Posted in S.J. Watson

Inainte sa adorm – S.J. Watson

Disponibil la: Editura Trei

Colectia: Fiction Connection

Traducerea: Laurentiu Dulman

Numar pagini: 440

 

Sinopsis:

Ne definim prin amintirile noastre. Dar daca ne-am trezi brusc fara ele? Daca am uita dintr-odata cum ne cheama, cine suntem, de unde venim, pe cine iubim.

Are 47 de ani si e scriitoare. Se trezeste in fiecare dimineata nestiind unde se afla. O forma rara de amnezie o impiedica sa retina informatii mai mult de 24 de ore. Crede ca are cu 20 de ani putin, ca este singura si ca are intreaga viata inainte. Dar descopera ca locuieste cu sotul ei, Ben si ca majoritatea deciziilor importante din viata sa au fost deja luate. Doctorul ei o sfatuieste sa tina un jurnal care o ajuta sa-si recompuna amintirile de la o zi la alta. Dar intr-o zi deschide jurnalul si citeste: “Sa nu ai niciodata incredere in Ben”.

Oare ce tip de accident a adus-o in aceasta stare? In cine sa aiba incredere? De ce ar minti-o Ben? O cheama Christine. Jurnalul vietii ei se numeste Inainte sa adorm. Ai intrat deja in viata ei. 

Parerea mea:

Daca as fi inceput sa scriu recenzia in timp ce inca citeam romanul Inainte sa adorm, probabil as fi mentionat faptul ca este mai putin interesant decat ma asteptam. Auzisem o multime de pareri pozitive referitoare la aceasta carte si pana la un anumit punct, nu reuseam sa inteleg baza acestora. Intr-adevar, romanul ilustreaza foarte bine starea innebunitoare in care se trezeste zi de zi protagonista, haosul din mintea ei si suspiciunile crescande vis-a-vis de cei din jurul ei, dar starea de suspans creata parca nu atingea nivelul asteptat. Ei bine, totul se schimba in mod fulgerator undeva spre finalul romanului, iar pana la ultima pagina stai cu sufletul la gura. Din momentul in care adevarul este aproape dezvaluit, adevar pe care il afli in acelasi timp cu eroina, pur si simplu nu iti vine sa crezi cum s-a schimbat totul, ce implicatii are ceea ce ai aflat asupra intregii povesti pe care ai parcurs-o si cat de adanca este de fapt nebunia unuia dintre personaje.

Recunosc ca in anumite momente, povestea ajunsese sa ma plictiseasca putin, in ciuda indiciilor, a banuielilor si a actiunilor suspecte inserate pe ici pe colo de catre autor. Incercam sa imi dau seama care poate fi dezavaluirea de la final si presupuneam ca oricare ar fi, cu siguranta nu este posibil sa fie una cu adevarat surprinzatoare (total gresit! 🙂 ). In plus, aveam impresia ca totul se desfasoara cu incetinitorul, ca nu voi mai ajunge niciodata la partea interesanta. Ritmul este destul de lent, indiciile sunt introduse pe rand, la intervale destul de mari, iar povestea se tese gradat. Odata cu protagonista, cititorul este si el este provocat sa desprinda adevarul din plasa de minciuni, sa extraga dovezile reale de cele false si sa distinga amintirile de imaginatie.

Partea buna este ca ideea de baza a romanului este indeajuns de interesanta incat sa iti provoace curiozitatea. Este imposibil sa nu incerci sa iti imaginezi cum ar fi de fapt sa traiesti o astfel de viata. Cum ar fi sa te trezesti zi de zi crezand ca esti altcineva, ca traiesti in alt loc, impreuna cu alti oameni, ca ai o viata diferita fata de cea pe care o descoperi. Ca esti total dependent de un om care iti poate spune adevarul sau dimpotriva, poate experimenta diferite minciuni. Cum ar fi ca in acest moment sa ti se spuna ca tot ceea ce stii tu este eronat si ca de fapt povestea ta este cu totul alta. Iar fiecare lucru din jurul tau sa confirme ceea ce afli, in ciuda faptului ca intreaga ta fiinta sustine altceva.

