Publicat în Aimee Carter

The Goddess Inheritance (seria Goddess Test, volumul 3) – Aimee Carter

The Goddess Inheritance (seria Goddess Test, volumul 3) - Aimee CarterThe Goddess Inheritance

seria Goddess Test, volumul 3

Aimee Carter

Numar pagini: 283

 

Sinopsis:

Iubire sau viata.

Henry sau copilul lor.

Sfarsitul familiei ei sau sfarsitul intregii lumi.

Kate trebuie sa aleaga.

De-a lungul celor noua luni de captivitate, Kate Winters a supravietuit unei zeite geloase, unui titan razbunator si unei sarcini pe care nu a cerut-o niciodata. Acum Regina Zeilor il vrea pe copilul ei nenascut iar Kate nu o poate opri – pana cand Cronus ii ofera un targ.

In schimbul loialitatii si devotamentului ei, Regele Titanilor va cruta omenirea si o va lasa pe Kate sa isi pastreze copilul. Insa chiar daca Kate accepta, el il va distruge pe Henry, pe mama ei si pe restul consiliului. Iar daca refuza, Cronus va distruge lumea pana cand fiecare zeu si fiecare om va fi mort.

Avand pe umeri responsabilitatea sortii tuturor celor pe care ii iubeste, Kate trebuie sa faca imposibilul: sa gaseasca o metoda prin care sa invinga cea mai puternica fiinta din univers, chiar daca asta o va costa totul.

Chiar daca o va costa propria-i eternitate.

Parerea mea:

Tinand cont de avantul pe care l-a luat literatura fantasy in ultimii ani, mare parte din povestile care se publica acum pot parea intr-o oarecare masura lipsite de originalitate si destul de putine scenarii ajung sa mai surprinda cu adevarat. Seria Goddess Test a avut inca de la inceput o intriga neasteptata, iar ultimul volum, The Goddess Inheritance a reusit sa ma tina in suspans de la primele randuri.

Romanul incepe in forta, captandu-ti atentia din start, iar in continuare nu exista aproape nici un moment de respiro. In afara de cateva banuieli destul de vagi, pe parcursul lecturii nu am avut nici cea mai mica idee despre modul in care va evolua situatia. Speram ca totul se va incheia cu bine, insa nu reuseam sa imi imaginez modul in care protagonistii vor reusi sa o scoata la capat. Kate este prinsa acum intre doua persoane pe care le iubeste la fel de mult, iar a lupta pentru una dintre ele ar putea insemna pierderea definitiva a celeilalte. In plus, presiunea viitorului razboi inevitabil apasa si ea asupra eroinei si aproape orice plan si-ar construi, este din start sortit pieirii. Nu doar viata ei si a celor dragi este in pericol, ci soarta intregii lumi atarna de un fir de ata. Si nu doar ca ea si ceilalti zei nu pot impiedica distrugerea, dar fiecare greseala pe care o fac da nastere unor dezastre si mai mari.

Protagonistii mi-au placut la fel de mult ca in volumele anterioare, in ciuda catorva greseli facute de Kate. Autoarea reuseste sa redea perfect disperarea eroinei, asa ca nu e deloc dificil sa te pui in pielea ei si sa intelegi ca in unele momente, reactiile ei, desi gresite, erau singurele posibile. Determinarea ambilor protagonisti de a apara persoanele pe care le iubesc este uimitoare, la fel ca si sacrificiile pe care sunt dispusi sa le faca pentru asta, iar devotamentul unora dintre personajele secundare este si el admirabil.

Exista momente in care autoarea reuseste sa iti transmita cititorului uimitor de clar starile si emotiile personajelor, desi nu are nevoie de mai mult de cateva cuvinte pentru asta. Un simplu sarut spune enorm, o privire exprima o gama uriasa de sentimente; dintr-o imbratisare tacuta reies mii de cuvinte nespuse. Iar toate emotiile pe care le percepi te invaluie pe nesimtite, nu iti dai seama cand ai ajuns sa simti tot ce simt personajele, nu stii cum s-a intamplat sa iti bata inima in acelasi ritm ca al personajelor. Autoarea nu foloseste cuvinte mari pentru a reusi sa te influenteze astfel, nu exista exprimari pretentioase, stilul ramane accesibil si frumos, fara sa devina extravagant sau greoi.

