mai mult de portile de fier ale Academiei. Strigoii strang cercul si cer razbunare pentru vietile luate de Rose. Intr-o lupta mai apriga decat cel mai infricosator cosmar, Rose va trebui sa aleaga intre viata, dragoste si cele doua fiinte care conteaza cel mai mult pentru ea…dar oare alegerea ei inseamna ca doar unul dintre ei va supravietui?

Parerea mea:

Imi tremura degetele pe tastatura! 😀 Sunt atat de extaziata acum ca am inchis al treilea volum al seriei Academia Vampirilor si mi se inghesuie atatea ganduri in minte incat habar nu am ce sa va spun prima data. Abia acum inteleg perfect obsesia pentru aceasta serie pe care au dezvoltat-o atatia cititori. Nici macar nu imi dadusem seama pana acum cat de dor imi era sa citesc o carte care sa ma faca sa tremur de emotie. Ultimele 100 de pagini sunt..mind-blowing! Eram atat de concentrata incat aproape am sarit din pat cand mi-a sunat telefonul. Acum ca am terminat cartea, am tendinta sa consider ca primele patru sute si ceva de pagini nu sunt extraordinar de antrenante. Insa m-au tinut destul de captivata, asa ca probabil doar contrastul cu nebunia din ultimele cateva capitole ma face sa fiu nedreapta fata de primele. Se intampla atatea lucruri incredibile, se strange atat de multa tensiune si oscilezi intre atatea stari, incat la final esti pur si simplu bulversat de tot ce s-a intamplat. Imi batea inima atat de tare, de parca as fi participat eu insami la actiunile din carte.

Dimitri? Nici vorba! Eroul momentului este fara indoiala Christian! Din momentul in care lucrurile o iau razna si el are un rol major in desfasurarea lor, nu am mai putut sa imi dezlipesc ochii de carte. Imi placuse de el din primul moment, insa abia in acest volum admiratia fata de el mi-a crescut la cote uriase. Eddie este si el o surpriza foarte placuta si mi-a castigat simpatia pe masura ce am inaintat in poveste. Iar Adrian este de cele mai multe ori irezistibil. Atat de irezistibil de fapt, incat nici macar nu stiu daca faptul ca ma gandeam mereu ca are nevoie de cineva care sa il „salveze” este o reactie normala de cititoare sau daca am picat exact in plasa aceea a baiatului rau. De Lissa mi-a placut tot mai mult, dar am adorat-o pur si simplu in momentele in care isi pierde ratiunea si se dezlantuie intr-un mod infricosator. Nu sunt neaparat de acord cu atitudinea ei de la final, dar ii inteleg teama, nedumerirea, tristetea si senzatia ca a fost tradata. Exact pe asta insistam in volumele trecute: faptul ca Rose ii ascunde o multime de lucruri pentru a o proteja, nu duce decat la o degradare a relatiei lor.

Banuielile pe care le aveam referitoare la haosul din mintea protagonistei si comportamentul ei reprosabil s-au adeverit. Totusi, nu stiu daca faptul ca am avut aceasta confirmare m-a determinat sa imi placa mai mult de ea sau daca pur si simplu devine mai simpatica, cu toate ca are in continuare momente explozive.

Mi-a placut mult modul in care se construieste actiunea, axandu-se pe mai multe fire, unele mai importante iar altele mai putin insemnate, cel putin la prima vedere. Intreaga actiune capata o nota realista, astfel incat modul in care se petrece viata obisnuita in campus ajunge sa ti se desfasoare in minte ca un film. Primesti o multime de detalii, insotesti personajele in cele mai simple momente ale vietii lor, le privesti hranindu-se, invatand sau distrandu-se. Si cel mai important, te instalezi intr-un ritm confortabil, nici prea rapid nici prea lent, iti imparti atentia intr-o multime de puncte si lasi garda jos. Asa ca modul in care totul explodeaza la final te ia total prin surprindere.

Bile albe:

– Nu voi repeta iar cat de mult m-a impresionat finalul volumului. Desi mi-as dori sa scriu din nou si din nou asta. Va spun in schimb ca prima parte a cartii iti ofera o revelatie. Undeva, prins intre conflicte, jocuri, invidii, temeri si activitati obisnuite, iti dai seama de modul in care se urmeaza sa se desfasoare viata personajelor in viitor. Iti dai seama ce inseamna sa fii un dhampir, un gardian ce nu are nici o pauza, care trebuie sa fie mereu in priza, atent la absolut tot ce se intampla in jurul celui pe care il pazeste. Cat de multe pierd acestia si cat de anormal se desfasoara viata lor. Si in acelasi timp, realizezi si cum se desfasoara viata moroilor. Cum este pentru ei sa traiasca vesnic sub amenintarea pericolului, cum este sa incerce sa traiasca zi de zi normal, in ciuda faptului ca in orice moment ar putea sa isi piarda viata, cum este sa aiba o familie, copii, prieteni sau oameni dragi aflati si ei mereu sub aceeasi amenintare continua.

