Publicat în Richelle Mead

Limitele spiritului (Academia Vampirilor, volumul 5) – Richelle Mead

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Adrian Deliu

Numar pagini: 576

 

Sinopsis:

Dimitri i-a acordat lui Rose o ultima sansa.

Dar alegerea facuta de ea nu a fost cea buna…

Dupa o lunga si tulburatoare calatorie pana in orasul natal al lui Dimitri din Siberia, Rose Hathaway s-a intors la Sf. Vladimir – si la cea mai buna prietena a ei, Lissa. Sunt in pragul absolvirii, iar fetele de-abia asteapta ca viata de dincolo de portile de fier ale Academiei sa inceapa. Dar inima lui Rose inca mai tanjeste dupa Dimitri, si stie prea bine ca el pandeste ascuns undeva, nu departe. 
Nu a reusit sa-l ucida atunci cand a avut sansa. Iar acum, cele mai rele temeri ale ei sunt pe cale sa se adevereasca – Dimitri, strigoiul, o vaneaza. Numai ca de data aceasta nu mai vrea s-o convinga sa i se alature, ci s-o ucida.

Parerea mea:

Ei bine, daca in recenzia volumului anterior ma plangeam ca actiunea lipseste din cea mai mare parte a cartii, in Limitele Spiritului autoarea te tine in suspans de la prima pana la ultima pagina. Se intampla atat de multe lucruri – unele de-a dreptul incredibile! – incat la final ai senzatia ca ai citit vreo 2-3 carti, nu una singura. De la inceput si pana la sfarsit, totul te tine in alerta, iar intrigile se desfasoara cu viteza maxima. Exista cel putin 3 puncte culminante, iar in restul paginilor avem parte de aventuri ceva mai putin importante, insa la fel de tensionate. Nu e de mirare deci ca pana in prezent, volumul acesta mi-a placut cel mai mult. Desi unele dintre cartile anterioare ale seriei au poate semnificatii mai profunde, Limitele Spiritului este cel care m-a tinut cu sufletul la gura. Da, apreciez si cartile care te fac sa iti reformulezi conceptele si teoriile din minte si care te obliga parca sa revii cu gandul iar si iar la ceea ce ai citit, insa din punctul meu de vedere, cu cat o poveste te desprinde mai tare de realitate si te transporta in alta lume, cu atat mai buna este.

Mi-a placut si diversitatea intrigilor, modul in care autoarea asigura un echilibru intre situatiile ce tin strict de supravietuire si cele axate mai mult pe cultura vampirilor si pe regulile (de multe ori ilogice) ale societatii. Esti plimbat din pustiul Alaskai pana pe strazile intunecoase ale Las Vegasului si apoi in luxul Curtii Regale, iar daca incerci sa compari gradul de pericol al aventurilor, descoperi cu surprindere ca aproape toate situatiile cantaresc cam la fel in balanta. Iar la final, culmea, viata Rosei nu este pusa in pericol de strigoi sau de alte pericole de genul acesta, ci exact de acele intrigi marunte de la Curte, de regulile invechite, ideile preconcepute si mentalitatile depasite.

Rose incepe sa aiba o atitudine mai echilibrata si pana spre final mi-a placut de ea mai mult decat de obicei. Are in continuare momente explozive, insa mi se pare ca in calatoria din Siberia a capatat o intelepciune care se revarsa si in actiunile ei obisnuite. Deciziile riscante pe care le ia se bazeaza pe planuri si strategii mai atent analizate si construite, iar comportamentul fata de cei din jur este de cele mai multe ori ireprosabil. Un singur lucru nu mi-a placut, legat de Adrian, dar il voi mentiona mai tarziu.

