Publicat în Richelle Mead

Sacrificiu final (seria Academia Vampirilor, volumul 6) – Richelle Mead

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Adrian Deliu

Numar pagini: 576

 

Sinopsis:

Ultimul episod cutremurator de la Academia Sf. Vladimir. Zarurile au fost aruncate.

Crima. Dragoste. Gelozie. Si sacrificiu final.

Regina a murit si lumea Moroilor nu va mai fi niciodata la fel. Pe Rose, victima unei inscenari, o asteapta o executie nedreapta – se pare ca nici chiar Dimitri nu o va mai putea salva acum… Iar Lissa este implicata intr-o lupta pe viata si pe moarte pentru tronul regal. 
Fetele se vad nevoite sa se bazeze pe dusmani si sa-i puna sub semnul intrebarii pe cei in care aveau incredere… 
Dar daca singura solutie ar fi de fapt sa jertfeasca ceea ce este mai important pentru ele? 
Sa se sacrifice una pe alta?

Parerea mea:

De fiecare data cand citesc o serie interesanta care m-a tinut cu sufletul la gura timp de mai multe zile sunt in egala masura entuziasmata si ingrozita atunci cand ajung la ultimul volum. Am vrut sa aman cat mai mult ultimul volum din Academia Vampirilor, insa pana la urma am cedat tentatiei. Se intamplasera prea multe in volumul 5, asa ca mi-a fost imposibil sa mai astept, desi stiam ca odata terminata si aceasta ultima carte voi incepe deja sa regret faptul ca povestea chiar s-a incheiat, ca nu mai am ce sa astept din partea personajelor si ca nu voi mai patrunde din nou in lumea lor.

Eram foarte pornita sa incep sa scriu cat de dezamagitor a fost finalul dintr-un anumit punct de vedere. Nici o grija, este intr-adevar un happy end, insa am fost foarte revoltata ca acest final fericit pentru Rose a insemnat de fapt – asa cum ii spune si Adrian protagonistei la un moment dat – si un numar mare de victime colaterale. In ciuda faptului ca pentru Rose, Dimitri si Lissa lucrurile se asaza cum nu se poate mai bine, viitorul celor mai multe personaje secundare este destul de intunecat. Pentru Eddie, Adrian, Jill, Sydney si chiar Robert Doru, lucrurile se anunta a fi destul de intunecate. Iar asta se intampla doar pentru ca au ajutat-o pe Rose. Totusi, inainte de a scrie recenzia aceasta, „rasfoiam” Goodreads-ul si am apucat sa citesc descrierile celor doua romane publicate deja, din seria Bloodlines. Serie ce continua aventurile moroilor si dhampirilor, chiar daca se indeparteaza destul de firul narativ din Academia Vampirilor. Si am observat ca Bloodlines pare sa se axeze exact pe intamplarile prin care trec personajele secundare mentionate mai sus. Deci pana la urma, autoarea nu lasa povestile lor in coada de peste si poate ca finalul acesta oarecum neclar are de fapt un scop bine definit.

Revenind la Sacrificiu Final. Da, romanul este perfect, exact asa cum speram sa fie. Alert, construit cu grija astfel incat fiecare amanunt sa se lege de anumite detalii din volumele anterioare, cu rasturnari de situatii si aventuri incredibile. De fiecare data cand am citit cate o serie mai lunga m-am intrebat oare cum se desfasoara procesul de creatie. Oare autorul stie de la inceput cum va evolua povestea pana la final, astfel ca reuseste sa ascunda sau sa scoata in evidenta unele detalii pe care cititorul le leaga intre ele abia la sfarsit? Sau in momentul in care scrie fiecare volum, incearca sa gaseasca in cartile anterioare anumite detalii pe care ar putea sa le transforme intr-o legatura cu ceea ce urmeaza sa se desfasoare in volumul pe care il scrie la momentul respectiv? Oricum ar fi, sunt in totalitate fascinata de abilitatea aceasta a unor autori de a crea povesti atat de complexe, in care lucruri carora abia daca le-ai dat importanta sunt de fapt exact amanuntul pe care se bazeaza una dintre intrigi sau  piesa care duce la rezolvarea misterului.

Din nou, un mare plus pentru personajele secundare. Sonya, Jill, Mihail si multi altii sunt construiti exemplar si au roluri extrem de importante in desfasurarea povestii. Rose nu ar fi reusit sa rezolve nici macar un sfert din ceea ce a rezolvat daca de-a lungul timpului nu ar fi primit constant ajutor din partea acestor personaje. Oricat de ciudat ar parea sa spun asta, mie mi-a placut de Victor Dashkov si de Robert Doru. Victor este extrem de inteligent, are o intuitie remarcabila, un stil elegant pe care si-l pastreaza in absolut orice situatie si in general, idei foarte bune pentru viitorul societatii moroilor. Din pacate, acestea sunt atinse de o nuanta de nebunie, iar Victor nu se da in laturi de la a face rau daca acesta este cel mai simplu mod pentru a-si atinge scopurile. Dar in ciuda trasaturilor malefice, nu am putut sa ma abtin sa nu il admir pentru toate calitatile. Si da, mi-a parut rau pentru modul in care se incheie povestea pentru el. Fata de Robert am avut sentimente chiar mai puternice de simpatie.   Nu il vad ca pe un personaj negativ, este doar grav afectat de efectele secundare ale spiritului si il urmeaza orbeste pe fratele sau, indiferent de ce ii cere acesta. Insa am simtit ca sub masca nebuniei se ascundea un suflet bun, dragoste pentru familie si dorinta de a face bine. Si nu cred ca merita sa fie abandonat ranit pe undeva si sa nu ii fie oferita sansa de a gasi cel putin cadavrul omului pe care l-a iubit pentru a-i aduce un ultim elogiu.

