Disponibil la: Editura ALL
Colectia: Literatura universala
Traducerea: Liliana Urian
Numar pagini: 336
Sinopsis:
Tom Boyd este un scriitor celebru, aflat in pana de inspiratie. Billie este o tanara frumoasa si rebela, cu un simt al umorului neobisnuit. Dar mai e un amanunt: Billie este chiar eroina romanelor lui Tom. Intr-o noapte, cand el se afla pe buza prapastiei, ea prinde viata. Si ii aduce o veste tulburatoare: daca el nu mai scrie, ea va muri. Astfel incepe o calatorie halucinanta, in care Tom trebuie sa-si recapete inspiratia, ca sa poata salva viata femeii de care tocmai se indragosteste. Exploziva si plina de umor, cu accente de comedie romantica si thriller, Fata de hartie sfideaza orice scenariu previzibil.
Tom si Billie vin din lumi diferite, dar care se hranesc una din alta. Cine va invinge in acest joc dur al seductiei: realitatea sau fictiunea?
,,Dintre toate personajele pe care le-am creat, Billie este preferata mea. Ii simt atat de tare lipsa, dupa ce am terminat de scris romanul, incat s-ar putea spune ca sunt indragostit!” – Guillaume Musso
Parerea mea:
Cred ca de mai mult de un an aud numai pareri bune despre Fata de hartie, insa pana acum nu reusisem inca sa o citesc si eu. Odata cu inceputul campaniei vALLuntar, am zis ca e momentul perfect sa descopar despre ce este vorba in acest roman. Povestea o stiti probabil cu totii din auzite: un scriitor aflat intr-un blocaj se trezeste intr-o zi cu una dintre eroinele din povestile sale in fata usii. Dupa multe incercari si o serie de dovezi incontestabile, fata il convinge ca este intr-adevar un personaj din cartea sa si ca supravietuirea ei depinde de el. Mai exact, daca el renunta la scris, ea moare. Iar de aici, totul devine mult mai complicat decat isi poate imagina cineva.
Ei bine, aflati ca povestea aceasta ascunde de fapt mult mai mult decat ati putea crede la prima vedere. Pe langa relatia ce se naste intre protagonisti si cursa lor contra timp, romanul aduce in vedere o serie de alte aspecte extrem de importante. Nu mai citisem pana acum ceva de Guillaume Musso, insa daca toate cartile lui sunt la fel de bine realizate ca Fata de hartie, inteleg deja de ce se bucura de un asemenea succes.
In spatele povestii principale, se desfasoara o alta poveste. Una mai sumbra, mai profunda, in care trecutul se intretaie cu prezentul. Sub masca unei povesti dragute, optimiste si plina de speranta se ascund urme de nesters, amprente ale trecutului sedimentate in sufletele personajelor, drame neasteptate si amintiri ale unui trecut greu de banuit. Succesul fulminant al lui Tom, epatarea lui Milo si cariera onorabila a lui Carole au fost ridicate pe secrete vechi, pe lucruri pe care oricat si-ar dori sa le uite si oricat de departe ar ajunge, tot nu au cum sa le stearga. Singurul avantaj al trecutului intunecat este ca din perioada cand se nasteau acele secrete tulburatoare a aparut si prietenia celor trei. Desi sunt personaje secundare, Milo si Carole sunt la fel de importanti precum protagonistii. Ei sunt cei care fac posibila desfasurarea unora dintre cele mai insemnate intamplari, ei il ridica pe Tom atunci cand acesta se prabuseste fara speranta si tot ei sunt singurii care il pot ajuta si in rezolvarea problemei legate de supravietuirea lui Billie, personajul cazut dintr-o carte, direct in lumea reala. Si tot ce fac pentru Tom fac cu tot sufletul. Legatura ce ii leaga este extrem de puternica, este mai rezistenta decat prietenia, mai intesa chiar decat o relatie dintre frati. In nici un caz nu as putea spune ca intriga principala a cartii, cea cu existenta incredibila a personajului de carte nu m-a captivat. Insa fara indoiala, am fost mult mai impresionata de firul ce ii urmareste pe cei trei prieteni in timp, de-a lungul copilariei si adolescentei.