Cat despre celelalte personaje..cele mai multe dintre ele mi-au placut mult, iar fata de unele dintre ele am avut chiar o admiratie profunda. Regina Tatiana mi s-a parut de cele mai multe ori o prezenta extrem de interesanta, in ciuda faptului ca unele hotarari sau actiuni sunt intr-o oarecare masura condamnabile. Insa finalul confirma faptul ca in spatele mastii de regina rece si vicleana se ascunde ceva mai mult. Dimitri mi se pare in continuare oarecum insipid. Inca de la primul volum astept momentul in care personajul lui ma va lasa fara cuvinte, insa nici pana acum nu a reusit sa imi ofere vreo emotie. In primele volume avea intr-adevar cateva replici amuzante, insa nu reusesc sa inteleg de ce atat de multe cititoare au fost atat de fascinate de el. Personalitatea Lissei capata tot mai mult contur, este probabil singurul personaj a carui evolutie este foarte bine evidentiata de-a lungul cartilor, iar dezvoltarea sa merge pe o linie ascendenta, fara abateri si fara incolaciri. Nici macar actiunile nebunesti din volumul trecut (care oricum ii erau dictate de altcineva) nu au reusit sa ii pateze imaginea.

Bile albe:

– Actiunea continua, suspansul crescand, situatiile total neasteptate si emotiile pe care ti le transmite povestea de la primele cuvinte. Sunt incantata de acest volum si sunt destul de sigura ca nici un cititor nu va putea spune ca nu i-a placut cartea. Nici macar nu cred ca am cuvinte sa va spun cat de tare am iubit Limitele Spiritului. Am senzatia ca orice as spune, nu ar fi destul pentru a-mi exprima entuziasmul!

Bile negre:

– Imi place tot mai mult de Adrian (exceptand cateva aspecte ale personalitatii sale) si am o banuiala ca povestea nu se va termina prea bine pentru el. Mi s-a parut ca Rose se foloseste de el, incercand sa uite esecul cu Dimitri. Ceea ce, pana la un moment dat, poate nu ar fi chiar de condamnat, de multe ori se intampla sa nu te poti desprinde singur din nefericire si sa ai nevoie de cineva care sa iti dea o mana de ajutor. Dar atunci cand realizeaza ca nu va reusi niciodata sa il faca fericit, ci dimpotriva, il raneste in repetate randuri, pentru ca in final sa i se arunce in brate ca efect al ultimei respingeri din partea lui Dimitri, mi se pare ca se depaseste o limita. Incepuse sa imi placa tot mai mult de Rose, in ciuda faptului ca inca mai are izbucniri nepotrivite, insa partea aceasta mi-a cam stricat parerea despre ea. Din nou..

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Atingerea Umbrei (seria Academia Vampirilor, volumul 3) – Richelle Mead

Juramant de sange (Academia Vampirilor, volumul 4) – Richelle Mead

Anunțuri

Autor:

www.roxtao.wordpress.com

65 de gânduri despre „Limitele spiritului (Academia Vampirilor, volumul 5) – Richelle Mead

  1. Sunt de acord cu tine privitor la Adrian. Ai ajuns la aceeasi concluzie ca si mine.
    Si mie mi s-a parut foarte alerta cartea si…cumva…de tranzitie catre finalul aventurilor.
    Desigur este fascinant cum reuseste Rose sa se descurce cu toate nebuniile care le face (scoaterea lui Victor Dashkov din inchisoare mi se pare colosala), dar stiti ce Nu imi place la ea: isi manipula prietenii (Mason, Eddie), iubitul (Adrian)! Si le mai si pretindea sa aiba incredere in ea, culmea.
    Nu am apucat sa citesc volumul 6. Dar o voi face curand.
    Inca ceva: imi place Mia, e isteata si intuitiva.

    1. Si eu ma gandeam ca daca volumul asta a fost atat de alert, nici nu imi pot imagina ce urmeaza in ultimul! Pe de-o parte, ard de nerabdare sa il citesc, pe de alta, parca as mai amana asa putin, tocmai pt ca stiu ca e ultimul si apoi se cam incheie povestea. Stiu ca mai urmeaza Bloodlines, dar aia cred ca e o poveste diferita si exista posibilitatea sa nu imi aline dorul care o sa ma apuce sigur pt personajele de aici 🙂
      Daaa, chestia cu inchisoarea a fost…wow! Ma tot gandeam inainte sa ajung la partea aia ca e imposibil si nu imi venea in minte nici o idee cum ar putea sa organizeze toata operatiunea. Oricum, au fost tare multe chestii care ma faceau sa imi tremure cartea in mana 😀 Si partea in care Lissa si Christian preiau initiativa in legatura cu Dimitri a fost superba!
      Yup, Rose imi place din anumite puncte de vedere, insa cel mai des am simtit totusi ca nu e tocmai genul de persoana/personaj care sa imi placa prea mult. Stiu ca de cele mai multe ori are intentii bune, insa modul in care actioneaza nu e la fel de stralucit..
      Si mie mi-a placut Mia. Bine, asta dupa primele volume, cand era o scarba :)) Si Eddie imi place tare mult, il incadrez oarecum in aceeasi categorie cu Christian: personaje care actioneaza exemplar, chiar daca uneori asta nu e chiar in avantajul lor.