Bile negre:

– Absolut nimic nu imi vine in minte momentan.. Poate ca sunt inca sub influenta cartii, insa ma tot gandesc de cand am inceput sa scriu recenzia la ceva ce nu mi-a placut si tot nu am reusit sa gasesc vreo observatie. Promit ca daca maine imi vine ceva in minte, rescriu paragraful acesta 🙂

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Academia Vampirilor (seria Academia Vampirilor, volumul 1) – Richelle Mead

Initierea (seria Academia Vampirilor, volumul 2) – Richelle Mead
Posted in Heather Long

Yesterday’s Heroes – Heather Long

Posted on by roxtao

Yesterday’s Heroes – Heather Long

Editura: Carina Press

Data publicare: 17 septembrie 2012

Numar pagini: 89

 

Sinopsis:

Aurora “Rory” Graystone

Nume de cod: Halo

Abilitati: reflexe si IQ superioare, aptitudinea de a calcula posibilitatile

Misiune: gasirea colegilor disparuti

Rory stie ca este urmarita si nu are de gand sa il lase pe vanator sa o prinda in capcana. Il va confrunta pe urmaritor, un barbat pe care il suspecteaza a fi implicat in disparitia celorlalti super eroi – daca poate ignora sentimentul de atractie care o cuprinde de fiecare data cand e langa el…

Michael Hunter

Nume de cod: Hard Target

Abilitati: agent si lunetist expert

Misiune: uciderea Aurorei Graystone

Unul dintre cei cinci barbati disperati, trimisi inapoi in trecut pentru a salva viitorul, Michael crede ca eliminarea lui Rory este cheia misiunii sale. Dar chiar atunci cand tinteste, o secunda de indoiala il fac sa rateze impuscatura. 

Topiti in mrejele pasiunii si prinsi intr-o infruntare cu destinul, vor putea Rory si Michael sa lucreze impreuna pentru a schimba viitorul? Sau tocmai au declansat evenimentele terifiante pe care calatorii in timp incercau sa le previna?

Parerea mea:

Multumesc editurii Carina Press si autoarei, Heather Long, pentru ca mi-au oferit aceasta carte pentru recenzie.

Nu pot sa spun ca nu mi-a placut romanul Yesterday’s Heroes, insa ma asteptam la cu totul altceva. Sinopsisul si coperta te duc cu gandul la un roman cu spioni, misiuni secrete si multa aventura. Avem spioni, avem o misiune, insa..suspansul si aventura nu sunt prezente in doza in care m-as fi asteptat. Cartea pare mai mult un fel de..preludiu al unei serii, desi din cate stiu, nu este asa. Din pacate. Pentru ca ideea pe care este construita mi se pare interesanta si e pacat ca a fost tratata intr-un mod destul de superficial.

Povestea are ca personaje doua grupuri: unul de super eroi din trecut, din anii 1960 si unul de spioni din prezent, trimisi in trecut pentru a impiedica lumea sa evolueze intr-o directie dezastruoasa. Dar lucrurile iau o turnura neasteptata in momentul in care unul dintre spioni si una dintre super eroine simt o atractie de neinteles unul pentru celalalt. Si nici unul dintre ei nu reuseste sa ii reziste. Cartea se axeaza pe momentele in care Rory este capturata de echipa spionilor si incepe usor usor sa inteleaga despre ce este vorba. Ajunge sa nu mai priveasca spionii din viitor ca pe niste dusmani, in special pe unul anume, insa in acelasi timp echipa ei de super eroi incearca sa o salveze, fiind la un pas de un dezastru. Iar Rory este singura care il poate opri.

Ramai insa cu o multime de intrebari, acesta fiind si motivul pentru care spuneam ca romanul pare mai mult o introducere intr-o poveste mai ampla. Autoarea nu ne ofera explicatiile pentru disparitia a doi membrii din echipa Aurorei, nu detaliaza cine este inamicul ambelor grupuri care va conduce lumea spre pieire si nu clarifica misterul legat de eroina si implicarea ei in cursul evenimentelor din viitor.

Ce mi-a placut insa este modul in care te face sa te gandesti la destin. La finalul cartii, este imposibil sa nu incerci sa iti dai seama daca actiunile noastre sunt determinate de soarta sau dimpotriva, daca ceea ce facem ne modifica cursul vietii.

Probabil daca autoarea va continua candva povestea, voi fi curioasa sa o citesc, pentru ca pana am ajuns la ultima pagina, mi-a placut destul de mult. Insa, daca Yesterday’s Heroes ramane o carte de sine statatoare, sentimentul cu care raman este unul de dezamagire.