Despre personajele principale nu am prea multe de spus de data aceasta. Mi s-a parut ca autoarea incearca sa o faca pe Rose mai responsabila, mai matura si cu o gandire mai profunda. Insa parca era ceva fortat in aceasta incercare. Da, de data aceasta Rose nu prea mai actioneaza gresit, dar se inclina cam mult spre cealalta extrema. Pana la volumul acesta, era in continuare aproape la fel de exuberanta ca in primul, iar dintr-o data se transforma atat de mult. Dimitri..are parte de o revenire, insa din punctul meu de vedere, nu straluceste nici de data aceasta. Am tot asteptat sa fiu fermecata de el, insa banuiesc ca am cu totul alt gen de preferinte in materie de personaje principale. Pur si simplu ii lipseste magia, nu are nimic care sa te intrige si sa il faca  fascinant. Adrian, Christian si Lissa raman preferatii mei. Toti actioneaza in aceeasi maniera exemplara in care ne-am obisnuit, insa am avut senzatia ca ne-am bucurat mai putin de ei. Desi mare parte din intamplari se petrec la Curte si ii au pe ei ca protagonisti, cumva personalitatile nu le mai sunt la fel de bine scoase in evidenta ca in alte volume.

Mi-a placut mult increderea pe care o au personajele unele in altele. Aproape fiecare este pus la un moment dat intr-o situatie in care depinde in totalitate de cei din jur, iar modul in care isi pun practiv viata in mainile prietenilor este admirabil. In toate volumele relatiile de prietenie au avut o importanta majora, insa am simtit parca mai intens valoarea acestora in Sacrificiu final.

Dupa felul in care se incheiase volumul anterior, era evident ca acesta din urma nu avea cum sa dezamageasca. Intriga este foarte bine dezvoltata, se petrec o multime de lucruri surprinzatoare, iar misterul crimei este cel care adauga un plus de tensiune si te mentine in permanenta curios si atent, astfel incat este imposibil sa nu incerci sa descoperi vinovatul. Mi-a trecut la un moment dat prin minte numele acestuia, insa am alungat rapid ideea, convinsa ca nu este posibil asa ceva. Si pana sa realizez ca suspectul principal este prea..evident si ca descoperirea acestuia a fost prea facila, chiar impartaseam parerea personajelor cu privire la acesta. Asa ca adevarul a fost cu adevarat o surpriza.

Bile albe:

– Povestea se desfasoara pe mai multe fire narative, asa ca nici un moment nu este lipsit de adrenalina si emotii. Exista o multime de mistere ce trebuie rezolvate, iar dupa fiecare dezvaluire personajele sunt obligate sa o ia de la capat, sa treaca la urmatoarea incercare, fara sa aiba timp indeajuns pentru a se bucura de succesul obtinut sau sa isi traga sufletul. De cele mai multe ori, autoarea a construit atat de bine intrigile incat nu ai habar de ceea ce urmeaza sa se intample si esti in permanenta surprins de modul in care evolueaza lucrurile.

– Inca un lucru ce mi-a placut si pe care am uitat sa il mentionez pana acum se refera la mini rezumatele aventurilor prin care a trecut eroina, rezumate pe care autoarea le introduce in primele pagini din fiecare volum. Asadar, cei care isi cumpara seria in editie de chiosc si trebuie sa astepte una sau doua saptamani intre acestea, nu trebuie sa isi faca nici o grija ca ar exista sanse sa uite ceva important.

Bile negre:

– Din momentul in care Rose trece printr-un ultim moment extrem de dificil si pana cand depaseste acest obstacol, la Curte se intampla o multime de lucruri importante. Acestea ii sunt rezumate protagonistei de catre cei din jur, insa mi-ar fi placut ca relatarea sa fi fost mai ampla, sa dezvolte mai mult tensiunile care au existat cu siguranta, luptele interne si triumful final. Asa, am avut cumva senzatia unei incheieri grabite, ca si cum autoarea ar fi incercat sa ajunga cat mai repede la acel „Si au trait fericiti pana la adanci batraneti, etc, etc…”

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Juramant de sange (Academia Vampirilor, volumul 4) – Richelle Mead

Limitele spiritului (Academia Vampirilor, volumul 5) – Richelle Mead

Reclame