Revenind la actiunile din prezent, trebuie sa va spun ca am banuit de la inceput o anumita varianta ascunsa a povestii. De-a lungul a destule capitole, am fost convinsa ca trebuie sa fii prea naiv sa crezi ceea ce vrea autorul sa crezi. Ca e foarte evident ca totul este o farsa. Insa la un moment dat, am fost surprinsa sa descopar cat de tare ma inselam de fapt. Romanul capata nuante de thriller, cursa personajelor este una contra timpului, transformandu-se intr-o lupta din ce in ce mai antrenanta. Totusi, momentele sensibile nu lipsesc, autorul isi ia timpul necesar pentru a ne oferi sansa sa patrundem in mintea si in sufletul personajelor sale. Relatia dintre Tom si Billie evolueaza intr-un ritm veridic, nimic nu e grabit, nimic nu pare fortat sau exagerat. Iar finalul aduce o surpriza de proportii, chiar atunci cand te asteptai ca totul sa se incheie intr-o maniera total diferita. Sunt adepta finalurilor fericite, asa ca am fost incantata si de modul in care personajele isi gasesc in cele din urma linistea si fericirea, chiar daca au avut de parcus o calatorie lunga pana sa ajunga in acel punct.
Fata de hartie este una dintre acele carti care, in ciuda prezentei unor nuante mai sumbre care se face simtita uneori, iti ofera o stare de bine pe tot parcursul lecturii si care iti lasa un zambet larg dupa ce o inchei. Romanul ofera dozele necesare de suspans, drama, speranta si emotii, asa ca merita cu adevarat sa fie citit. Poate ca unele persoane tind sa evite cartea din cauza intrigii fanteziste, insa va asigur ca veti avea parte de o serie de surprize si ca la final veti fi incantati ca ati dat o sansa acestei povesti.
Bile albe:
– Constructia originala a cartii in care se amesteca articole de ziare, povestiri din trecut, fapte din prezentul protagonistilor sau intamplari ce urmaresc unele personaje episodice. Pana si modul in care este scris pasajul din final mi s-a parut un artificiu amuzant si care a oferit si mai mult farmec incheierii perfecte.
Bile negre:
– Trecerea de la povestirea la persoana 1 la nararea la persoana a 3-a de la un capitol la altul poate fi usor ametitoare si deranjeaza uneori cititorul, mai ales in primele randuri ale fiecarui capitol, pana cand reusesti sa iti dai seama din perspectiva cui sunt prezentate pasajele respective.
vALLuntar:
Aceasta este cea de-a doua carte aleasa pentru recenzie in cadrul campaniei vALLuntar. Asa cum v-am povestit si in recenzia primului titlu, Editura ALL pune la dispozitie bloggerilor cate doua romane, pentru recenzare. Daca o recenzie strange mai mult de 15 comentarii de la utilizatori diferiti, bloggerul va primi un copacel pe care il poate planta el insusi sau poate solicita ca acesta sa fie plantat de catre voluntarii din echipa ALL. Daca sunt mai mult de 15 comentarii, celelalte comentarii se vor cumula cu comentariile de la alte recenzii, de pe alte bloguri, şi la 20 de comentarii, o echipă a Grupului Editorial ALL va planta încă un copac într-un loc ales de ROMSILVA. Mai multe detalii despre aceasta campanie puteti afla AICI.
