Posted in Ioana Visan

Blue Moon Cafe Series: Where Shifters Meet for Drinks – Ioana Visan

ioana visan - blue moon cfe series - where shifters meet for drinksBlue Moon Cafe Series: Where Shifters Meet for Drinks

Ioana Visan

Data aparitie: Decembrie 2012

Site-ul autoarei:

Ioana Visan Official Website

Sinopsis:

„Cei care se schimba in vulturi si neamul nostru sunt in razboi de la inceputul lumii. Bine, este vorba de vreo 50 de ani de cand ne-am decis sa ne mutam in oras, dar pare o eternitate deja. Si ei nu sunt chiar vulturi, precum nici noi nu suntem varcolaci. Sunt mai degraba ca niste ciori si noi ca niste caini. Javre ne numesc ei. 

Vremurile se schimba si noi facem ce putem pentru a ne adapta, pentru a ne integra. Cand esti ca noi, acceptarea sociala este intr-adevar o problema. Dar inca avem gheare si colti si ei au ciocuri si gheare care pot rupe in bucati dusmanii in cateva secunde. Poate este in genele noastre. Cand ne intalnim, este un miracol ca nu se sfarseste totul intr-o balta de sange. Este un lucru bun ca murim rar sau ar fi potai moarte pe toate strazile. Ciori moarte de asemenea. Ne potrivim bine.”     

Intr-un oras in care locuiesc doua clanuri de schimbatori (shifters), primarul se lupta sa pastreze pacea in timp ce mentine populatia in siguranta. Printr-o serie de povesti scurte, descoperim ce se intampla cand intrusii apar, oamenii sunt transformati, reputatia primarului este la bataie si nu totul este ceea ce pare.

Traducerea descrierii a fost preluata de pe blogul Fantasy World.

Parerea mea:

Am primit cartea Blue Moon Cafe Series: Where Shifters Meet for Drinks de la autoare, in schimbul unei recenzii sincere. Ii multumesc Ioanei Visan pentru bunavointa si pentru zambetele pe care mi le-a oferit prin povestile sale.

Auzisem de ceva vreme de cartea Ioanei si imi trezise curiozitatea din prima clipa, chiar inainte de a citi sinopsisul, prin faptul ca autoarea este romanca. Iar descrierea oficiala a volumului sau nu a facut decat sa imi creasca interesul. Oricat incerc sa ma feresc de idei preconcepute si de judecati superficiale, nu pot scapa totusi de senzatia ca majoritatea autorilor romani contemporani s-au axat mai mult pe un stil destul de greu de digerat, creat parca mai degraba pentru criticii literari decat pentru publicul larg. Exista cateva exceptii, bineinteles, insa prea putine. Descrierea cartii Ioanei Visan m-a facut sa cred ca autoarea este una dintre acele exceptii binevenite, asa ca abia asteptam sa ajung sa ii citesc povestile. Si nu am fost dezamagita nici o secunda.

Cei care ajungeti aici pe blog de mai multa vreme sau ati avut chef sa rasfoiti paginile cu recenzii stiti probabil ca Vampirii Sudului este una dintre seriile cu vampiri pe care le indragesc foarte mult. Sentimentul de familiaritate pe care l-am dezvoltat fata de personajele de acolo a avut insa timp sa se nasca si sa creasca de-a lungul mai multor volume, a sute si sute de pagini. Nu ma asteptam asadar ca o carte de povestiri – si inca unele destul de scurte – sa imi creeze exact aceeasi stare de bine, de intimitate si atasament fata de personaje si aceeasi senzatie confortabila. Sper sa nu imi ia nimeni in nume de rau comparatia, insa pe tot parcursul lecturii m-am gandit ca stilul Ioanei Visan aduce orecum cu cel al lui Charlaine Harris, asa ca nu puteam sa nu mentionez asta, ca sa va puteti face o idee despre Blue Moon Cafe Series.

