Disponibil la: RAO Books (precomanda)
Colectia: Thriller
Traducerea: Adriana Badescu
Numar pagini: 512
Sinopsis:
Inferno, ultimul roman al lui Dan Brown si al patrulea din seria care il are ca protagonist pe Robert Langdon, este o combinatie abila de mister, thriller, istorie si cultura, care il poarta pe cititor de la Florenta la Venetia si apoi la Istanbul.
Dinamic si ingenios construit, romanul prezinta toate elementele cu care Brown si-a obisnuit deja cititorii – un om de stiinta nebun, cu un tel bine conturat, un mister greu de dezlegat, simboluri extrase din Divina Comedie de Dante, mesaje secrete, o serie de indicii pe care numai un specialist in simbolistica le poate descifra, elemente de arta si de istorie si o iminenta catastrofa de proportii planetare.
Trezindu-se, amnezic, pe un pat de spital din Florenta si ajutat de o blonda inteligenta, Robert Langdon strabate Europa in incercarea de a afla ce i s-a intamplat si a rezolva totodata un mister cu conotatii literar-istorice, vanat fiind de un asasin in slujba unei tenebroase organizatii internationale.
Parerea mea:
Am citit Codul lui Da Vinci chiar la momentul la care a aparut in Romania si am fost fermecata de acea lectura. Mai apoi, am parcurs si Ingeri si Demoni, care mi-a placut chiar mai mult. Intre timp, a mai aparut si volumul al treilea al seriei, Simbolul Pierdut si am tot amanat lecturarea acestuia in speranta ca la un moment dat voi avea timp sa recitesc primele doua volume si sa scriu impresiile aici pe blog, pentru ca seria sa fie recenzata in intregime. Cum timp de recitit se pare ca nu reusesc sa am, am sarit peste Simbolul Pierdut, promitandu-mi sa nu il aman pentru multa vreme si iata-ma acum cu recenzia celui mai recent volum, Inferno. Si ce lectura minunata a fost!
Asadar, este evident ca Dan Brown imi place. Povestile despre virusi, epidemii, mutatii sau posibile apocalipse am mai spus si altadata ca ma fascineaza si ca cel mai probabil, daca nu as mai citi nimic altceva decat astfel de carti, nu m-as simti deloc plictisita. Iar Infernul a fost partea mea favorita din opera lui Dante, Divina Comedie. Care, daca ar fi sa intocmesc un Top 10 All Time Favourites s-ar clasa pe unul dintre locurile fruntase. Asa ca o combinatie a acestor elemente chiar nu avea cum sa nu ma lase aproape uluita, mai ales ca autorul reuseste sa te surprinda exact cand te astepti mai putin.
Despre actiune nu o sa va spun mai mult decat strictul necesar, pentru ca ar fi pacat sa va stric surpriza. Ca de obicei, protagonistul, profesorul Robert Langdon se trezeste intr-o situatie critica ce priveste insasi siguranta intregii lumi, intr-o cursa contra timp in care trebuie sa descifreze mistere ascunde ale istoriei, sa ia bucatile din trecut si sa le suprapuna peste elementele din prezent si sa impiedice o posibila declansare a apocalipsei. Ii stau alaturi o eroina fermecatoare si ocazional, cateva personaje interesante, iar la un pas in spatele sau gonesc niste organizatii cu intentii dubioase. Am observat pe GoodReads cativa cititori care se plangeau de repetarea aceleiasi retete pe care autorul a folosit-o si in romanele anterioare, insa mie mi se par nedrepte si lipsite de substanta aceste critici. Orice thriller de acest gen foloseste un anumit set de elemente specifice, iar a te plange de acestea este ca si cum te-ai plange ca romanele de dragoste au mereu in centrul actiunii o poveste de iubire, ca romanele fantasy se bazeaza pe un scenariu incarcat de paranormal sau ca distopiile au la baza regimuri totalitare iar protagonistii acestora evolueaza de la stadiul de admiratori al sistemului la membrii al gruparilor revolutionare.