Tin sa va multumesc pentru sprijinul acordat in cazul primei recenzii. Daca am numarat bine (si sper ca am facut-o!), am strans deja 15 comentarii de la persoane diferite. Bineinteles, va cer din nou ajutorul si la recenzia aceasta, pentru a putea aduna cat mai multe ore de voluntariat si copacei plantati. Promit ca pana anul viitor nu mai cer favoruri 😀
| Alte recenzii care te-ar putea interesa:
Fericirea incepe azi (seria Beautiful, volumul 1) – Jamie McGuire |
My Weekly Book 
Da, interesant subiectul, si incitanta recenzia ta, chiar m-ai facut curioasa si abia astept sa o citesc. Succes cu pomisorii, sunt convinsa ca ai sa reusesti!
😀 E foarte captivanta cartea si cred ca acum am inteles de ce autorul este atat de apreciat de public! Auzisem de mult de el, insa nu apucasem pana acum sa incerc nici o carte scrisa de el. M-a facut tare curioasa sa mai incerc si alte titluri.
Multumesc mult, mult de tot! :*
Nu ai pentru ce. Chiar imi place ceea ce faci si iti admir entuziasmul. Bafta multa!
Serios? Deja? Ai postat 3 recenzii in 2 zile :))) Esti incredibila! In fine, demult vreau sa pun si eu mana pe carte. Copaceii vrei sa ii plantezi tu? Sau ii lasi pe ei?
:)) Am mers in paralel cu ele, Roxana. Casa molimei si Requiem le-am citit in acelasi timp. Am terminat Casa molimei mai intai, miercuri noapte (incepute ambele de luni parca, deci am avut cateva zile la dispozitie), apoi joi noapte Requiem. Iar de ieri dimineata am inceput Fata de hartie pe care abia am putut sa o las din mana 😀
Da, da, eu vreau! 😀 Bine, cel mai probabil o sa il terorizez pe iubitul meu sa ii planteze el si eu doar sa asist, pentru ca eu am obiceiul sa omor neintentionat orice planta in ghiveci de care ma apropii cu intentii bune, insa ideea e ca vreau sa ii vad eu cum intra in ghivece si apoi se fac maricei 😀
Descrierea ta m-a facut sa-mi doresc sa citesc cartea, dar e posibil sa nu se intample asta pentru ca ma mai asteapta si alte carti. Succes! 🙂
Multumesc! 😀 Asa am tot amanat-o si eu mai mult de un an de zile, pentru ca mereu aveam altele pe lista care parca ma tentau parca mai tare. Sa retii titlul totusi, pentru ca e intr-adevar tare simpatica povestea! Poate la un moment dat ai ocazia sa o citesti :*
Am citit mai multe recenzii la aceasta carte. Pare o carte tare interesanta. Cred ca la anul voi alege si eu beletristica 🙂
Si eu citisem foarte multe pareri pozitive despre ea, insa abia odata cu campania aceasta am reusit sa o citesc 🙂 Aproape ca imi pare rau ca nu am facut-o mai devreme! Dar pana la urma, mai bine mai tarziu decat niciodata, nu? 🙂
Ma bucur ca ti-a placut o carte a lui Musso!
Eu inca nu am avut ocazia sa o citesc,dar cu siguranta o voi face.Pana atunci,ti-as recomanda “Chemarea ingerului”.Te astept cu recenzia:D
Da, da, dupa cartea asta vreau sa incerc toate cartile aparute in Romania, sunt sigura ca sunt interesante! La fel cum citisem o multime de pareri pozitive despre Fata de hartie, am citit si recenzii despre celelalte carti ale lui si erau la fel de entuziaste. Sunt sigura acum ca imi vor placea!
Interesanta cartea, o sa fac si eu rost de ea sa o citesc.
Da, Corys, chiar e o carte care cred ca se potriveste oricui. Nu prea vad cum ar putea sa nu ii placa vreunui cititor, are de toate pentru fiecare: drama, povesti induiosatoare, romance, actiune, suspans..
Mie imi place cum scrie Musso. Am citit doua carti scrise de el, “Chemarea ingerului” si “Ce as fi eu fara tine” si ambele mi-au placut. Are un stil placut de a scrie care te “prinde” usor.