  2. ah ce bine a fost! mi-ai adus aminte ca a fost f palpitant volumul.
    Despre Dimitri o sa fie mai mult in ultimul…cum ziceam la Rose ca a avut calatoria initiatica in Rusia eu zic ca Dimitri o va avea pe a lui in ultimul volum. Sau reinitiere mai degraba.
    Imi pare bine de ce ai zis de Lissa de la inceput pana acum…as vrea sa fie luata mai mult in considerare…este preferata mea.

    1. 😀 Ce-mi place cum ai scris! Ma bucur tare mult ca ti-a placut recenzia!
      Sa vedem..inca nu mi-am pierdut speranta cu privire la Dimitri, am auzit prea multe laude la adresa lui asa ca inca mai astept sa ii descopar si partea aia care sa ma cucereasca.
      Da, da, Lissa e foarte interesanta! In primele 2 volume parca, nu imi prea placuse de ea. Mi se parea ca se bazeaza excesiv pe Rose si ma scotea din sarite ca la fiecare cateva pagini Rose spunea ca o simte pe Lissa gandindu-se ca Rose o sa rezolve totul. Dar banuiesc ca au fost mai multi factori care au contribuit la evolutia Lissei: faptul ca si-a descoperit talentul si ca incepe sa il controleze tot mai bine, aparitia lui Christian si relatia lor, modul in care tot mai multa lume influenta incepe sa o priveasca, ca pe o adevarata printesa, etc. Oricum, rezultatul e minunat, cred ca e intr-adevar unul dintre cele mai bune personaje. Ah, si ce a facut in volumul asta a fost dovada suprema, eram cu ochii cat cepele atunci cand s-a organizat impreuna cu Christian sa incerce sa il ajute pe Dimitri.

      1. Si in ultimul Lissa e si mai si..adica e ce mai tare:)) Dar bine si Rose, creste si evolueaza..adica pana la final…clar..se vede diferenta. Oricum este un personaj fain Rose, pe mine nu ma atrag genul Bella (twilight) asa ca o prefer pe ea.
        Cine crezi ca e adevaratul criminal? 😀

      2. Uff, ma faci atat de curioasa! Ard de nerabdare sa il incep, dar stiu ca o sa se termine repede, repede si o sa raman apoi…dezolata asa .. Era o poza funny la care scria: „the awkward moment when you finish watching a tv series and you don’t know what to do with your life any more”. Exact la fel e si la mine, doar ca in loc de seriale, e vb despre serii de carti 😀
        Nu am nici cea mai vaga idee! Chestia asta a venit asa fulgerator, incat pana acum cand m-ai intrebat tu, nici macar nu stiu daca imi pusesem intrebarea asta. Cred ca ma gandeam ca o fi vreun personaj nou, cineva care chiar are sanse sa o inlocuiasca pe regina. Sau cineva interesat sa ii ia locul. Si interesat nu il stiu decat pe Victor. Hmm….sa nu imi spui ca e Victor!! Nu, nu, de fapt sa nu imi spui nici daca e el, nici daca nu e! 😀
        Nici eu nu ma innebunesc dupa protagonistele Bella style :)) Mai ales ca dupa Twilight, mai mult de jumatate din cartile fantasy au exact genul acela de eroine. Poate ca inainte nu ma deranjau asa de tare, insa acum e deja obositoare si enervanta tendinta asta..