Cred ca in ciuda finalului de-a dreptul socant, ce compenseaza din plin alte aspecte, amintirea pasajelor mai putin interesante micsoreaza intr-o oarecare masura impresia pe care mi-a lasat-o cartea lui S.J. Watson. Povestea este intr-adevar fascinanta si adopta un subiect nou, mai putin utilizat in romanele publicate in ultimii ani, asa ca va reprezenta cu siguranta o lectura captivanta pentru oricine. Totusi, va recomand sa va inarmati cu rabdare, mai ales daca v-ati obisnuit cu romane alerte, in care ai parte de momente tensionate si de rasturnari de situatie la fiecare cateva pagini.

Bile albe:

– Autorul a reusit sa nu ofere o poveste repetitiva, in ciuda faptului ca pentru Christine, fiecare zi incepe si se desfasoara aproape la fel. Modul in care descrie viata eroinei este indeajuns de captivant, iar inceputul fiecarei zile aduce totusi cate un aspect nou, in ciuda faptului ca diferentele intre zile nu sunt foarte mari.

Bile negre:

– In ciuda faptului ca protagonista are anumite suspiciuni cu privire la Ben, sotul ei, mi s-a parut ca acestea nu au fost subliniate indeajuns. Intr-adevar, Christine trece zilnic, de mai multe ori pe zi chiar, prin acelasi ciclu de incredere urmata de neincredere, iar singura ei baza este jurnalul pe care il pastreaza. Asadar, emotiile sale nu pot avea o intensitate foarte profunda, dar mi-ar fi placut ca tensiunea sa fie prezenta intr-o masura mai mare si pe parcursul povestii, nu numai in ultimele capitole.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Nefertiti. Cartea mortilor – Nick Drake

Si daca e adevarat…- Marc Levy

Posted in Kiera Cass

Alegerea (seria Alegerea, volumul 1) – Kiera Cass

Alegerea (seria Alegerea, volumul 1) - Kiera CassDisponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Shauki Al-Gareeb 

Numar pagini: 368

 

Sinopsis:

Pentru treizeci si cinci de fete, Alegerea este o sansa unica in viata. Le ofera posibilitatea de a fi transportate, ca niste cenusarese, intr-o lume a luxului si stralucirii, a rochiilor elegante si bijuteriilor sclipitoare. De a locui intr-un palat si de a lupta sa cucereasca inima unui print. Pentru America Singer, sa fie Aleasa e insa un adevarat cosmar, căci asta inseamna sa isi paraseasca familia si pe omul iubit, pe Aspen, cel care face parte dintr-o casta inferioara. Numai ca, uneori, realitatea depaseste asteptarile si, atunci cand eroina noastra descopera ca Aspen o insala si ca printul Maxon nu e, nici pe departe, snobul ingamfat care i se paruse, totul se schimba si romantismul incepe sa pluteasca in aer.

Parerea mea:

Trebuie sa recunosc ca este pentru prima data cand am inceput sa citesc o carte din cauza copertei. Bineinteles, nu am ratat descrierea romanului inainte de a-l cumpara, dar chiar dinainte de a o face, cred ca decizia era deja luata. Am stiut ca trebuie sa-l citesc, pentru ca imaginea de pe coperta chiar nu putea sa nu fie asociata cu o carte buna.

the selection - kiera cass

Si nu m-am inselat deloc! Gandeste-te la ce ar putea iesi daca ai combina un roman distopic – poate cateva fragmente din Jocurile Foamei, cu ideea unui reality show – gen Burlacul (nu, nu urmaresc, dar cine putea sa rateze reclamele in timp ce butona telecomanda?) si nu in ultimul rand, cu basmele cu printi fermecatori si printese aspirante – si aici avem atatea exemple: Alba Ca Zapada, Cenusareasa, Printesa si bobul de mazare, etc. Daca ai impresia ca aceasta combinatie nu suna bine, nu ai putea sa te inseli mai tare. Nici nu iti poti imagina ce poveste a reusit sa creeze Keira Cass din niste elemente aparent fara nici o legatura intre ele.