Asa ca in ciuda unei constructii ce surprinde poate prea putin, Inferno este o lectura captivanta, extrem de bine construita si cu o intriga ametitoare. Stiu ca multi bloggeri de carte sau cititori din generatia tanara au aspiratii de viitori scriitori. Va sfatuiesc sa cititi Inferno. Mi se pare genul de carte scrisa atat de bine incat fie te ambitioneaza sa incerci sa scrii ceva la fel de grandios, fie iti spulbera orice speranta ca ai putea atinge un astfel de nivel. Este uimitor modul in care autorul reuseste sa impleteasca anumite fire, in care pozitioneaza unele piese ale puzzle-ului si in care te pacaleste sa crezi exact ceea ce isi doreste el. Pe langa actiunea exploziva si firul narativ atat de incalcit, Dan Brown nu uita nici o clipa sa dea atentia cuvenita detaliilor. In ciuda suspansului innebunitor si al tensiunii crescande, nu simti in nici un moment ca ar exista un dezechilibru, ca vreun element ar fi tratat superficial. Exista nenumarate scene ce au o importanta minora pentru evolutia povestii dar care insa reusesc sa te captiveze la fel de mult ca evenimentele marcante. In plus, referintele la picturi sau locatii celebre, la momente din viata unor artisti faimosi si in special la opera lui Dante fac ca intreaga lectura sa fie impresionanta. Cred ca este imposibil sa nu iti doresti sa pasesti exact in locurile pe care le descrie autorul, sa nu vezi cu ochii tai ceea ce este prezentat si sa analizezi fiecare detaliu al lucrarilor mentionate in roman. Daca planuiti sa vizitati vreodata Florenta, cititi mai intai cartea aceasta si nu uitati sa v-o puneti in bagaj si sa o luati cu voi. Nu imi pot imagina vreun ghid care sa ofere mai multe recomandari sau secrete sau care sa indrume mai frumos de atat in alegerea obiectivelor de vizitat.
Inca un aspect surprinzator este reprezentat de evenimentul pe care incearca protagonistul sa il impiedice. Mi s-a parut uimitor faptul ca autorul aproape ca reuseste sa te convinga ca ceea ce a prezentat aici drept un plan malefic ar putea fi de fapt exact solutia crizelor cu care se confrunta in prezent omenirea. Chiar dinainte de a sti exact in ce consta proiectul antieroului ii accepti acestuia argumentatia, desi poate nu esti de acord in totalitate cu ce are de gand acesta sa faca. Nu stiu daca aici intervine obsesia mea pentru povestile imaginare sau pentru cele reale, din istoria omenirii despre epidemii, insa trebuie sa recunosc ca am fost fan al actiunilor antieroului inca dinainte sa aflu ca acestea erau mult mai putin blamabile decat banuiam eu si decat presupuneau si personajele. Asa ca daca cititi Inferno, va astept cu pareri pe acest subiect.
Finalul reuseste sa te bulverseze, fiecare pasaj nou iti ofera o perspectiva neasteptata, afli lucruri care te fac sa privesti intr-o lumina total diferita tot ceea ce ai citit pana atunci si sa te intorci imediat la paginile de la inceput sau la anumite fragmente de pe parcursul povestii pentru a analiza ceea ce ti-a scapat sau ceea ce ai inteles intr-un mod gresit. Modul in care autorul reuseste sa ofere anumite pasaje in lumini atat de diferite te surprinde de mai multe ori, intrucat descoperi ca anumite aspecte sunt la fel de convingatoare indiferent de cat de diferite sunt unghiurile din care le privesti.
Bile albe:
– Intriga captivanta, o constructie surprinzatoare a povestii, rasturnari de situatii socante si o atentie sporita pentru detalii. Descrierile anumitor locuri, cladiri sau picturi sunt atat de vii si bine realizate incat lectura va deveni aproape interactiva. Spun asta pentru ca la fiecare cateva pagini vei simti nevoia sa cauti pe net informatii sau imagini despre fiecare element descris de autor si sa analizezi fiecare detaliu al unor opere amintite de acesta pentru a descoperi secretele acestora dezvaluite in Inferno.
Bile negre:
– Portretele personajelor sunt destul de slab realizate, asa ca cititorii care isi doresc personaje complexe si foarte atent creionate a putea fi dezamagiti. Personal, cred totusi ca actiunea captiveaza atat de tare incat e aproape imposibil sa te simti nemultumit de acest aspect, dar trebuia oricum sa va avertizez.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa: |
My Weekly Book 