Posted in Naomi Novik

Tronul de Jad (seria Temeraire, volumul 2) – Naomi Novik

Tronul de Jad (seria Temeraire, volumul 2) - Naomi NovikDisponibil la: Nemira 

Colectia: Nemira Junior

Traducerea: Laura Bocancios

Numar pagini: 464

 

Sinopsis:

Al doilea volum din seria Temeraire

Cand britanicii captureaza o nava franceza care transporta un pretios ou de dragon, capitanul Will Laurence de pe nava Reliant, aflata in serviciul regal, devine peste noapte comandantul unui nobil dragon pe care il va numi Temeraire. In calitatea lor de noi membri ai Fortelor Aeriene Britanice, cei doi, om si dragon, isi dovedesc curand cutezanta in lupta curajoasa impotriva fortelor invadatoare ale lui Napoleon Bonaparte.

China descopera acum ca pretioasa ofranda destinata lui Napoleon a cazut in mainile britanicilor, astfel ca o inversunata delegatie chineza se leaga sa revendice remarcabilul animal. Insa capitanul Laurence refuza sa coopereze. Amenintat cu spanzuratoarea pentru nesupunere, capitanul nu are de ales decat sa-l insoteasca pe Temeraire in Orientul Indepartat – o calatorie lunga, plina de primejdii, de intrigi si amenintarile colosale ale adancurilor. Dar odata ajunsi la curtea imparatului Chinei, ii asteapta descoperiri uluitoare si pericole dintre cele  mai intunecate.

„Tocmai cand credeai ca ai vazut orice varianta posibila de poveste cu dragoni, vine Naomi Novik sa-ti demonstreze ca te-ai inselat. Minunatul ei Temeraire este un dragon pentru multe generatii.“  – Terry Brooks, New York Times 

„O poveste autentica, in care miracolul fanteziei isi spune cu adevarat cuvantul.“ – Entertainment Weekly

Parerea mea:

Cel de-al doilea volum al seriei Temeraire continua aventurile fermecatorului dragon si al lui Laurence, capitanul sau. Desi mi-a placut mult si Tronul de Jad, trebuie sa recunosc faptul ca nu a reusit sa ma incante la fel de mult precum Dragonul Maiestatii Sale, desi imi este greu sa imi dau seama de ce, tinand cont de faptul ca analizand cartea, imi dau seama ca majoritatea aspectelor au fost foarte reusite.

Temerile personajelor de la finalul primului volum al seriei scrise de Naomi Novik se dovedesc a fi intemeiate, astfel ca… CONTINUAREA AICI.

Posted in Andrei Trifanescu

Specimenul (seria Invadatorii, volumul 1) – Andrei Trifanescu

Specimenul (seria Invadatorii, volumul 1) - Andrei TrifanescuDisponibil la: Herg Benet

Colectia: Cartile Arven

Data aparitie: iunie 2014

Numar pagini: 402

 

Sinopsis:

Cartea 1 din seria Invadatorii

Nu avem amintiri. O lume a fost construita special pentru noi. Aici, suntem pioni intr-un joc fatal, pe care trebuie sa-l castigam daca vrem sa ramanem in viata. Impotrivindu-se regulilor coordonatorilor, unul dintre noi a fost ucis cu brutalitate… dar s-a intors. Si nimic n-a mai fost la fel.

Extrasi si adusi in lumea reala, ii intalnim pe cei care au pus la cale totul. Suntem pregatiti insa pentru a privi noua realitate? Pamantul nu mai este nimic altceva decat o planeta stearpa, otravita si invadata.

Esti gata de confruntare? Ne vei fi alaturi in razboiul ce ne va elibera? Specimenele te asteapta! Grabeste-te, inainte ca invadatorii sa se trezeasca!

Prea tarziu… Sunt deja printre noi.

Parerea mea:

Romanul lui Andrei Trifanescu mi-a starnit interesul in primul rand pentru ca eram la curent cu activitatea de blogger a acestuia si, in al doilea rand, pentru ca publicarea unui volum la doar 18 ani mi se pare o reusita demna de admiratie. Ceea ce a pornit de la Alex ca o invitatie pentru cativa bloggeri de a recenza Specimenul s-a transformat intr-unul dintre cele mai interesante si, zic eu, eficiente proiecte de lectura in care am fost implicata. 1 an. 52 de saptamani, 52 de bloguri, 52 de recenzii. Si cum tocmai am ajuns si la saptamana mea, sa trecem la treaba 🙂

