Disponibil la: Editura Epica
Traducerea: Adrian Deliu
Colectia: Young Adult/+14 ani – Contemporary Fiction
Numar pagini: 256
Sinopsis:
Cine si-ar fi inchipuit ca patru minute ar putea schimba totul?
Pentru tanara de saptesprezece ani, Hadley Sullivan, aceasta zi pare sa fie una dintre cele mai rele de pana acum… Tocmai a pierdut avionul, este blocata in aeroportul JFK din New York si e pe cale sa intarzie la nunta propriului ei tata, care se casatoreste, pentru a doua oara, la Londra, cu o femeie pe care n-a vazut-o in viata ei. Apoi, asteptand sa se imbarce in urmatorul avion, il intalneste pe Oliver. E britanic. Si e foarte dragut. Si o va insoti in noul ei zbor. Calatoria de-o noapte trece cat ai clipi, iar Hadley si Oliver se pierd unul de altul in aglomeratia din aeroport, la sosire.
Ii va aduce oare soarta din nou impreuna?
Desfasurata pe parcursul a douazeci si patru de ore, povestea lui Hadley si a lui Oliver ne vorbeste despre relatiile de familie, despre a doua sansa si despre dragostea la prima vedere.
Parerea mea:
Desi promovata ca o poveste de dragoste, „Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere” este in egala masura o poveste despre familie, despre acceptare, intelegere si maturizare. Protagonista pe care o descoperim in introducerea romanului se transforma treptat, pana cand, la finalul povestii, descoperim o eroina mai inteleapta, mai matura, cu o perspectiva diferita asupra celor din jurul ei si a propriului sistem de valori.
Pe langa aspectele evidente si dragute legate de dragostea la prima vedere, romanul trateaza si o tema mai serioasa, respectiv modul in care un copil sau adolescent este afectat de schimbarile din familie. Parintii lui Hadley au divortat in urma cu cativa ani si in timp ce fiecare dintre ei pare sa se fi regasit pe sine si sa isi fi construit o viata noua, protagonista se simte inca pierduta, blocata in starea aceea de incertitudine si confuzie, fara sa reuseasca sa accepte si sa inteleaga separarea. Ceea ce mi se pare interesant este ca in ciuda faptului ca volumul este axat pe acest subiect, autoarea reuseste sa ajunga si la cititorii care nu se regasesc neaparat in acest scenariu. Mesajele din roman alina o gama mult mai larga de nemultumiri sau dezamagiri, si pot reusi sa te faca sa privesti intr-o lumina diferita lucrurile de care te plangi si pe care le consideri motive de nefericire. Daca ar fi sa rezumi intr-o singura idee morala cartii, aceea ar fi ca lucrurile nu stau aproape niciodata atat de rau cum par la prima vedere. Mereu exista de fapt lucruri mai rele, iar nefericirea ta poate parea superficiala in comparatie cu a altora. Jennifer E. Smith iti aminteste sa apreciezi ceea ce ai, pentru ca oricand s-ar putea sa pierzi acel ceva atat de pretios. Nu este neaparat un mesaj pe care sa nu il mai fi auzit vreodata, insa imbracat intr-o poveste atat de frumoasa si induiosatoare, nu poate decat sa te determine sa reflectezi inca o data la modul in care iti privesti viata.
Mi-a placut mult cum este creionata relatia dintre protagonista si parintii sai: confuzia adolescentei, revolta ei impotriva deciziei pe care cei dragi au luat-o, durerea, dorinta de a uita si de a-si aminti, de a uri si de a iubi, de a rani si de a consola, toate in acelasi timp, actiunile contrastante, mereu aflate la o limita sau alta. Pe de alta parte, nestiinta parintilor de a aborda modificarile care intervin acum in rolurile lor de indrumatori ai fiicei lor, incertitudinea, neputinta de a-i explica lui Hadley situatia fara a o rani, dorinta de a merge inainte dar fara a o lasa pe aceasta in urma, incercarile timide de a pastra unele lucruri neschimbate, temerile si toate acele lucruri fragile ce raman mereu nespuse.
