Posted in Ally Condie

Legaminte (seria Legaminte, volumul 1) – Ally Condie

Disponibil la: Litera

Colectia: Ficțiune pentru copii și tineri

Numar pagini: 320

 

 

Sinopsis:

In lumea in care traieste Cassia, nimic nu este lasat la voia intamplarii. Cineva – Societatea – hotaraste pentru toti: ce sa manance, cu ce sa se imbrace, cu cine sa se casatoreasca sau unde sa lucreze. Cand Cassia afla ca cel mai bun prieten al ei ii va fi Pereche, considera aceasta alegere perfecta. Nu pentru mult timp insa, caci imaginea care-i apare pentru o fractiune de secunda pe microcardul ce contine date despre Perechea ei apartine unui alt baiat… Viata ei de pana acum, atat de atent randuita, este complet data peste cap, iar consecintele actiunilor ei nu se lasa mult asteptate.

Legaminte este prima carte dintr-o trilogie despre riscurile asumate in numele iubirii, despre prietenie, speranta si curaj.

 „O poveste de dragoste distopica, scrisa de un suflet de poet… In sfarsit, o minunata lume noua de care fanii seriilor Amurg sau Jocurile foamei o vor adopta ca fiind a lor.”  Kami Garcia si Margaret Stohl, autoarele romanului Cronicile Casterilor

Roman publicat in 31 de țari!

Parerea mea:

Mi-as fi dorit sa incep sa scriu recenzia chiar din momentul in care am terminat cartea, dar din pacate a trebuit sa mai astept cateva zile pana am reusit sa am o zi mai libera. Desi romanul lui Ally Condie nu este extrem de inovativ si poate nici la fel de incarcat de momente tensionate ca alte romane distopice, mi-a placut la fel de mult ca ultimele carti citite, ce trateaza subiectul unei lumi din viitor.

Cartea se axeaza mai mult pe o tensiune interioara crescanda, pe distrugerea unor valori si a unor conceptii pana atunci de nestramutat. Ceea ce mi s-a parut comun  in toate romanele postapocaliptice aparute in ultima vreme este lipsa de libertate, controlul total asupra populatiei de catre un grup restrans de oameni care reprezinta conducerea societatilor. Aceeasi idee se regaseste si in Legaminte. Oamenii primesc fragmente de viata, au acces doar la o mica parte a vietii lor. In acest caz, conducatorii lumii in care traieste Cassia – „Societatea” – decid aproape tot ce tine de fiecare persoana. Imbracamintea este standard pentru toata lumea, mancarea le este trimisa oamenilor la ore fixe, meniul fiind personalizat in functie de necesitatile fiecarui organism, permisiunea de a face sport este si ea atent monitorizata, programul tuturor este extrem de organizat, aproape fara nici o secunda libera, timpul in care poti avea copii este limitat, iar viata ti se incheie exact la varsta de 80 de ani. Si mai mult, fiecare persoana este cuplata cu o alta, in functie de potrivirea dintre acestia, de caracteristicile fizice si psihice si de prognozele facute de Societate in functie de actiunile de pana atunci. Scopul este o lume perfecta in care fiecare individ este unul perfect sanatos, o lume in care fiecare persoana are locul ei dinainte stabilit in societate, cu jobul perfect, familia perfecta, viata perfecta.

Pentru Cassia, protagonista romanului, acest tip de organizare este unul normal. Pana cand detecteaza o greseala a Societatii care incepe sa ii rastoarne intreaga lume. Bucuria datorata faptului ca Perechea ei este chiar cel mai bun prieten al ei, Xander, este stearsa in scurt timp, cand observa pentru o secunda pe ecran chipul unui alt baiat, Ky, si nu al Perechii sale. In ciuda faptului ca este asigurata ca a fost o greseala, Cassia incepe sa sa apropie de Ky. Pe langa faptul ca legatura lor nu este una corecta, cei doi incep sa isi impartaseasca secretele si sa se trezeasca intr-o lupta contra Societatii. Fiecare dintre cei doi protagonisti ascunde ceva si odata cu evolutia relatiei dintre ei, incep sa apara si semnele unei razvratiri impotriva conducatorilor lumii in care traiesc. Dar ceea ce ei nu stiu este ca, la fel cum partea cunoscuta a vietii lor este controlata de Societate, si secretele lor si povestea lor apartine de fapt sistemului.