Unul dintre aspectele care mi-au atras atentia este faptul ca relatia dintre zei, desi a fost de-a lungul anilor afectata de minciuni, tradari sau greseli, ramane totusi una foarte stransa. Oricat de reci ar parea unii dintre ei in relatia lor cu Kate sau cu celelalte zeitati, exista momente in care  afectiunea si grija pentru membrii familiei lor strapunge masca dura pe care o poarta in mod normsl. De asemenea, mi-a placut faptul ca desi autoarea a reusit sa creioneze zeilor portrete destul de accesibile, facandu-te uneori sa uiti ca este vorba de fiinte nemuritoare, ce traiesc de la inceputul lumii si au vazut deja tot ce are de oferit aceasta, exista cateva scene in care devii brusc constient de originea, varsta si experienta uriasa a acestora. Interesant este si faptul ca autoarea respecta perceptia clasica asupra zeitatilor: desi incredibil de puternici, intelepti si martori a nenumarate generatii, epoci si schimbari, ei raman totusi umani din anumite puncte de vedere si supusi deci unor greseli omenesti. Ceea ce ii desparte uneori, ceea ce ii aduce la un pas de distrugere sunt exact aceste slabiciuni pe care le au in comun cu omenirea, in ciuda faptului ca intre ei si aceasta exista diferente uriase.

Ma bucur mult ca seria va fi publicata si in Romania, pentru ca este cu adevarat desavarsita. Pornind de la ideile originale, la modul atent si complex in care sunt dezvoltate intrigile, actiunea alerta si pana la portretele personajelor,  fiecare aspect al povestii este incantator si captivant. Mai ales daca ati inceput sa va saturati de aceleasi si aceleasi scenarii si de retetele ce au devenit deja cliseice, veti fi cu adevarat fermecati de aceasta serie. Eu am citit-o cu entuziasm maxim si fiecare volum de pana acum m-a surprins in mod placut. Iar The Goddess Inheritance este o incheiere care intrece orice asteptari!

Bile albe:

– Scenariul surprinzator de la inceput pana la final, atentia cu care sunt tratate motivatiile personajelor, fie ca este vorba despre cele pozitive sau despre cele negative si originalitatea povestii.

Bile negre:

– Nu ma pot gandi la nimic in afara de disparitia unuia dintre personajele pe care le indrageam. Insa exact acest sacrificiu a dus la incheierea unui razboi ce ar fi distrus intreaga lume, asa ca nu prea am cum sa nu accept sau sa fiu dezamagita de pierderea acelui personaj.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

The Goddess Test (seria Goddess Test, volumul 1) – Aimee Carter

Goddess Interrupted (seria Goddess Test, volumul 2) – Aimee Carter

Reclame
Publicat în Aimee Carter

Goddess Interrupted (seria Goddess Test, volumul 2) – Aimee Carter

Goddess Interrupted

seria Goddess Test, volumul 2

Aimee Carter

Numar pagini: 296

 

Sinopsis:

Kate Winters has won immortality. But if she wants a life with Henry in the Underworld, she’ll have to fight for it.
Becoming immortal wasn’t supposed to be the easy part. Though Kate is about to be crowned Queen of the Underworld, she’s as isolated as ever. And despite her growing love for Henry, ruler of the Underworld, he’s becoming ever more distant and secretive. Then, in the midst of Kate’s coronation, Henry is abducted by the only being powerful enough to kill him: the King of the Titans. 
As the other gods prepare for a war that could end them all, it is up to Kate to save Henry from the depths of Tartarus. But in order to navigate the endless caverns of the Underworld, Kate must enlist the help of the one person who is the greatest threat to her future. 
Henry’s first wife, Persephone.

