Publicat în Aimee Carter

Goddess Interrupted (seria Goddess Test, volumul 2) – Aimee Carter

Goddess Interrupted

seria Goddess Test, volumul 2

Aimee Carter

Numar pagini: 296

 

Sinopsis:

Kate Winters has won immortality. But if she wants a life with Henry in the Underworld, she’ll have to fight for it.
Becoming immortal wasn’t supposed to be the easy part. Though Kate is about to be crowned Queen of the Underworld, she’s as isolated as ever. And despite her growing love for Henry, ruler of the Underworld, he’s becoming ever more distant and secretive. Then, in the midst of Kate’s coronation, Henry is abducted by the only being powerful enough to kill him: the King of the Titans. 
As the other gods prepare for a war that could end them all, it is up to Kate to save Henry from the depths of Tartarus. But in order to navigate the endless caverns of the Underworld, Kate must enlist the help of the one person who is the greatest threat to her future. 
Henry’s first wife, Persephone.

Parerea mea:

Uff, inca o serie grozava la care trebuie sa astept pana in 2013 continuarea! Recunosc ca seria Goddess Test mi-a placut tot mai mult pe masura ce am parcurs-o. Asa cum spuneam si in recenzia primului volum, The Goddess Test, am inceput romanul cu cateva indoieli, dar dupa doar cateva pagini eram complet absorbita de poveste. Am inceput volumul 2, Goddess Interrupted, neavand habar despre ce va fi vorba. Abia dupa ce trecusem de primele capitole am cautat descrierea cartii de pe Goodreads si m-au trecut fiori doar citind acele cateva randuri. Iar cartea s-a ridicat la nivelul asteptarilor! Am avut parte de capitole emotionante, de suspans, de momente in care mi-as fi dorit sa pot intra in poveste ca sa le deschid ochii personajelor, etc. Abia acum cred ca am ajuns sa ma bucur cu adevarat ca seria lui Aimee Carter va ajunge si pe rafturile din Romania, deoarece ard de nerabdare sa vad reactiile cititorilor.

Romanul incepe cu intoarcerea lui Kate in Eden, unde urmeaza sa fie incoronata drept regina a lumii de dincolo, pentru a putea domni alaturi de Henry (Hades). Dar revederea nu decurge asa cum se astepta. Doar cateva persoane dragi o asteapta, Henry este de negasit, iar atunci cand apare este din nou zeul rece si distant pe care l-a cunoscut la inceputul aventurii ei „divine” si nu barbatul tandru de care s-a despartit cu greu pentru a pleca in vacanta, cu doar cateva luni inainte. Printre picaturi, Kate afla dupa ceva timp motivul pentru care toti cei din jur se poarta ciudat: ca urmare a reusitei lui Kate, Calliope (Hera) planuieste o razbunare crunta impotriva tuturor si a reusit sa il elibereze partial pe cel mai puternic dintre Titani. Iar Titanii sunt singurele fiinte care pot ucide un zeu. Si Chronos are toate motivele sa isi doreasca sa ii vada pe zei disparuti pe vecie. Pe langa acest pericol care pune intreaga lume in primejdie, Kate trebuie sa se lupte si cu indiferenta lui Henry, cu obsesia Calliopei de a o ucide si trebuie sa ii ceara ajutorul singurei persoane pe care spera sa nu fie nevoita vreodata sa o intalneasca: fosta sotie a lui Henry.

Romanul te tine in suspans de la un capat pana la celalalt. Singurele momente de respiro sunt cele in care Kate, Ava si James pleaca in cautarea Persefonei, dar si atunci avem parte de cateva evenimente incarcate de tensiune. Per ansamblu, ai senzatia ca autoarea a jonglat pur si simplu cu sentimentele cititorilor: esti purtat dintr-o zona in alta, iti schimbi perspectiva asupra lucrurilor de la o pagina la alta, iar sentimentele pentru personajele principale ti se modifica la fel de des. Intr-un moment simti ca intelegi fiecare gest si fiecare cuvant al unuia dintre personaje, pentru ca in secunda urmatoare sa te scoata din sarite cu incapatanarea si fixatiile sale. In plus, de cateva ori chiar nu mai ai deloc siguranta ca lucrurile s-ar putea incheia cu bine. Si daca primul volum si volumul satelit se incheiau intr-o maniera linistita, care te lasa cu zambetul pe buze, volumul 2 aduce un final socant, nu doar cu unul, ci cu doua aspecte care te lasa mut de uimire.

Ajungi sa te atasezi tot mai mult de personaje, nu doar de cele principale, ci si de cele secundare si descoperi ca le simpatizezi chiar si de cele pe care te-ai fi asteptat sa le dispretuiesti. Un mare plus este reprezentat de faptul ca autoarea nu portretizeaza personajele negative ca fiind in intregime malefice. In ciuda actiunilor indezirabile, intelegi perfect motivele fiecaruia dintre ele si ajungi chiar sa simti mila pentru ele si sa iti doresti ca povestea sa se incheie intr-un mod placut si pentru acestea.