Romanul nu te tine cu sufletul la gura. Dar are capacitatea de a te face sa simti mai intens decat alte carti starile prin care trec personajele, de a te pune in pielea lor, de a te intreba ce ai face tu daca ai trai intr-o astfel de lume. Incepi sa vezi odata cu eroii crapaturile acelei societati ideale. Incepi sa observi ca sub masca unui comportament exemplar se ascund zeci de greseli, exceptii, secrete si tendinte de razvratire. Tonul rece, aproape distant al romanului accentueaza in mod ciudat empatia fata de personaje, chiar mai mult decat ar fi facut-o o abordare mai calduroasa, mai implicata. Iar finalul este departe de ceea ce ai astepta. Aproape ca nici macar nu este un final, ci un fragment care promite o continuare cu totul diferita. Sunt aproape sigura ca volumul al doilea va aduce o multime de schimbari, rasturnari de situatii si un ritm mult mai accelerat.

Bile albe:

– Ceea ce mi s-a parut interesant este faptul ca lumea in care traieste Cassia este una inca in schimbare. Daca in alte romane am citit despre societati finalizate, in care fiecare lucru este bine stabilit de la inceput pana la sfarsit, in Legaminte rezultatul final nu este inca in totalitate complet. Inca apar reguli noi, inca au loc schimbari de directie, inca se fac experimente, iar distanta temporala fata de prezentul in care traim noi nu este foarte mare. Autoarea evoca momente din viata strabunicii Cassiei, care facuse parte din prima generatie de Oficiali, reprezentantii acestei noi lumi. Acest lucru te face sa te simti mai legat de povestea lui Ally Condie decat de altele care trateaza un viitor mult mai indepartat.

Bile negre:

– Desi pe mine nu m-a deranjat, unii cititori s-ar putea lovi de lipsa de actiune. Pe parcursul romanului exista mai multe momente mai tensionate, dar per ansamblu, ritmul este unul temperat, iar finalul nu aduce ceea ce ai putea spera. Contrastul cu alte carti noi este cu atat mai mare cu cat in majoritatea acestora sfarsitul fiecarui volum este de obicei exploziv, aducand rasturnari de situatii majore.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Eve (seria Eve, volumul 1) – Anna Carey

Uratii (seria Uratii, volumul 1) – Scott Westerfeld

Posted in L.J.Smith

Captiva (seria Cercul Secret, volumul 2) – L.J.Smith

Disponibil la: Grupul Editorial Corint

Colectia: CORINTeens 

Traducerea: Adrian Deliu 

Numar pagini:256

 

Sinopsis:

O fascinanta poveste despre iubire,mistere intunecate si puteri supranaturale de la autoarea seriei de bestselleruri Jurnalele Vampirilor – L.J. SMITH

Lupta dintre bine si rau continua…Ademenita in cel mai popular grup cu putinta, Cassie e fascinata de puterea – pe cat de atragatoare, pe atat de periculoasa – pe care tocmai si-a descoperit-o. Cand este pusa in situatia de a alege sa foloseasca forta misterioasa a sabatului fie in slujba binelui, fie a raului, Cassie ii cere ajutorul unuia dintre prietenii lor, Adam, si devine captiva unei iubiri pline de primejdii. Vrajita de promisiunea de a obtine dragostea cu ajutorul magiei, Cassie ii fura inima lui Adam si strica fragilul echilibru al puterii, provocand un uragan de furie pe care nimeni nu-l prevazuse. Va supravietui Cercul secret? Sau lupta crancena in care sunt implicate fortele binelui, raului si iubirii ii va mistui pe toti?

Parerea mea:

Am inceput volumul doi al seriei Cercul Secret imediat dupa ce am inchis primul roman. Finalul acestuia te lasa cu sentimentul de curiozitate la cote maxime, cel putin fata de un aspect al povestii, asa ca nu puteam sa ma abtin sa nu devorez continuarea. Pe tot parcursul cartii, Cassie este prizoniera jocului lui Faye. In plus, in ciuda juramantului conform caruia va sta departe de Adam, protagonista nu se abtine sa nu o tradeze din nou pe Diana. Iar tradarea ei nu se limiteaza la un singur aspect, ci se extinde pe toate planurile, pentru ca la sfarsit sa ii dea lovitura finala.