Parerea mea:

Uff, inca o serie grozava la care trebuie sa astept pana in 2013 continuarea! Recunosc ca seria Goddess Test mi-a placut tot mai mult pe masura ce am parcurs-o. Asa cum spuneam si in recenzia primului volum, The Goddess Test, am inceput romanul cu cateva indoieli, dar dupa doar cateva pagini eram complet absorbita de poveste. Am inceput volumul 2, Goddess Interrupted, neavand habar despre ce va fi vorba. Abia dupa ce trecusem de primele capitole am cautat descrierea cartii de pe Goodreads si m-au trecut fiori doar citind acele cateva randuri. Iar cartea s-a ridicat la nivelul asteptarilor! Am avut parte de capitole emotionante, de suspans, de momente in care mi-as fi dorit sa pot intra in poveste ca sa le deschid ochii personajelor, etc. Abia acum cred ca am ajuns sa ma bucur cu adevarat ca seria lui Aimee Carter va ajunge si pe rafturile din Romania, deoarece ard de nerabdare sa vad reactiile cititorilor.

Romanul incepe cu intoarcerea lui Kate in Eden, unde urmeaza sa fie incoronata drept regina a lumii de dincolo, pentru a putea domni alaturi de Henry (Hades). Dar revederea nu decurge asa cum se astepta. Doar cateva persoane dragi o asteapta, Henry este de negasit, iar atunci cand apare este din nou zeul rece si distant pe care l-a cunoscut la inceputul aventurii ei „divine” si nu barbatul tandru de care s-a despartit cu greu pentru a pleca in vacanta, cu doar cateva luni inainte. Printre picaturi, Kate afla dupa ceva timp motivul pentru care toti cei din jur se poarta ciudat: ca urmare a reusitei lui Kate, Calliope (Hera) planuieste o razbunare crunta impotriva tuturor si a reusit sa il elibereze partial pe cel mai puternic dintre Titani. Iar Titanii sunt singurele fiinte care pot ucide un zeu. Si Chronos are toate motivele sa isi doreasca sa ii vada pe zei disparuti pe vecie. Pe langa acest pericol care pune intreaga lume in primejdie, Kate trebuie sa se lupte si cu indiferenta lui Henry, cu obsesia Calliopei de a o ucide si trebuie sa ii ceara ajutorul singurei persoane pe care spera sa nu fie nevoita vreodata sa o intalneasca: fosta sotie a lui Henry.

Romanul te tine in suspans de la un capat pana la celalalt. Singurele momente de respiro sunt cele in care Kate, Ava si James pleaca in cautarea Persefonei, dar si atunci avem parte de cateva evenimente incarcate de tensiune. Per ansamblu, ai senzatia ca autoarea a jonglat pur si simplu cu sentimentele cititorilor: esti purtat dintr-o zona in alta, iti schimbi perspectiva asupra lucrurilor de la o pagina la alta, iar sentimentele pentru personajele principale ti se modifica la fel de des. Intr-un moment simti ca intelegi fiecare gest si fiecare cuvant al unuia dintre personaje, pentru ca in secunda urmatoare sa te scoata din sarite cu incapatanarea si fixatiile sale. In plus, de cateva ori chiar nu mai ai deloc siguranta ca lucrurile s-ar putea incheia cu bine. Si daca primul volum si volumul satelit se incheiau intr-o maniera linistita, care te lasa cu zambetul pe buze, volumul 2 aduce un final socant, nu doar cu unul, ci cu doua aspecte care te lasa mut de uimire.

Ajungi sa te atasezi tot mai mult de personaje, nu doar de cele principale, ci si de cele secundare si descoperi ca le simpatizezi chiar si de cele pe care te-ai fi asteptat sa le dispretuiesti. Un mare plus este reprezentat de faptul ca autoarea nu portretizeaza personajele negative ca fiind in intregime malefice. In ciuda actiunilor indezirabile, intelegi perfect motivele fiecaruia dintre ele si ajungi chiar sa simti mila pentru ele si sa iti doresti ca povestea sa se incheie intr-un mod placut si pentru acestea.