Avem deci o societate distopica, actiunea petrecandu-se candva dupa cel de-al patrulea razboi mondial. O tara noua, Ilea, impartita in 8 caste, condusa de o familie regala, atacata de rebeli, intr-un razboi in desfasurare si in relatii inca nesigure cu tarile vecine. Atunci cand printul mostenitor ajunge la varsta la care trebuie sa isi aleaga o sotie, se face o Alegere nationala, prin care este selectata cate o tanara eligibila din cele 35 de provincii ale tarii. Cele 35 de fete urmeaza sa concureze pentru inima printului si pentru viitoarea coroana. America Singer face parte din cea de-a 5-a casta (din cele 8 existente), avand deci o viata nu tocmai usoara, dar in ciuda acestui fapt, nu are nici cea mai vaga dorinta de a se inscrie in Alegere. Are un iubit si planuri pentru un viitor alaturi de el, deci Alegerea nu se incadreaza in prioritatile ei. Totusi, fortata de imprejurari, se inscrie si spre surprinderea ei, este aleasa printre cele 35 de candidate. In cateva zile, viata i se schimba total. Ajunsa la palat, America alege un drum total diferit fata de cel al celorlate fete si pentru un timp, viitorul ei pare indeajuns de sigur. Dar totul se schimba la fel de fulgerator..

Am citit cartea in vreo 2 zile. Nu stiam cum sa asimilez mai repede toate informatiile, nu stiam cum sa mai prind un moment liber in care sa mai pot arunca o privire in carte, sa imi imaginez cum va continua aventura Americii si sa fac tot felul de presupuneri cu privire la evolutia povestii ei.  Intamplarile nu sunt tocmai usor de banuit. Bineinteles, exista anumite parti pe care le stii sau le suspectezi deja, ca de exemplu ca America va fi aleasa printre cele 35 de candidate, sau ca printul Maxon este diferit fata de imaginea pe care o are eroina despre el, dar autoarea a ales sa prezinte indeajuns de multe aspecte la care nu te astepti. Nici o decizie nu e sigura si in nici un moment nu te simti convins pe deplin ca totul se va desfasura asa cum speri. Daca la inceput ai baga mana in foc ca America va ajunge sa fie aleasa printului aproape fara sa miste un deget, pe parcurs incepi sa descoperi ca lucrurile nu stau deloc asa si nici macar nu stii daca ar trebui sau nu sa iti doresti ca ea sa devina viitoarea regina.

Ce m-a impresionat in mod deosebit este societatea creata de scriitoare. Asa cum spuneam mai devreme, actiunea se desfasoara dupa al patrulea razboi mondial, intr-o lume nu foarte diferita de a noastra. Spre deosebire de alte romane distopice, in The Selection avem parte de o adevarata lectie de istorie (imaginara) care explica foarte clar modul in care lumea noastra a ajuns sa fie lumea din carte. Iar aceasta descriere este aproape infricosatoare datorita similaritatilor cu situatiile politice si economice universale din prezentul nostru. Inca un lucru inedit este reprezentat de combinatia de viitor si trecut. Desigur, suntem constienti pe tot parcursul cartii ca actiunea se petrece in viitor, dar este imposibil sa te desprinzi de imaginile fixate in mintea noastra referitoare la familiile regale, la printese, rochii, slujnice sau castele. Nu puteam sa sterg imaginile personajelor in diverse decoruri specifice secolelor trecute, desi imi aminteam mereu ca nu sunt conforme cu lucrurile descrise in roman. In plus, lipsa tehnologiilor foarte avansate, atat de tipice in alte romane distopice accentua aceasta senzatie. Iar impartirea populatiei pe caste, atat de obisnuite si acestea in societatile din perioada medievala aduce si ea inca un aspect din trecut in acest viitor imaginat de Kierra Cass.