  3. Am apucat sa citesc o recenzie cica, pe nu-stiu-care site si am aflat criminalul adevarat :((
    Imi venea sa mor.Oricum, Legaturi primejdioase m-a facut curioasa cu privire la evolutia lui Dimitri in vol 6.

    1. Ah, urasc recenziile de genul acela, care sunt de fapt rezumate amanuntite! Eu m-am infuriat de-a dreptul cand am citit Eve 2 – Sacrificiul si am descoperit ca stiam (in detaliu!) absolut tot ce se intampla. M-am si descarcat putin in recenzia aia, nu stiu daca ai citit-o 🙂

      1. Recenzia este o apreciere si o prezentare succinta a unei opere in niciun caz un rezumat, din pacate blogosfera de carte mai ales multele bloguri rasarite ce recenzeaza carti fantasy nu prea respecta…Dar mai au timp sa invete:) Eu dau f. putine detalii in recenzii, doar cat sa atragi cititorul:)

    2. Theodora, pacat ca ai aflat dinainte…adica e o mare surpriza…
      Roxtao, Ia-o mai incet cu ultimul volum, mai apuca-te sa citesti si altceva in paralel ca daca o sa o termini prea repede dupa aia o sa plangi de dorul lor pe aici:)) Nu zic nimic, Victor, Victor o sa si el ceva..:D

  4. ma tii in suspans din multe puncte de vedere, unu iubesc recenzia ta , doi ador modul transant direct si sincer in care iti expui parerile lin legatura cu cartile ..si trei …eu mor de nerabdare sa apara si la bravo volumul 3…respect krisszu ..

    1. Multumesc tare mult, Krisszu! 😀 Incerc mereu sa nu dezvalui prea mult din actiune, dar in acelasi timp, sa fac recenzia cat de cat de inteles pentru cei care nu au citit inca romanul.
      Of, eu tocmai incepeam sa ma gandesc ca pe de-o parte, regret ca nu mi-am luat cartile in editia de chiosc. Pt ca le-am terminat si acum sunt asa..parca nu mai am ce astepta, de data asta nu mai am in biblioteca inca un volum in care sa se continue povestea. Bine, planuiesc sa citesc Bloodlines, insa am auzit ca povestea de acolo e destul de diferita fata de AV. Asa ca, suspansul in care esti tinut atunci cand iti cumperi editia de chiosc si astepti de la saptamana la saptamana urmatoarea carte are si el o parte buna 🙂

  5. Hii, super recenzia ta :)) … superb şi volumul, evident. Mi-e greu să gred că ai fi putut scrie cu atâta entuziasm despre o carte insipidă :))
    Da, am adorat volumul ăsta, de la testul special de absolvire al lui Rose, la evadarea lui Victor din Alaska până la venirea lui Abe ca avocat al fiicei lui 😀
    Şi mie mi s-a părut că după moartea lui Mason şi apo călătoria în Rusia s-a mai maturizat Rose, însă aşa e caracterul ei, mai nesăbuit uneori, mai impulsiv … poate şi pentru că ştie că se descurcă în orice situaţie, reacţionează repede şi poate gândi la rece (chestie absolut rară)
    Vrei să ştii de ce sunt leşinae fanele lui DImitri la simplul nume al lui :)) Pentru că e descris ca un bărbat care arată bine, care este determinat, calculat, loial, foarte îndemânatic în luptă, care zâmbeşte rar (iar ăştia sunt cei mai apreicaţi), care având de ales între ceea ce vrea şi ceea ce trebuie, va alege cu siguranţă ceea ce trebuie. Deci, în concluzie, imaginea lui de om dur, dar loial şi frumos le ţine leşinate pe fanele lui.
    Recunosc şi mie mi-a plăcut mai mult Dimitri decât Adrian, însă am o mică simpatie şi pt Adrian. Evident, îmi doream să rămână totuşi cu DImitri, poate pentru că mi-a plăcut mai mult caracterul şi gândirea lui decât cele ale lui Adrian 🙂