Actiunea tuturor povestilor din Blue Moon Cafe Series: Where Shifters Meet for Drinks are loc in acelasi oras populat de doua clanuri de schifters. Gloria de altadata s-a pastrat totusi mai mult cu numele. Odinioara lupi si vulturi, in prezent membrii celor doua grupuri se transforma in… caini si respectiv, in ciori. Insa din pacate, vrajmasia dintre clanuri nu s-a disipat si ea odata cu trecerea timpului, asa ca primarul orasului si liderii grupurilor se lupta din rasputeri sa pastreze o atmosfera cat de cat linistita si sa protejeze cetatenii nestiutori ai orasului de aflarea secretului. Insa o astfel de adunare nu poate da nastere decat la o serie de intamplari care de care mai primejdioase si incurcate, mai ales atunci cand in oras apar si cativa inamici ce ameninta sa puna in primejdie linistea si asa subreda a locuitorilor. Incarcate cu un umor natural si inteligent construite, povestile din Blue Moon Cafe Series te captiveaza fara sa iti dai seama si te trezesti parca prea devreme ca ai ajuns deja la ultimul capitol.  Unele personaje apar in mai multe povesti, la altele se face referire cel putin prin prisma altor participanti la actiune, asa ca intrigile se incheaga, firele narative se impletesc intre ele, iar intamplarile pastreaza o secventa continua, o linie comuna ce nu ofera senzatia unei rupturi odata ce ai incheiat o povestire si treci la urmatoarea. Autoarea reuseste sa redea sirul de episoade fantastice intr-o maniera atat de fireasca incat exista momente in care uiti ca citesti o carte despre personaje supranaturale. Exista insa si cateva fragmente total neasteptate, care te surprind prin originalitate si ideile indraznete, asa ca volumul reuseste sa pastreze un echilibru perfect intre normal si imaginar.

Nu stiu cum sa explic exact modul in care m-am simtit atrasa in ghemul de evenimente prin care trec personajele. Ma astept de obicei de la short stories sa imi lase senzatia ca lipseste ceva, sa simt nevoia sa cunosc mai bine personajele sau sa raman cu o oarecare frustrare ca am reusit sa surprind doar o singura intamplare dintr-o posibila inlantuire de fapte mai interesante. Nu a fost cazul de data aceasta. Desi povestirile nu sunt foarte lungi – altfel, nu ar mai fi povestiri, nu? – mi s-a parut ca autoarea a facut o treaba foarte buna cu modul in care si-a prezentat personajele si peripetiile prin care trec acestea. Portretele celor mai multe dintre personaje sunt creionate exact cat trebuie, surprinzi cele mai importante aspecte si ajungi sa te simti rapid atasat de ele, simpatizandu-le dupa doar cateva pagini. Bineinteles, se pastreaza misterul indeajuns incat sa te faca sa iti doresti sa citesti mai mult despre ele, insa nu te te simti lipsit de ceva esential. Iar intamplarile surprinse in roman iti lasa senzatia ca ai tras cu ochiul la un episod insemnat sau ca ai participat in secret la aventurile personajelor.

Nu pot decat sa sper ca aceasta carte sa aiba indeajuns de mult succes la public incat autoarea sa se simta incurajata sa continue seria de intamplari intr-un roman sau cel putin intr-o alta carte de povestiri. Daca va intereseaza cartea Ioanei Visan, o gasiti in format e-book pe Amazon si pe celelalte site-uri de profil, la un pret mai mult decat tentant.

Bile albe:

– Personaje bine conturate, intrigi atent construite si o serie de detalii surprinzatoare care vor face ca zambetul sa nu ti se mai stearga pana la finalul cartii.

Bile negre:

– Sunt inca indecisa, insa inclin sa cred totusi ca imaginea de pe coperta nu este foarte avantajoasa. Stiu ca surprinde destul de bine ideea ce sta la baza povestilor si este in acelasi timp si indeajuns de diferita incat sa atraga atentia cititorului, insa cred ca nu ofera acea senzatie ca nu iti mai poti desprinde ochii de pe ea si ca trebuie neaparat sa descoperi ce se ascunde sub ea. Impresia mea este ca se putea si ceva mai „catchy”.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Morti pana la apus (seria Vampirii Sudului, volumul 1) – Charlaine Harris

Monster in My Closet (seria Monster Haven, volumul 1) – R.L. Naquin