Trecand acum la povestea de dragoste, trebuie sa spun ca si aici autoarea m-a surprins in mod placut. A reusit sa surprinda treptat toate emotiile prin care treci in momentul in care incepi sa te indragostesti, iar apoi gesturile aparent lipsite de logica pe care le poti face, oricat de calm sau calculat ai fi in mod normal. Nimic nu pare exagerat, replicile personajelor sunt naturale si nici macar actiunile nebunesti ale protagonistilor nu par fortate. Oricine se indragosteste are acea doza de nebunie la inceput, iar astfel de gesturi curajoase si impulsive tin doar de doza de indrazneala a fiecaruia.
Stilul autoarei are ceva melodic, ceva linistitor, frumos, melancolic si uneori dulce, care te prinde de la primele pagini si care te face adesea sa zambesti. Ajungi la final aproape fara sa iti dai seama si ramai cu o stare de bine si de optimism mult timp dupa ce ai incheiat cartea. Nu pot sa spun ca „Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere” este neaparat genul de carte marcanta, care socheaza, care te tine cu sufletul la gura la fiecare pagina. Probabil literatura pentru tineri din ultimii ani a lasat impresia ca doar cartile antrenante, in care suspansul iti taie respiratia merita citite sau sunt mai valoroase. Insa o carte buna nu inseamna neaparat asta. O carte buna poate fi exact asa ca „Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere”: o lectura ce nu are cum sa nu iti placa, relaxanta, emotionanta, cu un mesaj frumos, pe alocuri surprinzator de induiosatoare si care iti va insenina cu siguranta ziua.
Bile albe:
– Analizand fiecare aspect al cartii, constat ca aproape toate mi-au placut. Insa ceea ce m-a incantat cel mai mult este faptul ca povestea iti aminteste ca nimic nu se intampla fara un scop. Orice lucru are un sens si pana si cele mai ghinioniste momente se intampla probabil doar pentru a face loc unor lucruri mai bune sa se intample in viata ta. Asa ca de fiecare data cand treci printr-o perioada mai dificila, ar trebui sa iti amintesti ca daca acele momente tulburi nu ar avea loc, o serie de evenimente mai fericite din viitor nu ar mai avea ocazia sa se petreaca.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa:
E usor sa te iubesc – Tammara Webber Zece lucruri pe care le-am facut (si probabil n-ar fi trebuit) – Sarah Mlynowski |
My Weekly Book 
Mi-a placut si mie mult, m-a facut sa reflectez la relatia cu propriul tata:)
Da, cred ca pasajele din care realizai cat de emotionat si speriat era tatal protagonistei, cat isi dorea sa o impace, dar sa fie si el fericit si cat se strduia sa faca totul ok pentru toata lumea au fost si preferatele mele.
N-am citit-o încă, dar e pe primele locuri ale listei:))
The One de Kiera Cass o să fie lansat pe 6 mai 2014. Deci o să mai avem timp să ne pregătim foarfecele de ciufulit până în mai ca să o frezăm pe Kiera în caz că îi mai face ceva lui Maxon. `ete aici: http://www.kieracass.com/home/2013/5/15/official-update-on-the-one.html
Doamne, sper să fie cel puțin la fel de bună ca și prima carte din serie că, dacă nu nu mai citesc ÎN VIAȚA MEA nimic de Kiera Cass. Și are atâtea cărți, plus o serie pe care o scrie acum și ar putea fi bună, dar în The Elite m-am simțit de parcă ne invita să o urâm, cu tot cu scrisul ei. De parcă ștergea ideea de o tigaie încinsă x.x
Eu vroiam sa o citesc de o gramada de timp, dar tot nu ajungeam la ea.. Mereu, mereu alte si alte tentatii :))
Of, mi-e si teama sa imi mai fac sperante legate de The One… Incerc sa nu mai am nici un fel de asteptari, pentru ca in cazul in care va fi ca The Elite, sa nu mai fiu atat de socata si dezamagita..