    1. Thanks! 😀 😀 Eh, mai sunt si carti de care eu sunt entuziasmata si descopar apoi ca restul cititorilor nu au fost la fel de impresionati..Probabil si din cauza ca exista maxim..5 carti cred care nu mi-au placut absolut deloc. Incluzand si lecturile obligatorii din timpul scolii…
      Da, Rose are si parti bune si rele. Chiar am remarcat ca autoarea a creat personajele foarte realist, nu doar cu calitati sau numai cu defecte si e ca si cum ai avea libertatea sa alegi daca un personaj iti place sau nu. Chiar daca are un rol pozitiv sau negativ.
      Hmm…intr-adevar, dpv asta, Dimitri e perfect. Dar nu stiu..chiar nu am un argument clar, nu cred ca am un motiv concret pentru care nu m-a cucerit. Poate ca o fi prea perfect 😀 Daca stau sa ma gandesc bine, cred ca toate personajele masculine de care m-am indragostit de-a lungul anilor, aveau si o parte mai ..dark asa. Poate asta e ^_^
      Eh, era de asteptat sa ramana cu Dimitri. Nici nu se pot compara relatiile lor, chiar daca Rose tinea la Adrian. Dar chiar am fost surprinsa la un moment dat cand Rose a spus ca era chiar fericita alaturi de Adrian, pana atunci nu putusem sa scap de senzatia ca sta alaturi de el doar ca sa il uite pe Dimitri..

      1. Ţi-a plăcut Adrian mai mult pentru că are un caracter mai năzdrăvan, mai glumeţ, fără a fi superficial totuşi … presupun eu 🙂
        Sinceră să fiu, în viaţa reală, am o mare slăbiciune pt tipii cu un licăr năzdrăvan în ochi 🙂

      2. Da, da, sunt lesinata dupa tipii astia care par asa..nepasatori, aroganti si care la prima vedere nu dau doi bani pe toata lumea din jur. Si care bineinteles, ascund multe in spatele acestei masti. De fapt, cred ca singurul lucru ce nu m-a incantat a fost faptul ca a fost prea..disponibil pentru Rose. Si-a aratat sentimentele prea repede si a demontat iluzia aceea de bad boy rece si indiferent putin cam devreme.

      3. Dap..atractia catre bad boys 😉 asa e si-n viata…din pacate, chiar m-ar atrage unul precum Adrian:)))
        Stii care e chestia ca Dimitri si Rose se completeaza f bine, Impreuna au mai mult farmec:)

        oricum personajele lui Richelle nu sunt numai good and evil…toti au si una si alta…nici Dimitri nu e ideal dar nici Adrian nu e cel mai rau…

      4. Mmm..am o vaga banuiala ca in viata reala in spatele imaginii de bad boy nu sta mereu personajul acela pozitiv. Poate ca uneori da, alteori nu. In carti cel putin ai siguranta ca da 😀
        Da, mi-a placut ca Dimitri reusea sa fie mai..cald si mai relaxat alaturi de Rose. Si in acelasi timp, el era cam singurul care ii facea fata. Si alaturi de care ea chiar putea sa fie ea insasi.
        Exact, fiecare personaj pozitiv a avut si chestii nu tocmai placute si fiecare personaj negativ avea si calitati. Victor e un exemplu bun, mie mi-a placut tare mult de el. Am scris abia in recenzia volumului 6 chestia asta, desi ma intrigase de la inceput, pentru ca vroiam sa vad ce impresie imi lasa pana la urma dupa toata seria.

  6. Eu adoram felul în care Dimitri şi Rose se înţelegeau din priviri, felul în care ghiceau aşa de uşor ce gândea celălalt, datorită faptului că se cunoşteau şi înţelegeau atât de bine reciproc 🙂
    Şi în viaţa reală fiecare om are o latură bună şi una rea. Cheia e să reuşeşti să ajungi la partea bună a omului, să îl determini să-ţi permită să-i vezi partea vulnerabilă 🙂

  7. Pana la urma Adrian este un afemeiat, alcolist si vicios…:)) chiar este un bad boy…si da mi voie sa ti spun ca am cunoscut si n realitate ceva de genul…C s-a indragostit de Rose asta e alta poveste… genul lui este atras de fetele care nu cad asa usor ..
    Aaaaa, stai asa ca ai pus si vol 6, ne vedem acolo:))

