Publicat în Ally Condie

Reached (seria Legaminte, volumul 3) – Ally Condie

Reached (seria Legaminte, volumul 3)

Ally Condie

Data aparitie: 13 noiembrie 2012

Numar pagini: 512

 

Sinopsis:

Dupa ce au parasit Societatea, cautand cu disperare Rebeliunea  – si cautandu-se unul pe celalalt in acelasi timp – Cassia si Ky au gasit ceea ce sperau, dar cu pretul unei noi despartiri: Cassia a fost delegata sa lucreze pentru Rebeliune din interiorul Societatii, in timp ce Ky a fost pastrat in afara granitelor acesteia. Dar nimic nu este asa cum se prevedea si mult prea devreme, valul se ridica si lucrurile se schimba din nou.

In acest palpitant volum final al trilogiei best-seller Legaminte, Cassia va trebui sa se imparta intre dificultatile contestarii unei vieti prea incorsetate, cautarii libertatii pe care niciodata nu a crezut-o posibila si pretuirii unei iubiri fara de care nu poate sa traiasca.

Parerea mea:

In general, daca ne gandim la trilogiile distopice, stim ca primul volum este cel in care ni se prezinta o societate postapocaliptica aparent perfecta si un personaj care crede cu adevarat ca lumea in care traieste este una ideala. In scurt timp, ceva se schimba, iar protagonistul sau protagonista realizeaza treptat ca sub masca perfectiunii se ascunde exact opusul, iar in ultimele pagini avem parte de o razvratire. De obicei, volumele secundare sunt mai putin intense, fiind o punte de legatura intre primul si ultimul volum si reprezentand de cele mai multe ori o cautare a unui grup care s-a razvratit si planuieste o revolta impotriva societatii. Iar in ultima carte, urmarim pregatirea revolutiei, luam parte la luptele contra oficialitatilor, vedem personajul la un pas sa piarda tot si in final privim happy-end-ul acestuia si in acelasi timp, instaurarea unui regim mai bun, mai putin autoritar, ce ofera o libertate mai mare cetatenilor si slabeste lanturile opresive cu care acestia au fost stransi pana atunci.

Asadar, avand in vedere ca pana la acest volum, Ally Condie a urmat schema clasica a genului distopic, ma asteptam la un ultim volum construit in acelasi stil. Nu va puteti imagina ce surpriza am avut sa descopar ca actiunea din Reached este de fapt extrem de departe de ceea ce asteptam sa gasesc in aceasta carte. Nu avem o revolta clasica, nu avem lupte sangeroase intre Societate si Rebeliune, nu avem un curs previzibil. Dimpotriva. Tot ce se intampla te ia prin surprindere! Iar actiunea ar fi putut umple cu usurinta inca vreo 2 carti, atat de ampla si incurcata este.

Povestea incepe destul de lin, in acelasi stil temperat cu care ne-a obisnuit autoarea. Schimbarile se petrec aproape insesizabil, Rebeliunea preia conducerea fara prea mult efort si totul pare sa se indrepte in directia dorita destul de usor. Singura grija a personajelor principale este sa se regaseasca unele pe celelalte fara sa isi neglijeze indatoririle fata de Rebeliune. Asa ca in prima treime a cartii te intrebi deja cu ce a mai putut umple autoarea restul paginilor din moment ce totul este deja pe cale sa se aseze in modul potrivit. Iar apoi se intampla! Acalmia de pana atunci se dovedeste a fi doar linistea dinaintea furtunii. Si daca va asteptati la o revenire in forta a Societatii sau la un razboi cu teritoriile ocupate de inamici, va inselati total. Nu va spun ce anume se intampla, insa trebuie sa stiti ca protagonistii au parte de o batalie impotriva unui dusman ce nu poate fi infrant. Este o lupta contra timpului in acelasi timp – lipsita de orice garantie ca ar putea castiga sau cel putin ca ar putea sa nu piarda toate franturile de viata care le-au mai ramas. Iar tot zbuciumul dinainte pare nesemnificativ pe langa ce se intampla acum.

Autoarea ne poarta printr-o serie de secrete pe care ni le dezvaluie treptat, fiecare avand rolul unei piese de puzzle. Iar daca pe parcursul lecturii avem uneori senzatia ca unele detalii sunt lipsite de importanta, la final descoperim ca fiecare amanunt este la fel de valoros, iar lipsa oricaruia dintre acestea ar fi putut compromite intregul joc. Nu doar detaliile de genul acesta din Reached incep sa se lege in aceasta carte, ci si cele din primele doua volume, Legaminte si Raspantii, ceea ce este cu atat mai surprinzator. Va sfatuiesc sa urmariti atent toate elementele, oricat de marunte ar parea si sa nu va lasati pacaliti de ritmul lent al primei parti a romanului. Nici un aspect nu este neinsemnat, nimic nu e pus acolo fara sens! Chiar si dupa ce situatia pare sa se stabilizeze din nou, inca mai avem parte de rasturnari de situatii, de momente tensionate si total neasteptate! De-a lungul povestii, exista zeci de pasaje care te lasa mut de uimire si te forteaza sa le citesti iar si iar pentru a te asigura ca ai inteles cu adevarat ceea ce tocmai ti s-a dezvaluit.