Fata de hartie nu am citit-o dar sper sa o citesc cat de curand.
Eu tocmai am pus pe lista de “to read” si celelelate carti ale lui Musso. Dupa romanul acesta, trebuie neaparat sa ii descopar si celelalte povesti! 😀
Pare foarte interesant subiectul cartii. Am tot amanat-o, dar daca spui ca e buna, am pus-o deja pe lisa de cumperaturi 🙂 Poate reusesc sa o iau si eu intr-un glorios final.
Merita, Dark_eyes! Sunt sigura ca o sa iti placa! 🙂
Mi-a placut foarte mult “Fata de Hartie”, mai ales ca actiunea se petrecea pe mai multe fire narative.. aventurile lui cu Billie, trecutul dintre cei trei prieteni, dezvaluit treptat, drumul manuscrisului incomplet prin mainile cititorilor, toate au dat complexitate cartii. M-a incantat extrem de mult finalul, si nota de realism din el. Pentru mine, obisnuita fiind sa citesc multe carti fantasy, chiar a fost surprinzator modul cum s-a terminat povestea si m-a facut sa imi placa si mai mult cartea.
Am observat ca nu ai mentionat nimic de Aurore, nu ti-a placut de ea deloc? 😀 Stiu ca e un personaj secundar, dar pe mine m-a fascinat, poate mi-a placut mai mult decat Billie. Tipologia artistului frivol, boem, nestatornic, care nu se poate “inradacina” nicaieri, care se teme sa isi lase inima in palmele cuiva, de teama sa nu ii fie franta, mereu ma captiveaza. Uite doua fraze rostite de ea care mi-au placut extrem de mult:
“- Legăturile se fac şi se desfac, asta-i viaţa. Într-o dimineaţă, unul rămâne şi celălalt pleacă, fără să ştii întotdeauna de ce. Nu pot să-i dau totul celuilalt având această sabie a lui Damocles deasupra capului. Nu vreau să-mi clădesc viaţa pe sentimente, pentru că sentimentele se schimbă. Sunt fragile şi nesigure. Le crezi profunde şi când colo sunt impuse unei fustiţe care trece, unui zâmbet amăgitor. Mă ocup de muzică, fiindcă muzica nu va pleca niciodată din viaţa mea. Îmi plac cărţile, căci cărţile vor fi mereu aici. Şi apoi…oameni care se iubesc pentru toată viaţa, eu nu cunosc.”
“Avea în voce ceva emoţionant şi fragil; spoiala femeii fatale era pe cale să se crape.
– Ştiu că, pentru a merita iubirea, trebuie să te dedici trup şi suflet şi să-ţi asumi riscul de a pierde tot… dar eu nu eram gata s-o fac şi nu sunt nici astăzi..
M-am eliberat din strânsoarea ei pentru a coborî cele câteva trepte. Ea a adăugat în spatele meu:
– ..îţi cer iertare dacă te-am făcut să crezi contrariul.”
Daca vrei sa mai citesti citate le gasesti pe blogul nostru la “The magic of words(61)” – sunt minunate :X.
Billie mi s-a parut mai..normala, mai putin profunda, asa ca nu am gasit in carte prea multe citate memorabile, desi sarcasmul ei e de apreciat! 😀 Oricum..per total, cartea e un must read clar!
Da, si mie mi-a placut modul de “constructie” al povestii. Eu am banuit la inceput ca nu e adevarata povestea personajului, insa cand am ajuns la analizele medicale in care se mentiona celuloza si altii termeni asemanatori, m-a convins :)) Asa ca da, finalul e surprinzator!