Nu cred ca este neaparat un aspect important, dar simt ca trebuie sa il mentionez: sosirea Americii la castel, acomodarea, contrastul cu lumea din care provine, in care foamea si nesiguranta zilei de maine sunt lucrurile obisnuite, aproape banale, mi-a amintit foarte mult de Jocurile Foamei, mai exact de momentul sosirii lui Katniss in Capitoliu. Nu pot face o comparatie intre cele doua serii, pentru ca in rest, sunt foarte diferite, dar cred ca cei care au citit Jocurile Foamei vor avea o surpriza placuta.

Asa cum spuneam si la inceput, decizia de a citi cartea a fost probabil instanta si nu am mai fost foarte atenta la toate detaliile. Asa ca pana la ultima pagina, am fost aproape sigura ca romanul nu face parte dintr-o serie, ci este independent. Si ca voi afla modul in care se va incheia Alegerea. Abia cand am ajuns la „End of book one” am realizat ca ma inselam. Si protagonista mai avea atat de putin pana sa afle in ce mod va evolua viitorul ei… Aproape ca imi rodeam ungiile de ciuda ca trebuie din nou sa astept cateva luni pana sa descopar ce se va intampla mai departe. Sper sincer ca la un moment dat seria sa fie preluata si in Romania (Later Edit:) Ma bucur ca seria a fost preluata si in Romania, deorece este o imbinare perfecta de basm, distopie si spectacol.

Bile albe:

– Pe langa intrigile principale, autoarea a inserat cateva secrete interesante, cateva aspecte aparent aflate in plan secund, dar care suspectez ca vor avea o importanta majora in urmatorul volum. Mi-a placut ca nu se insista prea mult asupra acestora, sunt lansate discret, dar sunt pozitionate indeajuns de bine incat sa iti atraga atentia si sa te faca sa iti imaginezi tot felul de scenarii in legatura cu ele.

Bile negre:

– Chiar nu imi vine in minte nici un minus al cartii. Este posibil sa fie si din cauza ca am citit romanul pe nerasuflate, dar chiar nu cred ca am remarcat vreun aspect care sa ma deranjeze.

Mai jos gasiti si trailerul cartii, dar mi-e teama ca acesta are mai mult un aer de antireclama, deoarece nu pune deloc in valoare romanul, ci il face sa para usurel si superficial. Si nu este deloc asa. In plus, atmosfera pe care o degaja este departe de cea sofisticata si realista realizata in carte.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

The Elite (seria Alegerea, volumul 2) – Kiera Cass

The Prince (seria Alegerea, volum satelit) – Kiera Cass

Posted in Sara Shepard

Secretul lui Spencer (volumul de povestiri Micutele Mincinoase si Secretele Lor, partea 4) – Sara Shepard

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Antuza Genescu

Numar pagini: 176

Sinopsis:

In Rosewood, Pennsylvania, e vacanta..Toata lumea se relaxeaza, dar mai ales Hanna, Emily, Aria si Spencer. Ucigasul lui Alison este la inchisoare, iar A. a murit. Si totusi.. in oras a aparut o noua amenintare. Eu! Sunt noua A. si stau la panda.

Regula numarul unu: sa-ti cunosti prada! Asa ca sunt cu ochii zi si noapte pe Hanna, Emily, Aria si Spencer. De regula, in vacanta se-ntampla multe lucruri ciudate si totul ramane secret. Dar.. ia ghiciti! Da, eu vad totul. Iar acum va voi dezvalui toate secretele micutelor mincinoase.  Degeaba spera micutele mincinoase ca pot trece neobservate. Urmeaza Spencer…

Isi da intalnire cu un tip despre care afla… cateva lucruri stupefiante! Cum si Melissa este inselata in asteptarile ei, ii propune lui Spencer sa se razbune impreuna pe el. Dar, desigur, aventura celor doua surori nu poate sa aiba un final cu adevarat fericit.