Bile albe:

– Pe langa firul narativ surprinzator de care am vorbit pana acum si stilul emotionant, cumva intim si personal cu care autoarea ne-a obisnuit inca de la primul volum, Reached ofera ceva in plus. In timp ce alte romane sau serii distopice prezinta o schimbare destul de brusca a regimurilor aflate la conducere si o adaptare rapida a populatiei la situatia imbunatatita, cartea lui Ally Condie rastoarna acest cliseu. Iti arata cat de dificile sunt de fapt astfel de schimbari, cat de grea este instaurarea unui nou set de reguli, cat efort necesita organizarea unui intreg stat, astfel incat transformarile sa fie benefice pentru toti cetatenii. Si in acelasi timp, iti dezvaluie faptul ca evolutia este destul de dificila si pentru oamenii de rand. Te obliga practic sa te gandesti la ce inseamna sa te trezesti deodata intr-o alta lume, o lume in care tot ceea ce stiai pana atunci a evoluat in ceva total diferit. O lume in care ritualurile, obiceiurile si actiunile banale dintotdeauna sunt acum inlocuite de unele pe care nu le cunosti in in fata carora nu stii cum sa reactionezi. Chiar daca este vorba de o metamorfozare in bine a vietii, asta nu inseamna ca adaptarea este neaparat usoara. Iar ocazia de a alege tu insuti viitorul pe care il doresti este uneori la fel de dificila.

Bile negre:

 – Din punctul meu de vedere, nimic de reprosat de data aceasta. Povestea este perfecta! Seria Legaminte este probabil favorita mea din genul distopic, mi se pare atinge cititorul in cu totul alt mod fata de alte distopii. Desi seria lui Ally Condie este mult mai emotionanta decat alte romane postapocaliptice, nu duce lipsa de suspans si tensiune. In acelasi timp, mi se pare insa mai puternica, mai profunda, avand ceva liric, ceva intim, ceva intunecat si stralucitor in acelasi timp.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Legaminte (seria Legaminte, volumul 1) – Ally Condie

Raspantii (seria Legaminte, volumul 2) – Ally Condie

Publicat în Ally Condie

Legaminte (seria Legaminte, volumul 1) – Ally Condie

Disponibil la: Litera

Colectia: Ficțiune pentru copii și tineri

Numar pagini: 320

 

 

Sinopsis:

In lumea in care traieste Cassia, nimic nu este lasat la voia intamplarii. Cineva – Societatea – hotaraste pentru toti: ce sa manance, cu ce sa se imbrace, cu cine sa se casatoreasca sau unde sa lucreze. Cand Cassia afla ca cel mai bun prieten al ei ii va fi Pereche, considera aceasta alegere perfecta. Nu pentru mult timp insa, caci imaginea care-i apare pentru o fractiune de secunda pe microcardul ce contine date despre Perechea ei apartine unui alt baiat… Viata ei de pana acum, atat de atent randuita, este complet data peste cap, iar consecintele actiunilor ei nu se lasa mult asteptate.

Legaminte este prima carte dintr-o trilogie despre riscurile asumate in numele iubirii, despre prietenie, speranta si curaj.

 „O poveste de dragoste distopica, scrisa de un suflet de poet… In sfarsit, o minunata lume noua de care fanii seriilor Amurg sau Jocurile foamei o vor adopta ca fiind a lor.”  Kami Garcia si Margaret Stohl, autoarele romanului Cronicile Casterilor

Roman publicat in 31 de țari!

Parerea mea:

Mi-as fi dorit sa incep sa scriu recenzia chiar din momentul in care am terminat cartea, dar din pacate a trebuit sa mai astept cateva zile pana am reusit sa am o zi mai libera. Desi romanul lui Ally Condie nu este extrem de inovativ si poate nici la fel de incarcat de momente tensionate ca alte romane distopice, mi-a placut la fel de mult ca ultimele carti citite, ce trateaza subiectul unei lumi din viitor.