Abia astept sa descopar modul in care va fi tradusa cartea la noi. Henry are un limbaj atat de protocolar, de pretios si de afectat incat te bufneste rasul chiar in momentele in care te scoate din sarite. Sunt convinsa ca va aduna o multime de fane, intrucat reprezinta protagonistul perfect: la prima impresie intunecat,  indeajuns de ingamfat incat sa te calce usor pe nervi, manierat, sigur pe el si aproape enervant de perfect, dar tandru, protector si cu acea latura sensibila (bine ascunsa!) dupa care ofteaza aproape toate cititoarele, atunci cand ajungi sa il cunosti mai bine. In plus, are cateva replici care te topesc de-a dreptul. Mi-am dat seama ca de cativa ani nu mai citisem o carte care sa ma faca sa ma indragostesc de protagonist. Desigur, mi-au placut mai multe personaje masculine de-a lungul timpului, dar cred ca ultima mea iubire „livreasca” a fost Sirius Black din Harry Potter, pe care l-am descoperit in urma cu mai mult de 7 ani. Si in sfarsit acum am dat din nou peste un personaj cu potential, care a urcat in topul preferintelor mele. Nu, nu pe primul loc, pentru ca de acolo nu va cobori Sirius prea curand, dar destul de aproape 😀

Bile albe:

– Mi-a placut mult imaginea lumii de dincolo, felul in care autoarea a ales sa descrie locul in care toti cei care mor urmeaza sa isi petreaca vesnicia. Ofera o explicatie foarte simpla si in acelasi timp inedinta de a lamuri raiul si iadul, iar peisajele pe care le schiteaza iau nastere chiar in fata ochilor tai, cu toate ca descrierile nu sunt atat de amanuntite incat sa ajunga sa te plictiseasca.

Bile negre:

– Probabil multe persoane vor critica aspru comportamentul rece al lui Henry. Totusi, daca treci peste primele impresii si incerci sa privesti mai in profunzime, observi ca de fapt purtarea sa are motive intemeiate. Iar asta ar fi trebuit sa vada si Kate, in ciuda primului instinct de a se revolta si de a-i cere explicatii. Cu toate ca primeste cele mai bune sfaturi de la cei din jur, Kate se incapataneaza sa ii ceara prea mult lui Henry. Prea mult, prea repede si intr-un mod prea agresiv. La un moment dat am avut senzatia ca in sfarsit a inteles si ca atitudinea ei se va schimba, pentru ca dintr-o data, sa aiba o noua izbucnire. Intr-adevar, pana la final comportamentul ei a dat roade, dar asta nu mi-a schimbat parerea pe care mi-am format-o de-a lungul romanului vis-a-vis de modul in care interactioneaza cu Henry.

Mai jos puteti viziona si trailerul cartii (si nu, Henry NU arata asa! :D)

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

The Goddess Test (seria Goddess Test, volumul 1) – Aimee Carter

The Goddess Hunt (seria Goddess Test, volum satelit) – Aimee Carter

Publicat în Aimee Carter

The Goddess Hunt (seria Goddess Test, volum satelit) – Aimee Carter

The Goddess Hunt

seria Goddess Test, volum satelit

Aimee Carter

Numar pagini: 92

 

Sinopsis:

A vacation in Greece sounds like the perfect way for Kate Winters to spend her first sabbatical away from the Underworld…until she gets caught up in an immortal feud going back millennia. Castor and Pollux have been on the run from Zeus and Hades’ wrath for centuries, hiding from the gods who hunt them. The last person they trust is Kate, the new Queen of the Underworld. Nevertheless, she is determined to help their cause. But when it comes to dealing with immortals, Kate still has a lot to learn…

Parerea mea:

De cele mai multe ori, volumele satelit ale seriilor sunt dragute, completeaza in mod placut romanele principale si constituie, bineinteles, un nou motiv de bucurie pentru cititori, dar nu aduc cu adevarat o poveste care sa te dea pe spate sau te impresioneze foarte tare. De data aceasta, primul volum satelit al seriei Goddess Test (da, in afara de acesta, va mai fi inca un volum satelit, pe langa cele 3 volume normale :D) vine cu o poveste noua, la fel de interesanta ca si intrigile din principalele volume. Nu am simtit deloc ca as citi doar o istorioara banala, mai ales ca The Goddess Hunt te introduce si mai adanc in trecutul zeilor, in luptele dintre ei, in miturile secundare, mai putin cunoscute si in culisele intunecate ale lumii olimpienilor.