Iar aici intervine rolul meu: sa aflu toata povestea si s-o dau in vileag…

Parerea mea:

Am ajuns in sfarsit si la ultima parte a volumului de povestiri Micutele Mincinoase si Secretele Lor. Avand in vedere ca vis-a-vis de celelalte parti am avut impresii destul de diferite, eram curioasa cum va fi si povestea lui Spencer. Mi s-a parut ca aceasta ultima poveste din Micutele Mincinoase si Secretele Lor aduce cel mai mult cu seria „mama”, Micutele Mincinoase. Povestirea are parca un ton ceva mai controlat, mai distant, un stil mai obiectiv, dar cu atat mai interesant. Firul narativ se desparte in doua directii, atentia fiind directionata in principal catre aventura lui Spencer si in plan secundar, catre problemele aparute in familia acesteia. De data aceasta, principalele conflicte care apar nu mai sunt din cauza eroinei, ci au un motiv total neasteptat. Totusi, suspiciunile nu sunt confirmate, asa ca sper doar ca vor fi reluate si lamurite in urmatoarele volume ale seriei Micutele Mincinoase.

Revenind la Spencer…Ca de obicei, aceasta este din nou intr-o competitie permanenta cu sora ei, Melissa, dar de data aceasta, Spencer nu afla acest lucru decat spre final. Iar motivul este, pentru a nu stiu cata oara, un baiat. Doar ca de data aceasta rolurile se schimba. Recunosc ca nu am citit inainte descrierea volumului, asa ca pana la momentul in care am citit despre tradarea descrisa, am fost aproape in totalitate convinsa de alianta celor doua surori. Asadar, din acest punct de vedere, pe mine povestea m-a surprins din nou. In plus, au existat indeajuns de multe fraze amuzante, momente emotionante si fragmente neasteptate, asa ca pot spune ca per ansamblu, Secretul lui Spencer este poate cea mai buna poveste a acestui volum de povestiri, chiar daca e mai putin uimitoare decat cea care o avea ca protagonista pe Aria.

Povestea se incheie cu bine, dar nu poti spune ca finalul este unul cu adevarat fericit. Totusi, pana sa citesti epilogul semnat de A, acesta pastreaza totusi o nota optimista.

Bile albe:

– In ciuda faptului ca de-a lungul intregii povestiri autoarea a inserat mai multe momente tensionate, unul dintre cele mai surprinzatoare momente mi s-a parut de fapt cel reprezentat de marturisirea Melissei din final. Esti atat de obisnuit ca aceasta sa lupte doar pe la spate, mai ales dupa toate incercarile de a o ataca pe Spencer, incat o clipa de sinceritate din partea ei este o surpriza dezarmanta.

Bile negre:

– Din nou, nu avem cu adevarat un secret. Sau cel putin, nu unul valoros. Desigur, Spencer si Melissa decid sa nu impartaseasca nimanui experienta prin care au trecut in vacanta de iarna, dar chiar si daca adevarul ar iesi la iveala, nu mi se pare ca taina este una de o reala importanta.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Secretul Ariei (volumul de povestiri Micutele Mincinoase si Secretele Lor, partea 3) – Sara Shepard

Secretul lui Emily (volumul de povestiri Micutele Mincinoase si Secretele Lor, partea 2) – Sara Shepard

Posted in Aimee Carter

Goddess Interrupted (seria Goddess Test, volumul 2) – Aimee Carter

Goddess Interrupted

seria Goddess Test, volumul 2

Aimee Carter

Numar pagini: 296

 

Sinopsis:

Kate Winters has won immortality. But if she wants a life with Henry in the Underworld, she’ll have to fight for it.
Becoming immortal wasn’t supposed to be the easy part. Though Kate is about to be crowned Queen of the Underworld, she’s as isolated as ever. And despite her growing love for Henry, ruler of the Underworld, he’s becoming ever more distant and secretive. Then, in the midst of Kate’s coronation, Henry is abducted by the only being powerful enough to kill him: the King of the Titans. 
As the other gods prepare for a war that could end them all, it is up to Kate to save Henry from the depths of Tartarus. But in order to navigate the endless caverns of the Underworld, Kate must enlist the help of the one person who is the greatest threat to her future. 
Henry’s first wife, Persephone.

Parerea mea:

Uff, inca o serie grozava la care trebuie sa astept pana in 2013 continuarea! Recunosc ca seria Goddess Test mi-a placut tot mai mult pe masura ce am parcurs-o. Asa cum spuneam si in recenzia primului volum, The Goddess Test, am inceput romanul cu cateva indoieli, dar dupa doar cateva pagini eram complet absorbita de poveste. Am inceput volumul 2, Goddess Interrupted, neavand habar despre ce va fi vorba. Abia dupa ce trecusem de primele capitole am cautat descrierea cartii de pe Goodreads si m-au trecut fiori doar citind acele cateva randuri. Iar cartea s-a ridicat la nivelul asteptarilor! Am avut parte de capitole emotionante, de suspans, de momente in care mi-as fi dorit sa pot intra in poveste ca sa le deschid ochii personajelor, etc. Abia acum cred ca am ajuns sa ma bucur cu adevarat ca seria lui Aimee Carter va ajunge si pe rafturile din Romania, deoarece ard de nerabdare sa vad reactiile cititorilor.

Romanul incepe cu intoarcerea lui Kate in Eden, unde urmeaza sa fie incoronata drept regina a lumii de dincolo, pentru a putea domni alaturi de Henry (Hades). Dar revederea nu decurge asa cum se astepta. Doar cateva persoane dragi o asteapta, Henry este de negasit, iar atunci cand apare este din nou zeul rece si distant pe care l-a cunoscut la inceputul aventurii ei „divine” si nu barbatul tandru de care s-a despartit cu greu pentru a pleca in vacanta, cu doar cateva luni inainte. Printre picaturi, Kate afla dupa ceva timp motivul pentru care toti cei din jur se poarta ciudat: ca urmare a reusitei lui Kate, Calliope (Hera) planuieste o razbunare crunta impotriva tuturor si a reusit sa il elibereze partial pe cel mai puternic dintre Titani. Iar Titanii sunt singurele fiinte care pot ucide un zeu. Si Chronos are toate motivele sa isi doreasca sa ii vada pe zei disparuti pe vecie. Pe langa acest pericol care pune intreaga lume in primejdie, Kate trebuie sa se lupte si cu indiferenta lui Henry, cu obsesia Calliopei de a o ucide si trebuie sa ii ceara ajutorul singurei persoane pe care spera sa nu fie nevoita vreodata sa o intalneasca: fosta sotie a lui Henry.

Romanul te tine in suspans de la un capat pana la celalalt. Singurele momente de respiro sunt cele in care Kate, Ava si James pleaca in cautarea Persefonei, dar si atunci avem parte de cateva evenimente incarcate de tensiune. Per ansamblu, ai senzatia ca autoarea a jonglat pur si simplu cu sentimentele cititorilor: esti purtat dintr-o zona in alta, iti schimbi perspectiva asupra lucrurilor de la o pagina la alta, iar sentimentele pentru personajele principale ti se modifica la fel de des. Intr-un moment simti ca intelegi fiecare gest si fiecare cuvant al unuia dintre personaje, pentru ca in secunda urmatoare sa te scoata din sarite cu incapatanarea si fixatiile sale. In plus, de cateva ori chiar nu mai ai deloc siguranta ca lucrurile s-ar putea incheia cu bine. Si daca primul volum si volumul satelit se incheiau intr-o maniera linistita, care te lasa cu zambetul pe buze, volumul 2 aduce un final socant, nu doar cu unul, ci cu doua aspecte care te lasa mut de uimire.