Pe langa expunerea dilemelor in care se zbate Cassie, povestea evolueaza si in planul supranatural. Cum Cercul a eliberat o parte a energiei negative stocata in craniul de cristal, iar apoi au decis sa incerce sa contacteze spiritul lui Jack cel Negru, au de infruntat apoi furia acestuia si se trezesc prinsi intr-un joc cu reguli pe care nu le-au invatat. Unul dintre cele mai interesante aspecte ale povestii este faptul ca eroina isi da seama ca intre ea si energia malefica exista o legatura directa si ca ea reprezinta tinta acestuia in momentele in care Cercul interactioneaza cu craniul de cristal sau cu spiritul lui John cel Negru.

Evolutia povestii catre finalul romanului ia o intorsatura total neasteptata. Atacul indirect asupra lui Cassie este unul dintre lucrurile pe care nu le-ai fi anticipat, iar consecintele acestuia aduc o umbra asupra povestii prin iesirea unui personaj care ar fi putut sa aduca mai multe lamuriri povestii si ar fi putut probabil sa ofere si o mana de ajutor in combaterea maleficului John. Dar povestea pe care o relateaza bunica lui Cassie dupa atac este probabil cel mai influent episod al romanului. Reuseste in acelasi timp sa ofere cateva lamuriri cu privire la istoria familiilor membrilor Cercului  si de asemenea, sa lanseze o multime de intrebari si supozitii cu privire la viitor.

Bile albe:

– Autoarea introduce rand pe rand in poveste o serie de indicii care in final se aduna intr-o poveste sinistra legata de maleficul John cel Negru. Mi-a placut labirintul de detalii creat de ea pe parcursul cartii si faptul cum uneori acestea ajung sa iti macine curiozitatea, iar altele trec aproape neobservate, pentru ca la sfarsitul cartii sa intelegi in sfarsit tot misterul.

Bile negre:

– Am fost tot mai dezamagita de Cassie si de Adam. Inteleg nevoia introducerii unei povesti de iubire presarata de obstacole, dar modul in care a construit autoarea aceasta relatie nu mi se pare deloc unul corect. Mai ales luand in considerare faptul ca romanul este unul pentru adolescenti, acesta induce ideea ca atata timp cat iubesti sau ti se pare ca iubesti, este perfect in regula sa iti tradezi prietenii, sa furi iubitul altei fete, sa incalci toate regulile.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Ritualul (seria Cercul Secret, volumul 1) – L.J.Smith

Puterea (seria Cercul secret, volumul 3) – L.J.Smith

Posted in L.J.Smith

Ritualul (seria Cercul Secret, volumul 1) – L.J.Smith

Disponibil la: Grupul Editorial Corint

Colectia: CORINTeens 

Traducerea: Adrian Deliu 

Numar pagini: 288

 

Sinopsis:

Puterea cercului a ademenit-o acasa…

Fortata sa se mute din insorita Californie in mohoratul orasel New Salem, Cassie tanjeste la inceput dupa vechea ei viata. Cu timpul, se simte ciudat de legata de un grup de adolescenti care face legea in scoala ei. Initiata in sabatul vrajitoarelor, care stapaneste acolo de secole, este atrasa in Cercul secret si are parte de o aventura naucitoare si terifianta. Dar atunci cand se indragosteste de misteriosul Adam, Cassie are de facut o alegere dificila: sa foloseasca sau nu fortele intunecate pentru a-si atinge scopul? O singura miscare gresita ar putea insemna sfarsitul!

O fascinanta poveste despre iubire, mistere intunecate si puteri supranaturale de la autoarea seriei de bestselleruri Jurnalele Vampirilor L.J. SMITH.

Parerea mea:

Inainte sa incep recenzia propriu-zisa a primului volum din seria Cercul Secret trebuie sa mentionez faptul ca urmaresc serialul, dar nu este unul dintre preferatele mele. In plus, exista o serie de deosebiri majore intre serial si carte, asa ca m-am straduit sa ma distantez de ideile pe care le aveam deja in minte.