Probabil orice distopie va aparea de acum incolo si va contine un grup de “jucatori” aruncati intr-un mediu artificial va fi comparat automat cu Jocurile Foamei sau Captiv in Labirint (filmul tocmai a aparut in toamna aceasta), asa ca nu este de mirare ca unii cititori vor face o astfel de comparatie si cand vine vorba de Specimenul. Din punctul meu de vedere, orice asemanari se opresc aici: la faptul ca volumul apartine genului distopic si la crearea unui cadru artificial, controlat, in care vor fi aruncati niste oameni si fortati sa lupte pentru supravietuire. Mai departe, povestile se diferentiaza atat de mult, incat mi se pare ciudat sa le mai bagi in aceeasi oala.

Primul lucru care mi-a atras atentia a fost faptul ca naratiunea este la persoana intai si ca avem ocazia de a privi lucrurile din perspectiva mai multor personaje, nu doar a eroului. Protagonistul este Specimenul 39, insa povestea se deschide cu un capitol scris din perspectiva unui personaj secundar iar mai tarziu, vom privi adesea si prin ochii unui alt Specimen.

Prima parte a volumului consta in perioada in care Specimenele se afla pe o insula izolata, incercand sa isi asigure supravietuirea, sa isi recapete amintirile la care nu au acces si sa desluseasca motivele pentru care se afla in acea situatie. O parte din explicatii le afla abia mai tarziu, cand sunt extrasi de pe insula, insa vestile pe care le aud nu sunt deloc imbucuratoare si nici complete. Iar provocarile, departe de a se fi sfarsit, se anunta a fi chiar mai dese si mai terifiante. Pe deasupra, lucrurile nu merg deloc asa cum ar trebui, iar Specimenul 39 se trezeste pasind intr-un infern fara iesire.

Un lucru asupra caruia as vrea sa ma opresc este legat de amintirile personajelor. Am observat ca unii cititori sunt nemultumiti de ideea ca Specimenele nu au amintiri, insa in acelasi timp, nu au nicio dificultate in a sti ce este fiecare obiect pe care il vad, cum functioneaza anumite lucruri si ce actiuni trebuie sa intreprinda in diferite momente. Din punctul meu de vedere, nu exista insa nicio contradictie. Evident, Specimenele nu au cum sa aiba amintiri proprii, deoarece au fost create special pentru acest proiect. Pe de alta parte insa, era imposibil ca mintile lor sa fie goale, mai ales tinand seama de scopul aparitiei lor. Asa ca logic ar fi ca o gama larga de cunostinte sa le fi fost „implantate” de catre coordonatorii proiectului. Altfel, am putea la fel de bine sa ne intrebam de ce stiu sa vorbeasca, sa mearga si in general, de ce creierele lor nu sunt in acelasi stadiu ca cel al unui bebelus. Din punctul meu de vedere, se subintelege ca ei au primit toate cunostintele necesare. Era imposibil ca Specimenele sa fie trimise pe insula fara cunostinte sau doar cu cele de baza, cand se presupune ca ele sunt persoanele ce vor salva lumea. Singurele pe care nu le stiu sunt legate de propria identitate, pentru ca.. nu prea au una. Nu au un trecut propriu, o viata care sa le fi lasat amintiri, etc. E ca si cum ar fi niste robotei care au fost programati sa stie tot ce trebuie pentru a indeplini un rol.

Desi cadrele se modifica in permanenta, de la insula plina de primejdii, la laboratoarele ciudate, la realitatea descurajanta sau la tinuturile inghetate, gradul de suspans nu scade nicio clipa. Evident, suntem inconjurati de emotii foarte diferite in fiecare dintre aceste scene, insa evolutia lucrurilor este atat de imprevizibila incat interesul ti se pastreaza mereu la cote ridicate. De fapt, exact abilitatea autorului de a te surprinde continuu, de a nu te lasa sa ghicesti niciodata evolutia povestii este probabil cel mai mare atu al cartii. In momentul in care incepi sa citesti, ai adesea senzatia ca esti pe un taram cunoscut si ca deja iti poti imagina ce se va intampla mai departe. Insa exact cand esti mai convins de acest lucru, firul narativ face o rotire la 180 de grade, spulberandu-ti toate presupunerile si transportandu-te in necunoscut.

