Publicat în Kerstin Gier

Albastru de safir (seria Culorile dragostei, volumul 2) – Kerstin Gier

Albastru de safir - seria Culorile dragostei, volumul 2 - Kerstin GierDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura universala

Traducerea: Valentina Georgescu

Numar pagini: 320

 

Sinopsis:

 „Ramasesem impietrita, incapabila sa mai fac vreo miscare sau chiar sa respir. Degetele lui imi atinsera cu grija buzele, imi mangaiara barbia si urcara pe obraji, pana la tample.

– Nu esti o fata obisnuita, Gwendolyn, sopti el, trecandu-si degetele prin parul meu. Esti cu totul si cu totul deosebita. Nu ai nevoie de nici o Magie a corbului ca sa fii speciala pentru mine.

Chipul lui se apropie tot mai mult de-al meu. Cand buzele lui imi atinsera gura, am inchis ochii. OK. Acum urma sa lesin.”

 Sa te indragostesti in trecut nu este, poate, cea mai fericita idee. Gwendolyn tocmai a descoperit ca a mostenit de la familia ei capacitatea de a calatori in timp. In Londra secolelor trecute, ea si Gideon au tot felul de probleme, cum ar fi: sa salveze lumea sau… sa invete cum se danseaza menuet. (Doua lucruri nu tocmai usoare.) In vreme ce atitudinea lui Gideon devine tot mai bizara, Gwendolyn se simte din ce in ce mai tulburata, pana cand misterul i se dezvaluie cutremurator de dureros, iar lucrurile se complica si mai tare…

Culorile dragostei este o trilogie palpitanta, amuzanta si plina de romantism. Urmariti aventurile tinerei Gwendolyn in volumul al treilea, Verde de safir.

Roman publicat in 19 tari

Parerea mea:

Primul volum al trilogiei Culorile dragostei, Rosu de rubin mi-a placut mult mai mult decat ma asteptam. Asadar, am devorat cea de-a doua carte atat de repede incat abia daca au avut timp ideile si impresiile sa mi se aseze in minte.

Per ansamblu, sunt cam la fel de incantata si de volumul al doilea, Albastru de Safir, desi trebuie sa spun ca ma asteptam la cateva dezvaluiri mai picante. Rasturnarile de situatie din acest volum nu lipsesc, insa nu se ridica la nivelul la care ma asteptam. Insa umorul si complicatiile pe care le creaza autoarea compenseaza din plin, asa ca nu ma simt deloc dezamagita de continuarea povestii. Volumul combina acum pregatirile lui Gwendolyn cu misiunile din trecut, care devin ceva mai semnificative decat cele prezentate in primul volum. Totusi, nu avem parte de evenimente cruciale. Apar cateva personaje noi si foarte interesante, printre care bunicul lui Gwendolyn – in versiunea tanara – sau Xemerius, un demon gargui fantoma. Acesta din urma cred ca a fost si personajul meu preferat din acest volum. Este incredibil de dragalas, ironic, istet si ii ofera protagonistei mai mult ajutor decat toate celelalte personaje din jurul sau. Autoarea incepe sa insereze indicii tot mai clare privind adevarul despre originea, puterea si rolul protagonistei, insa reuseste sa pastreze totusi misterul ce planeaza atat asupra acestora cat si a ordinului secret al calatorilor in timp. Exista destule taine ce raman ascunse, iar intrigile incep sa devina tot mai incalcite si mai dificil de descurcat. Tinand cont de avertizarile pe care le-a primit Gwendolyn la inceputul povestii, legate de faptul ca nu ar trebui sa aiba incredere in nimeni din ordin, oricat de simpatice ar fi acele persoane, am o banuiala foarte intunecata cu privire la un personaj ce deocamdata se afla in topul celor mai placute.

Amatorii de romance vor avea si ei parte de cateva fragmente perfecte, intrucat relatia dintre Gwendolyn si Gideon evolueaza si se complica si ea pe parcursul povestii. Iar finalul aduce o surpriza destul de neplacuta pentru eroina iar singura reactie pe care o poti avea este sa pui mana imediat pe urmatorul volum.

Nu cred ca Albastru de safir mi-a placut mai mult decat Rosu de rubin, dar nici nu a fost o lectura dezamagitoare. Am senzatia ca pastreaza aceeasi insusire ca multe alte volume secundare din trilogii, si anume de a fi mai mult o punte de legatura intre prima si ultima carte. Prin urmare, neavand loc prea multe evenimente majore. Totusi, asta nu a stricat deloc placerea lecturii. Sunt destul de sigura ca si daca ar mai urma inca 5 volume cu o actiune la fel de.. temperata, le-as citi cu aceeasi incantare.

Bile albe:

– In ciuda faptului ca autoarea nu mizeaza pe intrigi senzationale si nu avem parte de conspiratii ce vizeaza soarta lumii sau de batalii intre fortele supreme ale binelui si raului, ea reuseste sa te tina totusi in suspans si sa te faca sa te indragostesti de seria Culorile Dragostei. Tocmai prin asta cred ca se si creeaza senzatia de realism, deoarece povestea lui Gwendolyn evolueaza intr-un mod natural, protagonista si restul personajelor comportandu-se exact asa cum ar face-o niste oameni in viata reala.

Bile negre:

 – In afara de faptul ca povestea mi se pare putin cam scurta si ca se citeste prea repede, nu imi vine in minte nici un alt minus 🙂

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Rosu de rubin (seria Culorile dragostei, volumul 1) – Kerstin Gier

Ingerul mecanic (seria Dispozitive Infernale, volumul 1) – Cassandra Clare

Reclame