Disponibil la: Leda Books
Colectie: Fantasy Leda
Traducere: Sorin Voinea
Nr pagini: 468
Sinopsis:
Morti pana la apus este prima carte din seria Vampirii Sudului, care a cunoscut deja succesul pe numeroase meridiane ale globului. Ea ne ofera un amalgam indraznet de genuri (politist, science-fiction, dragoste), o imbinare de talent si imaginatie, umor si suspans, mister si erotism. Tanara telepata Sookie Stackhouse, eroina romanului si a intregii serii, locuieste in Bon Temps, un orasel aparent pasnic din Louisiana. Si tot aici, vampirul Bill face eforturi pentru a se integra in societatea oamenilor si a fi acceptat de localnici. Din momentul in care Bill se indragosteste de Sookie, actiunea incepe sa se deruleze alert si nimic nu poate sta in calea celor doi. Charlaine Harris ne surprinde printr-o abordare cu totul originala a lumii fascinante a creaturilor noptii, precum si a relatiei acestora cu oamenii, care reusesc, mai mult sau mai putin, sa ii accepte sa traiasca alaturi. Succesul cartii se datoreaza atat stilului cuceritor al autoarei, cat si valorii autentice pe care aceasta stie sa o imprime scrisului sau.
“Un autor de un rar talent.” Publishers Weekly
Parerea mea:
Colaborarea editurii Leda cu revistele Bravo si Bravo Girl in vederea publicarii primelor 4 volume din seria Vampirii Sudului la pretul de 11 Ron m-a entuziasmat teribil. Vanam de ceva timp aceasta serie dar am tot amanat sa o achizitionez tocmai din cauza pretului, deoarece as fi vrut sa-mi cumpar toate volumele, nu doar cateva, iar suma de aproximativ 300-400 Ron pentru toata seria a fost scuza perfecta pentru a mai astepta. Sper ca vanzarile vor merge destul de bine incat sa se continue colaborarea si pentru urmatoarele volume.
Probabil sunt prea putine persoane care sa nu aiba macar o vaga idee despre ce se intampla in seria Vampirii Sudului sau care sa nu fi auzit cel putin despre serialul True Blood. Din ce am observat pana acum, cine a vazut macar un episod din True Blood, a fost iremediabil cucerit de acesta. Din pacate, mie mi-a displacut atat de mult accentul personajelor incat am renuntat dupa primele episoade sa mai urmaresc serialul.
Cartea merita intr-adevar citita. Cel putin daca esti fan fantasy. Nu pot sa spun ca a fost surprinzatoare, poate si datorita faptului ca stiam deja din serial despre ce este vorba si pentru ca citisem deja rezumatele editurilor si cateva recenzii despre aceasta serie. Oricum, actiunea te atrage, personajele sunt bine conturate, povestea curg lin, este destul de usoara, usor de cuprins si nu exista parti prea detaliate care sa te plictiseasca. Am terminat-o in 2-3 zile fara nici un efort, deci povestea te prinde, cu siguranta.
Problema mea a pornit din faptul ca nu reuseam sa ma desprind de imaginea si mai ales de accentul personajelor din film. Inca un argument ca pe viitor sa nu mai vad vreun film inainte de a citi cartea. Desi de multe ori atunci cand citesti un volum iti imaginezi personajele si locurile in felul tau, iar cand vezi ecranizarea esti dezamagit de faptul ca actorii alesi nu se potrivesc cu ce ti-ai imaginat tu, este totusi mai bine decat sa te lupti pe tot parcursul unei carti cu o imagine distorsionata a personajelor, o combinatie nereusita intre fetele pe care ti le amintesti din film si fetele pe care mintea ta incearca sa le contureze conform cu ceea ce citesti.
Astept acum sa termin o alta carte deja inceputa ca sa ma pot apuca de volumul doi. Avand in vedere ca nu am vazut prea mult din serial, sunt sigura ca urmatoarele volume ma vor surprinde mai mult decat primul. Din rezumatele fiecarui volum am observat deja ca povestea nu urmeaza deloc cursul clasic (s-au vazut, s-au iubit, au ramas impreuna pana la adanci batraneti) asa ca volumul 2, cumparat astazi impreuna cu revista si care asteapta inca sigilat in geanta reprezinta o adevarata provocare: sa nu abandonez ceea ce citesc acum ca sa il incep.