Nemultumirile mele se leaga de doua aspecte. Primul este acela al dragostei la prima vedere. In primul caz as fi trecut destul de usor peste acest lucru, tinand cont de conditiile in care se afla personajele. Poate ca este chiar de inteles ca sprijinul si sperantele pe care le gasesc fiecare dintre protagonisti in celalalt duc la infiriparea atat de rapida a relatiei lor. Ambii sunt singuri, speriati, fara amintiri, expusi constant pericolelor, asa ca devine dificil sa ii judeci pentru ca se aruna practic unul in bratele celuilalt. Insa in momentul in care acest lucru se intampla a doua oara, deja acest aspect devine extrem de neplacut. Cu atat mai mult cu cat situatia este una dramatica iar din cauza aceasta procesul de indragostire rapida nu e doar enervant ci de-a dreptul revoltator si iti schimba total parerea despre protagonist.

Cel de-al doilea minus al cartii se leaga de data aceasta de munca de editare care a fost facuta asupra volumului. Si nu ma refer neaparat la greselile de tipar sau exprimare. Din recenziile pe care le-am citit pana acum, am observat ca majoritatea cititorilor au remarcat o multime de astfel de greseli. Personal, nu am sesizat prea multe, insa pun acest lucru mai degraba pe seama faptului ca de obicei, daca o poveste ma captiveaza, nu mai observ aproape nicio greseala in text. Cand spun editare asadar, ma refer la modificarile care ar fi trebuit aduse textului. In cea de-a doua parte a cartii, au existat nenumarate aspecte care nu pareau logice sau care nu se legau intre ele. Pornind de la reactiile nenaturale ale personajelor in multe momente cheie si pana la explicatiile subrede ale modului in care lumea a ajuns in situatia in care se afla. Pana la un moment dat, tot speram ca lucrurile acestea vor fi clarificate in urmatoarele capitole, insa apropiindu-ma tot mai mult de final, am inteles ca nu este cazul. Imi imaginez ca in mintea celui care creeaza o poveste, aceasta este extrem de clara. Iar in momentul in care o pune pe hartie, in procesul de selectie a lucrurilor care trebuie spuse, in organizarea detaliilor si in aranjarea evenimentelor, este inevitabil sa nu apara anumite pasaje care autorului ii vor suna perfect (pentru ca, bineinteles, el stie exact ce vrea sa exprime) dar care la cititor vor ajunge intr-un mod diferit, mai putin clar. Iar aici ar trebui in mod normal sa intervina mana editorilor. Sa inlesneasca parcurgerea acelor capitole, sa sesizeze neclaritatile, sa propuna usoare modificari, sa priveasca povestea prin ochii unui cititor. Ei bine, exact aici mi s-a parut ca s-a dat gres. Exista prea multe astfel de pagini in care ai senzatia ca iti scapa ceva, ca ai sarit peste cateva randuri, ca ceva nu se leaga, etc.

In ciuda acestor puncte mai slabe, seria are un potential enorm, iar faptul ca primul volum reuseste sa iti mentina curiozitatea pe tot parcursul lecturii este un indiciu clar ca povestea merita citita. Si daca nu v-am convins inca sa ii dati o sansa, trebuie sa stiti ca finalul aduce inca o rasturnare de situatie, de data aceasta mai importanta probabil decat toate celelalte din intregul volum. Lucrurile par acum mai neclare ca niciodata, iar tot ceea ce aveai impresia ca ai aflat se dovedeste a fi acum pus sub semnul intrebarii. Si din nou, in acelasi stil in care ne-a obisnuit deja autorul, te trezesti ca habar nu ai in ce mod ar putea evolua povestea dupa o astfel de surpriza.

Bile albe:

Scenariul interesant si abilitatea scriitorului de a te surprinde constant si de a mentine tensiunea la cel mai inalt nivel.

Bile negre:

(2x)Love at first sight si editarea slaba despre care am vorbit mai sus.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Disparuti (seria Disparuti, volumul 1) – Michael Grant

Silozul – Hugh Howey

 

Posted in Amie Kaufman, Meagan Spooner

Cioburi de stele (seria Constelatii, volumul 1) – Amie Kaufman, Meagan Spooner

Cioburi de stele - Amie Kaufman, Meagan SpoonerDisponibil la: Editura TREI

Colectia: Young Fiction

Traducerea: Luminita Gavrila

Numar pagini: 480

 

Sinopsis:

Primul volum al Trilogiei Constelatii

Trei lumi. Trei povesti de iubire. 
Un singur dusman.

