Disponibil la: Editura Epica
Traducerea: Adrian Deliu
Colectia: Young Adult/+14 ani – Contemporary Fiction
Numar pagini: 256
Sinopsis:
Cine si-ar fi inchipuit ca patru minute ar putea schimba totul?
Pentru tanara de saptesprezece ani, Hadley Sullivan, aceasta zi pare sa fie una dintre cele mai rele de pana acum… Tocmai a pierdut avionul, este blocata in aeroportul JFK din New York si e pe cale sa intarzie la nunta propriului ei tata, care se casatoreste, pentru a doua oara, la Londra, cu o femeie pe care n-a vazut-o in viata ei. Apoi, asteptand sa se imbarce in urmatorul avion, il intalneste pe Oliver. E britanic. Si e foarte dragut. Si o va insoti in noul ei zbor. Calatoria de-o noapte trece cat ai clipi, iar Hadley si Oliver se pierd unul de altul in aglomeratia din aeroport, la sosire.
Ii va aduce oare soarta din nou impreuna?
Desfasurata pe parcursul a douazeci si patru de ore, povestea lui Hadley si a lui Oliver ne vorbeste despre relatiile de familie, despre a doua sansa si despre dragostea la prima vedere.
Parerea mea:
Desi promovata ca o poveste de dragoste, „Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere” este in egala masura o poveste despre familie, despre acceptare, intelegere si maturizare. Protagonista pe care o descoperim in introducerea romanului se transforma treptat, pana cand, la finalul povestii, descoperim o eroina mai inteleapta, mai matura, cu o perspectiva diferita asupra celor din jurul ei si a propriului sistem de valori.
Pe langa aspectele evidente si dragute legate de dragostea la prima vedere, romanul trateaza si o tema mai serioasa, respectiv modul in care un copil sau adolescent este afectat de schimbarile din familie. Parintii lui Hadley au divortat in urma cu cativa ani si in timp ce fiecare dintre ei pare sa se fi regasit pe sine si sa isi fi construit o viata noua, protagonista se simte inca pierduta, blocata in starea aceea de incertitudine si confuzie, fara sa reuseasca sa accepte si sa inteleaga separarea. Ceea ce mi se pare interesant este ca in ciuda faptului ca volumul este axat pe acest subiect, autoarea reuseste sa ajunga si la cititorii care nu se regasesc neaparat in acest scenariu. Mesajele din roman alina o gama mult mai larga de nemultumiri sau dezamagiri, si pot reusi sa te faca sa privesti intr-o lumina diferita lucrurile de care te plangi si pe care le consideri motive de nefericire. Daca ar fi sa rezumi intr-o singura idee morala cartii, aceea ar fi ca lucrurile nu stau aproape niciodata atat de rau cum par la prima vedere. Mereu exista de fapt lucruri mai rele, iar nefericirea ta poate parea superficiala in comparatie cu a altora. Jennifer E. Smith iti aminteste sa apreciezi ceea ce ai, pentru ca oricand s-ar putea sa pierzi acel ceva atat de pretios. Nu este neaparat un mesaj pe care sa nu il mai fi auzit vreodata, insa imbracat intr-o poveste atat de frumoasa si induiosatoare, nu poate decat sa te determine sa reflectezi inca o data la modul in care iti privesti viata.
Mi-a placut mult cum este creionata relatia dintre protagonista si parintii sai: confuzia adolescentei, revolta ei impotriva deciziei pe care cei dragi au luat-o, durerea, dorinta de a uita si de a-si aminti, de a uri si de a iubi, de a rani si de a consola, toate in acelasi timp, actiunile contrastante, mereu aflate la o limita sau alta. Pe de alta parte, nestiinta parintilor de a aborda modificarile care intervin acum in rolurile lor de indrumatori ai fiicei lor, incertitudinea, neputinta de a-i explica lui Hadley situatia fara a o rani, dorinta de a merge inainte dar fara a o lasa pe aceasta in urma, incercarile timide de a pastra unele lucruri neschimbate, temerile si toate acele lucruri fragile ce raman mereu nespuse.
Trecand acum la povestea de dragoste, trebuie sa spun ca si aici autoarea m-a surprins in mod placut. A reusit sa surprinda treptat toate emotiile prin care treci in momentul in care incepi sa te indragostesti, iar apoi gesturile aparent lipsite de logica pe care le poti face, oricat de calm sau calculat ai fi in mod normal. Nimic nu pare exagerat, replicile personajelor sunt naturale si nici macar actiunile nebunesti ale protagonistilor nu par fortate. Oricine se indragosteste are acea doza de nebunie la inceput, iar astfel de gesturi curajoase si impulsive tin doar de doza de indrazneala a fiecaruia.
Stilul autoarei are ceva melodic, ceva linistitor, frumos, melancolic si uneori dulce, care te prinde de la primele pagini si care te face adesea sa zambesti. Ajungi la final aproape fara sa iti dai seama si ramai cu o stare de bine si de optimism mult timp dupa ce ai incheiat cartea. Nu pot sa spun ca „Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere” este neaparat genul de carte marcanta, care socheaza, care te tine cu sufletul la gura la fiecare pagina. Probabil literatura pentru tineri din ultimii ani a lasat impresia ca doar cartile antrenante, in care suspansul iti taie respiratia merita citite sau sunt mai valoroase. Insa o carte buna nu inseamna neaparat asta. O carte buna poate fi exact asa ca „Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere”: o lectura ce nu are cum sa nu iti placa, relaxanta, emotionanta, cu un mesaj frumos, pe alocuri surprinzator de induiosatoare si care iti va insenina cu siguranta ziua.
Bile albe:
– Analizand fiecare aspect al cartii, constat ca aproape toate mi-au placut. Insa ceea ce m-a incantat cel mai mult este faptul ca povestea iti aminteste ca nimic nu se intampla fara un scop. Orice lucru are un sens si pana si cele mai ghinioniste momente se intampla probabil doar pentru a face loc unor lucruri mai bune sa se intample in viata ta. Asa ca de fiecare data cand treci printr-o perioada mai dificila, ar trebui sa iti amintesti ca daca acele momente tulburi nu ar avea loc, o serie de evenimente mai fericite din viitor nu ar mai avea ocazia sa se petreaca.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa:
E usor sa te iubesc – Tammara Webber Zece lucruri pe care le-am facut (si probabil n-ar fi trebuit) – Sarah Mlynowski |
My Weekly Book 