Bile albe:

– Atat cat este, actiunea reuseste sa fie antrenanta si sa te tina destul de captivat. Povestea este destul de bine legata, anumite aspecte sunt tratate in detaliu si pana spre final (atunci cand descoperi sfarsitul brusc), nu ai deloc sentimentul ca lipseste ceva.

Bile negre:

– Incomplet. Acesta este cuvantul care iti ramane in minte dupa ce termini romanul. O poveste buna, cu idei interesante, personaje bine construite si un stil de scriere frumos. Insa toate acestea atarna in balanta mult mai usor fata de dezavantajul dat de finalul brusc si de aspectele care raman neclarificate.

English version:

Sinopsis:

Aurora “Rory” Graystone
Codename: Halo
Abilities: superior reflexes, I.Q. and aptitude for calculating probabilities
Mission: find missing teammates

Rory knows she’s being watched, and she’s not about to let the hunter catch her in his trap. She’ll confront her stalker, a man she suspects is involved in the disappearances of other superheroes—if she can ignore the sensual heat that fills her every time he’s near…

Michael Hunter
Codename: Hard Target
Abilities: expert tracker and sniper
Mission: kill Rory Graystone

One of five desperate men sent back in time to save the future, Michael believes eliminating Rory is the key to his mission. But even as he takes aim, a split second of doubt causes him to miss his shot.

Drawn together by passion, and on a collision course with fate, can Rory and Michael work together to change the future? Or have they set in motion the horrific history the time travelers are trying to prevent?

My opinion:

I received this book by courtesy of Carina Press publisher and the author, Heather Long. Thank you for offering me Yesterday’s Heroes in order to write a review. Because English is not my native language, please excuse the possible mistakes.

I can’t say I didn’t like this novel, but I was expecting something totally different. The description and the cover make you think about a story with spies, secret missions and lots of adventures. We have spies, we have a mission but..the suspense and the adventures are not in the quantity I was hoping.  The novel looks more like an introduction to a series, but from what I saw, it’s not. Unfortunately. Because the main idea it’s really interesting and it’s a pity that it was treated in a somehow superficial way.

The story talks about two groups: one of super heroes from the past (1960) and one of spies from the present, sent in the past to stop the disastrous evolution of the world. But everything changes when one of the spies and one of the super heroes feel an inexplicable attraction for the other one. And neither manage to resist. The book focuses on the moments when Rory is captured by the spies and she slowly begins to understand their mission. She stops seeing them as enemies, especially one of them, but in the same time, her team of super heroes  tries to save her, almost sending the world to disaster. And Rory is the only one able to stop this.

Unfortunately, at the end of the book, you have a lot of questions. This is why I was saying before that the book looks more like an introduction to a larger story. The author doesn’t offer any explanation for the disappearance of two members of Rory’s team, she doesn’t specifies who is the enemy of both teams who will lead the world to disaster and she doesn’t clarify the mystery regarding the protagonist and her implication in the future’s events.

What I liked is the way the book makes you think about destiny. At the end of the novel, it’s impossible not to try to understand if our actions are conditioned by the fate or on the contrary, if the way we act modifies our path.

Probably if the author will continue someday the story, I will be curious to read it, because until I got to the last page, I actually liked it. But, if Yesterday’s Heroes remains an independent book, the main feeling about it is disappointment.

Pros:

– The action manages to keep you entertained and it’s really engaging. The story is well written, some subjects are very well detailed and until the last page (when you discover the sudden ending), you don’t feel that something is missing.

Cons:

– Incomplete. This is the word that keeps popping in my mind after I finished the novel. A good story, with interesting ideas, well described characters and a nice writing style. But all of this become pale in comparison with the sudden ending and the mysteries that remain unsolved.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Daca ti-as spune ca te iubesc, ar trebui sa te omor (seria Fetele Gallagher, volumul 1) – Ally Carter

Disparuti (seria Disparuti, volumul 1) – Michael Grant
Posted in Richelle Mead

Initierea (seria Academia Vampirilor, volumul 2) – Richelle Mead

Posted on by roxtao

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Catalin Pruteanu

Numar pagini: 384

 

Sinopsis:

Cand iubirea si gelozia se ciocnesc pe partie, vacanta de iarna devine sangeroasa…

Un atac inopinat al strigoilor pune pe jar toata Academia Sf. Vladimir, care isi trimite in graba elevii intr-o vacanta obligatorie la schi. Dar peisajul mirific de iarna si statiunea eleganta din Idaho nu ofera decat un iluzoriu sentiment de siguranta. Cum trei dintre elevi fug din cantonament pentru a-i ataca la randul lor pe oribilii strigoi, Rose si Christian isi unesc eforturile pentru a le sari in ajutor. 
Numai ca eroismul are pretul lui…

Parerea mea:

Of, cate greseli in volumul acesta… cate cuvinte nespuse, cate actiuni negandite si cate vorbe aruncate doar pentru a provoca durere..