Imaginea zeilor pe care o descoperi in acest volum este fara indoiala mult mai apropiata de cea pe care ne-o amintim din serialele copilariei, din Legendele Olimpului, din lectiile de istorie din clasele primare si din alte povesti care tratau subiectul zeitatilor in diferite zone ale lumii. In volumul 1 al seriei, The Goddess Test, imaginea majoritatii zeilor era oarecum neclara, portretele lor fiind destul de vag schitate. Pe cei mai multi dintre cei 14 zei principali i-am cunoscut intr-un singur ansamblu de intamplari si i-am perceput mai mult ca oameni decat, ca entitati divine, iar autoarea ne-a expus in detaliu doar personalitatile catorva dintre ei. In The Goddess Hunt in schimb, ne apropiem mai mult de unele personaje, iar imaginea pe care o descoperim nu este chiar flatanta. Regasim defectele reliefate in vechile legende, aflam ca nu de putine ori oamenii erau cei care sufereau din cauza mofturilor si a mandriei zeitatilor, vedem ca dreptatea si legile se mulau pe dorintele si orgoliul lor. Asa cum subliniaza si James la un moment dat: deciziile luate de intreg consiliul zeilor erau de cele mai multe ori corecte. Dar hotararile luate independent se traduceau de obicei prin suferinta oamenilor, prin nedreptati, prin decizii viclene, pedepse nemeritate si alegeri perfide.

Mitul fratilor gemeni Castor si Pollux este modul prin care autoarea introduce aceste aspecte in cartea sa, oferind o viziune noua asupra intamplarilor petrecute cu mii de ani in urma. Inca un fapt ce trebuie mentionat este diferenta dintre ceea ce s-a intamplat de fapt si ceea ce a trecut testul timpului, modul in care oamenii prefera sa modifice istoria pentru a putea explica anumite evenimente, pentru a putea transforma trecutul intr-o pilda si pentru a extrage o morala din orice.

Trecand mai departe, peste partile mai profunde ale romanului si peste ceea ce poti citi printre randuri, povestea este antrenanta, prezinta lucrurile atat din perspectiva lui Kate, cat si din cea a lui Henry si reuseste sa te tina in suspans in ciuda numarului restrans de pagini. Avand in vedere ca volumul 2 al seriei, Goddess Interrupted, va prezenta continuarea povestii lui Kate abia din momentul in care se reintoarce in Eden, aceasta povestire care acopera perioada in care a stat departe de Henry, de mama ei si de rolul de zeita este completarea perfecta a seriei.

Bile albe:

– Aducerea mitului lui Castor si Pollux in atentia cititorilor este inca o surpriza placuta. Te face sa iti doresti sa recitesti Legendele Olimpului sau alte lecturi asemanatoare pentru a-ti aminti toate detaliile despre zeii din Olimp, ofera o perspectiva si mai larga asupra faptelor si obiceiurilor acestora si iti reaminteste ca in afara de binecunoscutii Zeus, Hera, Afrodita, Ares si alti cativa, miturile grecesti au o multime de personaje secundare cu povesti la fel de interesante.

Bile negre:

– Din nou aflam ca aventurile prin care trece Kate au fost intr-o oarecare masura planificate. Tot pentru binele ei. Nu cred ca este neaparat ceva foarte rau, mai ales ca intr-adevar, intentia este onorabila, dar reactia protagonistei este prea relaxata, avand in vedere ca tocmai trecuse de socul noilor descoperiri si reusise sa obtina promisiuni ca nu i se va mai ascunde vreodata adevarul.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Ritualul (seria Cercul Secret, volumul 1) – L.J.Smith

Camera blestemata (seria Jocul Lupoaicelor, volumul 1) – Mireille Calmel

Publicat în Aimee Carter

The Goddess Test (seria Goddess Test, volumul 1) – Aimee Carter

Disponibil la: Leda Books

(in curand)

Colectia: Fantasy Leda

Numar pagini: 293

 

Sinopsis:

Toate fetele care au trecut prin incercarea asta nu au avut sorti de izbanda.
Acum este randul lui Kate.