La Aurore mi-a placut faptul ca e atat de buna in ceea ce face si ca sfideaza toate regulile acelea nescrise. Partea in care refuza sa se indragosteasca sau sa se lege de cineva din teama de a nu suferi m-a incantat neaparat. Mie mi se pare ca pana la urma toti cei care refuza atat de inversunati iubirea tot cad in plasa ei pana la urma. E din start un joc pierdut, mi se pare o incapatanare fara sens, pentru ca si ei ar trebui sa stie din start ca fug degeaba. Si mai aiurea e ca uneori, in fuga lor dau cu piciorul la ceva ce ar fi putut sa fie foarte frumos, iar apoi nu se mai pot intoarce in locul acela. Si raman cu senzatia ca au avut dreptate, ca iubirea e de vina, cand de fapt, sunt doar ei vinovati. Asa cred ca e si cazul Aurorei daca e sa ne luam dupa actiunile ei din final si incercarile de a se intoarce in viata lui Tom.. Intr-adevar, ca prezenta asa, mi-a placut. Ma asteptam sa fie o nenorocita, asa ca m-a surprins in mod placut modul in care a vorbit cu Tom cand s-au intalnit. Era eleganta, onesta, constienta de greselile ei, insa nu s-a umilit nici o secunda si nici nu a incercat sa il umileasca pe Tom sau pe ceilalti. Iar faptul ca l-a ajutat chiar oferindu-i datele acelui doctor a fost si mai surprinzator si frumos.
Cel mai mult cred ca mi-au placut Milo si Carole. Mi s-a parut ca devotamentul lor e impresionant si luptau chiar cu mai mult avant decat Tom ca sa il salveze…
Sunt de acord, chiar e must read! Si mi se pare ca se potriveste tuturor categoriilor de cititori, indiferent de varsta sau preferinte literare. Cred ca nu e posibil sa nu placa vreunei persoane!
Pai eu n-am spus ca e bine cum face ea, ca refuza sa isi deschida sufletul de teama de a nu fi ranita..Nu e nevoie neaparat sa fiu de acord cu orice face un personaj ca sa imi plac, din contra, stiu ca fiecare are si calitati si defecte 😀
🙂 nu, nu, nici nu intelesesem ca ai fi fost de acord cu ea. Doar enumerasem motivele pentru care mi-a placut si pentru care nu mi-a placut de ea. De altfel, si eu prefer personajele mai.. reale asa, care au si parti bune si rele 😀
Vaii! Vreau neapărat să citesc cartea asta. Faptul că se schimbă persoana nu e chiar o problemă, mie mi s-ar părea mult mai interesant să citesc o carte aşa.
Trebuie sa o citesti, Stefana! 😀 Nici pe mine nu m-a deranjat foarte tare, dar in primele randuri ale fiecarui capitol era putin.. zapacitor :)) Asa ca m-am gandit ca ar trebui sa mentionez asta. Si in plus, chiar nu aveam ce altceva sa trec la Bile negre, chiar mi-a placut totul si nu aveam ce sa reprosez cartii 😀
Momentan si eu cartea asta o citesc si imi place foarte mult. Am si eu cateva banuieli in legatura cu povestea lui Billie. Mai am putin din carte si o termin, sunt foarte curioasa de final, nici nu stiu la ce sa ma astept, la un happy end sau nu. Oricum, nu ma asteptam sa-mi placa asa de mult cartea si ma bucur ca am decis sa o citesc.
Da, da, e cu happy end! Postezi recenzia dupa ce o termini, nu? Sunt tare curioasa ce parere o sa ai la final 😀
Eu ma gandeam ca trebuie sa fie buna, prea multa lume vorbea despre ea. Cred ca nu citisem nici o recenzie negativa. Si cred ca nici nu o sa citesc vreodata, mi se pare ca e una dintre acele carti care plac oricui..