      1. Ai vazut ca exista un capitolas care nu e inclus in nici una dintre carti? Cica atunci cand s-a apucat autoarea de Bloodlines, prima data planuia sa scrie fiecare capitol din punctul de vedere al altui personaj. Si abia apoi s-a razgandit, asa ca a ramas un prim capitol nepublicat, scris dpv al lui Adrian. Daca nu uit, o sa mentionez asta in recenzia de la Bloodlines si o sa pun si linkul, insa daca nu l-ai citit, poate o sa te bucure sa il citesti mai devreme: http://www.scribd.com/fullscreen/61386961?access_key=key-1yvnf3x8sdormdn4s0j4
        Sau poti sa dai click pe linkul ce apare pe Goodreads: http://www.goodreads.com/book/show/12365189-adrian-s-lost-chapter O sa te duca pe o pagina (parca pe blogul autoarei sau asa ceva) unde se explica exact aparitia lui si apoi te trimite pe linkul ala de scribd de mai sus.

      2. Ooo, apropo de asa ceva, eu am ramas socata mai demult. Stii ca pe wordpress, poti sa iti setezi ca pagina de start unul dintre tab-urile: New Post, Reader, Notifications, Stats, My Blog, Freshly Pressed, etc. Si mai demult aveam setata ca prima pagina Freshly Pressed. Unde nu iti arata blogurile pe care le urmaresti tu, ci orice s-a publicat recent. Ei, si am mai dat eu peste niste titluri din acelea care te lasau cu gura deschisa si am citit unele articole. Care articole erau de pe bloguri din acelea religioase (nu stiu sigur despre ce religie era vb, nu m-a interesat prea tare). Jur, cateva zile doar asta am facut, am citit fascinata genul acela de postari si comentariile lasate la ele. Nu imi venea sa cred, era ca si cum oamenii aceia ar fi venit dinrect din Evul Mediu. Nu am nimic de zis contra celor care respecta o anumita religie, cat timp nu se ajunge la chestii idioate si exagerate. Si alea cam asa erau. Se vorbea despre nu stiu ce cipuri ale diavolului care vor fi implantate in pielea oamenilor, despre carduri bancare care contin aceleasi cipuri, oamenii care comentau povesteau despre cat de razna a luat-o viata lor in momentul in care au trebuit sa isi faca un card bancar ca sa isi primeasca salariul pe el, despre cum guvernele si internetul si ..basically, toata lumea in afara de ei sprijina „fiara” si venirea acesteia pe pamant pentru a distruge lumea, etc. Si nu, nu glumeau! Si ce e mai infiorator e ca nu pareau sa fie genul de oameni din varful muntelui, multi cred ca erau destul de tineri, lucrau in medii normale, in orase, au internet, stiu sa foloseasca un calculator, etc. Ma si mir ca PC-urile la care scriau nu erau si ele inventii ale diavolului 😀

      3. Nu ma mira nimic…oamenii sunt relativ usor de manipulat. Sau obsesia pt teoria conspiratiei…
        Da ma rog, fiecare face ce vre si asa cum eu nu critic pe nimeni pt ceea ce crede si nu ma intereseaza religia lui si ce face cu ea am aceiasi pretentie de la altii. Atat.

      4. Si eu incerc sa fiu cat mai toleranta posibil si inteleg ca fiecare are propriile motivatii pentru a crede sau nu in ceva. Insa tot nu ma pot abtine sa nu fiu uneori..contrariata de unele chestii care depasesc limita mea de intelegere.
        Cat despre teoria conspiratiei, total de acord 😀 Nu degeaba jumatate din cartile, filmele sau articolele de prin presa existente au la baza asa ceva.

    1. 😀 Asteapta-te si la surprize pe parcursul povestii, dar stai linistita cu privire la final.E exact asa cum trebuie pentru Rose si Dimitri. Alte personaje cam ies in pierdere (deocamdata – in Bloodlines am inteles ca se mai schimba situatia pt ele), insa daca preferatii tai sunt Rose si Dimitri, nu trebuie sa iti faci griji.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s