Zece lucruri pe care le-am facut (si probabil n-ar fi trebuit) – Sarah Mlynowski

Disponibil la: Epica

Colectia: Young Adult/+13 ani – Contemporary Fiction

Traducerea: Adrian Deliu

Numar pagini: 336

 

Sinopsis:

Daca i se ofera ocazia, care fata de saisprezece ani n-ar profita de sansa de a se muta acasa la o prietena si de a trai amandoua fara supravegherea parintilor? Cu toate ca „ocazie” poate sa nu fie termenul potrivit, din moment ce April a trebuit sa-i spuna tatalui ei un foarte marunt neadevar, ca s-o faca sa devina posibila (vezi #1: Ne-am mintit parintii). Insa ea si colocatara ei, Vi, sunt pe deplin responsabile si capabile sa-si poarte singure de grija. Cum de-au ajuns la „Am chiulit de la scoala” (#3), „Am dat o petrecere trasnita” (#8), „Am cumparat un jacuzzi” (#4), si, hm, „Am adapostit o fugara” (#7), cam este un mister pana si pentru ele.

In aceasta amuzanta si dulce-amaruie poveste, Sarah Mlynowski sondeaza mintea si sufletul unei fete care ramane pentru prima oara pe cont propriu. Ca sa ajunga cu bine la capatul anului scolar, April va fi nevoita sa jongleze cu un triunghi amoros, sa invete sa se descurce singura si sa accepte faptul ca lumea ei, cu atata grija construita, s-ar putea narui pur si simplu… odata cu fiecare lucru pe care n-ar fi trebuit sa-l faca.

Parerea mea:

Pusesem ochii pe acest roman inca dinainte sa aud ca va ajunge si la noi, iar faptul ca editura Epica a decis sa il publice nu a putut decat sa ma bucure. Titlul iti atrage imediat atentia, iar descrierea promite o lectura amuzanta si usoara, perfecta pentru a te relaxa intre doua romane mai complexe.

Iar asteptarile nu mi-au fost inselate. O poveste haioasa, placuta, cu cateva scene si replici care m-au facut sa pufnesc in ras. In metroul aglomerat! Deci da, umorul a fost perfect dozat. In plus, se citeste rapid, stilul narativ este adolescentin si nostim, pastrandu-si insa nota de realism, asa ca nu ar trebui sa mai ezitati in fata rafturilor. Banuiesc ca nimeni nu se asteapta la cine stie ce lectii de viata, actiuni pline de logica si responsabilitate, vreo morala sau vreun mesaj incarcat de profunzime. Autoarea insista intr-adevar asupra catorva sfaturi, in speciale legate de sex, insa per ansamblu, romanul ar trebui citit mai degraba pentru relaxare decat pentru indemnuri. Daca sunteti inca adolescenti, e cu atat mai bine sa prindeti mesajele strecurate si sa luati aminte din lectia frumos ascunsa in poveste.

Stiu ca unii cititori au fost nemultumiti de usurinta cu care April reuseste sa isi pacaleasca tatal sa o lase sa locuiasca la prietena ei cateva luni. Poate ca intr-adevar, un parinte normal nu ar proceda asa. Sau poate ca, pana la urma, unii parinti chiar au incredere in copii lor si nu ii suspecteaza pe acestia de scenarii false, atent construite. Sau poate ca unii parinti sunt atat de prinsi de schimbarile majore din viata lor incat la un moment dat dau gres din cauza asta exact in relatia cu copilul lor. In orice caz, nici nu mai conteaza, pentru ca pana la urma nu asta este important in aceasta poveste. Iar atitudinea mamei lui April, desi neobisnuita la prima vedere, este destul de usor de inteles: se simte vinovata, este responsabila de destramarea familiei si a gresit de mai multe ori in fata fiicei sale. Asa ca singura metoda prin care ii poate castiga din nou increderea si prietenia este sa incerce sa aiba grija de ea si sa ii ofere sprijinul de la distanta, chiar daca nu este de acord cu actiunile pe care April le intreprinde. Orice alta atitudine ar duce la o ruptura definitiva, asa ca mama protagonistei alege raul cel mai mic si incearca sa carpeasca ceea ce a mai ramas din relatia mama-fiica, pentru a nu o pierde definitiv pe April. Si pana la urma, sa fim seriosi… Daca tatal lui April nu era usor de pacalit si mama sa nu i-ar fi pastrat acesteia secretele, nu mai aveam ce poveste sa citim, nu-i asa? Asa ca ar trebui sa ne axam doar pe faptul ca autoarea ia un vis comun probabil tuturor adolescentilor – acela de a locui singuri cu prietenii, la sute de kilometri de parinti – si il pune in scena ca sa vedem ce iese. Personal, cred ca rezultatul a fost mai optimist decat ma asteptam.