In ceea ce priveste actiunea volumului, aceasta nu straluceste prea tare. Initierea mi s-a parut un volum tipic dintr-o serie lunga, cu mai mult de 3 carti. M-as fi asteptat la asa ceva la unul dintre romanele viitoare, poate 4 sau 5, nu atat de curand. Deci din punct de vedere al suspansului, romanul nu s-a ridicat chiar la nivelul asteptarilor. Exista bineinteles destule pasaje alerte, intamplari care iti taie respiratia, insa avem parte si de un numar mare de momente moarte, de asteptare, in care actiunea pare lungita prea mult, de parca romanul ar fi avut stabilit dinainte de a fi scris un anumit numar de pagini pe care trebuia sa il atinga.

Insa din punct de vedere emotional, Initierea spune o poveste cu totul diferita. In cea mai mare parte a timpului, m-am simtit pur si simplu revoltata de cat de mult greseste Rose in relatiile cu toti cei din jurul ei. Da, banuiesc ca urmeaza o explicatie pentru comportamentul ei in una dintre cartile urmatoare, autoarea a aruncat vreo 2 aluzii, insa chiar si asa, nu am putut scapa de sentimentul acesta. Absolut totul ar fi fost mai usor daca orgoliul protagonistei nu ar fi fost cel care ii conducea fiecare gest, cuvant si actiune. Intre Rose si mama ei exista zeci de regrete si o dorinta enorma de a recrea relatia dintre ele, insa aceeasi incapatanare absurda a protagonistei le impiedica apropierea. Relatia cu Lissa este din nou unilaterala, Rose nerealizand ca sacrificiul ei continuu si lipsa totala de egoism sunt exact factorii care ciobesc prietenia lor. Oricat de dispusa ar fi sa o puna mereu pe primul loc pe Lissa, Rose nu isi da seama ca neimpartasindu-i acesteia niciodata din trairile ei, nu face decat sa construiasca un zid intre ele. In acelasi timp insa, egoismul eroinei se revarsa din plin in relatiile cu restul persoanelor: Tasha, Dimitri, Mason sau mama ei. Iar atitudinea Rosei in viata ei sociala si sentimentala este la fel de haotica si inconstienta ca la inceputul primului volum, dand nastere unui lant intreg de incurcaturi si greseli.

Finalul romanului te aduce insa intr-un plan total diferit. Unul dintre personaje are parte de un sfarsit tragic, insa nu neaparat momentul critic in care acesta are loc este cel mai emotionant. Ceea ce te lasa cu lacrimi in ochi sunt actiunile de dupa ale protagonistei. Esti aruncat deodata in pielea acesteia si intr-o secunda te scufunzi in disperarea ei, in constiinta faptului ca ai pierdut acea persoana pentru totdeauna, ca nu va mai sta niciodata alaturi de tine, nu iti va mai vorbi, nu vei mai avea ocazia sa ii vezi gesturile atat de obisnuite, ca nici o zi din viata ta nu va mai fi ca pana atunci. Dar mai mult decat orice, simti constientizarea vinei, deoarece Rose poarta o parte din responsabilitate. Si odata cu vina, esti coplesit de toate sentimentele iscate din ea: remuscare, tristete, dorinta disperata de a da timpul inapoi si nenumarate intrebari cu privire la ce ar fi fost daca ar fi facut macar un singur lucru in mod diferit.

Bile albe:

– Personaje secundare noi si vechi la fel de bine construite ca si in romanul anterior. De data aceasta cred ca mi-au placut toate, in ciuda faptului ca protagonista nu le-a suportat pe unele dintre ele. Deci la fel ca in primul volum, autoarea le-a construit intr-un mod ce iti pemite sa alegi singur daca iti sunt sau nu simpatice, fara sa incerce sa te influenteze.

Bile negre:

– Eroina oscileaza parca prea mult intre un comportament corect si unul gresit, are actiuni dezorganizate, de multe ori nici macar nu ii intelegeam motivele. Asa cum am scris mai sus, banuiesc ca vom afla cat de curand principala cauza a haosului din mintea ei, insa mi s-a parut ca in mare parte, temperamentul ei era exact la fel si inainte sa fie influentata de acel factor extern.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Nici moarta, nici maritata (seria Betsy, Regina Vampirilor, volumul 1) – Maryjanice Davidson

Morti pana la apus (seria Vampirii Sudului, volumul 1) – Charlaine Harris