Da, sigur voi posta recenzia, si eu m-am inscris in campania vALLuntar, asa ca trebuie sa “plantez” copacei. Nici eu nu citisem nici o recenzie negativa pana acum. Cartea este un un fresh air pentru mine, dupa atatea fantasy-uri, chiar aveam nevoie de o carte care nu are nimic cu supranaturalul. Inca tot nu pot cred ca Billie chiar a iesit din paginile cartii, daca asta ar fi adevarat atunci cartea ar fi catalogat drept fantasy. Oricum, o sa vad in seara asta daca banuiala mea mi se adeveri sau nu, Intentionez sa o termin in noaptea asta.
Vrei sa ii plantezi tu sau ii lasi pe ei?
Si eu mai am nevoie sa ies cateodata din categoria fantasy, mai ales cand se intampla sa citesc prea multe povesti care au multe puncte comune intre ele…
Spor la citit, abia astept sa vad cum ti se pare finalul! 😀
Ii las pe ei sa planteze, mie va fi de ajuns sa lucrez acasa in gradina. Initial vroiam ca citesc Chemarea ingerului dar aia nu mai aveau pe stoc asa ca am ales-o pe asta, dar acum nu imi pare rau. Am facut o alegere buna.
Oh, eu abia astept sa ii primesc si sa incerc sa ii plantez eu, mai ales ca pana acum am.. “interactionat” doar ocazional cu cate o floare in ghiveci 😀
Oh, eu sincer as face stop cardiac daca ar aparea la usa mea vreunul dintre personajele mele:)) Cu toate ca sunt sigura ca nu mi-as da seama de prima data. Daca nu mi-ar tipa in fata “Hei, idioato, sunt creatia ta!” sigur m-as uita la personajul respectiv cu o moaca de gulie:)) Poate chiar i-as servii si niste ceai:))
Ah, nu stiu, simt o senzatie placuta cand citesc de campania asta cu vALLuntar. Sper sa fie si la anul:)
Ooo, nu iti imagina ca Tom a reactionat prea bine sau ca s-a lasat convins usor! Nici vorba! Insa apar o gramada de dovezi care intaresc povestea fetei, sa ca usor usor incepe sa o creada..
Si mie mi se pare grozava campania vALLuntar, ideea cu copaceii este geniala! Sper si eu sa continue si cu editia a 3-a, mi se pare ca are succes tot mai mare campania!
Succes in ceea ce priveste plantatul!
Eu m-am intors acum 10 minutre de la librarie, de unde pe langaalta cartea, mi-am achizitionata si pe aceasta, parca de prea mult timp statea acolo pe raft si imi facea cu ochiul.
😀 Multumesc! Abia astept sa ma apuc de plantat!
Super! Daca faci recenzia, sa lasi un link aici cu postarea, sunt curioasa sa aflu ce parere ai! 🙂
De când tot vreau să citesc și eu ceva de nenea ăsta. Toată lumea îl laudă
Si eu auzeam numai de bine de el, insa parca nu fusesem niciodata intr-atat de curioasa incat sa descopar singura de ce. Asa cum am scris in recenzie, cred ca daca toate cartile lui sunt ca asta, incep sa inteleg. Nu cred ca se poate ca Fata de hartie sa nu placa.. Daca nu iti place intriga principala, mai gasesti altele secundare; daca nu iti plac povestile de iubire, ai destula actiune care sa te atraga; daca nu iti plac momentele mai dramatice, exista o multime de paragrafe optimiste; si tot asa.. Deci e genul de carte pe care o recomanzi oricui fara teama ca nu ii va placea.
Si pe mine m-ai facut curios si o sa caut neaparat cartea. Daca ai nevoie de ajutor la plantat ma ofer voluntar!!!!
Multumesc tare mult pentru vizita si comentariu! 😀 Sa vedem cand si cum vin copaceii. Poate se nimereste sa fie in apropierea vacantei de Paste sa ii putem planta impreuna 🙂
Heeeiii…ce tare, te-ai bagat si tu in campani! Super! Eu nu aveam destula vechime…ca mi-ar fi placut si mie..:) Legat de carte, am tot auzit de ea dar nu stiam exact despre ce e vorba, tu m-ai convins ca nu este chiar o poveste superficiala si previzibila…acum vreau si eu sa o citesc 🙂 :))!!