Stiu ca a mai scris The Siren, dar inca nu am citit-o. Altceva a mai scris?
Nici despre seria noua nu stiam, am vazut acum pe GR ca o sa fie tot o distopie.. Oricum, chiar daca nu o sa imi placa nici The One, ma indoiesc ca voi fi in stare sa NU citesc seria noua :))
Deci eu trebuie să îmi revin puțin..dar revenind aici..am auzit atât de multe lucruri ce făceau referire la cartea asta, încât mă gândeam ce are atât de special, am văzut după ce ți-am citit recenzia și un lucru ce mă atrage pe mine sunt acele 24 de ore în care se petrece acțiunea.
Oh, Krisszu, acum am vazut ca am ratat comentariul tau! Scuze, imi pare rau ca nu ti-am raspuns la timp. Povestea de dragoste e draguta, insa partea cealalta pe care se pune accentul mi-a placut si mai mult. Oricum, sunt sigura ca o sa iti faca placere sa o citesti, e genul de carte care chiar daca nu te da pe spate, nu are cum sa nu iti placa, te lasa cu zambetul pe buze 😀
eh , stiu ca uneori nu este timp stai linistita .Pare draguta , credca o voi citi si eu
Nu, cred ca pur si simplu am bagat mailul in folderul cu chestiile de pe blog si am uitat complet sa mai raspund. De obicei raspund si abia apoi aranjez fiecare mail in folderul lui, tocmai ca sa evit situatiile astea :))
eh, nu e deranjant. eu nu-s suparacioasa.Si acum ca mi-ai amintit ar trebui si eu sa mai verific adresa de e-mail din cand in cand
😀 mersi!
La cat te-am batut la cap cu cartea asta, n-ai idee cate emotii aveam ca nu o sa iti placa cat mi-a placut si mie! :)) Am devorat fiecare cuvintel din recenzie, ai scris absolut minunat si ai reusit sa arati frumusetea cartii, sa punctezi toate elementele importante din ea. Sper sincer sa citeasca romanul cat mai multa lume, pentru ca au ce invata din el. Si mai ales, pentru ca e simplu, dar extrem de frumos!
:)) Sincer, nu cred ca ma asteptam sa imi placa asa de mult. Am incredere in recomandarile tale, nici vorba sa fi pus la indoiala ce mi-ai spus, dar ma gandeam ca o sa fie vorba de o povestioara frumoasa despre dragostea la prima vedere si cam atat. Si eu nu pot sa spun ca sunt foarte romantica, deci credeam ca nu mi se va potrivi prea mult. Dar fazele alea cu familia, incercarile tatalui de a face totul bine, de a-i oferi si fiicei lui ce are nevoie dar de a fi si el fericit, apoi toate sentimentele mixte ale protagonistei, toate astea mi-au placut enorm! Nu stiu daca am dreptate, insa mie mi s-a parut ca accentul a fost pus un pic mai mult pe asta decat pe dragostea la prima vedere. Sau poate doar am avut senzatia asta pentru ca aspectele astea m-au atras mai mult? Oricum, in perioada asta planuiesc sa ajung si eu la zi cu volumele de la Epica 🙂 Ah, si cu noile aparitii de la Trei. Doar ca de cateva zile bune m-am blocat in The Perks of being a wallflower… 😦
Nu ti s-a parut ca accentul a fost pus mai mult pe relatia tata-fiica decat pe cea de natura amoroasa. Cred ca asta a vrut si autoarea si asta e farmecul povestii.. Daca se axa doar pe cei doi ar fi fost un roman banal. Desi eu sunt o fire mai romantica si visatoare, si citesc cu mare drag o poveste de dragoste frumoasa, aici am fost captivata mai mult de framantarile si situatiile prin care trece ea, de lucrurile pe care le invata si o ajuta sa se maturizeze. Spre final nu va mai privi totul superficial, strict prin prisma ei, gandindu-se cum actiunile celor din jur o afecteaza, ci va intelege ca lumea nu se invarte in jurul ei, ca fiecare are dreptul sa fie fericit. Mi-a placut foarte mult tatal ei, si acum, dupa un an, poate mai mult de cand am citit cartea, reapropierea lor treptata mi-a ramas pregnanta in minte, nu cea de Oliver. Poate ca am dat impresia ca sunt o devoratoare de love stories, nu spun ca nu imi plac, dar pt mn o carte ca sa fie buna, sa o recomand si sa imi ramana in inima are nevoie de mult mai multe ingrediente, de un background din care sa am ceva de invatat, de povesti de viata, de greseli ale personajelor care sa ma faca sa meditez la ele. P.S adica te-ai blocat la the perks…?