Bile albe:
– Modul in care autoarea arunca practic bombe mai mici sau mai mari cu un aer extrem de detasat. Modul de exprimare este atat de relaxat si firesc, incat pe moment nu te surprinde nici descrierea lumii noi in care vampirii convietuiesc cu oamenii, nici lookul bucatarului Lafayette de exemplu, sau faptul ca Jason continua sa isi mareasca numarul de casete video, chiar dupa ce intra in probleme din cauza acestora. Abia dupa ceva timp dupa ce ai citit un anumit fragment realizezi cat de neobisnuita este situatia descrisa.
Bile negre:
– Inceputul relatiei lui Bill cu Sookie mi s-a parut cel putin ciudat. Nu au avut decat doua-trei intalniri, nu sunt un cuplu, nici unul nu este sigur nici de sentimentele lui, nici de ale celuilalt, dar au momente in care se comporta ca si cum ar fi impreuna de cine stie cat timp. Este singurul punct in care am avut senzatia ca autoarea, avand deja in minte povestea finalizata, a uitat ca cititorii nu stiu toate amanuntele pe care ea le stie si a trecut oarecum in viteza peste niste faze normale intr-o relatie. Dar ma rog, poate ca relatia cu un vampir este diferita fata de una cu un om din mult mai multe puncte de vedere, nu doar din cele foarte evidente.
– Mi s-a parut ca s-a insistat mult prea mult pe sublinierea faptului ca personajul principal „nu are prea multa scoala, dar nu e proasta”. Am citit expresia cel putin de 3 ori in acest volum si in plus ideea a mai fost subliniata si prin impresia pe care o au locuitorii orasului despre Sookie. Ca si cum autoarea ar fi vrut sa se asigure ca ofera protagonistei o oarecare doza de ignoranta, un aer de tarancuta isteata dar nu prea scolita si usor naiva in acelasi timp, si ca acest lucru nu are nici o sansa sa treaca neobservat in ochii cititorului. Combinand acestea cu accentul care imi suna in minte cand citeam fiecare replica a lui Sookie, pot sa spun ca din punctul meu de vedere, cel putin in anumite momente, rezultatul a fost exact cel descris mai sus. Poate ca scopul final este o dezvoltare (spectaculoasa) a personajului pana la sfarsitul seriei, dar cred ca as fi preferat totusi o imprimare mai subtila a acestor idei in mintea cititorului.
Alte recenzii care te-ar putea interesa:
Moartea la Dallas (Vampirii Sudului, vol. 2) – Charlaine Harris Clubul mortilor (Vampirii Sudului, vol. 3) – Charlaine Harris |
am inceput sa citesc aceasta serie datorita serilului 🙂 care chiar imi place si abia astept sa apara noul sezon si sunt de acord cu tine in privinta lui Bill.. eu sunt mai degraba fana Eric (iar pe Pam o odor, stilul ei ironic, e super tare, ma amuza rau). frumoasa recenzie! :*
Eu tocmai datorita serialului nu mi-am cumparat cartile mai devreme. Ma uitasem doar la cateva episoade atunci cand a aparut in Ro si m-a enervat cumplit accentul. Dar cand au iesit cartile cu Bravo am zis sa profit totusi de oferta si bine am facut 🙂 Si eu tot fan Eric sunt (cred ca reiese si din recenzii). Volumele 4 si 9 parca sunt preferatele mele tocmai pentru ca in ele este mai deschissa si mai intensa relatia dintre Eric si Sookie. Iar Pam..intr-adevar, e unul dintre cele mai grozave personaje, si mie imi place mult de ea!
Ah, am uitat sa iti spun. Dupa ce am citit cartile si am vazut ca mi-au placut atat de mult am reluat serialul si am terminat primele 4 sezoane intr-o saptamana! Si de data asta nici nu am mai remarcat accentul! 😀
chiar ador serialul… am fost corupta de sora mea… cand am vazut-o prima data urmarind serialul, mi-am zis ::ce-i cu stupizenia asta de film?” apoi, usor, usor m-a prins si pe mine… parca eram obsedata 🙂