In ciuda incurcaturilor in care intra si a greselilor pe care le fac uneori, April si Vi, prietena care o gazduieste, reusesc sa nu intre in vreun bucluc prea mare si sa se tina la distanta de problemele cu adevarat grave care ar fi putut sa apara. Mi-a placut deci ca April nu se schimba prea mult in momentul in care se muta la prietena ei, incearca sa fie cat de cat responsabila si isi dozeaza exact cum trebuie distractiile si indatoririle. Desi da gres de cateva ori, cred ca se descurca indeajuns de bine pentru o adolescenta de 16 ani care e fortata pentru prima data sa aiba grija de fiecare aspect al vietii sale. Vi mi s-a parut si mai interesanta. Obisnuita sa locuiasca fara parinti si sa se descurce singura, este mai matura si mai provocatoare decat April, desi le desparte doar un an. Pare mai indrazneata, stie deja ce lucruri pot fi facute fara a avea probleme si ce distractii ar trebui evitate, gandeste logic, are un plan pentru viitor foarte atent creionat si isi controleaza fiecare aspect al vietii. Desi in unele momente pare sa o traga pe April in directii incetosate, de fapt nu are nici o intentie rea si nici unul dintre planurile ei nu au rezultate proaste. Asa cum spuneam si mai devreme, Vi are deja experienta locuitului fara parinti si stie clar cat sa inainteze si cand sa se opreasca pentru a nu-si crea probleme. Legat de faptul ca nu il suporta pe iubitul lui April si ca incearca sa o faca pe aceasta sa priveasca si la baietii din jur.. intr-adevar, poate ca nu este o atitudine foarte corecta, insa.. chiar nu vi s-a intamplat niciodata sa aveti impresia ca iubitul prietenei voastre nu o merita si sa incercati sa o faceti sa isi indrepte atentia catre altcineva mai potrivit? 😀 Eu am fost de-a dreptul incantata atunci cand am vazut ca Vi nu s-a inselat.

Mi-au placut si multe dintre personajele secundare, mi-au placut prieteniile sincere care se nasc intre ele si modul in care nici unul dintre amicii lui April nu se dau inapoi de la a-i oferi ajutorul atunci cand are nevoie. Bineinteles, singurul personaj care nu mi-a placut – desi am incercat, cel putin o bucata de vreme – a fost Noah, iubitul lui April. In ciuda faptului ca el a gresit, incearca de nenumarate ori sa se puna in locul victimei, o invinovateste fara motiv pe April si incearca sa o manipuleze, distruge fiecare distractie exact atunci cand totul era perfect, face tot posibilul sa o indeparteze de persoanele care ar putea sa ii deschida ochii cu adevarat, nu ii este alaturi cand are nevoie de el, iar la final se dovedeste a fi chiar mai detestabil decat era de asteptat. Mi-a placut ca autoarea o face pe April indeajuns de puternica in final pentru a se desprinde dintr-o relatie care nu ii mai aducea decat nefericire si pentru a-si putea alege oamenii care intr-adevar merita sa ii stea alaturi.

Bile albe:

– Povestea relaxanta, cateva momente cu adevarat amuzante, personaje placute si un mod de a transmite sentimentele adolescentine foarte clar si realist. In plus, unele emotii au fost surprinzator de puternice: teama lui April ca tatal ei va afla adevarul este aproape palpabila in anumite momente, deznadejdea ei de la final este si ea transmisa in mod exemplar, entuziasmul ce se combina cu frica se simte de-a lungul intregii lecturi, etc.

Bile negre:

– Desi mesajul referitor la importanta sexului protejat si mai ales cel privind decizia de a face sex pentru prima data sunt de apreciat, s-a insistat parca atat mult asupra lor incat devine aproape exasperant la un moment dat sa citesti a nu stiu cata oara gandurile lui April despre asta.

Alte recenzii care te-ar putea interesa: Beta (seria Annex, volumul 1) – Rachel Cohn Numere (seria Numere, volumul 1) – Rachel Ward