Abia astept sa descopar modul in care va fi tradusa cartea la noi. Henry are un limbaj atat de protocolar, de pretios si de afectat incat te bufneste rasul chiar in momentele in care te scoate din sarite. Sunt convinsa ca va aduna o multime de fane, intrucat reprezinta protagonistul perfect: la prima impresie intunecat,  indeajuns de ingamfat incat sa te calce usor pe nervi, manierat, sigur pe el si aproape enervant de perfect, dar tandru, protector si cu acea latura sensibila (bine ascunsa!) dupa care ofteaza aproape toate cititoarele, atunci cand ajungi sa il cunosti mai bine. In plus, are cateva replici care te topesc de-a dreptul. Mi-am dat seama ca de cativa ani nu mai citisem o carte care sa ma faca sa ma indragostesc de protagonist. Desigur, mi-au placut mai multe personaje masculine de-a lungul timpului, dar cred ca ultima mea iubire „livreasca” a fost Sirius Black din Harry Potter, pe care l-am descoperit in urma cu mai mult de 7 ani. Si in sfarsit acum am dat din nou peste un personaj cu potential, care a urcat in topul preferintelor mele. Nu, nu pe primul loc, pentru ca de acolo nu va cobori Sirius prea curand, dar destul de aproape 😀

Bile albe:

– Mi-a placut mult imaginea lumii de dincolo, felul in care autoarea a ales sa descrie locul in care toti cei care mor urmeaza sa isi petreaca vesnicia. Ofera o explicatie foarte simpla si in acelasi timp inedinta de a lamuri raiul si iadul, iar peisajele pe care le schiteaza iau nastere chiar in fata ochilor tai, cu toate ca descrierile nu sunt atat de amanuntite incat sa ajunga sa te plictiseasca.

Bile negre:

– Probabil multe persoane vor critica aspru comportamentul rece al lui Henry. Totusi, daca treci peste primele impresii si incerci sa privesti mai in profunzime, observi ca de fapt purtarea sa are motive intemeiate. Iar asta ar fi trebuit sa vada si Kate, in ciuda primului instinct de a se revolta si de a-i cere explicatii. Cu toate ca primeste cele mai bune sfaturi de la cei din jur, Kate se incapataneaza sa ii ceara prea mult lui Henry. Prea mult, prea repede si intr-un mod prea agresiv. La un moment dat am avut senzatia ca in sfarsit a inteles si ca atitudinea ei se va schimba, pentru ca dintr-o data, sa aiba o noua izbucnire. Intr-adevar, pana la final comportamentul ei a dat roade, dar asta nu mi-a schimbat parerea pe care mi-am format-o de-a lungul romanului vis-a-vis de modul in care interactioneaza cu Henry.

Mai jos puteti viziona si trailerul cartii (si nu, Henry NU arata asa! :D)

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

The Goddess Test (seria Goddess Test, volumul 1) – Aimee Carter

The Goddess Hunt (seria Goddess Test, volum satelit) – Aimee Carter

Anunțuri

Autor:

www.roxtao.wordpress.com

6 gânduri despre „Goddess Interrupted (seria Goddess Test, volumul 2) – Aimee Carter

    1. In ultima vreme am vazut ca se practica tot mai des 😀 Unele sunt mai mult sau mai putin interesante, dar am vazut si unele despre care ai fi bagat mana in foc ca sunt trailere pentru filme, atat de bine erau realizate!

    1. Tot timpul mi-e teama oarecum sa recomand calduros anumite carti, pentru ca ma gandesc ca exista posibilitatea ca altora sa nu le placa. De exemplu Legaminte mie mi-a placut foarte tare, desi actiunea nu e la fel de alerta ca in alte romane distopice. Si Uratii la fel. Dar pe alte bloguri am observat ca acele carti nu au impresionat la fel de tare si alti cititori…
      Dar daaaa, mie personal mi-a placut tare, tare mult! 😀 Abia astept sa ajunga la noi sa vad cum vor fi recenziile. Nu stiu in ce masura am fost influentata si de personajul masculin. Daca in primul volum eram inca nehotarata daca are acel „ceva” sau nu, acum m-am convins definitiv! :)) Cred ca imi plac protagonistii astia mai infumurati asa, care te fac sa iti rozi unghiile de ciuda ca nu actioneaza asa cum te astepti sau cum ti-ai dori. Dar oricum, chiar si fara chestia asta, cartea tot este interesanta si ajungi sa nu ai nici cea mai vaga idee cum va continua. Deci nici vorba de actiune previzibila. Ca sa nu mai spun ca la un moment dat ti se pare ca s-a terminat, ca totul va fi ok, pentru ca apoi sa descoperi ca urmeaza niste decizii si mai surprinzatoare! Si finalul te lasa cu gura deschisa! Ce altceva ai putea cere?

      Multumesc mult pentru premiu, voi veni cat de curand cu o postare cu multumiri „oficiale” 🙂

      1. Frate, în ritmul ăsta voi deveni o maniacă schizofrenică! Șii… cu plăcere. Adevărul e că îți iubesc blogul și tocmai de aceea intru de câteva ori pe zi, ca să văd dacă ai mai postat ceva nou. Asta deși sunt abonată la tine prin e-mail. :))

      2. Doamne, mi-a crescut inima cand ti-am citit comentariul! 😀 Multumesc tare mult! Eu tocmai am descoperit ca nu eram abonata la blogul tau. Cred am intrat atat de des pe el incat nici nu ma gandeam ca nu as fi, noroc ca mi-am zis totusi sa verific 🙂 Cer scuze pentru scapare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s