Icarus e o uriasa nava spatiala care calatoreste prin hiperspatiu cu viteza superluminica. Icarus explodeaza, iar Lilac LaRoux (fiica celui mai bogat om din univers) si Tarver Merendsen (care, la doar 18 ani, este deja erou de razboi) sunt singurii supravietuitori. O naveta de salvare ii duce pe o planeta pustie, unde gasesc o forma ciudata de viata (“fiintele soptitoare”), supusa unui experiment secret condamnabil, initiat de tatal lui Lilac. Totul se schimba dupa ce Lilac si Tarver dezleaga misterul “fiintelor soptitoare” si afla ca ar putea fi salvati.

Dar nu vor mai fi niciodata aceiasi tineri care au pasit candva pe planeta pustie. 

Cioburi de stele a fost recompensata cu cel mai prestigios premiu pentru science-fiction si fantasy din Australia, Aurealis Award for Best Young Adult Novel. De asemenea, se afla pe lista lunga a finalistelor la Inky Teen Choice Awards pe 2014.

Cioburi de stele va fi adaptata pentru televiziune in cursul acestui an.

Parerea mea:

Observasem coperta romanului Cioburi de stele dinainte ca acesta sa fie publicat si in Romania, insa la momentul respectiv, nu imi trezise interesul cu adevarat. Abia cand a fost tradus la noi am devenit curioasa, pentru ca pana acum, s-a intamplat destul de rar sa fiu dezamagita de cartile celor de la TREI.

Habar nu am daca romanul se incadreaza in genul fantasy, SF (unul soft, oricum), distopic sau YA. Pentru ca are din toate cate ceva, iar combinatia este una foarte reusita. Cu greu as putea gasi elemente care sa nu imi fi placut pe parcursul lecturii.

Pasim intr-o lume din viitor si facem cunostinta cu Tarver, maior in armata si deja erou de razboi, in ciuda varstei fragede. Iar dupa cateva pagini, o cunoastem si pe Lilac, probabil cea mai bogata si faimoasa adolescenta din galaxie, datorita succesului in afaceri al tatalui sau. Doi tineri cum nu se poate mai diferiti care, printr-un concurs de imprejurari nefast, devin singurii locuitori ai unei planete pustii si ciudate. Prabusirea uriasei nave pe care se aflau devine in acelasi timp si unica lor speranta de a fi salvati. Singura lor sansa de a fi reperati de echipele de salvare este sa ajunga la locul unde a cazut Icarus. Asa incepe o calatorie stranie si primejdioasa pe o planeta necunoscuta si de neinteles. Totodata, asistam si la luptele ce se duc atat intre orgoliiloe celor doi protagonisti cat si la propriile lupte interioare pe care le poarta fiecare dintre ei.

Treptat, planeta care ii gazduieste incepe sa le arate tot mai multe secrete pe care vor fi nevoiti sa le dezlege daca spera cu adevarat sa ajunga acasa. Iar colaborarea lor, indezirabila in primele zile, se transforma pe zi ce trece intr-o relatie tot mai stransa.

Lilac este probabil una dintre cele mai puternice si remarcabile protagoniste pe care le-am intalnit pana acum in cartile YA. Curajoasa, cu o vointa de fier, deloc alintata, in ciuda pozitiei sale, incapatanata, intuitiva, foarte constienta de rolul sau, puternica si extrem de isteata, Lilac te surprinde pe tot parcursul cartii. Iar Tarver se dovedeste a nu fi deloc bad boy-ul cu care suntem atat de obisnuiti din alte carti pentru adolescenti, ci demonstreaza ca onorurile pe care le-a primit au fost castigate pe merit. Desi la un moment dat aflam varstele exacte ale personajelor, de-a lungul intregii lecturi nu am putut scapa de senzatia ca sunt de fapt mult mai maturi. Pentru ca autoarele le creioneaza comportamente deloc previzibile si deloc tipice adolescentilor. Atat Tarver cat si Lilac par mai mult genul de eroi perfecti cu care eram obisnuiti in povestile copilariei, mai degraba decat adolescenti obisnuiti, cu o multime de defecte, cum sunt protagonistii din literatura ultimilor ani. Desi inteleg tendinta aceasta generala a autorilor de a construi personaje obisnuite, in care cititorii sa se regaseasca aproape in totalitate, mi-am dat seama ca imi era dor de niste personaje ideale, care sa te ambitioneze si sa te faca sa visezi ca intr-o zi, ai putea fi la fel de bun ca ele.