Kate si mama ei au fost intotdeauna foarte apropiate – acum insa aceasta este pe moarte. Iar ultima sa dorinta este sa se mute inapoi in casa in care a copliarit. Asa incat Kate va trebui sa mearga la o noua scoala, sa se adapteze la o viata fara nimeni apropiat din familie in jur si sa se obisnuiasca cu gandul ca mama ei s-ar putea sa nu supravietuiasca toamnei.

Dar Kate il intalneste pe Henry. Brunet.  Misterios. Fascinant.  Acesta pretinde ca ar fi Hades, zeul imparatiei subpamantene  – iar daca ea va accepta targul pe care i-l propune, el o va tine pe mama ei in viata, timp in care Kate va trebui sa treaca prin sapte incercari. Kate este convinsa ca Henry este nebun – dar in clipa in care il vede readucand o fata la viata totul este pus sub semnul intrebarii. Acum salavarea mamei ei pare o idee posibila, chiar daca nebuneasca. Daca va reusi, va deveni viitoarea mireasa a lui Henry … si zeita. Daca da gres…

“O reinterpretare originala a miturilor grecesti adauga stralucire acestei povesti romantice.”  – Cassandra Clare, autoarea seriilor Instrumente mortale si Dispozitive infernale.

Parerea mea:

Seria Goddess Test imi atrasese atentia de ceva timp, deoarece parea a fi o poveste fantasy care iese din zona deja arhicunoscuta a vampirilor, varcolacilor si a altor creaturi similare. Apoi, am zarit pe undeva o informatie conform careia romanele lui Aimee Carter ar fi pentru publicul foarte tanar, mai mult pentru copii decat young adult, iar entuziasmul meu s-a mai diminuat. Regret acum ca nu am verificat informatia, deoarece a fost in totalitate falsa si din aceasta cauza am citit cu intarziere aceasta carte grozava. Am inceput romanul cu aceleasi indoieli, gandindu-ma ca probabil nu o sa imi placa foarte mult, dar la scurt timp dupa aceea eram total cucerita.

Cartea este foarte reusita, imbinand cu succes miturile zeilor olimpieni cu o poveste de dragoste moderna, iar grija pentru detalii a autoarei se observa cu usurinta. Ideea zeilor antici ce traiesc in prezent atata timp cat cineva crede inca in ei nu este noua (Neil Gaiman – Zei Americani, Marie Phillips – Zeii pusi pe rele, etc), dar ramane totusi destul de originala si neexploatata prea mult. Asa ca este imposibil sa nu iti trezeasca curiozitatea si sa nu fi tentat sa citesti seria lui Aimee Carter.

Cred ca este pentru prima data cand mi se pare ca sinopsisul unei carti nu spune aproape nimic din poveste. Intr-adevar, nici nu induce in eroare in vreun fel, dar nu sugereaza nici pe departe povestea uimitoare pe care o vei descoperi intre paginile cartii. Lucrurile decurg asa cum sunt prezentate in descriere in primul sfert al romanului, dar in continuare ai parte de emotii noi la fiecare cateva pagini. Chiar si dupa ce afli care sunt testele pe care va trebui sa le treaca protagonista, tot nu ai cum sa banuiesti in ce anume vor consta, care sunt momentele decisive. The Goddess Test te va duce cu siguranta cu gandul la povestile cu printese din copilarie. Au existat momente in care mi-am amintit diferite aspecte din Frumoasa si Bestia, din Cenusareasa sau din alte povesti, aspecte pe care le-am regasit partial in acest roman. Este ca si cum cartea s-ar fi nascut din toate povestile copilariei, din miturile grecesti si din trasaturile genului fantasy si ar fi luat ce este mai bun din fiecare, pentru ca rezultatul sa fie cu adevarat impecabil. Personajele au o imagine extrem de realista, cu parti bune si rele, sunt echilibrate si nu actioneaza deloc exagerat. Cred ca acesta este unul dintre secretele cartii: totul se desfasoara intr-un mod realist, in ciuda faptului ca povestea este una fantasy. Nimic nu pare deplasat, nu exista nici un pasaj care sa ti se para neplauzibil, nici un gest care sa nu para normal, firesc.