O asteptam de anul trecut, cand treceam si eu prin aceeasi frustrare ca inca nu am un an de blog :)) Sa speram ca va fi si editia a 3-a la anul!
Din descrierea de pe spate si eu ma asteptam la o povestioara simpla si draguta. Dar ascunde chestii mult mai serioase si cred ca de aceea mi-a si placut mult mai mult povestea secundara. De mult nu am mai fost atat de impresionata de o relatie de prietenie din carti cum am fost acum. E foarte frumoasa cartea si se citeste repejor repejor de tot. Nu neaparat pentru ca ar fi prea scurta, ci pentru ca nu prea iti mai vine sa o lasi din mana :))
Si eu am doua carti achizitionate acum cateva luni pe care nu am apucat inca sa le citesc. Acum sunt incantata de recenzia ta si ma apuc de una : ” Ce as fi eu fara tine”. Si urmeaza sa iau si Fata de hartie” pentru ca ideea mi se pare super tare. Multumesc mult, recenziile tale sunt perfecte atunci cand nu mai stiu ce sa citesc. Si spor la plantat copacei, si eu am luat un mic mar sa-l plantez in curte, dar mai astept o luna, sa fie mai cald. :)))))))
O sa vreau si eu sa mai incerc niste titluri ale acestui autor, prima experienta se pare ca a fost mult mai buna decat ma asteptam 🙂 Banuiam ca Fata de hartie e o carte frumoasa, pentru ca nu dadusem peste nici o parere negativa. Insa nu ma gandeam ca imi va placea atat de tare, credeam ca va fi doar o povestioara draguta, fara aspecte prea profunde. Sa imi spui cum e Ce-as fi eu fara tine dupa ce o termini, sa stiu daca sa continui cu ea sau sa incerc alta carte a autorului.
Oh, cat te invidiez ca stai la casa! Sper ca in vreo 2-3 ani sa pot si eu sa imi fac planuri pentru cum sa imi aranjez curtea si nu apartamentul de la bloc :))
Felicitari pentru o alta recenzie minunata! Nici eu nu am citit Fata de Hartie inca insa simt din recenzia ta ca este o carte interesanta. 😀 Sper sa pun si eu mana pe ea la vara.
Multumesc Simona! 😀 Ma asteptam ca romanul sa fie frumos, insa mi-a placut chiar mai mult decat credeam!
Acelasi lucru il astept si eu de la aceasta carte! 😀 Descrierea imi aminteste de asemenea foarte putin de un anime, respectiv o manga pe care o citisem mai demult.
Ce anime, ce anime? Nu m-am mai uitat de mult la vreunul, parca imi e dor 😀
Superba cartea! Fata de hartie a fost si prima mea alegere, prima recenzie.
Apropos de partea cu trecerea de la persoana 1 la persoana a 3a… Pe cat de bulversanta am gasit-o, pe atat de mult mi-a placut acest gen de “impletitura”. Mesajul a fost si mai puternic, a fost, intr-un fel, impletirea fictiunii cu realitatea. 🙂
Felicitari pentru copacei!
Multumesc mult, Andres! 😀 Abia astept sa vina si sa ii plantez!
Intr-adevar, romanul a fost mult mai interesant decat ma asteptam. Citisem multe pareri pozitive inainte, asa ca stiam ca e imposibil sa nu imi placa, insa ma asteptam la o poveste mai previzibila, usurica.. Insa m-a impresionat foarte tare povestea din planul secundar, despre trecutul personajelor.