Legatura ce se naste intre cei doi este surprinzator de realista. Evident, ambii se simt atrasi din prima clipa unul de celalalt, insa autoarele reusesc sa sublinieze faptul ca aceasta era o reactie normala. Si Lilac si Tarver se diferentiaza in multime si in plus, amandoi arata bine, asa ca era imposibil sa nu isi trezeasca cel putin curiozitatea unul altuia. Mai mult, odata ajunsi pe noua planeta, cei doi nu se arunca instant unul in bratele celuilalt. Dimpotriva, pentru o vreme, amandoi detesta situatia in care se afla mai ales din cauza faptului ca sunt nevoiti sa o infrunte impreuna.

Misterul se contureaza treptat iar povestea nu pare deloc grabita sau fortata. Nu pot spune ca ar lipsi tensiunea sau suspansul, insa pentru mult timp, firul narativ este destul de lent. Ceea ce, pe mine m-a incantat, pentru ca a fost o adevarata placere sa descopar cum totul: secretele, iubirea, lupta pentru supravietuire, evolutia sentimentelor si trecerea de la o emotie la alta, totul se desfasoara intr-un ritm natural.

Cu toate acestea, pana la un punct, povestea nu parea… speciala. Era interesanta, exemplar redata, insa parca ii lipsea ceva care sa o faca deosebita. Si chiar atunci cand ma gandeam ca acesta ar fi marele defect al cartii, deodata, are loc o rasturnare de situatie incredibila! Rar am fost surprinsa intr-atat de un twist al vreunei povesti. Iar din acel punct, totul se accelereaza si emotiile cresc deodata la un nivel nemaiintalnit pana atunci.

Desi era evidenta implicatia tatalui protagonistei in ceea ce se contureaza intr-un secret intunecat, nu am banuit deloc ceea ce ni se dezvaluie in final, pana in ultimele capitole nu am avut idee ce anume s-a intamplat de fapt pe acea planeta.

Finalul m-a surprins din nou, pentru ca sincer, desi ma asteptam ca Lilac sa isi tina promisiunile pana la final, nu credeam ca va reusi sa o faca. Aveam impresia ca se va lovi de niste ziduri de netrecut, insa am fost placut surprinsa sa descopar ca antagonistul nu este deloc construit pe tiparul clasic. Cel putin asta este impresia cu care am ramas la finalul acestui volum, nu am idee daca in urmatoarele carti voi afla ca m-am inselat. Insa deocamdata, ultimele randuri ale povestii ma fac sa cred ca tot ceea ce stia Lilac nu s-a dovedit a fi chiar o minciuna, ca iubirea tatalui sau fata de ea este reala si ca poate, atitudinea sa din final este un semn ca intr-adevar, fericirea fiicei sale este unul dintre cele mai importante teluri ale sale. Tot legat de relatiile familiale, trebuie sa mentionez ca am fost incantata sa vad ca autoarele nu minimalizeaza deloc importanta acestora. Atat Tarver cat si Lilac au numarate momente in care se pierd in amintirile copilariei fericite petrecute alaturi de membrii familiilor si adesea, exact aceste amintiri sunt cele care ii imping inainte si nu le permit sa se dea batuti.

Un alt merit al cartii este acela ca desi iti capteaza interesul cu lupta pentru supravietuire a personajelor si cu secretele pe care acestia vor trebui sa le dezlege, reuseste in acelasi timp sa iti indeparteze de poveste o parte a mintii si sa te faca sa meditezi la natura umana. Desi intamplarile sunt, evident, imaginare, asta nu inseamna ca nu oglindesc tendinta oamenilor de a calca pe cadavre doar pentru a-si indeplini interesele. Dezvaluirea misterului ce invaluie ciudata planeta este o ilustrare perfecta a ceea ce suntem in stare sa facem, a lucrurilor socante pe care le intreprindem sau, dupa caz, pe care le ingaduim in numele progresului sau al bunastarii proprii.

Multumesc Editurii TREI pentru ca mi-a oferit aceasta carte.

Bile albe:

Naturaletea cu care se desfasoara totul, ritmul echilibrat al povestii si surpriza de proportii pe care o rezerva autoarele cititorilor.