Imi place faptul ca unii autori reusesc sa creioneze atat de fidel trairile si emotiile adolescentilor. Carti despre tineri au existat mereu, sa nu mai spun despre toate cartile YA/fantasy care au iesit in ultimii ani si care au . Insa parca abia cativa autori reusesc sa iti retrezeasca toate emotiile acelea, sa le puna pe hartie exact asa cum erau, fara sa para superficiale sau prostesti. Si mie mi-a placut ca eroina evolueaza, ca la final are o imagine total diferita despre ea, despre parintii ei, despre “intrusa” cu care se casatoreste tatal ei, etc. Ah, si m-am bucurat ca viitoarea mama vitrega e chiar ok, cred ca ar as fi fost dezamagita daca s-ar fi dovedit a fi o scorpie… Asa, mi-a dat o stare foarte buna 🙂
Referitor la The perks.. o citesc deja de miercuri sau joi daca imi amintesc bine si inca nu am terminat-o. Parca mi-e si rusine sa spun, dar cred ca.. nu imi place! Da, e emotionanta pe alocuri, da, are niste invataturi ce merita retinute, da, e inocenta. Dar ceva nu e ok. Inca nu imi dau seama ce anume, chiar ma straduiesc sa o privesc altfel, sa imi dau seama ce se intampla de reactionez asa la ea.. Oricum, inca sper sa mi se schimbe impresiile pana la final, sper sa am parte de vreo intoarcere la 180 de grade sau ceva, pentru ca mi se pare aproape imposibil ca un titlu atat de apreciat si pe care vroiam sa il citesc de atata vreme sa nu imi placa acum. Mai ales ca nici nu stiu de ce!
Nu stiu ce sa zic, te las sa o termini si apoi sunt curioasa sa iti aflu parerile! Daca o privesti din perspectiva zilelor de astazi, e clar ca multe din subiectele tratate acum nu mai sunt de actualitate, dar in 1999 cand a fost publicata stiu ca a trezit multe controverse. Da, si spre final vei intelege unele lucruri, dar cred ca pana la urma trebuie sa iei cartea asa cum e.. cu linistea care o transmite, amestecata cu furtuna din mintea personajului, cu ciudatenia ei specifica. Eu am inceput sa citesc “De veghe in lanul de secara” care pana acum doar m-a ingretosat in mare parte, nu imi place deloc stilul si modul robust in care se exprima personajul, si tot asa nu inteleg de unde atata succes. Dar sunt convinsa ca voi descoperi pe parcurs, poate la final raspunsul intrebarilor mele :))
Am terminat-o si.. tot nu 😦 Adica, finalul mi-a mai explicat niste aspecte neclare, plus ca au fost si cateva fragmente care chiar mi-au placut in incheiere. Insa pur si simplu ultimele cateva pagini nu au putut sa stearga impresiile lasate de restul zecilor de pagini. In weekend sper sa am timp sa fac recenzia si o sa incerc sa explic cat mai bine ce si cum..
Nici eu n-am citit De veghe, dar o am pe lista si pe asta. Nu prea am citit nici un fel de pareri despre ea pana acum, stiu doar ca e celebra :)) Sunt curioasa cum o sa ti se para pana la urma.