Ajungi sa te atasezi tot mai mult de personaje, nu doar de cele principale, ci si de cele secundare si descoperi ca le simpatizezi chiar si de cele pe care te-ai fi asteptat sa le dispretuiesti. Un mare plus este reprezentat de faptul ca autoarea nu portretizeaza personajele negative ca fiind in intregime malefice. In ciuda actiunilor indezirabile, intelegi perfect motivele fiecaruia dintre ele si ajungi chiar sa simti mila pentru ele si sa iti doresti ca povestea sa se incheie intr-un mod placut si pentru acestea.

Abia astept sa descopar modul in care va fi tradusa cartea la noi. Henry are un limbaj atat de protocolar, de pretios si de afectat incat te bufneste rasul chiar in momentele in care te scoate din sarite. Sunt convinsa ca va aduna o multime de fane, intrucat reprezinta protagonistul perfect: la prima impresie intunecat,  indeajuns de ingamfat incat sa te calce usor pe nervi, manierat, sigur pe el si aproape enervant de perfect, dar tandru, protector si cu acea latura sensibila (bine ascunsa!) dupa care ofteaza aproape toate cititoarele, atunci cand ajungi sa il cunosti mai bine. In plus, are cateva replici care te topesc de-a dreptul. Mi-am dat seama ca de cativa ani nu mai citisem o carte care sa ma faca sa ma indragostesc de protagonist. Desigur, mi-au placut mai multe personaje masculine de-a lungul timpului, dar cred ca ultima mea iubire „livreasca” a fost Sirius Black din Harry Potter, pe care l-am descoperit in urma cu mai mult de 7 ani. Si in sfarsit acum am dat din nou peste un personaj cu potential, care a urcat in topul preferintelor mele. Nu, nu pe primul loc, pentru ca de acolo nu va cobori Sirius prea curand, dar destul de aproape 😀

Bile albe:

– Mi-a placut mult imaginea lumii de dincolo, felul in care autoarea a ales sa descrie locul in care toti cei care mor urmeaza sa isi petreaca vesnicia. Ofera o explicatie foarte simpla si in acelasi timp inedinta de a lamuri raiul si iadul, iar peisajele pe care le schiteaza iau nastere chiar in fata ochilor tai, cu toate ca descrierile nu sunt atat de amanuntite incat sa ajunga sa te plictiseasca.

Bile negre:

– Probabil multe persoane vor critica aspru comportamentul rece al lui Henry. Totusi, daca treci peste primele impresii si incerci sa privesti mai in profunzime, observi ca de fapt purtarea sa are motive intemeiate. Iar asta ar fi trebuit sa vada si Kate, in ciuda primului instinct de a se revolta si de a-i cere explicatii. Cu toate ca primeste cele mai bune sfaturi de la cei din jur, Kate se incapataneaza sa ii ceara prea mult lui Henry. Prea mult, prea repede si intr-un mod prea agresiv. La un moment dat am avut senzatia ca in sfarsit a inteles si ca atitudinea ei se va schimba, pentru ca dintr-o data, sa aiba o noua izbucnire. Intr-adevar, pana la final comportamentul ei a dat roade, dar asta nu mi-a schimbat parerea pe care mi-am format-o de-a lungul romanului vis-a-vis de modul in care interactioneaza cu Henry.

Mai jos puteti viziona si trailerul cartii (si nu, Henry NU arata asa! :D)

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

The Goddess Test (seria Goddess Test, volumul 1) – Aimee Carter

The Goddess Hunt (seria Goddess Test, volum satelit) – Aimee Carter