La o prima vedere, Cassie, protagonista seriei este o adolescenta obisnuita, care afla de la mama ei in vacanta de vara ca urmeaza sa se mute in alt oras, unde locuieste bunica ei. Chiar inainte de a pleca spre noua casa, intalneste insa un baiat care o vrajeste..aproape la propriu. Odata ajunsa in noua scoala, afla despre existenta unui Club exclusivist format din cativa elevi si are parte de o saptamana de iad din cauza catorva membre a Clubului. Este salvata apoi de o alta eleva de care s-a simtit atrasa inca de la mutarea in oras si afla cu surprindere ca si aceasta este o membra a aceluiasi Club misterios. Iar de aici si pana la afla ca membrii Clubului sunt vrajitori si ca ea insasi are aceleasi abilitati paranormale, nu mai este decat un pas.

Cartea este scrisa intr-un stil captivant, care te absoarbe de la primele pagini. Dar in acelasi timp, isi pastreaza o nuanta usurica, astfel incat ar putea fi incadrata in categoria cartilor pentru copii sau adolescenti. Exista o multime de aspecte negative care ar putea parea absurde, enervante sau exagerate, dar daca le privesti prin ochii unui adolescent, devin destul de usor de acceptat.  O multime de alegeri si ganduri ale protagonistei sunt gresite intr-un mod atat de evident, incat devine destul de dificil sa nu ai o atitudine negativa fata de aceasta. Diana si Faye mi se pare ca influenteaza intreaga poveste mult mai mult decat o face Cassie. In plus, fiecare dintre acestea reprezinta in mod metaforic binele si raul, in timp ce Cassie are o dualitate care nu o pune deloc intr-o lumina pozitiva. Intr-un fel, Faye este chiar mai usor de acceptat decat Cassie, pentru ca cel putin prima are de la inceput o pozitie pe care si-o pastreaza. Chiar daca este in mare parte un personaj negativ, Faye isi expune de la inceput dorintele si gandurile si stii la ce sa te astepti de la ea. Cassie in schimb oscileaza intre bine si rau si chiar daca santajul lui Faye este ceea ce ii inrautateste comportamentul, nu are scuza. Insistenta cu care se leaga de atractia pentru Adam in detrimentul prieteniei cu Diana sunt primele si poate cele mai clare semne ca nu este genul de eroina ireprosabila.

Actiunea creste in intensitate odata cu inaintarea in poveste, pentru ca finalul sa te lase avid dupa continuare. Odata cu intrarea lui Cassie in Cerc, incep sa aiba loc si o serie de evenimente nefericite, declansate de descoperirea unui artefact incarcat de magie intunecata. In acelasi timp, Cassie ajunge sa fie o jucarie in mainile lui Faye, iar cand aceasta isi doreste chiar obiectul magic, nu se prevede un viitor prea linistit pentru nici unul din membrii Cercului.

Bile albe:

– Ceea ce mi-a placut mult este modul in care autoarea a conturat personajele. Pe masura ce inaintezi in poveste, ajungi sa ai o imagine extrem de clara a fiecarui membru al Cercului. Chiar si personajele secundare, cele care nu influenteaza prea mult mersul lucrurilor portrete complete si este remarcabil de usor sa te simti atasat de acestea.

Bile negre:

– Ca in multe alte carti citite in ultima vreme, am observat ca aproape toate intamplarile neplacute prin care trece protagonista sunt declansate chiar de aceasta. Atitudinea ei si frica reprezinta ceea ce ii atrage la inceput dispretul lui Faye si a prietenelor sale, lipsa totala de vointa si asteptarile nerealiste duc catre o poveste de dragoste imposibila si catre o tradare murdara, iar tendinta catre dualitate si un mod gresit de gandire si actiune o arunca direct in ghearele lui Faye. Absolut toate problemele ar fi putut fi evitate sau cel putin rezolvate printr-o schimbare a modului de actiune a lui Cassie.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Captiva (seria Cercul Secret, volumul 2) – L.J.Smith

Puterea (seria Cercul secret, volumul 3) – L.J.Smith

Posted in Uncategorized

Leapsa #1

Here we go…Prima leapsa de pe blogul acesta ^_^

Am primit-o de la Niahara, catre care se indreapta acum o multime de multumiri din partea mea 😀

Asadar, leapsa cu numarul 1 se numește: “Leapsa dorintelor neimplinite” si trebuie sa scrii trei dorinte pe care vrei sa ti le implinesti. Deci, in ordine aleatorie, iata cele 3 dorinte:

1. Cum nu se stie niciodata in ce mod ti se pot schimba planurile, visele, dorintele si in general lucrurile despre care presupui ca te vor face la un moment dat multumit, imi doresc sa ajung sa fiu mereu 100% fericita si implinita si sa nu existe nici o nemultumire care sa imi bruieze viitoarea mea viata roz si pufoasa de om 100% fericit si implinit.