Bile negre:

Exista cateva aspecte care fie mi s-a parut ca au ramas nelamurite, fie carora nu am reusit sa le inteleg sensul, incepand chiar de la legatura dintre prabusirea navei cu planeta misterioasa, pana la rolul felinei care le iese in cale protagonistilor in primele zile petrecute in acea lume necunoscuta.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Jumatatea Rea (seria Half Life, volumul 1) – Sally Green

Silozul – Hugh Howey

Posted in Naomi Novik

Dragonul Maiestatii Sale (seria Temeraire, volumul 1) – Naomi Novik

Dragonul Maiestatii Sale (seria Temeraire, volumul 1) - Naomi NovikDisponibil la: Nemira

Colectia: Nemira Junior

Traducerea: Laura Bocancios

Numar pagini: 400

 

Sinopsis:

Dragonul maiestatii sale este primul volum din seria Temeraire.

Viata capitanului Will Laurence din Marina Regala britanica este rasturnata din clipa in care captureaza o fregata franceza, avand la bord un ou de dragon destinat imparatului Napoleon. Transformat peste noapte in aviator, Laurence devine capitanul puiului de dragon pe nume Temeraire, de care il va lega o profunda prietenie. Laurence si Temeraire isi vor primi botezul de foc in inima bataliilor napoleoniene.

„Tocmai cand credeai ca ai vazut toate variantele posibile de povesti cu dragoni, Naomi Novikiti demonstreaza ca te-ai inselat.” – Terry Brooks, New York Times

„Pe masura ce lecturam aceste carti, le simteam prinzand viata in imaginatia mea. Sunt romane excelent scrise, nu doar originale si alerte, dar si pline de personaje minunate.” – Peter Jackson, Hollywood Reporter

Parerea mea:

De-a lungul vremii, m-am indragostit de personaje din carti, mi-am dorit cu disperare sa traiesc in anumite timpuri demult apuse, am visat la portaluri care sa ma transporte in diferite lumi, mi-am imaginat cum ar fi sa traiesc alaturi de tot felul de fiinte fantastice. Insa nu imi amintesc nicio carte care sa imi fi creat vreo dorinta mai intensa decat cea pe care mi-a transmis-o primul volum al seriei Temeraire. Asa ca, da, cea mai pregnanta dorinta care mi-a staruit in minte de-a lungul lecturii si care acum pare sa imi ocupe tot restul gandurilor este „Vreau un DRAGON!!!”

Nu cred ca am mai citit povesti in care dragonii sa fie altceva decat niste personaje marginale, eventual doar un element de… CONTINUAREA AICI.

Posted in Ransom Riggs

Miss Peregrine (Miss Peregrine, volumul 1) – Ransom Riggs

Miss Peregrine (Miss Peregrine, volumul 1) - Ransom RiggsDisponibil la: Editura ART

Colectia: Young Art

Traducerea: Gabriella Eftimie

Numar pagini: 392

 

Sinopsis:

O insula misterioasa. Un orfelinat abandonat. O stranie colectie de fotografii.

O tragedie il arunca pe tanarul Jacob, in varsta de doar saisprezece ani, pe o insula izolata. Aici descopera ruinele caminului „pentru copii deosebiti” al domnisoarei Peregrine. Pe masura de Jacob inainteaza pe holurile si prin dormitoarele parasite, isi da seama ca  cei care s-au adapostit candva acolo au fost mai mult decat deosebiti. Poate ca nu intamplator au fost trimisi intr-un loc uitat de lume. Si, oricat de bizar ar suna, ar putea fi inca in viata. Un roman fascinant, ilustrat cu fotografii tulburatoare, care-I va incanta pe adulti, pe tineri si pe toti cei care vor sa se bucure de o aventura in lumea umbrelor.

„Riggs jongleza cu maiestrie cu fantezia si realitatea, proza si arta fotografica, pentru a crea o poveste terifianta, dar in acelasi timp incantatoare.” – Associated Press

„O poveste frumoasa si excentrica, care se distinge prin personajele bine construite, un spatiu realist si niste monsti care iti dau fiori.” – Publishers Weekly

Parerea mea:

Avand in vedere modul in care a fost creat romanul lui Ransom Riggs, era imposibil ca acesta sa treaca neobservat. Totusi, desi il aveam in wish list de multa vreme, nu aveam idee la ce sa ma astept. Nu citisem recenzii despre acesta si in afara de descrierea editurii si de impresiile pozitive pe care le aveau in general cititorii, nu stiam nimic despre Miss Peregrine.

Trebuie sa va spun ca odata ce am deschis cartea, am fost imediat captivata de aceasta. In primul rand pentru ca volumul arata incredibil! Nu doar datorita fotografiilor imprastiate prin toata cartea – fotografii reale, despre care se stie ca au reprezentat… CONTINUAREA AICI