Pe mine trecerea de la un narator la altul ma zapacea putin cand incepeam fiecare capitol, pana sa imi dau seama cine apare in fragmentul acela. De asta am mentionat aspectul acesta, pentru ca stiu ca unii cititori nu agreeaza schimbarile astea. In plus, altceva chiar nu aveam ce sa trec la “bile negre” :)) Chiar nu am gasit nimic de reprosat cartii!
o lectura incitanta, dupa recenzia ta si oarecum provocatoare, cu schimbari de ritm si personaje interesante. spor la plantat!
Multumesc frumos, Redsky2010! Intr-adevar, povestea a fost chiar mai interesanta decat ma asteptam sa fie, merita incercata!
Foarte frumoasă recenzia. Și eu îmi doream să citesc cartea de când am văzut prima dată coperta, care este superbă, iar de poveste nu am ce să mai spun, sunt nerăbdătoare să ajung să o citesc sunt sigură că nu am să fiu dezamăgită.
Multumesc, Laura! Sunt sigura ca iti va placea, e foarte frumos scrisa si indeajuns de antrenanta incat sa nu pre mai poti sa o lasi din mana 😀
Apropo de coperta… era alta inainte sau imi amintesc eu gresit?
Parcă era una neagră… și aia era frumoasă, dar asta îmi place mai mult.
Foarte interesant!
Stii ca am impresia ca exista un serial anime pe tema asta, doar ca personajul din hartie e un baiat si creatoarea e o fata. Nu imi amintesc exact daca ea era scriitoare sau nu.
Ah, tocmai mi-a spus si Simona despre un anime cu subiect similar, trebuie sa aflu neaparat cum se cheama! :)) Nu am mai urmarit de tare multa vreme animeuri, parca mi s-a facut acum “pofta” 😀
cred ca il am pe niste dvd-uri p’acasa daca caut!
Mersi! 😀
Eu tocmai o citesc ;))
Spor la plantat copaci!
😀 Cred ca a fost una dintre cele mai cerute carti din campania vALLuntar. Cum ti se pare pana acum?
Multumesc mult! Pana la urma, de data asta, cred ca las plantatul in grija celor de la vALLuntar, pentru ca in curtea blocului nu am siguranta ca le-ar merge bine copaceilor. Mi-ar fi placut tare mult sa o fac eu, insa as vrea chiar sa ajunga sa creasca mari si sa nu moara dupa cateva saptamani.. Insa pana la anul, daca se mai organizeaza si editia a 3-a, sper sa reusesc sa am curtea mea proprie in care sa ii plantez 😀
Superba cartea! Si mie mi-a placut mult!
Da, Mada, chiar a fost foarte frumoasa! Auzisem de ea de multa vreme si ma gandeam ca va fi buna, insa nu ma asteptasem sa ma surprinda chiar atat de mult! 😀
tot la aceasta carte am facut si eu recenzia. este superba…mi-a placut tare mult. felicitari si spor! 🙂
Cred ca a fost cea mai populara carte din vALLuntar-ul de anul acesta :)) Poate convingem cat mai multi cititori sa o incerce, merita citita, intr-adevar!
Multumesc, bafta la copacei! 😀
Aceasta carte, pot spune ca m-a pacalit. M-a facut sa cred in acea fata cazuta din carte pana la final, desi am intuit de la inceput finalul.
M-a fascinat aceasta povestea. Il ador pe Gullaume Musso si felul cum scrie. Sper sa reusesc la urmatoarea reducere sa imi iau restul de carti care nu le am de la el.
Cat despre Fata de hartie, pe langa ce am spus si pe langa faptul ca as citi-o de inca 100 de ori, sti parerile mele pentru ca ai vazut si recenzia mea. Imi mai spun inca o data ca am adorat-o.
Spor la plantat. 🙂
Yup, si eu am fost convinsa la inceput ca nu e real, apoi am inceput usor usor sa ma las convinsa, iar finalul a fost total neasteptat 😀 Pana acum, asta e singura carte de-a lui pe care am citit-o, dar sper sa remediez situatia cat de curand 😀
Multumesc pentru vizita si spor la copacei si tie! 😉