2. Sa reusesc sa scriu cartea (de fapt cartile, dar prima e cea mai importanta) pe care o am in minte de cativa ani si pe care inca nu am reusit sa ma ambitionez sa o trec de primele 30 de pagini. Si sa ajung mai bogata si mai celebra decat J.K.  Rowling, ca tot veni vorba. Stiu ca sunt de fapt 2 dorinte in 1, dar avand in vedere ca sunt atat de legate intre ele, banuiesc ca se pot considera ca fiind una singura.

3. Si oarecum in legatura cu prima dorinta – sa pot sa fac mereu doar ceea ce imi doresc. Fara sa fiu conditionata de  aspecte materiale, de ceea ce asteapta altii de la mine, de ceea ce “trebuie” sau “e normal” sa faci, de idei preconcepute, etc.

As adauga si un “inca” in titlu, ca sa sune mai optimist: “Leapsa dorintelor neimplinite INCA”, dar asa cum am primit-o, asa o dau si mai departe catre:

Alexa700

Echipa de la The Fantasy

Sayuki

RRoxana

si oricui o mai doreste.

Posted in Paulo Coelho

Diavolul si domnisoara Prym – Paulo Coelho

Disponibil la: Humanitas

Colectia: Biblioteca Paulo Coelho

Traducerea: Pavel Cuila

Numar pagini: 184

 

Sinopsis:

O comunitate devorata de lacomie, lasitate si frica. Un om persecutat de fantomele trecutului sau dureros. O tanara femeie in cautarea fericirii. Intr-o saptamana plina de evenimente, fiecare dintre ei se va confrunta cu intrebari despre viata, moarte si putere si fiecare dintre ei va trebui sa-si aleaga propria cale. Vor alege binele sau raul? Scena acestei lupte extraordinare este indepartatul sat Viscos. Soseste un strain, purtand cu el un rucsac in care se afla un caiet si unsprezece lingouri de aur. El vine aici pentru a afla raspunsul la o intrebare care il chinuie: oamenii, in esenta, sunt buni sau rai? Intampinandu-l pe misteriosul strain, intreg satul devine complice la intriga lui sofisticata, care va marca pentru totdeauna vietile locuitorilor. In acest roman uluitor, Paulo Coelho prezinta lupta dintre lumina si intuneric din adancul fiecarui suflet si mesajul ei pentru viata noastra de zi cu zi: sa indraznim sa ne urmam visele, sa avem curajul de a fi altfel si sa ne stapanim teama care ne impiedica sa traim cu adevarat. Diavolul si domnisoara Prym este o poveste incarcata de emotie, in care integritatea fiintei umane este supusa unui test cumplit.

Parerea mea:

Nu am fost niciodata o fana infocata a cartilor lui Paulo Coehlo si nici nu am inteles mania care aparuse in urma cu cativa ani cu privire la talentul lui si cartile sale minunate. Am incercat vreo cinci dintre romanele lui, fara sa raman cu vreo parere extraordinara si fara sa imi doresc neaparat sa mai citesc alte viitoare scrieri de-ale sale. Dar Diavolul si domnisoara Prym mi-a tot aparut in cale in ultima vreme, asa ca am decis pana la urma sa citesc si romanul acesta. Iar parerea mea fata de autor a ramas neschimbata. Cartile sale sunt atat de incarcate de simbolistica incat acest lucru devine obositor, deranjant si plictisitor. Ca si cum ar fi fost mai intai gandita morala, iar apoi injghebata povestea pe langa ea, astfel incat la final, rezultatul sa fie o carte care sa te faca sa te simti extrem de profund, inteligent, incarcat de ganduri filozofice si de promisiuni fata de tine insuti si fata de viitor. Nu spun neaparat ca povestile ar fi nereusite. Nici ca te-ar da pe spate prin originalitate. Mi se par..dragute si cam atat. Dar este ca si cum aproape fiecare rand se vrea a fi important si incarcat de sens si de profunzime. Asa ca per total, cam toate romanele lui Coehlo pe care le-am citit pana acum imi dau senzatia ca au fost scrise intr-o nota fortata si artificiala. Incluzand si Diavolul si domnisoara Prym.