Ultimele capitole te lasa fara cuvinte! Iti dai seama ca ai avut totul in fata ta dar nu ai reusit sa vezi adevarul. Incepi sa intelegi fiecare aspect pe care in momentul in care l-ai citit nu l-ai priceput sau ti s-a parut ca fusese lasat in aer, descoperi motivatiile fiecarui personaj, observi cum se leaga toate verigile intre ele, dar in acelasi timp, ti se nasc in minte zeci de intrebari: cum a fost posibil, ce se intampla de fapt, ce a fost adevarat si ce a fost minciuna, cat din ceea ce a trait Kate a fost planificat dinainte de a se naste..Din fericire, The Goddess Test nu este una dintre cartile care sa te lase sa arzi de nerabdare pana la urmatorul volum. Se incheie intr-un mod frumos, ce promite o continuare la fel de interesanta, dar nu te face sa innebunesti de nerabdare. Te determina sa iti doresti sa afli modul in care va evolua acum povestea lui Kate, in noua ipostaza, sa descoperi mai multe despre personajele secundare si esti intrigat de aventurile prin care ar putea fi nevoita protagonista sa treaca din nou, dar in acelasi timp, ai o senzatie de bine pe care parca ai vrea sa o prelungesti cat de cat. Recomand cartea oricui. Indiferent de genul preferat, cred ca nimeni nu ar putea spune ca nu i-a facut placere aceasta lectura. Este o imbinare desavarsita de trasaturi din mai multe genuri si ofera o perspectiva noua asupra uneia dintre cele mai cunoscute mituri.

Bile albe:

– In The Goddess test, povestea de dragoste nu este deloc obisnuita. Ambii protagonisti sunt intr-o oarecare masura constransi sa isi petreaca timpul impreuna, iar relatia care se dezvolta intre ei este mai mult de prietenie decat de iubire. Cel putin pana spre final. Mi-a placut ca autoarea nu a fortat nota si nu a folosit tema iubirii la prima vedere si ca astfel, motivele ce stau in spatele alegerilor lui Kate sunt mult mai profunde si mai veridice.

Bile negre:

– Singurul lucru care nu mi-a placut deloc a fost modul in care prietenii eroinei, Ava si James reactioneaza la povestea pe care le-o spune Kate la inceputul cartii. O accepta cu prea mare usurinta, fac presupuneri si lanseaza teorii si discutii in contradictoriu in baza unui subiect incredibil, fara sa para prea afectati de faptul ca toata povestea pare o adevarata nebunie. Spre finalul romanului primim totusi explicatia, dar cred ca ar fi fost mai potrivita o reactie diferita.

– Nimic nu te pregateste pentru dezvaluirile din final, iar odata ce le citesti, realizezi cat de multe amanunte ti-au scapat pe parcursul cartii. Pe de-o parte, este un punct forte faptul ca povestea te captiveaza destul de tare incat iti ratacesti orice gand legat de punerea cap la cap a indiciilor pe care le primesti. Dar pe de alta parte, cred ca valoarea povestii se diminueaza usor tocmai din cauza aceasta. Pierzi unele sensuri de-a lungul povestii, descoperi abia la sfarsit cate lucruri importante ai ratat si trebuie sa te intorci in cateva momente cheie pentru a le reciti si pentru a le privi de data aceasta in modul potrivit.

Update:

Mai jos gasiti si trailerul cartii:

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

When the Sea is Rising Red – Cat Hellisen

Povestile Bardului Beedle – J.K. Rowling