Cartea se axeaza mai mult pe o tensiune interioara crescanda, pe distrugerea unor valori si a unor conceptii pana atunci de nestramutat. Ceea ce mi s-a parut comun  in toate romanele postapocaliptice aparute in ultima vreme este lipsa de libertate, controlul total asupra populatiei de catre un grup restrans de oameni care reprezinta conducerea societatilor. Aceeasi idee se regaseste si in Legaminte. Oamenii primesc fragmente de viata, au acces doar la o mica parte a vietii lor. In acest caz, conducatorii lumii in care traieste Cassia – „Societatea” – decid aproape tot ce tine de fiecare persoana. Imbracamintea este standard pentru toata lumea, mancarea le este trimisa oamenilor la ore fixe, meniul fiind personalizat in functie de necesitatile fiecarui organism, permisiunea de a face sport este si ea atent monitorizata, programul tuturor este extrem de organizat, aproape fara nici o secunda libera, timpul in care poti avea copii este limitat, iar viata ti se incheie exact la varsta de 80 de ani. Si mai mult, fiecare persoana este cuplata cu o alta, in functie de potrivirea dintre acestia, de caracteristicile fizice si psihice si de prognozele facute de Societate in functie de actiunile de pana atunci. Scopul este o lume perfecta in care fiecare individ este unul perfect sanatos, o lume in care fiecare persoana are locul ei dinainte stabilit in societate, cu jobul perfect, familia perfecta, viata perfecta.

Pentru Cassia, protagonista romanului, acest tip de organizare este unul normal. Pana cand detecteaza o greseala a Societatii care incepe sa ii rastoarne intreaga lume. Bucuria datorata faptului ca Perechea ei este chiar cel mai bun prieten al ei, Xander, este stearsa in scurt timp, cand observa pentru o secunda pe ecran chipul unui alt baiat, Ky, si nu al Perechii sale. In ciuda faptului ca este asigurata ca a fost o greseala, Cassia incepe sa sa apropie de Ky. Pe langa faptul ca legatura lor nu este una corecta, cei doi incep sa isi impartaseasca secretele si sa se trezeasca intr-o lupta contra Societatii. Fiecare dintre cei doi protagonisti ascunde ceva si odata cu evolutia relatiei dintre ei, incep sa apara si semnele unei razvratiri impotriva conducatorilor lumii in care traiesc. Dar ceea ce ei nu stiu este ca, la fel cum partea cunoscuta a vietii lor este controlata de Societate, si secretele lor si povestea lor apartine de fapt sistemului.

Romanul nu te tine cu sufletul la gura. Dar are capacitatea de a te face sa simti mai intens decat alte carti starile prin care trec personajele, de a te pune in pielea lor, de a te intreba ce ai face tu daca ai trai intr-o astfel de lume. Incepi sa vezi odata cu eroii crapaturile acelei societati ideale. Incepi sa observi ca sub masca unui comportament exemplar se ascund zeci de greseli, exceptii, secrete si tendinte de razvratire. Tonul rece, aproape distant al romanului accentueaza in mod ciudat empatia fata de personaje, chiar mai mult decat ar fi facut-o o abordare mai calduroasa, mai implicata. Iar finalul este departe de ceea ce ai astepta. Aproape ca nici macar nu este un final, ci un fragment care promite o continuare cu totul diferita. Sunt aproape sigura ca volumul al doilea va aduce o multime de schimbari, rasturnari de situatii si un ritm mult mai accelerat.

Bile albe:

– Ceea ce mi s-a parut interesant este faptul ca lumea in care traieste Cassia este una inca in schimbare. Daca in alte romane am citit despre societati finalizate, in care fiecare lucru este bine stabilit de la inceput pana la sfarsit, in Legaminte rezultatul final nu este inca in totalitate complet. Inca apar reguli noi, inca au loc schimbari de directie, inca se fac experimente, iar distanta temporala fata de prezentul in care traim noi nu este foarte mare. Autoarea evoca momente din viata strabunicii Cassiei, care facuse parte din prima generatie de Oficiali, reprezentantii acestei noi lumi. Acest lucru te face sa te simti mai legat de povestea lui Ally Condie decat de altele care trateaza un viitor mult mai indepartat.

Bile negre:

– Desi pe mine nu m-a deranjat, unii cititori s-ar putea lovi de lipsa de actiune. Pe parcursul romanului exista mai multe momente mai tensionate, dar per ansamblu, ritmul este unul temperat, iar finalul nu aduce ceea ce ai putea spera. Contrastul cu alte carti noi este cu atat mai mare cu cat in majoritatea acestora sfarsitul fiecarui volum este de obicei exploziv, aducand rasturnari de situatii majore.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Eve (seria Eve, volumul 1) – Anna Carey

Uratii (seria Uratii, volumul 1) – Scott Westerfeld