Nici macar nu stiu exact ce sa spun despre actiunea cartii. Nu cred ca este posibil sa fii foarte impresionat de personaje sau de poveste. Coelho trateaza mai mult dilemele morale, aspectele ce tin de sine, de suflet, de spiritual, de calea proprie, etc. Iar istorisirile sale sunt doar instrumente pentru a-si expune deci teoriile si a insufla cititorilor dorinta de autocunoastere sau de a trai cu adevarat.

In romanul Diavolul si domnisoara Prym, dilema este reprezentata de intelegerea naturii umane, de descoperirea principalei caracteristici a acesteia: este omenirea buna sau rea de fapt? Personajul care da nastere intrigii este un strain sosit intr-o localitate mica si linistita. El a experimentat deja tot ceea ce viata ii putea oferi, a profitat de toate sansele, dar in acelasi timp a si pierdut cel mai important lucru. Iar singurul mod in care crede ca isi poate vindeca ranile sufletului este sa inteleaga daca omul este prin natura sa bun sau rau. Pentru a afla raspunsul la intrebare, poposeste intr-un sat la intamplare si se foloseste de locuitorii acestuia drept instrument. Le ofera un test, o provocare uriasa, care implica teama, tentatia, curajul, nebunia, complicitatea, credinta si moralitatea fiecaruia dintre ei pentru un scop comun. Iar rasplata se traduce in asigurarea unui viitor lipsit de griji. Strainul isi face cunoscuta propunerea prin domnisoara Prym, care la randul ei are o serie de conflicte interioare separate de cele ale celorlalti locuitori ai satului.

Povestea reuseste sa te prinda oarecum, cel putin pentru a-ti demonstra daca banuielile ti se vor adeveri. Cred ca toti cititorii au banuit inca de la inceput finalul. Care final poate fi considerat unul fericit, dar care de fapt ascunde o fata a lucrurilor lipsita de demnitate. Tentatia unui viitor perfect domina orice alt sentiment, mai ales in cazul in care responsabilitatea se imparte iar vina este comuna. Omenirea nu are cum sa fie buna. Din acest punct de vedere, povestea mi se pare destul de putin plauzibila. Nu e nevoie de scenarii si teste pentru a stii sigur ca rasa umana inclina balanta catre talerul intunecat. Este de ajuns sa te uiti in trecut, in cartile de istorie, sau chiar in prezent pentru a vedea clar acest lucru. Poate ca la nivel individual, lucrurile ar sta altfel, dar privit in ansamblu, universul nostru este complet dezechilibrat. Asadar, nu este deloc surprinzator faptul ca la sfarsitul perioadei oferite de strain satului nu apare nici o victima. Dar ceea ce o salveaza pe aceasta de la sacrificiu nu este de fapt ansamblul calitatilor oamenilor. Ci teama. Frica de pedeapsa, de consecinte, de tradare, de nereusita. Faptul ca locuitorii din Viscos decid in ultimul moment sa isi crute victima nu e o dovada a bunatatii lor. Raul si-a dovedit deja superioritatea in fata binelui prin faptul ca satenii au planuit un sacrificiu, si-au dus planul pana spre final si l-au abandonat pana la urma datorita interventiei domnisoarei Prym care le-a accentuat frica.

Bile albe:

– Povestea se citeste extrem de rapid, stilul este usor, oferindu-ti senzatia ca citesti o povestioara simpla. Autorul dezvolta o serie de alte mici istorisiri pe parcursul cartii, dar aceste interventii nu afecteaza in mod negativ firul povestii principale.

Bile negre:

– Prezentarea ingerilor si a demonilor mi se pare total inutila. M-as fi asteptat la o expunere mai complexa si mai interesanta atunci cand au fost introdusi in scena, dar acestia raman pana la urma doar in roluri secundare si nu adauga povestii un plus de farmec, de mister sau de originalitate.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Eve (seria Eve, volumul 1) – Anna Carey

Cartea cimitirului – Neil Gaiman